Nr.

1 – iunie 2001
BULETIN INFORMATIV AL PAROHIEI „SF. M. Mc. DIMITRIE” – BUDENI

Sfânta Treime

Atunci când rostim Crezul, mărturisim un iconografiei ortodoxe printre care se numără şi
singur Dumnezeu, dar întreit în Persoane. celebra icoană a lui Rubliov (în imagine).
Dumnezeu Tatăl este creatorul lumii văzute şi De asemenea, cântarea serafimică
nevăzute, este nenăscut şi nepurces, Fiul se auzită de profetul Isaia: „Sfânt, sfânt, sfânt
naşte din veci din Tatăl şi este Cel prin care s-a Domnul Savaot” (Isaia 6,3) constituie numai
realizat creaţia, iar Duhul Sfânt purcede din două dovezi din Vechiul Testament că
veci din Tatăl şi este Domnul de viaţă făcătorul. Dumnezeu este Sfânta Treime.
Întrebat despre ce
înseamnă nenaşterea şi
nepurcederea Tatălui, Sf.
Grigorie de Nazianz spunea:
„Spune-mi tu mai întâi ce este
naşterea Fiului şi ce este
purcederea Duhului Sfânt şi eu
îţi voi spune ce este nenaşterea şi
nepurcederea Tatălui”.
Despre naştere şi
purcedere nu ştim ce sunt, dar
ştim că ele sunt din veşnicie şi,
prin analogie putem spune că:
Fiul se naşte permanent din
Tatăl, aşa cum lumina se naşte
permanent din foc, iar Duhul
Sfânt purcede veşnic din Tatăl,
aşa cum căldura purcede În Noul Testament, descoperirea lui
permanent de la foc. Dumnezeu unul în fiinţă dar întreit în persoane
Vechiul Testament conţine doctrina se face deplin atât prin exprimare directă, cât şi
despre Sfânta Treime într-un mod voalat, prin legăturile care se fac între diferitele
deoarece evreii, fiind înconjuraţi de păgâni şi afirmaţii sau învăţături.
având înclinaţie spre politeism ar fi considerat Iată câteva exemple:
că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt trei Dumnezei  Atunci când Domnul nostru
distincţi. El pregăteşte astfel, revelaţia deplină a Iisus Hristos S-a botezat în apele Iordanului,
Sfintei Treimi care se va face în Noul Tatăl a grăit din cer, iar Duhul Sfânt a coborât
Testament. asupra Lui (Matei 3,17);
Avraam, aflându-se la stejarul din  Mântuitorul porunceşte ca
Mamvri vede trei Oameni cărora li se adresează Botezul să se facă „în numele Tatălui şi al
la singular: „Doamne, de am aflat har înaintea Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19);
Ta, nu-l ocoli pe robul Tău!” (Facere 18,3),  Sfântul Apostol Pavel, în cea
Sfânta Tradiţie a Bisericii creştine identificând de-a doua epistolă către Corinteni îi
aici întâia revelaţie a Sfintei Treimi, izvorul de binecuvintează spunând: „Darul Domnului
inspiraţie a numeroase capodopere ale nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu
(Tatăl) şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu
voi cu toţi” (II Corinteni 13,13);
Sinoadele ecumenice au formulat
dogma Sfintei Treimi. Primele două sunt
deosebit de importante pentru că lor le datorăm
Crezul care se rosteşte neschimbat în bisericile
noastre de atunci şi până astăzi.
Atunci când filosofia păgână se
dovedea neputincioasă, pentru înţelegerea
Dogmei Sfintei Treimi, Sfinţii Părinţi au apelat
la analogii. Este cunoscut faptul că la Sinodul I
ecumenic de la Niceea, erezia lui Arie îi punea
în dificultate pe cei mai mulţi dintre
participanţi. Sfântul ierarh Spiridon, om
simplu, dar luminat de Duhul, a demonstrat
ereticului cum se pot întâlni şi pe pământ
obiecte alcătuite din trei elemente: a ţinut în
mâini o cărămidă din care a ieşit o limbă de
foc, apa i-a curs printre degete şi în palmă i-a
rămas pământ.
Sfântul Atanasie cel Mare ne oferă de
asemenea un frumos exemplu: „Precum soarele
are trei părţi principale, aşa şi unul Dumnezeu
