1.

INSTALAŢIA DE UNGERE
1.1. Destinaţia şi metodele de ungere

Instalaţia de ungere asigură ungerea suprafeţelor de frecare, micşorează forţele de frecare şi

uzarea pieselor, reduce pierderile puterii motorului la învingerea forţelor de fricţiune. La
funcţionarea motorului uleiul circulă continuu, răceşte piesele şi captează produsele uzurii. Pelicula
filmogenă de pe pistoane, segmenţii pistonului şi cilindri nu numai reduce gradul lor de uzare, dar şi
contribuie la îmbunătăţirea compresiei motorului.
Metodele de ungere pot fi:
― ungerea prin presiune forţată, prin care uleiul este trimis la suprafeţele de frecare
printr-o pompă de ulei;
― ungerea prin stropire, uleiul fiind împroşcat de către arborele cotit care în mişcarea lui de
rotaţie aruncă uleiul la alezajele cilindrilor şi la organele mecanismului bielă-manivelă;
― ungerea mixtă prin care piesele mai solicitate se ung prin presiune, iar altele prin
împroşcare.
Instalaţia de ungere asigură şi filtrarea uleiului care circulă de impurităţi mecanice şi
evacuarea gazelor de carter. La automobile instalaţia de ungere este mixtă.

1.2. Părţile componente şi funcţionarea instalaţiei de ungere

Instalaţia de ungere mixtă asigură ungerea sub presiune şi prin împroşcare. Fusurile paliere
şi manetoane ale arborelui cotit, fusurile arborelui de distribuţie şi arborelui suplimentar de
acţionare a pompei de ulei, camele arborelui de distribuţie, alimentarea tacheţilor hidraulici şi alte
piese se ung sub presiune prin canalele din bloc şi chiulasă. Prin împroşcare se ung alezajele
cilindrilor, pistoanele şi segmenţii de piston, transmisia lanţ la arborele cu came, tacheţii, tijele
supapelor etc.
În fig. 6.1 este reprezentată instalaţia de ungere mixtă a automobilului. Uleiul este aspirat de
pompa cu angrenajul interior prin sorbul 17 şi prin canalul 9 este debitat spre filtrul în flux. Uleiul
filtrat prin canalul 14 din bloc pătrunde în canalul longitudinal 24 iar prin canalele 23 din locaşurile
paliere ale arborelui cotit din bloc nimereşte la fusurile arborelui cotit. În cuzineţii palieri sunt
executate găuri prin care uleiul pătrunde în canalul inelar de ungere. Prin canalul inelar o parte de
ulei ung fusurile paliere, iar altă parte prin canalul înclinat al arborelui cotit ung fusurile manetoane.
Din gaura înclinată al capului mare al bilei uleiul este împroşcat pe alezajul cilindrilor. Prin jocul
dintre cuzineţi şi fusurile arborelui cotit uleiul se scurge în baie.
 Fig. 6.1 Schema instalaţiei de ungere: 1-racord de ieşire a gazelor de carter spre filtru de aer; 2-capacul gurii de
alimentare; 3-racord de ieşire a gazelor de carter după clapeta de acceleraţie; 4-racordul furtunului de aspirare a
gazelor; 5-canalul de ungere a lagărelor arborelui cu came; 6-canal de ungere în chiulasă; 7-arborele came; 8-
traductorul lămpii de control a presiunii uleiului; 9-canalul de debitare spre filtru; 10-supapa de siguranţă a
pompei;11-pinionul conducător pompei de ulei; 12-pinionul condus al pompei; 13-separatorul seceră dintre pinioane;
14-canal spre magistrala centrală; 15-canalul aspirare; 16-canalul drenaj; 17-sorb; 18-element filtrant; 19-dop de
golire; 20-baia ulei; 21-supapa de divizare a filtrului; 22-canalul ungere de la fusul palier la cel maneton; 23-canalul
ungere a fusului palier; 24- canalul longitudinal al magistralei centrale; 25-canal vertical spre magistrala chiulasei

