Tradiții de Paște în Bucovina

(Marginea și Sucevița)
 Tradiții de Paște în Bucovina
(Marginea și Sucevița)
Marginea este o comună din județul Suceava, situată la aproximativ 10 km de
Municipiul Rădăuți, 5 km de Suceviţa şi 25 km Putna, cunoscută pentru obiectele de
ceramică neagră realizate de săteni. Trebuie precizat faptul că ceramica neagră de Marginea
este unică în Europa.
Satul Sucevița este situat la poalele Obcinei Mari și este cunoscut în țară și nu numai
datorită existenței aici a Mănăstirii Sucevița – ctitorie a Movileștilor. De asemenea satul este
renumit și pentru existența unor personalități: Iraclie Porumbescu tatăl marelui compozitor
Ciprian Porumbescu, Dimitrie Vatamaniuc critic eminescian.
Comuna Sucevița se învecinează cu satele: Horodnic la nord-est, Gălănești la nord,
Putna la nord-vest, Frumosu și Mănăstirea Humorului la sud, Solca la sud-est, Marginea la
est.1
Intr-o scurtă incursiune pe care am avut-o anul trecut în această zonă am aflat că în
trecut, în aceste sate, cusutul cămășilor tradiționale, realizarea ștergarelor, a țoalelor la război,
torsul, sculptatul, încondierea ouălor erau activități obișnuite în fiecare gospodărie. Din
păcate aceste îndeletniciri s-au pierdut cu timpul, astăzi fiind foarte puțini cei care le mai
cunosc. Cei care mai cunosc aceste meșteșuguri sunt persoane vârstnice, care au reușit să mai
transmită nepoților acest dar, însă numărul lor este foarte mic. Acest lucru motivează
cercetatorul și mai mult să exploreze zona în speranța că îi va găsi pe acești oameni în
vederea obținerii unui interviu sau a unor amănunte privind etapele de realizare a obiectelor
de colecție: sculpturi, icoane, ouă încondeiate, prosoape tradiționale (ștergare), covoare țesute
(țoale), basmale tradiționale (hobod), costume populare, articole din lână (colțuni, ilice).
Zona stârnește interes din punct de vedere istoric și multietnic. Privită din perspectivă
demografică, istoria Bucovinei se deosebește mult. În timp ce în prima perioadă se
înregistrează ample procese migraționiste (1786-1910, când populația zonei crește de peste
5,7 ori), în intervalul 1910-1930 este o creștere de 7,3%. Astfel se găsesc în număr mare aici:
ruși, ucraineni (ruteni), nemți, polonezi, austrieci, maghiari, lipoveni, evrei, rromi, huțuli
având diferite confesiuni: ortodocși, greco-catolici, romano-catolici, luterani. În urma
schimbărilor aparute între 1940-1941: repatrierea germanilor, polonezilor, maghiarilor,
deportarea românilor în gulagul sovietic a dus la modificarea diversității culturale, religioase
și etnice a zonei.2
 Acest conglomerat de naționalități a fost repartizat cu precădere în partea de “ gios”
(jos) a satului și în Voievodeasa.
Din acest motiv cercetarea amănunțită a locului devine astfel foarte interesantă din
prisma obiceiurilor, a tradițiilor, a portului popular, a meșteșugurilor, a regionalismelor. Cei
bătrâni încă își mai amintesc de unele familii de străini din sat, rămânând marturie și astăzi
unele nume de familie, de dealuri (la Arșâță), de monumente (al arhiducelui Rudolf al
Austriei.), de ulițe și cărări (cărarea Grafului).1
Unele fotografii, precum cele de mai jos, m-au determinat să revăd zona și să
descopăr mai mult din tradiția zonei.
 Scopul cercetării constă în documentarea cu privire la obiceiurile și tradițiile din
Marginea și Sucevița în preajma Paștelui. Tema își propune să descopere tainele zonei de la
bucatele pregătite (de post sau de “dulce”), să observe dacă prezintă influețe rusești,
lipovenești, nemțești (ex: tocineii- cartofi rași pe răzătoare și prăjiți), la ritualul de “gătire” a
“blidului” (coșul cu bunătăți care este sfințit în noaptea de Înviere), semnificația produselor
care se pun în coș, semnificația decorului de pe pască sau pașii parcurși la încondeierea
ouălor, motivele întâlnite (liniile, spiralele, frunza de brad, de stejar, motivele inspirate de pe
cămășile populare) sau evenimentele care reunesc comunitatea (Concursul de toacă,
Concursul de ciocnit ouă). În acest sens abordarea este calitativă
Privind din punct de vedere cantitativ ne interesează câte persoane mai păstrează cu
sfințenie obiceiurile într-o eră în care tradiția este considerată ca un fenomen vechi, din
trecut. De asemenea este important de notat câte persoane se mai ocupă cu olăritul, sculptatul,
țesutul, încondeiatul ouălor, cusutul cămașilor populare.
Perspectiva utilizată este deopotrivă sincronică, documentându-ne cu privire la modul
de a petrece sărbătorile acum în mediul rural, dar și diacronică, investigând care au fost