este întreit în persoane; chip al Tatălui este
discul soarelui, chip al Fiului este raza, chip al
Sfântului Duh este lumina soarelui. Deci
Resfinţirea Mănăstirii Probota
Mănăstirea se numea Sf. Nicolae din
Poiană şi a fost ridicată de sihaştri încă „de la
începutul ţării”. Documentele au menţionat-o
pentru prima oară pe data de 2 iulie 1398, când
Ştefan I îi dăruia două sate. Mai târziu s-a
numit Probrata (înfrăţire), iar azi poartă
numele de Probota.
Pe locul vechii mănăstiri, domnitorul
Ştefan I (1394 – 1399), împreună cu un frate al
său au construit o mănăstire nouă, din piatră.
Ea a fost restaurată de Ştefan cel Mare. Când
s-a ruinat şi aceasta, domnitorul Petru Rareş a
construit, la mică distanţă de ruinele vechii
mănăstiri, o biserică nouă, terminată în 1530. În
biserica veche, Ştefan cel Mare a înmormântat
pe mama sa, Oltea şi pe soţia sa, Evdochia,
soarele este disc, raze şi lumină şi nu zicem
trei, ci unul. Soarele nu este despărţit, discul de
raze şi de lumină, pentru că nu se pot despărţi
una de alta. Precum discul soarelui naşte raza,
iar raza este lumină şi căldură, aşa şi unitatea
Sfintei Treimi. Precum raza SE POGOARĂ PE
PĂMÂNT şi nu se desparte de disc, ci ea este
un soare şi pe pământ, aşa şi Fiul lui Dumnezeu
S-a pogorât pe pământ fără să părăsească cerul.
Precum raza transmite lumina şi căldura fără să
se despartă de cer, luminând văzduhul şi tot
pământul, pătrunzând peste tot prin lumina şi
căldura sa, dând viaţă tuturor, aşa şi Duhul
Sfânt lucrează în deplină unitate cu Tatăl şi
Fiul, dând viaţă Bisericii şi prin ea viaţă la toată
făptura dornică de viaţă”.
Dumnezeu Tatăl ne-a zidit, Fiul ne-a
răscumpărat, Duhul Sfânt ne luminează şi ne
sfinţeşte. Sfânta Treime este trinitate în unitate.
În numele Sfintei Treimi ne-am botezat, în
numele Sfintei Treimi ne închinăm, în numele
Sfintei Treimi începem rugăciunile noastre
publice şi particulare. Ei I se cuvine slava,
cinstea şi închinăciunea: Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh acum şi pururea şi-n vecii
vecilor. Amin.
pietrele de pe mormintele lor găsindu-se şi azi
în biserica nouă a lui Petru Rareş. Mai târziu,
Petru Rareş, soţia sa, doamna Elena şi fiul lor
Ştefan au fost şi ei înmormântaţi în biserica
nouă.1
În timpul cât mănăstirea a fost
administrată de greci, aceştia au pictat peste
pictura originală un alt strat de pictură. Acesta
din urmă, din cauza condiţiilor climaterice a
început să cadă, descoperind câte puţin pictura
iniţială. Sub patronajul UNESCO, după o
muncă laborioasă, specialiştii au scos la iveală
această pictură.
În ziua de duminică, 10 iunie 2001,
Î.P.S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi
Rădăuţilor, şi un impresionant sobor format
din 40 de preoţi slujitori au oficiat slujba de
resfinţire a Mănăstirii Probota, ctitoria
domnitorului Petru Rareş.
După sfinţire s-a slujit Sfânta Liturghie
în prezenţa a numeroase autorităţi din ţară şi
din străinătate şi a mii de credincioşi veniţi din
toate colţurile Moldovei, dornici de a se
împărtăşi de bucuria unui asemenea eveniment.
1
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu – Istoria Bisericii
Ortodoxe Române, vol. II, Editura IBMBOR, Bucureşti –
1992, p. 319
 Parohia noastră a participat la sfinţire fiilor ei şi cu osteneala lor, osteneală pe care
oferind pelerinilor mâncare gătită din puţinul Dumnezeu s-o răsplătească în ceruri!
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Pe data de întărit credinţa şi nădejdea primilor creştini şi a

