Sunteți pe pagina 1din 22

TRANSFUZIA SANGUINĂ

Prof. Univ. Dr. Olariu Teodora


Transfuzia sanguina
• Definiţie:
– Transfuzia sanguină reprezintă introducerea de sânge
sau preparate de sânge în sistemul circulator.
• Prima transfuzie de sânge a fost efectuată în anul
1818 de către Blumdel.
• În anul 1920 Landsteiner, descoperă grupele de
sânge, iar dr. Wiener descoperă factorul Rh în
anul 1941.
• La începutul secolului XX, se descoperă
mecanismul imunologic rezultat al unei reacţii
antigen-anticorp, care stă la baza accidentelor
transfuzionale.
• El a impărţit oamenii în patru grupe sanguine.
• Fiecare individ are un sistem format din anticorpi
care se găsesc în plasmă (Atc), care se numesc
aglutinine, iar pe eritrocit se găsesc aglutinogene
Transfuzia sanguina
• Landsteiner, împarte sistemul sanguin în
patru grupe:
– GR O I –nu are aglutinogen, are aglutinina αβ.
– GR A II – are aglutinogen A şi aglutinina β
– GR B III – are aglutinogen B şi aglutinina α
– GR AB IV – are aglutinogen A şi B

• Repartizarea aglutininelor din serul uman


se face după regula REPARTIŢIEI
RECIPROC INVERSE, aceasta
însemnând că nu poate coexista
aglutinina de acelaşi fel cu aglutinogenul.
Transfuzia sanguina
• În 1941 prin descoperirea factorului Rh, se constată că 84 % din
oameni posedă aglutinogen sau factor Rh+, pe eritrocite indiferent
de grupul OAB, iar 16 % sunt Rh negativ şi nu posedă factor Rh.

• În condiţii fiziologice nu există agutinina antiRh, dar se formează


dacă se transfuzeaza sânge Rh pozitiv la o persoană Rh negativ şi
la fel dacă la o mamă Rh negativ şi fătul este Rh pozitiv se produce
o izoimunizare, cu reacţii antigen-anticorp cu icter hemolitic sau
eritroblastoză.

• Prin determinarea grupelor sanguine se stabileşte


COMPATIBILITATEA între sângele primitorului şi donatorului (lipsa
reacţiei antigen-anticorp).

• Nu se poate administra sânge care sa conţină aglutinogenele pe


eritrocite de acelaşi fel cu aglutininele din plasma primitorului.

• În transfuzia sanguină se administrează sânge izogrup, izoRh


donator-primitor.

• Excepţie până la 750 ml sânge fac grupele O I donator universal, la


care aportul de aglutinine se diminuează şi nu se produc reacţii
Transfuzia sanguina
• Grupa AB IV este primitor universal, nu
posedă aglutinine, poate primi limitat
sânge de la toate grupele.
OI

A II B III

AB IV

Relaţia PRIMITOR - DONATOR


Transfuzia sanguina
• Există mai multe metode de determinare a
grupelor sanguine:
1. Metoda Beth – Vincent – caută
aglutinogenul A şi B.
 În această determinare se foloseşte ser
hemotest cunoscut şi sânge de cercetat.
Transfuzia sanguina
2. Metoda Simonine – caută aglutinine α şi
β + hematii cunoscute OAB + plasmă de
cercetat.
Transfuzia sanguina
• Determinarea Rh-lui:
Transfuzia sanguina
• Compatibilităţi directe:
– Jeambreau, la rece: sânge donator + plasma primitor
– Jeambreau, la cald: sângele în termostat la 37ºC,
timp de 30-40 minute
– Oelecker (proba biologică): se transfuzează 20 ml din
sângele de transfuzat care a fost încălzit la 37ºC, apoi
se opreşte transfuzia şi se observă dacă bolnavul
prezintă reacţii adverse: urticarie, frison, temperatură,
dureri lombare, şoc anafilactic.

