Bucuresti 15...

29 °C BNR - 2007-10-05
Brasov 10...25 °C 1$ 2.3837 RON (-0.22)
Timisoara 15...30 °C 1€ 3.3637 RON (-0.29)

»»
Nr. 4053 de sambata, 6 octombrie 2007 Arhiva Pagina de start
Cauta un articol :
Redactia

Dosare ultrasecrete sumar »

Dosarul Max Goldstein

Confesiunea unui terorist comunist

 Primul atentat cu bomba din istoria Romaniei s-a produs la 8 decembrie 1920, in
sala de sedinta a Senatului. "Masinaria infernala", montata in tribuna, i-a ucis pe
ministrul Justitiei, Dimitrie Greceanu si pe senatorii Spiridon (Spirea) Gheorghiu
si Dimitrie Radu, episcop de Oradea. Presedintele Senatului, generalul
Constantin Coanda, a fost la randul sau grav ranit.

Principalul autor al acestui carnagiu care a socat opinia publica romaneasca a

fost identificat in persoana lui Max Goldstein, un functionar nascut in Barlad, intr-
o numeroasa familie de comercianti evrei. Era poreclit "Omul cu carlig", din
cauza faptului ca avea mana dreapta amputata. In ciuda acestei infirmitati,
Goldstein isi castigase reputatia de as al explozibililor si de artist al evadarilor.
Avea numai 23 de ani, insa era recidivist. Fusese deja condamnat la 10 ani de
inchisoare pentru crime impotriva sigurantei Statului, insa, in februarie 1920,
reusise sa insele vigilenta gardienilor si apoi sa fuga din tara. Dupa cateva luni
petrecute la Odessa, se intorsese in toamna la Bucuresti, decis sa "razbune
muncitorimea asuprita", prin acte de terorism. Incercase mai intai sabotarea
cailor ferate. Tentativele sale repetate nu au produs, insa, victime. A urmat, apoi,
atentatul de la Senat.

Max Goldstein a fost capturat abia in noiembrie 1921, cand incerca sa intre din
nou in Romania, pe la Giurgiu, incarcat cu 15 kilograme de explozibil. A urmat un
proces lung si rasunator. Condamnat la munca silnica pe viata, Goldstein a murit
in octombrie 1925, la inchisoarea Doftana, dupa aproape 60 de zile de greva
foamei.

Detalii despre activitatea acestui terorist fanatic puteti afla chiar din declaratiile
sale, consemnate de anchetatorii Sigurantei imediat dupa arestare. Un document
inedit, care frapeaza prin cinismul si lipsa totala de remuscari care razbate printre
randuri.

Prima evadare, minutios planificata

Dupa aproape un an de la sangerosul atentat din Senatul Romaniei, principalul artizan al carnagiului dadea, in sfarsit, cu
subsemnatul in fata anchetatorilor. Iata ce marturisea el maiorului C. Cernat, comisar regal pe langa Consiliul de Razboi al
corpului 2 Armata, si subinspectorului general Vintila Ionescu:

"Ma numesc Max Goldstein, zis Stejarul, zis Coca, zis Serghie, Teohari, Abramovici, Sami Belinski, de ani 23, nascut in comuna
Barlad, judetul Tutova, din parinti Alter si Toni, comercianti in Barlad, de profesiune functionar comercial, domiciliat in ultimul
moment in Iasi, strada Sarariei; armata nu am facut, in judecata am fost dat si condamnat la zece ani de munca silnica pentru
crima contra sigurantei Statului, decorat nu sunt. Asupra celor ce ma intrebati, declar urmatoarele:

In februarie 1920, judecandu-se la Curtea Martiala procesul complotului comunist zis de la Vitan, am facut sa fiu citat ca martor,
intrucat intentionam o evadare si cautam asemenea ocazie.

Planul meu a reusit, caci fiind adus de la inchisoarea Vacaresti unde imi faceam pedeapsa la care fusesem condamnat la 10 ani,
de Curtea Martiala, unde se judeca procesul, si profitand de momentul cand am fost condus, dupa cererea mea, la latrina, am
intrat pe o usa de alaturi, unde intorcand cheia am iesit in strada Sarindar, de unde apoi, luand o trasura, am plecat in strada
Bradului 26, la vechea gazda Julietta Holtzman.

Aci am facut sa fie avizat fratele meu Paul Goldstein, zis Petre Traur, care dupa putin timp a si sosit la mine, insotit de Nae
Negoita care a ramas afara. Cu ajutorul acestora am plecat chiar in aceeasi seara la domiciliul lui Negoita, in strada Ana Davila
No. 24, unde sub numele de Teohari am stat atat fata de proprietar cat si fata de cei din curte timp de 2 saptamani.