obiceiurile în trecut și gradul în care s-au păstrat în decursul timpului. De exemplu, după
războaiele mondiale, în Marginea existau 60 de ateliere de olărit, astăzi doar 3 familii mai
practică acest meșteșug din care doar două fac numai ceramică neagră specifică zonei. În
magazinul de ceramică din centrul satului putem găsi și ceramică cu decoruri din alte zone.
Motivul pentru care nu se vinde doar ceramica neagră este unul comercial, la cererea
turiștilor.
Un alt aspect interesant este modul de păstrare a unor îndeletniciri specifice unor
etnii: realizarea sobelor, cazanelor, burlanelor, periilor de către rromii căldărari sau cât de
mult a fost influențat lexicul zonei prin imprumutarea unor cuvinte de la comunitatea etnică.
Cercetarea are ca obiectiv familiarizarea cu principalele obiceiuri de Paște, realizarea
unei lucrări care să cuprindă principalele observații, experiențe, destinată publicului.
Ulterior se va putea realiza o paralelă cu obiceiurile din alte zone ale țării. (de exemplu în
zona Ardealului pasca este înlocuită cu pita- o pâine în care se pun ouă și o monedă, se coace
și se servește în ziua de Paște. În alte zone coșul lipsește, iar dimineața toți cei din familie
trebuie să se spele pe față cu ou roșu).
În contextul cercetării se vor folosi informații din Monografia satului Sucevița cu
privire la primele atestări documentare, importanța Mănăstirii Sucevița în comunitate,
recensemintele (unele informații vor fi cerute și de la Centrul de informații din parcarea
mănăstirii), relatările unor localnici.
 Spre deosebire de satele din sudul Moldovei, aici casele sunt mari, cu etaje, spațioase.
Cele mici, acoperite cu șindrilă (draniță) mai sunt ținute doar de muzeu și sunt casele care au
rămas din vremea războiului- care nu au ars sau nu au fost distruse de ruși când sătenii erau în
“evacuare”. Majoritatea tinerilor sunt plecați în străinătate, cei rămași se ocupă cu muncile
agricole, mici afaceri sau cu agroturismul.
Zona nu îmi este familiară, însă informațiile acumulate în prima vizită mă determină
să revin și să acumulez cât mai multe informații. Din cauza distanței, cu siguranță cercetarea
se va desfășura în mai multe zile și pe mai multe etape.
Oricum, pentru a trage niște concluzii pertinente este nevoie să surprinzi satul în
diferite ocazii: de Crăciun, de Bobotează, la horă (Balul gospodarilor), de Paște, la Înălțare,
de hramul mănăstirii, sau peste an: de la muncile agricolela evenimentele din famile: botez,
nuntă, înmormântare.
Metodologia abordată este una atât calitativă cât și cantitativă.
Metodele folosite:
a) Metodele istorice – Ca punct de plecare se vor utiliza documentele: Sucevița și
Voievodeasa două localități bucovinene- studiu monografi, Sucevița sat al Obcinilor
Bucovinei și gropniță a Movileștilor, Promovarea imaginii localităţii Marginea, judeţul
Suceav, Analele Bucovinei. În aceste documente găsim informații despre prima atestare
documentară a satelor, date privind toponimia, informații geografice, istorice, dinamica
populației.
b) Observația directă- se va realiza începând din Joia Mare când voi observa cum
se face pasca, notând componentele, modelele, semnificația acestora (de exemplu pasca are
în centru o cruce, simbolizând crucea pe care a fost răstignit Iisus și se impletește în trei
simbolizând Sfânta Treime). Tot în această zi se vor încondeia ouăle, prilej de a însuși
tehnica de încondeiere cu chișița și de a afla modelele care se folosesc pentru decor (liniile,
motivele florale de pe cămășile naționale, etc). Pe parcursul acțiunii voi participa activ, dar
îmi voi rezerva timp și pentru o scurtă înregistrare sau pentru fotografii.
De asemenea, un alt punct cheie este gătitul coșului cu: baba (o pască mai mică care
se coace în vas special din ceramică), ouăle, prăjiturile, preparatele din carne, brânză. După
slujba de sfințire se va mănca mai întâi blidul.
c) În sat este și un sculptor- restaurator. Utilizând metoda observației directe, dar și
cea a interviului voi afla care sunt etapele restaurării unui obiect din lemn, esențele cele mai
folosite în sculptură și chiar durata de realizare a unei lucrări. Sculpturile realizate sunt, în
mare parte, obiecte bisericești.
 Un alt lucru care ne va interesa din punct de vedere cantitativ este reprezentat de
numărul celor din sat care sculptează, incondeiază ouă și dacă au persoane pe care le
pregătesc pentru a continua acest meșteșug.
În acest sens se poate pregăti un set de întrebări necesar cercetării (exemplu- interviu
cu un sculptor/ olar )
De la ce vârstă ați început să lucrați cu lemnul?