29 iunie a fiecărui
an, Biserica Orto-
doxă face pomenirea
Sfinţilor Apostoli
Petru şi Pavel.
La început,
Sfântul Apostol
Petru a fost pescar
în Betsaida, un sat
de pe malul Mării
Galileii. Înainte de a
se întâlni cu
Mântuitorul se
numea Simon. El
era frate cu Sfântul Apostol Andrei – pe care
Domnul l-a chemat mai întâi la slujirea credinţei.
Acesta din urmă a vestit cuvântul Evangheliei pe
teritoriul Patriei noastre, în Dobrogea.
Sf. Ap. Petru, fiind cel mai în vârstă dintre
Apostoli, vorbea adesea în numele lor. Astfel, atunci
când Mântuitorul i-a întrebat cine cred ei că este El,
Sf. Ap. Petru a răspuns: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 15-16), mărturisire
pe care Domnul o socoteşte ca o piatră pe care este
zidită Biserica Sa, cea nebiruită de porţile iadului
(Matei 16,18). Cu această ocazie, Mântuitorul i-a
promis „cheile împărăţiei cerurilor”, motiv pentru
care el este zugrăvit pe icoane având în mâini
Sfânta Evanghelie şi o cheie.
Interpretând greşit întâietatea pe care, din
respect, ceilalţi Apostoli i-o acordau egalului lor,
Sfântul Apostol Petru, catolicii au spus că el era cel
mai mare pe scară ierarhică. Episcopul Romei
(papa), considerându-se „urmaşul Sf. Ap. Petru” şi-
a atribuit, pornind de la această premisă greşită,
drepturi asupra tuturor episcopilor, instituind dogma
primatului papal, unul dintre motivele ruperii
Bisericii în Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică.
Deşi devotat Stăpânului, avea să se lepede
de El de trei ori în seara în care a fost prins,
greşeală pentru care „a plâns cu amar”.
În strădania sa de a răspândi credinţa a
străbătut drumuri lungi şi grele, propovăduind
Evanghelia în Iudeea, în Antiohia şi în Pont, în
Galatia şi Capadochia, ajungând în cele din urmă la
Roma. A întemeiat biserici, a învăţat, a mângâiat, a
scris cele două Epistole ( I şi II Petru) din Noul
Testament.
În anul 67, în ziua de 29 iunie a fost
răstignit la Roma în zilele împăratului Nero. La
cererea sa a fost pus cu capul în jos, pentru că se
considera nevrednic să moară cu aceeaşi moarte cu
care murise Mântuitorul lumii.
Sfântul Apostol Pavel a fost bărbat învăţat
în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel, unul
dintre cei mai învăţaţi oameni ai timpului său.
Numele Sfântului Apostol era Saul Paulus (Pavel).
El s-a născut în oraşul Tars din Cilicia (provincie a
Imperiului roman) şi era din acest motiv cetăţean al
Imperiului, fapt care-i dădea o serie de drepturi,
printre care şi acela de a apela la judecata
împăratului dacă el considera că magistraţii nu-i
făceau dreptate.
La început i-a prigonit pe creştini. A fost
martor la uciderea cu pietre a Sfântului Arhidiacon
Ştefan şi luase scrisori de împuternicire de la
sinedriu pentru a-i prinde şi pedepsi pe creştinii din
cetatea Damascului. Pe drum, Saul a văzut pe
Domnul, Care i s-a arătat în chip minunat, şi a
crezut în El, devenind un neînfricat propovăduitor
al credinţei creştine. Sf. Ap. Pavel a vestit
Evanghelia în rândul popoarelor păgâne şi a
călătorit foarte mult, trecând prin numeroase
primejdii: a suferit bătăi, a fost întemniţat, a îndurat
foamea şi setea, dar nimic din toate acestea nu i-au
micşorat râvna sa pentru răspândirea credinţei
creştine. A fost în Grecia la Atena, la Corint, în Asia
şi în Macedonia şi a ajuns la Roma. A scris 14
Epistole (mai mult de jumătate din cărţile Noului
Testament) pe care le adresa diferitelor comunităţi
sau persoane pentru a le învăţa sau pentru a le
îndruma în rezolvarea problemelor care apăreau.
A fost ucis în aceeaşi zi cu Sf. Ap. Petru, la
marginea Romei, pe drumul care duce de la Roma
spre mare, tăindu-i-se capul
Să-i cinstim necontenit pe aceşti mari
ctitori ai credinţei noastre, să-i chemăm în
rugăciunile noastre şi să le fim recunoscători. Prin
credinţă suntem de-a pururea ucenicii lor.
Pentru rugăciunile Sfinţilor Apostoli,
Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-ne pe noi!

