1.

Brăila în scrierile lui Nicolae Iorga

“O gară spaţioasă, bucşită de lume bine îmbrăcată, care se mişcă în toate părţile,
în duduitul nerăbdător al trenurilor de marfă ce aşteaptă. O alee de bulevard se deschide
în noapte, luminată slab, subt apăsarea unor balauri de nouri negri, de câtevà felinare de
petrol, care nu prea se potrivesc cu frumosul pavagiu, unic în România, pe care lunecă
liniştit roatele birjei mânată de un urât birjar cu şapca pe ceafă.
Ai crede că la capătul acestei dumbrăvi îngrijite, prin frunzişul rărit de toamnă al
căreia se văd înalte case cu faţada străbătută de lumini, se deschid stradele largi, cu case
înalte, egale în bogăţie, pe care le cunoşteam dinainte, prin faimă, ale Brăilei comerciale.
Şi aici însă satul, vechiul sat murdar de subt puternica cetate a turcilor, pe terenul scurmat
de ghiulele şi stropit de sânge pe care se ridică acest port de căpetenie al Dunării
româneşti, – satul acesta-şi reclamă drepturile antice. Vezi mici căsuţe, cârciume dese, dar
nu şi frumoase, maidane, multe maidane, care sunt, ce e drept, îngrădite. Mă prinde de la
o vreme teama că aceasta ar putea să fie toată Brăila, căsuţe şi cârciume pentru
petrecerea zgomotoasă a corăbierilor de toate neamurile, iar, undevà lângă port, câteva
case, vaste şi scumpe, ale administraţiei.
Însă iată că zidurile se îndesesc, se înalţă de amândouă părţile stradelor largi.
Tramvaie electrice lunecă scăpărând pe şine. Apoi linia de palate se mântuie într-o piaţă,
care e miezul Brăilei.
Nici-un oraş din România n-are o astfel de piaţă, şi ea-şi află cu greu păreche
chiar în centrele mai mici ale Apusului. În mijloc e un parc desăvârşit întreţinut, care se
desface la acest ceas de noapte, subt cerul mânios, în lumina felinarelor ce clipesc slab, ca
o masă întunecată. Drumuri o străbat în toate sensurile, şi o înconjură strade neobişnuit de
largi, alcătuind un dreptunghi. Clădiri înalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul
Ralli, Otelul Francez, formează zidurile care domină, pe când strade lungi îşi înfundă, în
sus, în jos, în stânga, liniile de lumini; cafenelele, cofetăriile, tutungeriile, prăvăliile de
stofe, de brânzeturi, de haine, de pălării, librăriile au încă vitrinele lor luminate:
cumpărătorii şi clienţii sunt români, greci, italieni ba chiar olandezi din Rotterdam, care
cer în franţuzeşte şi englezeşte cărţi poştale cu vederi din Brăila şi lipesc pe ele, cu
deosebită plăcere, mărci poştale cu chipul Regelui Carol. “
 “Încă de la început, grecii înţeleseră viitorul ce aştepta noul port şi-şi opriră
locurile cele mai bune. Printre cele mai vechi ziare ale noastre, e unul tipărit aici, mai
mult pentru dânşii. Levantini de limbă italiană se aşează şi ei în Brăila, şi cea dintâi
publicaţie a lui Arturo Graf, cunoscutul filolog şi finul poet italian, nişte preludii în
versuri, poartă pe copertă ca loc de tipărire, Brăila noastră. De atunci numărul Grecilor,
armatori, comisionari, negustori de grâne, n-a scăzut; şi lângă aceşti fruntaşi băneşti şi-au
găsit locul alţii mai săraci, negustori de tot felul, până şi vânzători ai ziarelor noastre,
funcţionari de comerţ, meşteri şi marinari. La două trei firme se ceteşte un nume grecesc,
şi aici evreul, care n-a uitat însă nici el Brăila, nu joacă în negoţ rolul celui dintâiu. O
minunată biserică în stil rococo şi cu o cupolă orientală, clădire puternică de piatră, cu
stâlpi de marmură în faţadă, e biserica grecească: o vezi în curtea ei bine pietruită şi
îngrijită ca un salon, în faţa sucursalei Băncii Naţionale, în unghiul de sud al pieţii. Lângă
port, un mare edificiu cu trei rânduri bine alcătuite şi cu totul tăcut, e un institut “elen” de
băieţi. Ziarele greceşti din ţară: Patris, iar, din această patrie însăşi, amintită în titlul
ziarului bucureştean:Hestia, se văd pe toate mesele cafenelelor, unde găseşti şi ziare
vieneze, Figaro şiCorriere della sera, pentru alţi oaspeţi. Greceşte se aude vorbindu-se
ici şi colo pe stradă, dar cele mai multe din cafenelele întunecoase şi murdare ale
portului, ale căror firme sună “Ithaca”, “La Atena”, “La Panhellenion”, sunt ţinute de
greci. În tramvaiul electric te găseşti lângă domni ale căror nasuri lungi par a fi nişte
adăugiri de carnaval. La cutare papetărie, regele din fereastră nu e Carol I, ci Gheorghe I.
Pe peretele unei brutării din Calea Călăraşilor e zugrăvită marca Eladei.“