Este un meștesug care s-a transmis din tată în fiu, ați avut pe cineva în familie?

Ce anume sculptați? Pe ce tipuri de sculpturi vă axați mai mult?

Care este materialul pe care îl folosiți?

Am înțeles că plopul nu se uitilizează în sculpturi, unii meșteri numindu-l lemn

“negativ”. De ce?

Ce alte caracteristici trebuie să mai prezinte lemnul?

Cât durează o lucrare? O catapeteasmă, de exemplu.

Sculptați și icoane?

Participați la târguri, expoziții?

Cum vă prmovați lucrările sau cum primiți comenzi? Aveți un site web unde vă pot gasi
cei interesați?

Ce obiecte restaurați?

Care sunt etapele restaurării?

Mai este cineva în sat care restaurează sau care face obiecte bisericești?

Aveti cui să lăsați acest meșteșug?

În cazul încondeierii ouălor putem adresa următoarele întrebări:

De la ce vârstă ați început să încondeiați ouă ?

Este un meștesug care s-a transmis din familie?

Care este tehnica pe care o folosiți și care sunt pașii parcurși?

Ce semnifică modelele desenate?

Care sunt culorile folosite și cum se obțin ele? (sunt naturale sau sintetice)

Participați la târguri, expoziții?

Cum vă prmovați lucrările sau cum primiți comenzi? Aveți un site web unde vă pot gasi
cei interesați?

Câte familii mai practică meșteșugul?

Aveti cui să lăsați acest meșteșug?

Bibliografie

1. Ion Popescu- Sireteanu, Toponimia comunei Sucevița, Analele Bucovinei, Ed.

Academiei Romane, VIII,1,2001
2. Marian Olaru, Considerații preliminare despre demografie și geopolitică pe teritoriul
Bucovinei (1930-1992), Analele Bucovinei, Ed. Academiei Romane, VIII,1,2001
3. Valerian Procopciuc, Sucevița și Voievodeasa două localități bucovinene- studiu
monografic, Ed. Septentrion, Rădăuți, 2009
4. Valerian Procopciuc, Sucevița sat al Obcinilor Bucovinei și gropniță a Movileștilor
5. Promovarea imaginii localităţii Marginea, judeţul Suceava
6. Autor colectiv,Tradiții și obiceiuri românești, Ed. Flacăra, București, 2012
7. Televiziunea Intermedia Suceava- reportaje
8. Cromtel- reportaje
9. http://sucevitaturistica.blogspot.ro/