• Indicaţiile transfuziei:
– refacerea volumului sanguin circulant
– combaterea tulburărilor de hemostaza prin deficit de
trombocite sau de factori ai coagulării
– creşterea capacităţii de transport a O2
Transfuzia sanguina
• Preparate din sânge şi derivaţi de sânge
1. Sângele integral:
– asigură corectarea volumului sanguin circulant
– îmbunătăţeşte capacitatea de transport a O2
– asigură factori ai coagulării
• Se recoletază de la donatori în pungi de plastic amestecat cu
un stabilizator ACD (acid citric, citrat, citrat de sodiu şi
glucoza în apă distilată) în cantitate de 500 ml.
• Se păstrează până la 21 zile (conservarea sângelui recoltat
pe soluţii speciale se face la temp. de 4-6ºC).
• Sângele proaspăt (recoltat în primele 24 ore) asigură aport de
trombocite, factori de coagulare V şi VIII.
• Înaintea administrării sângelui prin transfuzie se face testarea
pentru HIV şi markerii hepatitei virale.
• Prin conservarea sângelui integral, trombocitele îşi reduc
viabilitatea după 24h, factorii V şi VIII se degradează după 24
h, factorii coagulării II, VII, IX,XI ramân stabili iar granulocitele
îşi reduc viabilitatea după 2-3 zile.
• Dacă se prelungeşte mai mult conservarea sângelui există
riscul de microagregate trombocitare, leucocite şi trombi de
Transfuzia sanguina
2.Masa eritrocitară este un produs care se obţine prin
centrifugarea sângelui integral cu sedimentare şi resuscitarea
hematiilor în soluţie salină 0,9 % şi nutritivă.
• Păstrarea acestui derivat sanguin se poate face până la 1
luna de zile.
• Este indicată în anemia cu volum lichidian nemodificat şi în
terapia şocului hemoragic.

3.Plasmă proaspătă congelată (P.P.C)


• Este un derivat de sânge care se obţine prin congelarea la –
40ºC după ce au fost extrase elementele figurate.
• Este indicată în tulburările de coagulare prin deficit de factori
V şi VIII şi pentru corectarea deficitului de antitrombină III.
• Nu este o soluţie nutritivă.
• Administrarea ei are riscul de transmitere a bolilor virale (HIV,
Hepatită).
• Termenul de păstrare este de pana la 12 luni.
Transfuzia sanguina
4.Crioprecipitatul este un concentrat de plasma care conţine factorii
VIII, I, XIII şi fibrinogen.
• Administrarea sa se face după decongelare si incalzire la
temperatura de 37 ºC.
• Se foloseşte pentru refacerea factorului VIII din hemofilia A, boala
Willebrand, CID.
• Doza medie la adult este de 8-10 unităţi de crioprecipitat.
• Se păstrează timp de un an la temperatura de -30- 40 ºC.

5.Plasmă fără crioprecipitat este plasma proaspătă, congelată, fără


factorul VII, I, XIII şi fibrinogen şi este indicătă ca şi expandir
plasmatic.

6.Concentratele plachetare (concentrat trombocitar:CT)


• CT se obţine din sângele proaspăt prin separarea trombocitelor prin
centrifugări repetate şi nesuspendate în 50 ml plasmă şi păstrate la
22ºC.
• O unitate de CT conţine minim 5,5 x10 la puterea 10 trombocite.
• CT se administrează în primele 24-48 ore de la preparare şi se
păstrează la temperatura camerei maxim 5 zile.
Transfuzia sanguina
7.Masa leucocitară – derivat care se obţine într.-un aparat special programat
de centrifugare şi absorbţia stratului de leucocite dintre plasmă şi eritrocite.
• Administrarea sa se face în leucopenii.

8.Imunoglobuline polivalente (specifice)


• Imunoglobulinele specifice IgG anti D se administrează în primele 48 ore de
la naşterea unui copil Rh(+) din mama Rh(-), sau la cazurile cu alfa-
imunizare Rh.
• În profilaxia hepatitei virale se administrează imunoglobulina IgG antiHBs.

9.Concentratele de granulocite necesită compatibilitate ABO.


• Se administrează la bolnavi cu granulocitopenie sub 500/mm³.
• Se foloseşte mai puţin la adulţi şi mai frecvent la nou-născutul cu
granulocitopenie medulară.