Din canalul vertical al blocului 25 uleiul pătrunde în canalul din chiulasă. Aceste canale
comunică între ele prin garnitura de chiulasă. Prin canalul longitudinal din chiulasă se ung fusurile
arborelui de distribuţie.
Pentru asigurarea presiunii de funcţionare şi compensarea cheltuielile de ulei la uzarea
pieselor, pompa de ulei are un debit mai mare. Pentru a evita majorarea presiunii peste valoarea
admisibilă la pompa de ulei este prevăzută supapa de siguranţă 10, la deschiderea căreia uleiul este
returat în baie. Filtrul are un canal de drenaj 16, care nu permite scurgerea uleiului în baie la oprirea
motorului. Supapa de divizare 21 din filtru intră în funcţiune la îmbibarea filtrului cu impurităţi.
Dacă nu a fost schimbat la timp filtru, uleiul spre suprafeţele de frecare pătrunde nefiltrat.
În fig. 6.2 este reprezentată schema de principiu a instalaţiei de ungere la motorul cu
comanda supapelor prin tacheţi hidraulici 9. Uleiul este aspirat din baia 1 prin sorbul 2 al pompei cu
angrenaj interior 3 acţionată de capătul arborelui cotit. De la pompă prin filtru 7 uleiul nimereşte în
canalul longitudinal principal 4 din bloc de unde prin canalele locaşurilor paliere al arborelui cotit şi
canalele înclinate ung fusurile paliere şi manetoane ale arborelui cotit. Prin canalul vertical din bloc
8 şi chiulasă uleiul pătrunde în magistrala de alimentare a tacheţilor hidraulici 9 şi prin găurile
radiale şi axiale ale arborelui cu came ung fusurile şi camele arborelui de distribuţie.

Fig. 6.2 Schema principială de ungere:

1-baia de ulei; 2-sorb; 3-pompa de ulei; 4-majistrala centrală; 5-canalul de ungere a fusurilor manetoane 6-canal de ungere a
fusurilor paliere; 7 filtru; 8-canalul vertical de ungere spre chiulasă; 9-canalul spre tacheţii hidraulici; 10-canal de ungere arborelui
came.

1.3. Construcţia organelor componente ale instalaţiei de ungere

Pompa de ulei asigură fluxul de ulei spre suprafeţele de frecare şi presiunea de lucru, care
trebuie să învingă rezistenţa între îmbinările care se ung. Ea asigură numai fluxul uleiului, iar pentru
asigurarea presiunii este necesară prezenţa forţelor de rezistenţă în instalaţie. Fără rezistenţă, fluxul
creat de pompă este liber, iar majorarea presiunii nu are loc. Rezistenţa fluxului în instalaţia de
ungere are loc la trecerea lui prin filtru, prin canalele înguste spre fusurile arborelui cotit şi de
distribuţie, prin jocurile cuzineţilor arborelui cotit, suporturilor arborelui de distribuţie, supape. În
instalaţia de ungere se utilizează diferite tipuri de pompe de ulei cu acelaşi principiu de funcţionare.
Pompa cu pinioane cu angrenajul exterior (fig. 6.3) se deosebeşte prin simplicitatea ei, are
puţine părţi componente. Constă din corpul 4 în care sunt instalate cu un joc minim două pinioane:
conducător 6 şi condus 3. La canalul 2 este racordată conducta de aspirare cu sorbul şi sită de
filtrare. Supapa de siguranţă desparte cavităţile de aspirare şi refulare. Constă dintr-o bilă apăsată de
arc la locaşul ei. Acţionarea pompei diferă în funcţie de motorul la care este instalată. La motoarele
cu arborele cu came amplasat în bloc acţionarea se face de la un pinion al arborelui cu came care
concomitent acţionează şi ruptorul-distribuitor al aprinderii.
La motoarele cu arborele cu came în chiulasă antrenare se face de la un arbore intermediar
acţionat de la arborele cotit prin transmisia lanţ sau curea. Arborul intermediar are pinioane de
acţionare a pompei de ulei şi a ruptorului - distribuitor şi un excentric pentru pompa de carburant.
La funcţionarea motorului, pinioanele se rotesc în sensul săgeţilor de pe schemă. Uleiul este aspirat
prin canalul 2 umplu spaţiile dintre pinioane şi prin jocul dintre pinioane şi corpul pompei iese în
canalul 5. Presiunea uleiului în magistrală depinde de rezistenţa ei, de viteza unghiulară a
pinioanelor şi de viscozitatea uleiului. Pentru a limita presiunea intră în funcţiune supapa de
siguranţă; bila se ridică din locaş şi o parte de ulei este returat în baie.

