Rolul proiectelor în predarea matematicii la copii cu CES

Prof.Hoffmann-Bronţ Viorica Cornelia

Liceul Tehnologic Special nr.1 Oradea

Aş dori să împărtăşesc experienţele mele din ultimii trei ani,de când am început să mă ocup de
proiecte şi faptul cum mă ajută aceste experienţe în munca mea de zi cu zi la catedră,la ora de
matematică.
Una din experienţele mele deosebite a fost participarea la un proiect Transfrontalier întitulat “Stay
at school”, unde alături de 5 şcoli din România şi 5 şcoli din Ungaria, ne-am schimbat printre multe
altele păreri,idei ,materiale didactice legate de predarea la ora de matematică.Am discutat pe tema
Legii Educaţiei din fiecare ţară,am analizat programele şcolare din ţările partenere,unde am ajuns la
concluzia că există diferenţe mari în ceea ce priveşte descongestionarea materiei la
matematică,programa noastră fiind mult mai voluminoasă dar şi mai complexă. Am reuşit să
încheiem un parteneriat educaţional pe tema schimbului de bune practici cu Grupul Şcolar ”Baross
Gábor”din Debrecen (Ungaria). Prin schimbul de bune practici înţelegânduse activităţile de predare-
învăţare, activităţi de socializare, modalităţi de petrecere a timpului liber, activităţi ecologice.
Cu această ocazie am susţinut o lecţie demonstrativă la analiză matematică,la lecţia “Limita
funcţiei într-un punct dat”. Am avut o plăcere deosebită, când la sfârşitul orei elevii din Debrecen au
stat cu mâinile pe sus,dornici să răspundă,deşi nu cunoşteau limba română doar semnele
matematice, o dovadă vie că matematica este un limbaj universal. Am insistat pe metoda de predare
frontală,deşi în ultimii ani unii susţin că este demodată,dar aşa consider că înainte de toate elevului
trebuiesc prezentate concret exemple rezolvate la oră ca apoi să încerce şi el rezolvarea exerciţiilor
de acest tip,nemaivorbind de importanţa formulelor de calcul care sunt de nelipsit dintr-un caiet de
notiţe la matematică. Pornind de la scopurile unui proiect, o ţintă importantă, dar precară în multe
cazuri, se referă la procesul de predare-învăţare, la comunicarea internaţională cu scop didactic şi la
ameliorarea climatului şcolar. Dacă scopurile legate de integrarea şcolilor într-o comunitate
europeană, sau cele care vizează sprijinirea dezvoltării instituţionale sau a dezvoltării profesionale a
cadrelor didactice prin proiecte pot fi mai uşor atinse, cele care vizează efectiv schimbările de
metodologie şi de proiectare didactică sunt mai complexe.
Proiectele au un potenţial uriaş de a oferi elevilor noi oportunităţi de învăţare, o diversificare a
activităţilor didactice şi, astfel, noi provocări atât pentru contactul cu noi informaţii, cât şi pentru
dezvoltarea de noi competenţe sau formarea de atitudini. Comunicând cu colegi din Europa, elevii
se familiarizează cu elemente de specific cultural sau de specific al educaţiei din ţările partenere, îşi
îmbunătăţesc competenţele de comunicare într-o limbă străină dar şi pe cele de comunicare în sens
social – de interrelaţionare.