10.Albumina umană 5% sau 25%


• Este un derivat care se prepară din sângele conţinut în placenta umană.
• Soluţia de albumină umană 5% conţine 88% albumină şi se administrează
ca plasmă expander pentru creşterea volemiei şi refacerea presiunii
oncotice.
• La administrarea unui volum de 1000 ml albumină umană 5%, volumul
plasmatic expansionează cu 500 ml.
• Nu se administrează în scop nutritiv.
• Soluţia de albumină 25% este indicată pentru efectul depletiv la bolnavii cu
edem cerebral sau pentru reducerea edemelor hipoproteice.
Transfuzia sanguina
• Moduri de administrare a sângelui:
1.Transfuzia masivă:
• Cuprinde administrarea unei cantităţi de sânge mai mare
decât volumul sângelui circulant în situaţii de pierderi
sanguine masive (hemoragii mari, politraumatisme, chirurgia
cardio-vasculară, chirurgia hepatică etc.); 1,5ml/kg/min.
• În acest tip de transfuzie se instalează acidoza datorită
citratului de sodiu folosit ca şi conservant, care induce
scăderea calciului ionizabil şi magneziului, provocând aritmii
cardiace.

2.Transfuzia autologă:
• Constă în recoltarea unei unităţi de sânge pe săptămână, cu
4-5 săptămâni inainte de intervenţia chirurgicală (se
recoletază pe soluţii speciale CPDA 1 şi 2), ultima prelevare
fiind cu 72 de ore înaintea intervenţiei chirurgicale.
• În timpul intervenţiei chirurgicale sângele recoltat se restituie
bolnavului.
• Condiţia pentru acest tip de transfuzie este ca bolnavul care
beneficiază de această metodă de transfuzie să dispună de
Transfuzia sanguina
3.Autotransfuzia perioperatorie
• Reprezintă prelevarea de sânge din plaga
operatorie cu ajutorul unui aparat special Cell
Saven şi restituirea lui postoperator.

• Autotransfuzia cu hemodiluţie preoperator se face


în modul următor: după inducţia anestezică se
recoltează 750-1000 ml sânge de la bolnav şi se
compensează cu plasma expander, apoi sângele
recoltat se restituie bolnavului după timpul
operator hemoragic.

• Hematocritul bolnavului în acest mod de transfuzie


trebuie menţinut la minim 25%.
Transfuzia sanguina
• Accidentele şi incidentele transfuziei
sanguine:
– După momentul apariţiei lor se clasifică în acute
(imediate) şi tardive.
– Cele acute survin în timpul transfuziei sau în primele
2-3 ore.
– Reacţiile tardive apar la zile, săptămâni sau luni de la
transfuzie.
– În cazul infecţiei cu virusul leucemiei umane cu celule
T, sunt tardive si apar în ani.
– Accidente hemolitice acute – se produc prin
distrugerea eritrocitelor donatorului de către anticorpii
primitorului: naturali sau dobândiţi.
– Hemoliza acută intravasculară, este produsă de
incompatibilitatea sistemului ABO a căror aglutinine
au acţiune hemolitică în prezenţa complementului.
– Astfel se produce o hemoliză a eritrocitelor
donatorului cu hemoglobinemie şi hemoglobinurie.

Transfuzia sanguina
Semne clinice:
– stare de rău
– frisoane
– febră
– durere la locul transfuziei
– dispnee
– greţuri
– vărsături
– hipotensiune arterială
– durere toracică şi în flancuri
– şoc
– sângerare difuză
– oligurie
– hemoglobinurie
– blocaj renal
– icter tardiv

• Probe biologice:
– hemoglobinemia
– hemoglobinuria (>5mg %)
– haptoglobina serică <50mg %
– creşterea bilirubinemiei serice
1. Măsuri şi tratament:
Transfuzia sanguina
– întreruperea transfuziei
– schimbarea transfuzorului cu perfuzor pe care se administrează ser fiziologic 0,9%
– recoltarea de sânge pentru grup sanguin
– verificarea testelor de compatibilitate
– testul Coombs direct
– cateter Foley pentru analiza urinii şi monitorizarea ei,( debitul urinar să se menţină la
75 -100 ml/h)
– diuretice: manitol 20%, furosemid
– alcalinizarea urinii ( 40-70 mEq bicarbonat de sodiu)
– tratamentul CID şi al şocului
– vasodilatatoare renale

2. Reacţii hemolitice transfuzionale tardive:


– apar la 3-21 zile după transfuzie, printr-un răspuns secundar.
– clinic: anemie hemolitică autoimună cu reticulocitoză, bilirubină indirectă crescută,
testul Combs pozitiv, hemoglobinurie cu oligurie.