In acest interval am fost vizitat de Julietta Holtzman, sora mea Rebeca nefiind in Bucuresti nu venea; in cele din urma, cu
concursul lui Negoita si Parvulescu, am plecat spre Timisoara-Carpinis - pe unde am trecut fraudulos frontiera si am continuat
voiajul prin Serbia, Sofia, Varna, Odessa, unde am ajuns la 1 mai 1920."
Sabotaj esuat pe linia ferata Ciocanesti-Chitila

La Odessa, fugarul a luat legatura cu gruparile bolsevice, oferindu-se sa se puna in slujba cauzei sovietelor. A primit sprijinul
asteptat:

"Mi s-au dat cu acea ocazie fonduri 12.000 lei si, in adevar, am plecat inapoi la Varna, de unde m-am introdus fraudulos prin
granita dobrogeana si, ajungand la Dobrici, am luat trenul si am venit la Bucuresti cam la inceputul lunii octombrie 1920,
ducandu-ma direct la Negoita. Din cauza urmaririlor pornite la epoca grevei generale, mi-am stramutat adapostul in locuinta
chelnerului Puiu, un om marunt cu cioc, care locuia in cartierul Dealul Spirei, mai exact cam in dosul cimitirului Ghencea. La
aceasta adresa am fost dus de fratele meu Paul si treceam sub numele de Georgescu, venit din provincie. Din cauza grevei
generale, lipsei de legatura, a teroarei exercitate asupra muncitorilor nu am putut culege nici o informatie si nici activa; mi-am
stramutat domiciliul in strada Labirint 27, la fratele meu Lupu Goldstein si tocmai aceste motive m-au determinat din initiativa
proprie sa rasbun muncitorimea care a fost aruncata in strada, prin savarsirea de atentate. Neavand, insa, material explozibil,
mi-am procurat o cheie franceza si singur pe jos am mers pe linia ferata intre statiile Ciocanesti-Chitila, langa o ferma, si aci am
scos de la o eclisa a sinelor care sunt puse cap in cap, atat cele dinauntru cat si cele dinafara. Intentia mea era de a scoate
complet eclisele, astfel ca la venirea trenului, prin greutate sa se deplaseze liniile si astfel vagoanele sa vina unele peste altele,
producand deraiere. Calculasem operatia mea sa fie savarsita si terminata inainte de trecerea Simplonului, pentru ca sa se
produca deraierea acestui tren de lux. Nu mi-a reusit aceasta incercare pentru ca nu am reusit sa scot complect eclisele. Cheia
franceza am procurat-o de la un depozit de ferarie veche de pe Calea Vacaresti colt cu strada Bradului.

Inainte de a fi ajuns la locul unde am operat, m-am oprit si mancat la un restaurant de langa Chitila, vis-a-vis de fabrica de zahar.
Intrucat desfacerea liniilor nu o facusem complect, banuiam ca nu se va produce deraierea, ceea ce s-a si intamplat, si atunci
am inceput a ma pregati pentru a opera al doilea atentat. Cum stiam ca Olteanu este pastratorul unui material explozibil, am
cautat sa iau contact cu el, deoarece era singurul nearestat din grupul lui Constantinescu, care avea material explozibil."

Atentat cu bomba impotriva Simplonului

In fata anchetatorilor, Goldstein rememoreaza preparativele in vederea unui nou atentat impotriva Simplonului, trenul de lux care
circula pe linia Ciocanesti-Chitila:

"I-am cerut lui Olteanu materiale si a doua zi mi-a adus un pachet cu piroxilina in forma de sapun. Cu acest material am inceput
sa prepar un al doilea atentat de cale ferata, in acelasi loc, tot asupra Simplonului. Aveam nevoie pentru acest atentat de o teava
cu un arc si percutor care sa-mi serveasca la procurarea exploziei ce avea sa distruga sina si sa produca explozia cu deraiere.
In acest scop m-am adresat tovarasului Saul Osias, din Calea Rahovei 15, pe care il cunosteam de la Cercul Tineretului din
1912 si pe care il stiam ca lucreaza in atelierul mecanic al tatalui sau. Saul s-a obligat sa-mi confectioneze aceste aparate si
dupa cateva zile am trimis pe Lupu ca sa primeasca acest aparat, insa nu a fost facut din cauza ca Saul nu avea timp, fiind in
examen.

Am procurat de la Saul o teava de plumb dupa indicatii anumite si praf de pusca si, la 2 noiembrie 1920, am mers din nou cam in
acelasi loc la Ciocanesti, unde, tot in dreptul unei eclise, am facut o groapa adanca atat cat sa intre pachetul de explozibile sub
traverse si am facut legatura intre acest pachet cu explozibile si capsa de fulminant de mercur asezata pe sina, printr-o teava
subtire plina cu iarba de pusca, aceea adusa de Saul.
 Una dintre fotografiile criminalistice efectuate
imediat dupa atentatul cu bomba din Senatul
RomAniei, din decembrie 1920

Dupa calculul meu, de la aprindere pana la explozie trebuia sa treaca jumatate de secunda, timp in care capsa de fulminant de
mercur asezata pe sina, fiind lovita de prima roata a masinei trebuia sa produca flacara care se transmitea prin teava plina cu
iarba de pusca la capsa de la explozibil, unde se producea focul, deci explozia.

Prin acest atentat vizam un raspuns la faptele guvernului, pentru a lovi in burghezimea ce se gasea in acel moment in Simplon.
Nu stiam ca ministrul Argetoianu este in Simplon, dar as fi voit sa fie, ca sa-l fac sa tremure."