Examenul de capacitate
În perioada 11 – 16 iunie 2001, elevii claselor a VIII – a au susţinut examenul de capacitate. Din 16 elevi de la
şcoala noastră câţi au participat la examen au fost admişi 13. Acest fapt este spre cinstea lor şi este o încununare a
muncii cadrelor didactice de la Şcoala cu clase I – VIII din satul Budeni care nu au precupeţit nici un efort pentru a-i
ajuta pe aceşti tineri să-şi înceapă drumul în viaţă.
Le mulţumim, iar copiilor le dorim succes pe mai departe şi să nu uite învăţăturile folositoare pe care le-au
primit aici.
 Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur

Aceasta vă spun eu vouă, prietenilor şi te mântuieşti. Pentru că eu, nu pentru mine vă

fraţilor mei, că s-ar fi căzut ca, din zi în zi, mai
mult popor să se adune la biserică, pentru
ascultarea dumnezeieştilor cuvinte, iar acum,
mai puţini aţi venit. Dacă aş fi grăit eu de la
mine, apoi aţi fi făcut nevenind de loc. Dar eu
vă arăt vouă voia lui Dumnezeu, pe care, de o
veţi face, vă veţi mântui. Dacă cineva aduce o
scrisoare împărătească, la cetăţeni, aceştia nu se
uită la viaţa celui ce a adus-o, de este bogat sau
sărac, de este drept sau păcătos, ci toţi ascultă
cu luare aminte cele ce se citesc, sau de nu le
aude cineva, apoi întreabă pe acela ce le-a
auzit. Deci, dacă atâta frică faţă de un domn
pământean este la voi, apoi, cu mult mai mult,
se cade să ascultăm, cu luare aminte aici, în
biserică, unde, din partea Făcătorului puterilor
cereşti, vorbim noi, păcătoşii, slujitorii Săi.
Drept aceea, vă rog pe voi, cei ce veniţi aici, să
învăţaţi pe cei leneşi să vină şi ei la biserică.
Pentru că voi aţi gustat din dulceaţa învăţăturii,
iar aceia, nu. Pentru că, dacă cineva va face
isteţ pe cel leneş, spre cele plăcute lui
Dumnezeu, mult folos va lua de la
Dumnezeu…
Deci, veniţi şi ascultaţi această
învăţătură sfântă, care va fi spre mântuirea
sufletelor voastre de o veţi face. Iar nefăcând-o,
osândiţi veţi fi, pentru că n-aţi ascultat pe acela
care v-a învăţat. Voi n-aţi mers atâta cale cât a
mers împărăteasa de la miază-zi ca să audă
înţelepciunea lui Solomon. Şi, iată, aici, mai
mult decât Solomon este. Că nici pe cale lungă
nu vă osteniţi, nici nu treceţi peste mare, nici nu
cheltuiţi averi, nici de boli nu suferiţi. Că
Biserica adăpostire este tuturor celor ce aleargă
la dânsa. Că de eşti drept, să intri, ca să nu-ţi
pierzi dreptatea; iar de eşti păcătos, să vii ca să
îndemn pe voi ca să veniţi, că mai păcătos
decât toţi sunt, dar de veţi asculta învăţătura,
veţi mântui sufletele voastre. Iar neascultând
învăţătura cea sfântă, cum va putea cineva să-şi
îndrepte sufletul său?
Că lumină este cuvântul lui Dumnezeu
şi încă, lumină mai mare decât lumina cea
văzută, că sufletul îl luminează. De aceasta şi
Isaia Proorocul a zis: „Poporul cel ce şedea
întru întuneric a văzut Lumină mare”,
învăţătura cea adevărată. Deci, câţi veniţi la
biserică, îndemnaţi şi pe cei ce nu vin şi nimeni
să nu zică: „Nu sunt liber!” Să-ţi aduci aminte,
frate, de cei chemaţi la Cina cea Împărătească,
şi care n-au mers, unul zicând: „Perechi de boi
am cumpărat”, altul: „Moşie am dobândit”,
altul: „Femeie mi-am luat”. Şi s-a mâniat
pentru aceasta asupra lor Împăratul. Oare nu
puteţi voi să dăruiţi lui Dumnezeu nici măcar
un ceas? Ce greutate îţi este ţie, după ce vei
asculta cântarea în biserică, în ziua Domnului,
îndată apoi, în celelalte zile, să mergi la lucrul
tău? Că de s-ar împărţi la biserică, o dată pe
săptămână, aur sau argint, sau miere, sau
băutură, apoi n-aţi veni, oare, singuri şi
nechemaţi? Iată, aici, la biserică, totdeauna se
împart cuvintele lui Dumnezeu, cele mai de
preţ decât aurul şi mai scumpe decât pietrele
cele de mult preţ, mai dulci decât mierea, iar
voi vă lipsiţi de ele, pentru lenevirea voastră, că
nu veniţi la biserică, umblând cu nebăgare de
seamă. Nu vă lipsiţi deci, cu voia voastră, de
învăţătura cea duhovnicească, prin care bine aţi
vieţui şi sufletele v-aţi mântui, pentru Iisus
Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava,
acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Înfrăţire
La lucrările de restaurare de la Mănăstirea Probota, o contribuţie importantă au avut-o locuitorii oraşului Prato
din Italia (din apropiere de Florenţa). Astfel, la slujba de resfinţire a mănăstirii am avut în mijlocul nostru o delegaţie din
acest oraş în frunte cu d-na viceprimar Rita Frusini.
După Sfânta Liturghie, delegaţia a coborât la Primăria Comunei Dolhasca, unde au semnat un act prin care cele
două localităţi se „înfrăţesc”.
Doamna viceprimar a promis sprijinul locuitorilor oraşului Prato şi pe mai departe pentru locuitorii comunei
Dolhasca, atât cât va sta în puterea lor.
Suntem recunoscători pentru această mână prietenească şi sperăm într-o colaborare fructuoasă
.

Adresa noastră este: Parohia Budeni, comuna Dolhasca, jud. Suceava, cod 5762, Pr. Cezar Gorun Nesvadba, tel.
092 / 242466