Nicolae Iorga, Din trecutul istoric al oraşului Brăila, Editura “Istros” a Muzeului Brăilei,
2000
2. Scurt Istoric

Un studiu al originilor Brăilei arată că regiunea a fost locuită din vremuri

imemoriale, fapt atestat de numeroase vestigii arheologice datând din anul 5000 î.Hr.,
vestigii care sunt dovada continuităţii vieţii şi a civilizaţiei în această regiune. Oraşul
Brăila a fost pentru prima dată atestat documentar acum 630 ani, când domnitorul Ţării
Româneşti, Vlaicu I, a oferit comercianţilor din Braşov privilegiul de a-şi vinde
mărfurile în Brăila. Din vremuri străvechi, locuitorii Brăilei s-au ocupat cu agricultura,
creşterea animalelor şi pescuitul pe malul vestic al Dunării. Un velier, stema oraşului
Brăila, a fost simbolul comerţului, ocupaţia principală a locuitorilor din această zonă. In
1836, Brăila a fost declarată port - liber. Aici s-a înfiinţat prima Cameră de Arbitraj
Comercial (1836), Bursa de cereale şi Bunuri (1882), Curtea Comercială şi Banca
Comercială au fost deschise în Brăila. Datorită vieţii economice înfloritoare, Brăila a
devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale din România. Comerţul
înfloritor şi dezvoltarea industriei de-a lungul secolului al XVIII-lea şi la începutul
secolului al XIX-lea, au marcat istoria Brăilei. Această dezvoltare a însemnat mori cu
aburi, fabrica de paste făinoase, şantier naval (1864), fabrica de bere (1872) şi docuri
(1883). Prima investiţie străină în Brăila a fost făcută în 1924 - Societatea Franco-
Română. Port important, Brăila a fost ales pentru multe grupuri etnice - greci, turci, ruşi,
bulgari, everi, armeni, saşi - care trăiesc în pace şi înţelegere. Tradiţiile, obiceiurile şi
credinţele acestora au fost integrate în viaţa culturală şi spirituală a oraşului. Panait
Istrati, Panait Cerna, Fratii Minovici, Maria Filotti, Ana Aslan, Mihail Sebastian, D.P.
Perpessicius, sunt doar câteva din personalităţile marcante ale ştiinţei şi culturii , de
renume mondial, care au dus renumele oraşului şi sunt mândria locuitorilor săi. Brăila nu
este un oraş-muzeu, dar vizitatorii săi simt magia, legendele şi istoria oraşului, care este
prezentă pretutindeni.
2.1. Atestare documentară