Fig. 6.3 Pompa de ulei cu angrenaj exterior:

a-supapa de siguranţă închisă; b-supapa deschisă;.
1-supapa de siguranţă; 2-canal aspirare; 3-pinion condus; 4-corpul pompei;
5-canal de evacuare; 6-pinion conducător.
 Fig. 6.4 Pompa de ulei cu angrenaj exterior
1-simering de etanşare arborelui cotit; 2-capacul pompe; 3-inel cauciuc; 4-sorb; 5-corpul pompei
6-pinionul condus; 7-pinionul conducător; 8-supapa siguranţă; 9-arcul supapei; 10-dop; 11-inel
etanşare.
Pompa de ulei cu pinioane cu angrenaj interior se foloseşte la instalaţiile de ungere a
motoarelor moderne (fig.6.4). Pompa constă din capacul 2, corpul 5 cu captorul de ulei şi cavităţile
de aspirare şi evacuare. În corp se instalează pinionul conducător 7 şi condus 6. Cavităţile de
admisie şi evacuare sunt despărţite printr-un separator sub formă de seceră. Supapa de siguranţă 8
limitează presiunea în instalaţie. Are un piston apăsat de un arc la locaşul lui. Pompa este situată în
partea anterioară a arborelui cotit care pune în funcţiune pinionul conducător 7 dispus excentric. La
funcţionarea motorului pinionul conducător interior acţionează pinionul condus exterior şi distanţa
dintre danturile pinioanelor se măreşte când pinioanele iese din angrenaj şi trec peste canalul de
admisie. Înainte de a intra pinioanele în angrenaj distanţa dintre pinioane se micşorează şi trece
peste canalul de evacuare. Separatorul sub formă de seceră care se află între pinioane evită
scurgerea uleiului din canalul de evacuare la oprirea motorului. În acest caz uleiul se află între
separator şi pinioane.

Fig. 6.5 Pompa de ulei cu rotor şi came:

1-pinion conducător came; 2-angrenajul camelor cu alveolele;
3-pinion cu alveole; 4-zona aspirare; 5-zona evacuare.
 Pompa de ulei de tip rotor cu came (fig. 6.5) este similară cu pompa cu pinioane cu angrenaj
interior. Pompa constă din partea condusă 4 cu alveole şi partea conductoare 1 cu came dispusă
excentric. Admisia are loc când camelor cu alveolele iese din angrenaj. Distanţa dintre ele se
măreşte şi se creează depresiune din partea de admisie. La evacuare camele intră în angrenaj cu
alveolele. Admisia este izolată de evacuare în punctul maxim de angrenare a vârfurilor camei cu
alveola.
Pompele cu pinioane cu angrenaj interior şi cele cu rotor cu came au capacitatea de debitare fixă.
Volumul debitat este proporţional cu frecvenţa arborelui cotit.
Filtrele de ulei servesc pentru a curăţa uleiul de impurităţi mecanice, produsele de uzare ale
pieselor, calamină, pentru ca uleiul să-şi păstreze proprietăţile de ungere. După principiul de
funcţionare se deosebesc filtre statice şi dinamice. Filtrele statice au elemente de captare a
impurităţilor, iar cele dinamice particulele mecanice le curăţă sub acţiunea forţei centrifugale.
Filtrele statice pot fi cu elemente filtrante brute şi fine. În filtrele brute se captează
particulele până la 40 Mk, iar în cele fine-1...2 Mk. Filtrul brut are o rezistenţă mai mică de trecere
ca cel fin. Ca elemente filtrante în acest filtru pot fi: site metalice, fire textile, carton poros,ect.
Motoarele cu capacitatea mică a circuitului de ulei folosesc numai filtrul fin. Acest filtru
reprezintă o manta metalică capsată cu element filtrant din carton poros. Filtrul se infiletează prin
intermediul unei garnituri la bloc şi comunică cu magistrala de ulei de la pompă. După filtru prin
canalul central uleiul pătrunde în magistrala centrală longitudinală din bloc. Supapa de reţinere nu
permite scurgerea uleiului din instalaţie la oprirea motorului. Supapa de derivare intră în funcţiune
când elementul filtrant este îmbâcsit cu impurităţi. Uleiul pătrunde la suprafeţele de ungere nefiltrat.
Filtrul centrifugal (fig. 6.6) constă din rotorul 5, aflat sub mantaua 1, care se roteşte pe axa
tubulară 9, rulmentul 8 şi bucşele 3 şi 7. În două proeminenţe sunt înfiletate două jicloare 10, cu axe
orizontale. Deasupra lor în rotor sunt instalate ţevile 6 cu site 2 de filtrare.
Uleiul sub presiune este debitat în filtru prin axa tubulară 9, şi prin gaura radială umple
rotorul. Apoi uleiul filtrat sub acţiunea forţei centrifugale prin ţevile 6 şi jicloarele 10 iese sub formă
de jeturi în spaţiu 11 de unde se scurge în baia de ulei. Jeturile tangenţiale din jicloare formează
cuplul de rotaţie a rotorului cu o mare viteză unghiulară. La rotirea uleiului împreună cu rotorul
particulele mai grele sub acţiunea forţei centrifugale sunt aruncate pe pereţii lui interiori la care se
depun, iar din jicloare iese uleiul filtrat. Sedimentele de pe pereţi se spală la întreţinerea tehnică.
 Fig 6.6 Filtrul centrifugal:
1-manta; 2-filtrul sită; 3,7-bucşe; 4-clopot; 5-rotor; 6-ţeavă;
8-rulment; 9-axa; 10-jicloare; 11-cavitatea de scurgere.

Fig.6.7 Schema de ventilare a gazelor de carter:

1-colector admisii; 2-furtun aspirare a gazelor după clapeta de acceleraţie; 3-carburator; 4-filtrul de aer;
5-furtun superior de aspirare a gazelor de carter; 6-filtrul de separare a uleiului; 7-capacul chiulasei;
8- corpul separatorului de ulei; 9-furtun de aspirare inferior; 10-rigla de control al nivelului de ulei;
11-ştuţ.

Ventilarea carterului. Gazele de carter înrăutăţesc calităţile de ungere ale uleiului şi durata
lui de utilizare. Sistemul de ventilare a carterului (fig.6.8) asigură evacuarea gazelor de carter, nu
admite ridicarea presiunii în carter. Gazele de carter sub depresiunea din colectorul de admisie 1 al
motorului sunt aspirate prin furtunul 9, racordat la ştuţul 11 capacului chiulasei 7, la corpul
separatorului de ulei 8 cu filtru 6 de separare a gazelor de ulei. Gazele de carter aspirate prin
furtunul superior 5 spre filtrul de aer 4 şi furtunul 2 spre carburator 3 participă la prepararea
amestecului carburant.