Constantin Argetoianu, ministrul Afacerilor Interne, se afla, intr-adevar, in Simplon - intr-un vagon special, legat direct de
locomotiva. Explozia a distrus complet prima parte a acestui vagon. Din fericire, cabina lui Argetoianu se afla exact in capatul
celalalt si a ramas intacta.

Pregatiri pentru marea lovitura

Precaut, dupa atentatul asupra Simplonului, Max Goldstein isi schimba locuinta si jongleaza cu numele conspirative. Dar nu
abandoneaza nici o clipa ideea unui nou atac terorist. Va gasi noi complici pentru planurile sale:

"Neputand sa mai locuiesc in strada Labirint la fratele meu Lupu, prin mijlocirea lui Paul am cunoscut pe tanarul Leon Lichtblau,
zis Loni, zis Hugo, din strada Stelei 15, ai carui parinti erau plecati in strainatate. Lichtblau m-a primit la locuinta sa, unde mai
domicilia pe langa fratele sau Popi si tovarasul Ghita Moscu, zis Ghelbert, care activa clandestin in acea vreme in Bucuresti.

Cu Moscu am locuit in aceeasi casa cateva zile cand acesta s-a si mutat acolo. Cat timp am stat acolo era vizitat Ghita Moscu
de Serebrier zis Rosu, cu care am si jucat domino, Milu Gloter si altii pe care nu-i spun. La mine de asemenea, in timpul cat am
locuit in casa fratilor Lichtblau, veneau Paul, Julietta Holtzman, Rebeca - sora mea si Saul, care era si prietenul lui Lichtblau.

Voind sa am materiale explozibile pentru a face alte atentate, m-am adresat lui Olteanu, intrebandu-l daca poseda si, in caz
afirmativ, sa le predea lui Parvulescu, unde eu voi trimite sa le ridice.

Astfel, prin Saul - care s-a prezentat la Parvulescu sub numele de Stefan - am intrat in posesia a doua obuze de 75 mm de
provenienta germana. Cand am vazut despre ce material e vorba am stiut cum voi putea sa-l intrebuintez si m-am fixat la
confectionarea unei masini infernale cu ceas. Am cerut lui Loni sa-mi procure o ladita de 35 cm pe 25 cm, cu un singur maner
deasupra cu doua carlige in parti; iar lui Saul de asemeni i-am cerut sa-mi procure un ceasornic, pe care el l-a platit cu 90 sau
100 de lei, precum si niste brichete; una a fost chiar aceia pe care el o intrebuinta, iar alta luata din comert; tot astfel el a
procurat surupuri de alama de diferite marimi, pentru a fixa obuzele, brichetele si ceasornicul de cutia de lemn; un cleste
procurat de Saul, iar sarma necesara a fost luata din casa, de la instalatia de sonerie. Aceste preparative le-am facut cu Loni si
cu Saul.

Din moment ce impreuna cu Loni si Saul am preparat confectionarea unei masini infernale, este evident ca si Loni dar mai ales
Saul stiau ca o asemenea masina nu serveste decat pentru a comite un atentat. In ceea ce priveste pe Saul, discutand impreuna
cu el si cu Loni unde anume am putea savarsi atentatul, el nu a fost de acord a se savarsi atentatul la Senat - asa cum
propusese Loni. (...) Loni mi-a adus relatiuni, dupa indicatiile mele, asupra intrarilor camerelor care aveau sa ne serveasca la
introducerea noastra in sala de sedinta a Senatului.

Masina infernala se compunea din cele doua obuze fixate pe fundul cutiei cu surupuri de alama, din masinaria ceasornicului,
fixata in cutie la baza obuzelor si din cele doua brichete fixate cu sarma la partea superioara a obuzurilor.

Intregul dispozitiv era astfel aranjat ca la o anumita ora, cand ceasornicul trebuia sa sune, tragea o sarma printr-o alta sarma
infasurata de cheia desteptatorului si, apasand pe butoanele brichetelor suprapuse, se producea flacara, care se transmitea prin
doua fitiluri la cele doua detunatoare ale obuzelor si astfel explozia era produsa. La confectionarea acestei masini s-a lucrat
doua-trei zile si, in seara de 7 decembrie 1920, in casa ne gaseam eu, Loni, iar despre Saul nu-mi amintesc daca era acolo."

O bomba in tribuna Senatului

Generalul Constantin Coanda,

presedintele Senatului, care a fost
grav ranit in atentatul din 1920, dar a
scapat cu viata.

In fata anchetatorilor, Max Goldstein relateaza cu lux de amanunte cum a patruns impreuna cu complicele sau in incinta
Senatului, cum a amorsat bomba artizanala si cum si-a petrecut orele premergatoare exploziei:

"La ora 9 seara am plecat de acasa cu Loni, care ducea ladita cu explozibile, in spre Senat, trecand prin strazile Decebal, Bd.
Coltei, Bd. Carol si apoi intrarea in Senat. La Senat am intrat prin Bd. Carol pe locul viran dintre cladirea veche si cea noua, am
inconjurat partea de nord a vechii cladiri, am intrat prin o usa mica ce dadea in curtea Universitatii, unde erau vechile latrine, si
de acolo am trecut prin coridorul ce are ferestre inspre Bd. Carol, adapostindu-ne intre pietrele de sub scara ce ridica la Senat
pana la ora 12 noaptea. Dupa ce totul se linistise, am ridicat scarile sus si acolo am deschis principala usa de intrare la Senat cu
o cheie passepartout. Intai am incercat la usa bufetului, pe care, neputand-o deschide, am renuntat la ea. Vroiam sa intram pe
aceasta usa pentru ca era mai laterala si astfel mai ferita de orice zgomot.