Nefiind aşa cum pare la prima vedere un oraş de margine, vocaţia esenţială a
Brăilei este aceea de a comunica cu lumea. Dar al Dunării, aşa cum Egiptul este dar al
Nilului, Brăila, ca port al Dunării maritime, este legată de cele două spaţii esenţiale:
Orient şi Occident.
Atestată documentar la 20 ianuarie 1368, Brăila, situată într-un cadru natural
generos, în imediata vecinătate a Dunării, a devenit cunoscută, în scurtă vreme, ca un
important centru commercial, loc de întâlnire a produselor transportate de corăbiile venite
din porturile aflate pe coastele Mării Negre şi Mediteranei cu produsele occidentale
desfăcute aici, îndeosebi, de negustorii braşoveni. Acest fapt este consemnat şi de
cronicarul grec Laonic Chancocondil în 1462, cu prilejul expediţiei lui Mahomeed al II-
lea împotriva Domnului Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, când scria despre Brăila “oraş al
dacilor, în care fac comerţ mai mare decât în toate oraşele ţării”1.
Insemnatatea marelui port dunărean este demonstrată şi de faptul că numeroase
drumuri comerciale care îl legau de diferite zone şi oraşe din Ţara Românească, Moldova
şi Transilvania purtau denumirea de Drumul sau Calea Brăilei. Mare centru economic, cu
o poziţie strategică deosebită, aflat în zona de graniţe dintre cele două ţări româneşti,
Brăila a intrat în sfera de expansiune a Imperiului Otoman. Cu atât mai mult cu cât se
putea crea o punte de legatură cu Dobrogea, aflată sub stăpânire otomană, iar prezenţa
unei garnizoane militare aici ar fi descurajat intenţiile de independenţă ale domnilor
români. De aceea, în 1538, cu prilejul expediţiei împotriva Domnului Moldovei, Petru
Rareş, Brăila este ocupată de către turci, iar doi ani mai tarziu, aşa cum reiese dintr-un
raport polon, aici se construia cetate de zid.
Deşi aflată sub monopol otoman, viaţa economică a continuat să evolueze, Brăila
devenind schela de aprovizionare pentru capitala Imperiului, iar marile venituri obţinute
din diferitele activităţi comerciale nu mai intrau în visteria ţării, ci reveneau acum
sultanului şi dregătorilor acestuia.

1
Ionel Cândea, Brăila origini şi evoluţie până la jumătatea secolului al XIV-lea, Ed. (Istros, Brăila), 1995
 După 289 de ani de ocupaţie otomană, Brăila este reintegrată Ţării Româneşti, în
urma razboiului ruso-turc din 1828-1829, încheiat prin semnarea Tratatului de pace de la
Adrianopol din 2/14 septembrie 1829. Actul dezvoltător al articolului V din tratat
prevedea ca cetăţile turceşti de pe malul stâng al Dunării împreună cu insulele dinspre
acest mal vor fi înapoiate Ţării Româneşti, hotarul faţă de Imperiul Otoman urmând a fi
talvegul Dunării. Totodată, prin tratat se stipula libertatea de navigaţie pe Dunăre şi mare,
ceea ce înseamna desfiinţarea monopolului otoman asupra mărfurilor româneşti, în
consecinţă, Brăila a cunoscut un avânt economic fără precedent în istoria sa, stimulat şi
de obţinerea, în 1836, a statutului de porto-franco.
Intensele tranzacţii comerciale efectuate în port, posibilitatea obţinerii unor
câştiguri mari şi rapide au atras numeroşi comercianţi străini -bulgari, macedoneni,
albanezi, greci dar şi francezi, belgieni, austrieci, italieni, evrei, precum şi numeroşi
români transilvăneni, Brăila devenind o entitate multietnică. Specializată în exportul
cerealelor, speculând abil construirea reţelei de căi ferate, Brăila, în scurt timp, a reuşit să
transeze în favoarea ei rivalitatea cu portul vecin, Galaţi, ba mai mult, să intre în
competiţie cu Odessa.
O parte a veniturilor obţinute din activităţile comerciale au fost utilizate de
autorităţile oraşului atât pentru reconstrucţia şi modernizarea acestuia, cât şi pentru
extinderea capacităţilor portuare.
Deşi statutul de porto-franco a fost desfiinţat, portul şi-a continuat evoluţia
ascendentă, înregistrând în 1911 momentul de vârf al valorii exportului, aceasta şi
datorită amplelor lucrări de modernizare a instalaţiilor portuare şi de construire a
docurilor care cumprindea un complex întreg de cheiuri, dane, silozuri şi magazii,
rezervoare de petrol, căi ferate, şosele, precum şi un bazin pentru iernatul vaselor.
Intre 1830, când este înregistrat primul plan de reabilitare a oraşului, limitele sale
creionându-se de-a lungul actualului bulevard Al.I.Cuza, şi 1898, când este publicat
planul inginerului şef al oraşului J.Dufour, constatăm că Brăila se extinsese pana la
bulevardul Dorobanţilor. Normele riguroase în construcţia imobilelor –clădirile trebuiau
construite numai în conformitate cu planurile aprobate, în zonele centrale casele trebuiau
să fie exclusive din cărămidă şi să aibă o faţadă anume, trasarea pieţelor şi parcurilor
publice, pavarea străzilor, construirea reţelei de canalizare şi a celei de aducţiune a apei
potabile, inaugurarea unui mijloc modern de transport, tramvaiul electric, rezolvarea
iluminatului stradal şi casnic prin reţeaua electrică, sunt doar câteva dintre realizările
autorităţilor locale, Brăila începutului de secol XX prezentandu-se ca un oraş de
anvergură europeană.