1
 Din perspectiva cadrelor didactice, proiectele sporesc motivaţia elevilor pentru rezolvarea
sarcinilor de învăţare, arătând că elevii sunt foarte dornici să înveţe, cu condiţia să fie stimulaţi şi
îndrumaţi cu grijă .La nivelul procesului didactic, proiectele şi instrumentele web 2.0 oferă
profesorilor oportunităţi de diversificare a metodologiei, a sarcinilor şi a mediului de învăţare.
Acestea sunt o modalitate accesibilă şi relevantă pentru abordarea procesului didactic centrat pe
elev. Astfel, proiectele sunt iniţiate plasând elevii în centrul activităţilor – interesele lor, experienţa
anterioară care poate fi valorificată, potenţialul lor de dezvoltare, modalităţi de comunicare şi de
învăţare preferate – blog, wiki etc. Mai mult, proiectele presupun muncă în echipă, sprijin reciproc,
efort comun pentru rezolvarea unor sarcini, implicând astfel pe lângă dimensiunea cognitivă a
procesului de învăţare şi dimensiunile afectivă şi socială – acestea stimulând motivaţia, implicarea
şi performanţa. Lucrul în grup şi diversitatea activităţilor, a metodelor şi mijloacelor de învăţare vin
în întâmpinarea diversităţii stilurilor de învăţare diferite ale elevilor, facilitând adaptarea instruirii la
specificul acestora.
Analizând proiectele de colaborare în mediu virtual derulate de cadre didactice nu numai din
România, ci şi din alte ţări, se poate observa că multe dintre acestea rămân la un stadiu incipient de
colaborare sau de adaptare a activităţilor de predare-învăţare astfel încât să permită colaborarea
între elevi (din aceeaşi clasă sau din clase din ţări diferite). Colaborarea se reduce la prezentarea
şcolilor şi postarea unor materiale în spaţiul comun de lucru, pe o pagină web sau un blog.
Materialele postate reflectă activitatea cadrelor didactice, rareori pe cea a elevilor. Însă, în ambele
situaţii, materialele tind să fie rezultate ale unor iniţiative sau interese individuale şi nu un produs al
parteneriatului, al lucrului în echipă.
În sens didactic, proiectul este o metodă de învăţare. „Învăţarea bazată pe proiect este o învăţare în
profunzime în care copiii sunt stăpânii propriei activităţi, unde li se oferă libertatea de alegere dintr-
o serie de posibilităţi stabilite de cadru didactic împreună cu elevii. Acest tip de învăţare este
proiectată după nevoile şi interesele individuale ale fiecărui elev, fapt destul de greu de împlinit în
toate tipurile de activităţi din programul şcolar”
Dintre elementele de mai sus, două sunt definitorii pentru ca un proiect să fie relevant şi bazat pe
colaborare: obiectivele şi activităţile prin care acestea sunt atinse.
În ce priveşte conceperea şi articularea activităţilor, a modului de lucru corelat cu obiectivele
proiectului, este bine să avem în vedere:
-Activităţi şi mijloace care să stimuleze şi să susţină motivaţia elevilor pe parcursul proiectului;
-Interacţiunile dintre elevi, atât la nivelul clasei, cât şi cu elevii din alte şcoli.
-Implicarea elevilor în activităţi prin activităţi mai puţin dirijate, pentru stimularea acţiunii
independente, a autocontrolului, autoevaluării şi a reflecţiei asupra propriei învăţări;
-Valorificarea experienţei anterioare a elevilor;

2
-Gradarea activităţilor, diversificarea lor şi implicarea elevilor în stabilirea modurilor de lucru;
-Proiectarea unor sarcini de lucru care presupun muncă în echipă, colaborare, asumare de
responsabilităţi;
-Alternarea formelor de organizare a activităţii: frontal, perechi, grupuri mici, individual;
-Diversitatea tipurilor de interacţiune oferite de aplicaţiile web 2.0 facilitează comunicarea şi
interacţiunile în reţele sociale, într-o manieră adecvată stilului şi nevoilor fiecăruia (comunicare mai
mult sau mai puţin intensă, suport, feedback etc.).
Un alt element important pentru a transforma proiectul într-o activitate autentică de învăţare îl
constituie evaluarea acestuia, atât pe parcursul implementării, cât şi la final. Pe durata întregului
proiect, evaluarea continuă - informaţiile despre mersul proiectului, despre eventualele probleme
sau întârzieri ale activităţilor etc. – va permite adaptarea activităţilor, a ritmului de lucru,
identificarea obstacolelor şi identificarea de soluţii. În acest scop, discuţiile formale sau informale
între membrii echipei, consultarea cu cei implicaţi, sesiunile de feedback, jurnalul sau alte metode
sunt foarte utile şi uşor de realizat. Pentru încheierea proiectului, planificăm o evaluare de final sau
sumativă, care ne va ajuta să vedem în ce măsură ne-am atins obiectivele, în ce măsură s-au obţinut
rezultatele aşteptate, care sunt efectele (inclusiv cele neanticipate), care este nivelul de satisfacţie al
participanţilor la proiect. Metode utile de culegere de informaţii: interviul individual sau de grup,
chestionarul, jurnalul proiectului etc.
Relaţia profesor – elev în cadrul proiectelor poate dobândi noi valenţe. Cadrele didactice pot
recepta mai bine nevoile şi interesele elevilor, pot valorifica şi complementariza învăţarea în spaţiul
formal cu cea non-formală şi informală, timpul alocat învăţării sau rezolvării de sarcini de învăţare
fiind un continuum între timpul şcolar şi timpul liber.
Proiectele pot fi realizate atât ca activităţi integrate în curriculum, cât şi ca activităţi
extracurriculare. Pot fi proiecte pe discipline de studiu sau proiecte integrate – inter sau
transdisciplinare. Un criteriu important în evaluarea proiectelor îl reprezintă integrarea lor în
curriculum, modul în care pot susţine parcurgerea curriculum-ului, întrucât aceste proiecte nu
reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de susţinere a activităţii didactice, de complementarizare a
eforturilor de atingere a finalităţilor educaţiei.
În această secţiune aş scrie despre integrarea unui proiect în curriculum, fie în cadrul unei singure
discipline, fie crosscurricular, dacă dorim să lucrăm în echipă cu colegi de specialităţi diferite. Vom
putea decide care dintre cele două abordări ne avantajează şi vom găsi câteva exemple de activităţi
care să vă inspire.În fiecare curriculum există subiecte adecvate pentru utilizarea în proiectele.
Lucrând cu elevii, vom găsi, de asemenea, pe parcursul anului şcolar, posibilitatea de a aborda
probleme conexe altor obiecte de studiu, sau subiecte legate de aceeaşi materie, dar diferite de cele
din curriculum. Ambele tipuri de probleme sunt interesant de explorat într-un proiect de colaborare.