Am intrat inauntru dupa indicatiile date de Loni, care studiase in amanuntime felul aranjamentului camerelor, al intrarilor si al
mobilierului. Inauntru ajunsi, am dispus aranjarea laditei cu explozibilul in dosul perdelei, pentru ca era singurul loc mai
adapostit, pentru ca acolo fiind asezati cei care reprezentau regimul ororilor facute asupra muncitorilor. (...)

Timpul l-am trecut stand de vorba si fumand in capatul tribunelor langa banca ministeriala. La ora 5 dimineata am aranjat
mecanismul pentru functionare a maximului de timp, potrivind astfel la ora 3 sa se produca explozia; apoi am scos cuiul de
siguranta, am inchis ladita cu cheia si, pe acelasi drum pe unde ne introdusesem, am parasit localul Senatului, incuind din nou
usa principala pe unde intrasem. Pe cand coboram am auzit un zgomot si atunci am grabit iesirea.

Sositi acasa, m-am culcat asteptand efectul, insa Loni, imediat dupa masa de la dejun, a plecat la cursuri in sala Facultatii,
situata chiar langa intrarea in sala de sedinta a Senatului. Aceasta a facut-o pentru ca sa urmareasca mai de aproape efectul ce-
l va produce explozia. Dupa ora 3, Loni a venit acasa foarte emotionat, povestind cele ce se petrecusera in urma exploziei in
Sala Senatului. Pentru a se linisti, atat el cat si eu am luat bromura."

Pregatiri de plecare si "celula" din Iasi

Conspiratorii erau ingrijorati si se pregateau sa fuga din Bucuresti. Capitala devenise prea periculoasa pentru ei:

"Seara, mai devreme ca de obicei, a venit Popi, care a avut o explicatie pe chestia atentatului cu fratele sau si, intelegandu-se
situatia noastra, am luat o serie de masuri pentru ca sa nu cadem in mana autoritatilor - intre altele ca de acum incolo vom dormi
numai imbracati.

Am facut ca toate vizitele la noi sa inceteze; l-am sfatuit pe Loni sa paraseasca tara, iar eu am inceput a ma pregati pentru
plecare. La vreo doua zile dupa atentat, Loni, umbland cu revolverul ce purta asupra sa, din imprudenta s-a impuscat la degetul
mijlociu de la mana stanga si a mers pentru pansare mai multa vreme la Dr. Wexler din strada Udricani, unde am mers si eu
pana la poarta.

In timpul de la comiterea atentatului pana la plecare, am fost vazut de Julietta, care mi-a cusut o camasa. Am lasat raspuns
pentru cunoscuti si fratii mei ca plec in Rusia; cam la o saptamana dupa atentat, intr-una din seri am plecat la Galati, de unde cu
concursul lui I. Palade Georgescu am plecat la Iasi la fratele sau C. Palade, care in acel timp avea atelier de cismarie in strada
Pricop, sub numele de C. Popescu. Dupa indicatiile date de I. Palade, m-am prezentat la atelierul de cismarie, unde am gasit
numai pe lucratori. Revenind dupa un interval scurt, m-am prezentat lui C. Palade sub numele de Berea si ca un var al lui.
Vazand ca el cunoaste pe Berea, i-am spus cine sunt. (...)

Carol Marcus fiind in Iasi si stiind ca el este un element bun, care ar putea sa-mi faca legatura cu organizatia revolutionara
basarabeana, am luat contact cu acesta, mai ales ca el era acela care conducea partea tehnica, in sensul ca procura locuinta
curierilor ce faceau legatura intre organizatie din Bucuresti, condusa de Ghita Moscu-Sternberg, si Rusia, prin Basarabia. In
acest scop am luat legatura cu Bubnowscky, sub numele de Milea; mai tarziu, vazand ca Iasiul este un oras unde am putea sa
lucram linistiti, am aranjat cu el ca in acest oras sa infiintam sediul unei tipografii si al unei organizatii clandestine. In urma
legaturii facute cu cei din Rusia ni s-au trimis fondurile necesare atat pentru propaganda cat si pentru cumpararea unui imobil
unde sa aranjam intreaga instalatie tipografica.

La un loc cu noi in strada Pricop sedea si Paraschiva Palade, mama fratilor Ion si Constantin Palade, care ma stia cine sunt.
Luandu-ma de vorba cu aceasta, mai ales ca ramasese singura intrucat Constantin Palade plecare la Bucuresti, m-am sfatuit cu
ea pentru a merge la Tribunal unde va cumpara casele pe numele ei. Atat la avocat cat si la Tribunal, unde am numarat banii, m-
am prezentat ca un copil crescut de ea si drept recunostinta ii dau acesti bani pentru a-si cumpara casa. Am primit bani in doua
randuri, cate 20 mii si 30 mii lei. Aceasta casa din strada Rapei am cumparat-o cu suma de 22 mii lei. Odata in posesia
imobilului, am aranjat cu tovarasii mei aducerea lui Tcacenko, care pana atunci era la Chisinau.