2.2. Inceputurile unui oraş cu nume misterios

Menţionată pentru prima oară documentar la 20 ianuarie 1368, într-un Privilegiu

acordat negustorilor braşoveni de către Vladislav Vlaicu –Domnul Ţării Româneşti,
numele Brăilei apare în două locuri:”excepta via Braylan” 2 (cu excepţia drumului Brăilei)
şi “per dictam viam Braylam” 3 (pe amintitul drum al Brăilei). O cronică despre istoria
otomanilor aminteşte despre Ibrail sau Berail. La sfârşitul secolului XIV-lea, Brăila este
pomenit în relatarea unui bavarez, Johann Schiltberger, care vorbeşte despre “ein Stadt
Uerebeyl”4.
In secolul al XV-lea găsim numele Brăilei sub forma Breil, într-o menţiune a
Cancelariei voievodului “tibor din Transilvania”5. O altă formă a numelui e prezentată
într-o hartă ce însoţeşte tratatul Codex Latinus Parisinus: Baradigo, “loc deşert în care
locuiesc numai pescarii”6. In surse din secolul al XVI-lea, Brăila apare sub forma de
Brailano şi Brelago.

2.3. Evenimente în premiera naţională la Brăila

Brăila a tentat mereu puterile vremii, datorită potenţialului său economic, datorită
aşezării sale strategice. Locul unde Dunărea Veche îşi dă mâna cu Dunărea Nouă a
constituit răscrucea unor drumuri, evenimente şi întâmplări pe care istoria nu le poate
trece cu vederea. Cele trei secole de stăpânire otomană (1539-1828) şi-au pus amprenta
asupra destinului Brăilei.