3.Purpura posttransfuzională
– se caracterizează prin trombocitopenie severă, care apare datorită dezvoltării
anticorpilor antiplachetari

4.Reacţii alergice:
– sunt destul de frecvente şi debutează cu urticarie sau şoc anafilactic.
– apar datorită tranfuzării de anticorpi de la donatori hipersensibili sau unor antigene de
la primitor hipersensibil şi
– apar la administrarea de sânge integral, plasmă, masă eritrocitară, crioprecipitat.
Transfuzia sanguina
5.Reacţii febrile – frison:
• apar datorită prezenţei alloanticorpilor antileucocitari şi rar anti HLA, faţă de antigenele de
suprafaţă ale limfocitelor donatorului

6.Infecţia bacteriană
• este datorată nerespectării regulilor de asepsie şi antisepsie atât la recoltarea cât şi la
conservarea sângelui şi derivaţiilor lui.
• contaminarea cea mai frecventă se produce cu germeni Gram negativi care se dezvoltă la
4 °C.
• se manifestă clinic prin: colici abdomiale, greţuri, vărsături, febră, frison, dispnee,
hipotensiune şi şoc.
• măsuri urgente: întreruperea transfuziei, antibiotice, însămânţarea sângelui pe mediu de
cultură, tratamentul şocului

7.Efect imunosupresor
• transfuzia are efect imunosupresor nespecific asupra primitorului

8.Transmiterea bolilor prin transfuzie sanguină:


• sifilisul ( concentrat trombocitar),
• malaria (donatori care au vizitat ţări în care există această boală),
• hepatita virală: cea mai frecventă complicaţie de hepatita B (10 %),
• infecţia cu virus Epstein-Barr,
• infecţia cu virusul herpetic,
• infecţia cu virus citomegalic (CMV): este un virus herpetic care se găseşte la 10% din
donatorii sănătoşi,
• infecţia cu virus SIDA are o frecvenţă de 1/1.250.000,
– testele de depistare sunt fiabile în procent de 96 % din cazuri deoarece perioada de pozitivare a
donatorilor care prezintă SIDA este de 3 luni.
Transfuzia sanguina
9.Tulburări de coagulare:
• trombocitopenia: produce hemoragii difuze în plăgi,
puncţii
• hipotermia – dacă se administrează sânge neîncălzit
care produce scăderea temperaturii corpului sub 30-
32°C, provoacă tulburări de ritm cardiac severe, creşte
potasemia, creşte vâscozitatea sângelui.
• creşterea afinităţii Hb pentru O2 prin scăderea 2-3 DPG
şi mutarea curbei HbO2 spre stânga, astfel diminuă
oferta de O2
• complicaţiile pulmonare: edem pulmonar prin leziuni,
A.R.D.S dat de microagregatele trombocitare şi
leucocitare care se formează în sângele conservat.

10.Transfuzia incompatibilă de grup:


• apare la începutul transfuziei când apare starea de
rău, cu alterarea stării generale, frisoane, urticarie,
Transfuzia sanguina
• Măsuri de urgenţă:
– întreruperea transfuziei şi înlocuirea ei cu soluţii
cristaloide (se schimbă şi trusa de perfuzat)
– corticosteroizi (HSHC)
– antihistaminice (Claritin) şi
– antimastocitare(Ketotifen)
– diuretice (Furosemid, diureză minimă 1 ml/kg/ora,
manitol 20 %)
– alcalinizarea urinii (bicarbonat de sodiu 8,4 %)
– exsangvinotransfuzie
– plasmafereză cu prize de 500 ml
– terapia şocului
– hemodializă.
Transfuzia sanguina
• După fiecare transfuzie sanguină incompatibilă se
reţine flaconul cu sânge sau derivaţii de sânge
care se va trimite la Centrul de recoltare pentru
probe de compatibilitate care se vor reface, la fel
şi pentru cele serologice (Coombs – Anti –IgA).
• În cazul transfuziei incompatibile se va recolta
rapid probe biologice (bilirubină, trombocite, timpul
de protrombină, fibrinogenul, probe de
compatibilitate, hemoculturi).

• Transfuzia de urgenţă:
– Există situaţii mai deosebite şi de urgenţă când nu
este posibilă efectuarea testelor de compatibilitate.
– În această situaţie se va administra sânge izogrup
izoRh cu test de compatibilitate directă incomplet
(când se pun în contact eritrocitele donatorului cu
serul primitorului la temperatura camerei, iar după
centrifugare se citeşte pentru aglutinare