In ceea ce priveste organizarea si conducerea miscarii clandestine in tara, de la Bucuresti, Iasi, Chisinau, si in legatura cu cei din
Rusia nu am nici o cunostiinta. Insa in ceea ce ma priveste, rolul meu pe langa acesti tovarasi era activitatea tehnica.

In ceea ce priveste explozibilul gasit, era atat cat ne trebuia pentru aparare in caz de atac din partea autoritatilor. De unde mi-a
fost adusa masina tipografica de catre Marcus nu stiu. Nu am nici o cunostiinta despre conferinta care a avut loc la Iasi in
februarie sau martie 1921 pentru unificarea grupurilor si nici nu am idee unde s-a tinut. (...)"

Din nou pe ruta Odessa-Bucuresti

Convins ca se afla la adapost, Max Goldstein si-a adus la Iasi familia si complicii. Curand, insa, cu totii vor fi nevoiti sa fuga din
nou. Goldstein relateaza:

"Pentru ca in Bucuresti cam in acel timp fusese arestata Maria Simoiu, si aveam teama ca nu cumva sa faca cine stie ce
marturisiri care ar atrage arestarea fratilor sau a prietenilor mei si prin urmare a mea, si deci a atentatorilor de la Senat, am trimis
pe sotia mea si a adus pe Rebeca, sora mea, comunicand lui Loni si Saul sa vina si ei la Iasi, inchipuindu-mi ca acolo ar fi mai la
adapost. Astfel au venit pe rand Rebeca, pe care am plasat-o in strada Sarariei la locuinta mea, pe Lupu in strada Uzinei, Saul si
Loni in strada Sarariei la mine. Loni si Saul tot timpul cat au stat la Iasi invatau matematici.

Cand s-a descoperit afacerea din strada Rapei si s-a aflat cele stiute de Instructie, am expediat la Bucuresti pe cei de care eram
inconjurat, iar cu sotia mea si cu Carol Marcus, spre a scapa de urmarire, am plecat la Stefanesti si apoi am venit in Bucuresti,
unde am stat provizoriu in casa lui Lichtblau numai o noapte, apoi am trecut la Chisinau si cu concursul tovarasilor respectivi am
trecut in Rusia, la Odessa, cam prin luna aprilie 1922. La Odessa am stat pana acum, cand am incercat sa viu in tara dupa ce
am fost prin Bulgaria.(...)"

Dupa aproape opt luni petrecute in Rusia, Goldstein vrea sa se intoarca din nou la hobby-ul sau: terorismul. Se va intoarce
pentru ultima data in Romania:

"In ultimul timp hotarasem sa viu in tara cu explozibile ce s-au gasit la mine, ca sa fac atentate pentru a razbuna pe muncitori
pentru ororile comise asupra lor de guvernanti. Nu judecasem nimic asupra carora voi pune planul in executare, ma hotarasem
insa sa razbun clasa muncitoare. Ajuns in Rusciuk din Sofia am luat un barcagiu pe care nu stiu cum il cheama si, in schimbul
sumei de una mie lei, m-a trecut pe malul romanesc. De la locul debarcarii, trebuia sa trec un pod pazit de o santinela ca sa
ajung in oras. In drum, m-am intalnit cu un domn pe care intrebandu-l daca nu stie unde este spitalul, mi-a aratat directia si chiar
a mers cu mine. Ajunsi la pod, santinela m-a oprit si, intrebat de acte, am cautat sa ma justific ca sunt invalid si ca trebuie sa
plec. Vazand ca nu pot scapa, i-am oferit bani, pe care mi i-a refuzat. Vazand ca nu am alta posibilitate de a scapa, cum soldatul
mergea inainte si eu dupa el, am scos revolverul si am tras in el. Soldatul atunci a inceput a striga ajutor, eu am lasat
geamantanul jos si am luat-o la fuga pe drum, dar nu stiam in ce directie ma duc."

Epilog

Despre capturarea teroristului Max Goldstein ofera amanunte suplimentare un raport inaintat ministrului de Interne de catre
directorul Sigurantei Generale, la sfarsitul lui noiembrie 1921. Il reproducem integral:

"Domnule Ministru,

Am onoarea sa va raportez ca in noaptea de 19/20 noiembrie Max Goldstein, autorul principal al atentatului de la Senat, a intrat
fraudulos in tara prin punctul Giurgiu, aducand cu sine o valiza cu 15 kg ecrasita, in scopul de a comite o noua serie de atentate,
ca demonstratie pentru arestarea celorlalti complici si descoperirea atentatorilor.

Dupa debarcare, Max Goldstein a fost intampinat de soldatul granicer Heringa Alexandru, care facea paza la acel punct; somat
sa se legitimeze, dar neputandu-se legitima, a incercat sa mituiasca pe soldat cu o suma destul de insemnata de bani si,
nereusindu-i nici aceasta, la invitatia formala a soldatului de a-l urma la pichetul de graniceri, a lasat valiza jos, fiind infirm de
mana dreapta, a scos un revolver din buzunar si a tras asupra soldatului, ranindu-l foarte grav in piept, dupa care a disparut.