3
 Matematica este un domeniu abstract de cunoştinţe construită cu ajutorul raţionamentului logic
pe concepte cum ar fi numere, cifre, structuri şi transformări.Matematica se distinge de alte ştiinţe
pentru o legătură specială care le-a la realitate. Este un caracter pur intelectual, bazat pe o serie de
axiome declarat adevăruri (axiome înseamnă că nu au suferit nici o experienţă, dar sunt inspirate de
experienta) sau pe unele postulate fi acceptate cu titlu provizoriu. O declaraţie matematic - numit o
teoremă sau propozicion, în general, considerate adevărate în cazul în care procesul de certificare
formală care determină validitatea acestuia respectă o structură raţionament logic-
deductive.Matematica este de obicei definită ca un studiu de cantitate, mărime şi relaţii ale
numerelor şi simbolurilor. În ea se îmbină subiectele aritmeticii, geometriei, algebrei, calculului
probabilităţii, statisticilor şi multe alte arii de cercetare.Există două mari laturi ale matematicii: pură
şi aplicată. Matematica pură se ocupă numai cu interesul său teoretic, pe când matematica aplicată
dă metode şi tehnică pentru a rezolva probleme ştiinţifice în afaceri şi inginerie sau aplicaţii
teoretice în ştiinţă.
Luând în considerare cele amintite,în toamna acestui anului trecut am început să lucrez la un
proiect educaţional interjudeţuan întitulat “Implicarea elevilor în confeţionarea mijloacelor
educaţionale”.Aş reaminti că mijloacele didactice reprezintă ansamblul instrumentelor materiale,
naturale, tehnice, selectate şi adaptate pedagogic la nivelul metodelor şi al procedeelor de instruire
pentru realizarea eficientă a sarcinilor proiectate la nivelul activităţii de predare-învaţare-
evaluare.Valoarea mijloacelor didactice depinde de calităţile pedagogice angajate în măsura în care
ele sunt simultan sau succesiv: purtătoare de informaţii semnificative; puncte de sprijin material
necesar pentru activarea deplină a metodelor alese; resurse practice, disponibile să diminueze sau
chiar să anuleze "verbalismul" propriu metodologiilor tradiţionale.Mijloacele didactice intervin ca
instrumente subordonate acţiunii imprimată la nivelul metodelor de învăţământ, pe baza unui
ansamblu de procedee operaţionale.Proiectul meu încearcă să stimuleze elevii în confecţionarea
unor materiale didactice la Ştiinţele Reale,şi în special la matematică.Concret,mi-am amenajat un
cabinet de matematică din planşe,figuri,corpuri geometrice realizate doar de elevi.La sfârşitul
fiecărui capitol sau modul ne-am scos formulele esenţiale,graficele unor funcţii importante,formule
trigonometrice ,corpuri geometrice din confecţionate din cartoane sau sârmă,figuri geometrice
decupate din placaje.

Bibliografie:
-www.didactic.ro
-iTeach.ro
-www.etwinning.net