1.

Evoluţia conceptului de asigurare

Comunitatea de risc şi mutualitatea au constituit premise esenţiale pentru înţelegerea

faptului c ă în faţa unor pericole doar „unirea face putere”, şi c ă pentru a le face faţă este necesar
ă constituirea unui fond comun a c ărui utilizare s ă aib ă loc pe baza principiului „toţi pentru
unul şi unul pentru toţi”. Asigurarea este una dintre cele mai vechi invenţii ale omenirii. Ideea ei
se pierde în adâncul secolelor. Dup ă p ărerea savanţilor, primele forme de asigurare se întâlnesc
cu dou ă milenii înaintea erei noastre în legile lui Hammurabi, care prevedea încheierea unor
înţelegeri între participanţii la caravana comercial ă cu privire la aceea ca unul din ei s ă suporte,
colaborând, în drum pierderile de pe urma atacurilor tâlh ăre şti, jafurilor, furturilor etc. Ce se
înţelege prin asigurare? Aceast ă întrebare a atras atenţia multor cercet ători. Problemele asigur
ării sunt tratate în numeroase lucr ări ale economi ştilor şi juri ştilor din diferite ţări. Aproape
fiecare savant, care s-a ocupat de problemele asigur ării, tindea s ă formuleze definiţia proprie a
noţiunii de asigurare. Pentru discutarea teoriilor şi noţiunilor contemporane ce vizeaz ă
asigurarea, în anul 1960, la Luxemburg, a fost convocat primul congres al Uniunii internaţionale
a legislaţiei cu privire la asigurare (AIDA).