Capitanul slepului "Elisabeta", aflandu-se in apropiere si auzind detunatura, a venit la fata locului, unde a gasit pe soldatul
Heringa Alexandru intr-un lac de sange; cu toate ca era foarte greu ranit, acesta a facut sfortari ca sa arate imprejurarile in care
a fost ranit si semnalmentele criminalului, in special pe cel mai principal: lipsa mainii drepte, amanunt care a condus la
identificarea si prinderea lui Max Goldstein.

Fapta soldatului granicer Heringa Alexandru, originar din comuna Chiriasica, jud. Bihor, care si-a facut complet datoria,
executand intocmai consemnul avut, neprimind mita cu care a fost tentat de criminal si expunandu-si viata, iar - in stare grava -
ajutand la identificarea urmaririi si prinderea lui, constituind un act de bravura si de credinta, am onoarea a va ruga, Domnule
Ministru, sa binevoiti a dispune sa se intervina pentru a se conferi suscitatului soldat medalia <<Barbatie si Credinta>> clasa a II-
a."
Condamnat la munca silnica pe viata, Max Goldstein a fost incarcerat la inchisoarea Doftana, in conditii de maxima securitate.
Pentru a obtine un regim de detentie mai bland, in august 1925 a intrat in greva foamei. Autoritatile l-au suspectat, insa, ca
planuieste o noua evadare, asa ca cererile nu i-au fost satisfacute. A murit in octombrie 1925.

Max Goldstein si scoala de terorism a Kominternului

In identificarea autorilor atentatului de la Senat, un rol decisiv l-au jucat agentii Inspectoratului General de Siguranta din
Chisinau. Acestia au reusit sa demanteleze o vasta retea bolsevica infiltrata in Basarabia si controlata de la Odesa.
Capturati, membrii acestei retele au facut marturisiri pe cat de utile, pe atat de uluitoare. Ei au vorbit despre o vasta
organizatie de spionaj, dar si despre pregatirea si activitatea unor adevarate comandouri teroriste. In fruntea unui astfel
de comandou se afla Max Goldstein.

Troicile explozive

Arestat de Siguranta, Moise Broitman (alias "Bulea", alias Vladimirov"), membru in organizatia comunista din Chisinau, si-a
amintit: "In timpul sederii mele la Odesa am apucat sa fac cunostiinta cu un anume Marcs, roman de origine din vechiul regat,
care trece cum mi s-a spus in Odesa drept organizator al unei mari organizatiuni teroriste in vechiul regat si care a fost si
organizatorul principal al atentatului efectuat contra Senatului din Bucuresti."

Broitman a povestit ca "Marcs" este ciung, dar ca se lauda ca poate face cu o mana "mai mult decat oricine altcineva cu doua".
Nu era, insa, un simplu executant, ci un fel de instructor de terorism. El organiza comandouri formate din cate trei oameni -
numite "troici" sau "treimi". Misiunea acestora: "atentate cu explozibile pentru a arunca in aer institutiunile de stat". Broitman
explica: "Scopul acestor atentate consta in faptul ca se cauzeaza statului pagube si irita populatia contra guvernului, caci,
precum este stiut, dupa o astfel de crima comisa intr-un oras oarecare se aresteaza o multime de oameni nevinovati si se aplica
acestor oameni represalii dintre cele mai severe. Apare succesul dorit in gradul cel mai minimal, dar, incetul cu incetul, aceasta
aduce la o rascoala generala si in acelasi timp si la o scadere a valutei din acea tara unde se produc astfel de exploziuni."

Scoala speciala de teroristi

Informatii si mai interesante au obtinut agentii Sigurantei din Chisinau de la Gheorghe Ivanovici Lazaridis, in varsta de 22 de ani,
care lucrase timp de mai multe luni chiar pe langa mai marii centrului de spionaj si terorism de la Odesa, inainte de a fi trimis in
Basarabia pentru a-si crea propria retea. Iata prima lui declaratie:

"Subsemnatul Gheorghe Lazaridis, cu privire la activitatea serviciului terorist declar urmatoarele:

Centrul serviciului terorist si scoala speciala de teroristi se gasesc la Moscova; acest centru este atasat pe langa partidul
comunist rus si are sucursale mai mici in diferite centre mari.

In Odesa, serviciul terorist este sub conducerea lui Grinstein. Acest serviciu lucreaza in contact cu organizatia centrala de sub
conducerea lui Jujnii, care conduce propaganda in toata peninsula balcanica, Polonia, Romania si Galitia. Toate actele de
teroare savarsite in Romania sunt efectuate de serviciul lui Grinstein. Dintre actele teroriste efectuate in Romania stiu: aruncarea
podului de cale ferata de langa Causani in 1920, pe la sfarsitul anului in luna octombrie-noiembrie, si alte poduri, aruncarea
depozitelor militare, dintre care si cel din Iasi, si atentatul de la Senat.