2
Giurgescu Constantin C. , Istoricul oraşului Brăila : Din cele mai vechi timpuri pînă astăzi, Ed. ( Istros,
Brăila), 2002
3
Idem
4
Idem
5
Idem
6
Idem
 In urma Tratatului de la Adrianopol din 1829, Brăila a revenit la ţară, cunoscând
în perioada următoare o reală înflorire. Convieţuirea românilor cu grecii, bulgarii,
lipovenii, armenii, evreii a dat portului de la Dunăre un parfum pitoresc şi o deschidere
cosmopolită spre cultura europeană. Cel mai mare progress economic s-a înregistrat în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea.
Conform descrierilor de epocă, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Brăila avea un aer
occidental evident, locuitorii ei bucurându-se de prosperitate. Urbea beneficia de
existenţa mai multor filiale de bănci, firme şi agenţii fluviale şi maritime renumite,
precum şi reprezentante diplomatice de înalt nivel. Portul are o importantă sursă a
dezvoltării, având o medie pe zi de peste 40 de vase intrate şi ieşite.
Inceputul secolului al XX-lea găseşte Brăila într-un process de explozie
demografică şi urbanistică. De altfel, Brăila este printe puţinele oraşe din ţară dezvoltate
după un riguros plan urbanistic, având reţeaua de străzi sistematizată după un model
radiar-concentric de tip amfiteatru.
Multe premiere naţionale notabile s-au petrecut chiar aici. Brăila este unul dintre
primele oraşe româneşti care au beneficiat de iluminatul public cu lămpi de petrol (1858).
Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oară betonul armat la
construcţia de cheiuri şi dane pentru Portul Brăila (1883-1892). Vaporul cu aburi Orient
este prima navă românească ce pleacă de la Brăila pe Dunăre cu transport de pasageri
(1895). Tot la Brăila s-a pus în funcţiune prima uzină electrică, la numai 13 ani după
invenţia lui Edison. Primul oraş din România care a avut tramvai electric a fost Brăila
(1901). O fabrică de celuloză din stuf –prima încercare de a valorifica stuful din balta
Brăilei, este deschisă tot la Brăila (1906). Cel mai mare castel de apă din ţară, cu o
capacitate de 1200 metrii cubi, este dat în funcţiune la Brăila (1912).
Premiere în istoria unei ţări şi-au găsit altfel concreteţea în acest oraş, iar cele
aproape şase veacuri şi jumătate de existenţă consemnate istoric sunt, asemeni vieţii unui
om, teatrul actelor dramatice, a suişurilor şi coborâşurilor, a norocului şi a nenorocului
care marchează puncte de răscruce în orice existenţă.
3. In prezent

Populaţia judeţului Brăila, număra la 1 ianuarie 2008, 363.979 locuitori,

repartizată astfel: în sectorul urban - 236.590 locuitori; în sectorul rural - 127.389
locuitori. Populatia majoritară este de naţionalitate română, alături de care trăiesc:
aromâni 0,034%; macedo-români 0,01%; lipoveni 0,55%; greci 0.1%; rromi 1,1% şi alte
naţionalităţi ca maghiari, ucrainieni, germani, evrei, turci, bulgari, italieni. După religie,
situaţia se prezintă astfel: Religie Ortodoxă 90%; restul de 10% aparţin religiilor :
Romano-Catolice, Greco-Catolice, Protestante (Reformată şi Evanghelică) şi Neo-
Protestantă (Adventistă şi Baptistă), Mozaică şi Mahomedană, Crestină de rit vechi.7
Istoria a creat în acest spaţiu de pe malul vestic al Dunării un loc despre care nu
ştii ce să spui mai întâi, în care nu ştii ce transpare mai mult în lumina unei amiezi,
adevărul istoric sau miezul unei culturi seculare. Brăila a fost şi un oraş norocos, toate
„ ne-noroacele” aduse de meandrele istorice au avut până la urmă un cuvânt greu de spus
în cultura acestui oraş. Pentru că, toate aceste popoare care şi-au găsit locul în ţinutul
brăilean şi-au pus amprenta asupra culturii unui oraş care a primit şi asimilat, cu voie sau
fără voie, tradiţii şi culturi străine.
Oraşul Brăila va rămâne în istorie mai ales cu o particularitate. Aici, zeci şi sute
de ani de-a rândul trăiesc împreună câteva comunităţi etnice, având concepţii religioase
diferite şi vorbind limbi diferite. Soarta nefericită a găsit aici adăpost pentru români,
romi, bulgari, greci, armeni, turci, evrei şi ruşi lipoveni. Puţine sunt aşezările cu o astfel
de constelaţie etnică, în care normele de comportare dominante sunt respectul reciproc,
toleranţa şi solidaritatea.

7
http://www.edrc.ro/recensamant.jsp?regiune_id=503&judet_id=504&localitate_id=0