Dificultatea const ă în dezv ăluirea esenţei acestei categorii economice, care la prima vedere
este simpl ă şi clar ă, într-o astfel de noţiune, care, pe de o parte, nu va fi prea îngust ă şi va
cuprinde toate tipurile de asigurare, iar, pe de - 20 - alt ă parte, nu va fi prea larg ă, ca s ă nu
cuprind ă în sfera sa elemente str ăine. Examinarea definiţiilor date asigur ării trebuie s ă înceap
ă cu cea formulat ă de V. K. Raiher, deoarece ea a fost prima, şi într-o oarecare m ăsur ă a fost
pus ă la baza celorlalte definiţii, care au ap ărut mai târziu. Asigurarea, susţine Raiher, poate fi
formulat ă ca o form ă de organizare a unui fond b ănesc centralizat din contul unor mijloace
descentralizate: din alocaţiile f ăcute de participanţii la acest fond. Din punctul de vedere al
autorului, importanţa acestei noţiuni reiese din universalitatea ei, ea putând fi aplicat ă pentru
toate tipurile de asigurare, indiferent de tr ă s ăturile ei specifice, şi chiar asupra asigur ării
sociale. Opiniile expuse mai târziu de c ătre economi şti şi alţi speciali şti au demonstrat c ă
aceast ă definiţie a întâlnit un şir de observaţii, în acela şi rând critice, din cauz ă c ă în ea nu au
fost luate în consideraţie tr ă s ăturile de baz ă şi rolul socialeconomic al activităţii economice,
care poart ă denumirea de asigurare, şi de asemenea nu s-a f ăcut deosebirea dintre funcţiile
asigur ării. O alt ă definiţie a conceptului este formulat ă de F. V. Koni şin. Conform acesteia
asigurarea reprezint ă una dintre metodele de formare a unui fond b ănesc pentru recuperarea din
contul primelor de asigurare a pierderilor în economia naţional ă, produse din cauza calamităţilor
naturale sau accidentelor şi, de asemenea, pentru plata sumelor corespunz ătoare în leg ătur ă cu
survenirea unor anumite evenimente, legate de viaţa şi capacitatea de munc ă a celor asiguraţi. O
alt ă definiţie este dat ă de savantul din fosta R.D.G. – G. Badera, care se deosebe şte de celelalte
formul ări prin faptul c ă în ea se pune accentul pe elementul de clas ă al asigur ării şi se
menţioneaz ă formele (principiile) de creare a fondului de asigurare. Asigurarea – scrie Badera –
este o form ă organizat ă de creare de c ătre colectivele de persoane sau diferite grupe ale
rezervelor financiare care se bazeaz ă pe principii benevole sau obligatorii şi care se afl ă în
mâinile clasei dominante în aceast ă perioad ă de timp, şi în mâinile reprezentanţilor, create
pentru acoperirea necesităţilor care pot fi calculate, necesităţi ce apar în rezultatul unor
evenimente întâmpl ătoare. Unii autori, formulând definiţia conceptului de asigurare, evidenţiaz
ă caracterul volitiv în acţiunile persoanelor care particip ă la crearea fondului de asigurare. Din
punctul lor de vedere, asigurarea reprezint ă ni şte relaţii economice concrete, care se formeaz ă
sub influenţa nemijlocit ă a unor cerinţe obiective de dezvoltare a mijloacelor de producţie care
iau na ştere între diferite categorii de persoane şi colective şi care se exprim ă prin acţiuni
volitive concrete ale persoanelor în vederea transfer ării unei p ărţi din profitul lor în fondul de
asigurare, în scopul folosirii acestor surse b ăne şti, în viitor, pentru recuperarea pagubelor
pricinuite de calamităţi naturale şi alte accidente. Cu toate c ă aceast ă definiţie este foarte larg ă,
ea nu poart ă totu şi un caracter universal, deoarece, în esenţă, atinge numai asigurarea de bunuri.
O deosebit ă importanţă pentru dezvoltarea teoriei economice a asigur ării o are definiţia propus
ă de L. A. Motilov: „Asigurarea de stat reprezint ă o totalitate de relaţii economice şi financiare,
prin intermediul c ărora se redistribuie o parte din venitul naţional în interesele înt ăririi
economiei producţiei ob şte şti şi bun ăst ării salariaţilor pe calea unei metode deosebite de
creare a fondului de asigurare din contul depunerilor b ăne şti efectuate de întreprinderi şi
organizaţii şi, de asemenea, de populaţie, pentru folosirea lor strict dup ă destinaţie – desp
ăgubirea pierderilor participanţilor la crearea fondului survenite de pe urma calamităţilor
naturale, accidentelor etc. şi acordarea ajutorului suplimentar cetăţenilor (membrilor familiilor
lor), în cazul survenirii unor evenimente legate de viaţa şi s ă n ătatea acestora”. O definiţie asem
ă n ătoare cu cea a lui L. A. Motilov o întâlnim la savanţii din România – V ă c ărel Iulian şi
Bercea Florin: „Asigurarea exprim ă relaţii de distribuire şi redistribuire a produsului intern brut,
relaţii care apar în procesul constituirii şi utiliz ării fondului de asigurare în vederea desfăşur ării
neîntrerupte a activităţii economice, p ăstr ării integrităţii bunurilor asigurate, protej ării
persoanelor fizice împotriva anumitor evenimente care le-ar putea afecta viaţa ori integritatea -
22 - corporal ă, precum şi onor ării obligaţiilor de r ăspundere civil ă ce revin persoanelor fizice
şi juridice faţă de terţi”. Definiţia noţiunii de asigurare formulat ă în Legea Federaţiei Ruse cu
privire la asigur ări din 27 noiembrie 1992, articolul 2, sun ă astfel: „Prin asigurare se înţelege o
totalitate de relaţii, menite s ă apere interesele patrimoniale ale persoanelor fizice şi juridice în
cazul producerii unor evenimente (cazurilor asigurate) din contul fondurilor b ăne şti create din
depunerile de asigurare (primele de asigurare) efectuate de ele”.

COMPANII DE ASIGURARE

2. ACORD GRUP
3. ALLIANCE Insurance Group
4. ASITO
5. ASTERRA GROUP
6. AUTO-SIGURANTA
7. DONARIS VIENNA INSURANCE GROUP
8. GALAS
9. GARANTIE
10. GENERAL ASIGURARI
11. GRAWE CARAT ASIGURARI
12. INTACT Asigurari Generale
13. KLASSIKA ASIGURARI
14. MOLDASIG
15. MOLDCARGO
16. MOLDOVA-ASTROVAZ
17. TRANSELIT