Relativ la atentatul de la Senat, eu stiu urmatoarele: Cand eram la Odesa in luna februarie 1921, un functionar din cancelaria
organizatiei centrale, dupa nume conspirativ Stepanov, mi-a declarat ca atentatul de la Senat este facut de 3 oameni trimisi de
serviciul lui Grinstein cu mari sume de bani. Cine sunt acesti 3 oameni, el nu mi-a spus. Acesti 3 oameni au stat vreo 2 luni in
Bucuresti si, dupa savarsirea atentatului, au plecat inapoi la Odesa.

Stiu pozitiv ca in timpul atentatului de la Senat erau la Senat si asistau in calitate de vizitatori.

Seful organizatiei comuniste din Chisinau, dupa nume conspirativ Anulov, si al doilea, seful organizatiei comuniste de raion, dupa
nume conspirativ Pett, sef al raionului Galati sau Bucuresti. Ei au legaturi intinse intre senatori si deputati. Aceasta o stiu de la
fostul sef, dupa nume conspirativ Mihailov, si dupa nume de familie Eslic Mihail, caruia ei cu ocazia atentatului i-au facut un
raport detaliat."

Agenti, curieri si case conspirative

Intr-o alta declaratie, acelasi Gheorghe Ivanovici Lazaridis ofera detalii suplimentare cu privire la modul de organizare al retelelor
de spionaj si terorism controlate de la Odesa:

"Constructia organizatiei este urmatoarea: Romania, Bulgaria si celelalte tari sunt divizate in organizatii separate si care nu sunt
in legatura intre ele; fiecare are legaturi separate cu Odesa prin trecere si punct. Aceste organizatii sunt astfel divizate ca in
raionul fiecareia sa intre o unitate de armata mare, de exemplu divizie, si astfel dislocata ca in domeniul economic sa fie cat
posibil perfecta.

Ca sef de organizatie este numit cel care cunoaste bine conditiile geografice ale raionului. Lui foarte rar i se da oameni, intrucat
el trebuie sa-si recruteze agentii din oameni localnici, din toate clasele societatii, atat din societatea inalta cat si din clasa de jos.
Modul de recrutare intotdeauna este lasat la aprecierea sefului de organizatie. Apoi, aceasta organizatie se divizeaza in puncte
importante atat in domeniul militar, cat si in domeniul economic, financiar si politic. Agentul unei organizatii nu trebuie sa stie pe
agentul aceleiasi organizatii. Legatura intre agent si sef se face prin curier. Seful organizatiei are case conspirative secrete, una
sau mai multe, pentru primirea agentilor si trimiterea curierilor. Prin aceiasi curieri, seful organizatiei trimite agentilor instructiuni
si bani. (...) Dupa ce primeste informatii de la toti agentii, seful organizatiei centralizeaza aceste informatii si face un raport
general sefului de la Odesa, prin cifrul secret."

Punctele de transmisiune si trecerile lor

Gheorghe Ivanovici Lazaridis dezvaluie existenta unei vaste retele de spionaj bolsevic in partea de rasarit a Romaniei:

"Pentru trecerea agentilor si curierilor, intregul raion al Nistrului este divizat in puncte de transmisiune. Punctul 1 de transmisiune
ocupa raionul de la Ovidiopol pana la Tiraspol; cancelaria punctului este in satul Troitcoia si cand eu plecam de la Troitcoia, seful
punctului a spus ca are ordin sa mute biroul in satul Gradinita sau Zelita. Punctul 1 are patru treceri: 1. satul Crocmaza, 2. in
satul Olanesti, 3. in satul Roscaia si 4. In Copca (Slobozia). Sef al punctului 1 de transmisiune este Pobolsc Petre, conspirativ
Maximov.
Punctul al 2-lea de transmisiune ocupa raionul de la Tiraspol pana la Dubasari. Locul si numarul trecerilor nu le stiu; stiu numai
atat, ca este cel mai mare punct. Prin punctul al II-lea, organizatia de la Chisinau are legaturi cu Odesa. Trecerea sa se afla in
raionul Grigoropol-Dubasari, biroul punctului 2 de transmisiuni este in Tiraspol, sef al punctului este Botev, nume conspirativ
(inainte avea nume conspirativ Lapin).

Raioanele ocupate de punctele 3, 4 si 5 de transmisiune si numele sefilor raioanelor nu le stiu, pentru ca niciodata nu am fost
acolo.

Stiu ca biroul punctului 3 este la Iampoli, biroul punctului 4 este la Moghilew-Podolsk si biroul punctului 5 este in Kaz-Podolsk.
Prin punctul 5 de transmisiune asemenea se trimit agenti prin frontiera de uscat in Polonia. Sef al punctului 5 de transmisiune
este Crivolenlko, conspirativ Malcicov.

Scopul punctului este de a intretine legatura cu agentii si sefii de organizatie din strainatate si procurarea presei straine.
Organizarea punctelor de transmisiune este urmatoarea: un sef al punctului, un secretar care lucreaza in birou, un ajutor care
conduce toate trecerile punctului. Un punct are 3-4, pana la 5 treceri, in raport cu raionul ocupat de punct. Punctul are la fiecare
trecere cate 4-5 barcagii de trecere si un barcagiu-sef."

Moduri de operare

In declaratia sa, Gheorghe Lazaridis a furnizat detalii importante si cu privire la modul de infiltrare si operare al retelelor
spionajului bolsevic:

"Trecerea se face astfel: spre seara, seful de trecere cu oamenii care trec, agentul si conducatorul merg spre Nistru si asteapta
pana la orele 10-11-12 noaptea, trag barca spre mal si, cand patrula romaneasca trece, se imbarca doi barcagii de trecere,
conducatorul si agentul, si incet se apropie de malul romanesc. In acel timp, ceilalti doi barcagii raman pe malul bolsevic, gata
inarmati. Conducatorul inarmat se da jos din barca cu agentul si barca se intoarce inapoi pe malul rus. Conducatorul si agentul
cu precautiune merg pe drumuri netrecatoare la casa conspirativa de pe partea (teritoriul) Basarabiei, lasa pe agent acolo si
singur pe aceeasi cale se intoarce inapoi.

Agentul ramane in casa conspirativa pana dimineata si, cand incepe sa se faca ziua, pleaca cu caruta proprietarului casei
conspirative spre statia apropiata a caii ferate sau oras. Caruta se intoarce inapoi, iar agentul merge inainte pe calea ferata. (...)

Legatura cu sefii organizatiilor se face prin doua mijloace:

1. Seful de organizatie trimite curier prin trecere-punct la Odesa. Caruta de la casa conspirativa a trecerei vine in ziua si locul
fixat dup curier si el pe calea de mai sus pleaca la Odesa.

2. Seful de organizatie are o casa conspirativa nu departe de Nistru, la 15-25 verte, unde curierul sau, la date fuixe, trimite
informatiunile sale. Si in acest timp, de la punctul de transmisiune vine curierul cu parola conventionala mai mult verbala care
este conventia de seful de organizatie, ia informatiunile, lasa pentru seful de organizatie instructiunile si banii si astfel pleaca cu
aceste informatii la punct. Apoi imediat se trimite un alt curier cu aceste hartii la Jujnii."

Birocratie, buget, finante

Marturisirile lui Lazaridis dezvaluie o structura clandestina extrem de sofisticata, cu ierarhii si reguli clare, ba chiar si cu un
sistem birocratic pus la punct:

"Odesa cere de la seful de organizatie urmatoarele informatii despre agentii lui: fotografia si numele adevarat, adresa exacta,
profesiunea, de cine este recrutat, de cine este recomandat. Aceste informatii ne cere Odesa pentru ca, in caz de arestarea
sefului de organizatie, imediat sa schimbe domiciliul tuturor agentilor, ca astfel sa evite alte arestari si a feri organizatia. Odesa
cere ca in caz de arestare a sefului de organizatie imediat sa i se comunice.

Pentru fiecare organizatie, Odesa aproba bugetul cheltuielilor, peste care seful de organizatie nu poate trece fara o permisiune
speciala de la Odesa. Leafa agentilor este de 2000 lei lunar, pentru sef de organizatie 2500 lei lunar si curierul 2000 lei lunar.
Casele conspirative se platesc cate 500 lei lunar, pentru cheltuielie de drum se fixeaza o suma anumita. Pentru primirea lefei de
catre agenti, Odesa cere chitante. In unul si acelasi raion, pot fi doua sau mai multe organizatii, care nu trebuie sa stie una de
alta. Astfel se fac verificarile rapoartelor. Organizatia este obligata sa faca rapoarte nu mai putin de 4 ori pe luna."

Revolutia proletara, intre politica si violenta

"Atentatul din 1920 de la Senat nu a fost un act izolat, provocat de un dezaxat, de un anarhist singuratic" - crede Stelian Tanase,
care dedica acestui subiect episodul de maine al emisiunii sale de la Realitatea TV, "Bucuresti, strict secret". Stim astazi ca Max
Goldstein era un terorist profesionist, aflat in slujba Kominternului. Asupra acestui fapt nu exista nici un fel de dubiu.
Controversele persista, insa, in ceea ce priveste natura relatiilor dintre Goldstein si miscarea comunista din Romania. Stiau liderii
stangii promoscovite de la Bucuresti despre planurile criminale finantate de Kremlin, via Odesa? Sau erau sinceri cand se jurau
ca nu au nici o legatura cu actiunile violente ale lui Goldstein, insistand ca acesta nu fusese nici macar membru de partid?

Stelian Tanase este de parere ca greva generala din octombrie 1920 si atentatul de la Senat, din decembrie acelasi an, fac parte
dintr-un plan in doi timpi de destabilizare a regimului de la Bucuresti. El explica: "La sfarsitul anului 1920, Kominternul era in
cautarea unei "revolutii", care sa scoata Rusia din izolare. Daca privim derularea incercarilor de puci din Bavaria, Germania,
Ungaria, Finlanda etc., vom observa acelasi modus operandi. Proteste, provocari, greve, atentate, grupuri clandestine,
amestecul agentilor sovietici si al fidelilor locali instruiti in Rusia. Nici unul dintre aceste elemente nu lipseste la Bucuresti.
Atentatul si greva generala din octombrie au fost planuite in acelasi timp, la Moscova. Sunt implicati aceiasi oameni care se
regasesc in mai 1921 pe bancile congresului, votand afilierea la Komintern."

Miruna MUNTEANU