Student: Oana Valeria Mircea

Grupa: Comunicare si discurs

An: II

Discutati/analizati un personaj negativ devenit mitic ori simbolic in cultura populara.

Descrieti modalitatile prin care acest personaj devine mitic si comentati dimensiunea
ideological a lui.

Elisabeta Báthory

Există şi o variantă feminină a contelui Dracula, contesa Erzsébet Báthory.

Sadismul ei e mai autentic şi mai aproape de vampirism decât cel al principelui Vlad
Ţepeş.
Biografia contesei începe la 1560, când s-a născut într-o familie înstărită, în
localitatea Nyírbator. Părinţii contesei au fost: György Báthory de Ecsed şi Anna Báthory
de Somlyó (Şimleu). Cu alte cuvinte, mama şi tatăl erau rude, ceea ce ar explica
înclinaţiile patologice ale fiicei. Erzsébet avea şi un frate, István (Ştefan) Báthory, şi două
surori, Zsófia şi Klára. De altfel, neamul Báthory-lor era renumit pentru atrocităţi.
Numele de Báthory semnifică viteaz, brav, şi a fost purtat de zeci de nobili din
Ungaria şi Ardeal, unii dintre ei renumiţi în istorie. Familia Báthory a atins apogeul
puterii pe la mijlocul secolului al XVI-lea, şi s-a stins definitiv în 1680. Erzsébet Báthory
şi-a petrecut copilăria în castelul Ecsed. Datele privind copilăria ei nu sunt cunoscute, de
fapt, nu se ştie prea bine dacă aici a copilărit sau în altă parte. Se pare că anumite
întâmplări şocante la care a asistat pe la vârsta de 5-6 ani explică sadismul şi pasiunea ei
pentru sânge de mai târziu. Pe de altă parte, contesa avea o educaţie de excepţie,
eclipsându-i prin inteligenţă şi erudiţie pe mulţi nobili. Dar avea un temperament
vulcanic, deseori izbucnea în crize teribile.
La 8 mai 1575, în Varrano, Erzsébet, care avea doar 15 ani, s-a căsătorit cu
contele Ferenc Nádasdy, de 25 de ani. El era net inferior soţiei, ca educaţie, în schimb a
făcut carieră militară, remarcându-se pentru cruzimea sa în timpul războaielor. Nunta
celor doi, o afacere de familie, s-a desfăşurat conform planului, contesa primind cadou de
nuntă, castelul Csejthe din Carpaţii Slovaciei de astăzi.
Legenda spune că setea ei pentru sânge se trage dintr-o întâmplare. Contesa,
aruncând o foarfecă spre faţa unei servitoare, şi-a descoperit atracţia pentru sânge. A
ajuns să creadă că sângele acţionează asupra pielii ca un elixir al frumuseţii şi tinereţii.
Oricum, contesa era considerată o femeie foarte frumoasă. Dar, speriată că-şi va pierde
calităţile, a recurs la crimă pentru a face rost de cât mai mult sânge, despre care credea
că-i va asigura tinereţea veşnice. Victimele, fete simple sau nobile, din apropiere sau
chiar de la mare depărtare, erau ademenite la castel de servitorii ei. Apoi, într-o cameră de
la subsol, erau supuse la ritualuri magice şi torturi sinistre. Detaliile supliciilor le nota
conştiincioasă în jurnal, apoi expedia filele soţului său, să se delecteze şi el. Rudele ştiau
că şi-a transformat pivniţa în abator de oameni, dar n-au intervenit. Au existat şi victime
care au supravieţuit. Acestea, împreună cu alţi martori, au depus mărturie în procesul din
1611. La cererea împăratului palatinul György Thurzó a descins la castel, surprinzând-o
pe contesă echipată cu instrumente de tortură cu care chinuise câteva fete. Una dintre ele
era deja moartă.
Se spune că între 1585 şi 1610, contesa a ucis circa 650 de fecioare, după cum s-a
calculat în urma celor relatate de cei peste 300 de martori investigaţi. Colaboratorii ei,
Anna Darvulia, Dorottya Szentes, Dorota Sentésová (Dorkó), Ilona Jó, Katarína Benická,
János Újváry (Fickó) au fost executaţi. Erzsébet n-a participat la proces şi n-a depus
personal nicio mărturie, datorită influenţelor familiei Báthory care au făcut tot ce s-a
putut ca să evite un scandal. Rudele au intervenit şi a fost doar sechestrată la domiciliu,
scăpând-o de temniţă sau condamnare la moarte. Ba chiar s-a bucurat de imunitate regală.
Pedeapsa a fost arestul la domiciliu în câteva camere ale castelului groazei, cu intrările şi
ferestrele zidite. După trei ani şi jumătate, în august 1614, a fost găsită moartă. Lugubrele
tratemente cosmetice n-au reuşit să-i prelungească viaţa mai mult de 54 de ani.
Legenda spune că Erzsébet nu numai că se scălda în sânge, dar îl şi bea, avea
chiar înclinaţii spre canibalism, sadomasochism şi bisexualitate. Multe dintre aceste
pasiuni n-au fost dovedite în proces, dar au rămas ca dovezi indiscutabile rămăşiţele
umane găsite la castel. A mai acţionat şi la castelele Bytca (la nord de Bratislava), Ecsed
(la graniţa dintre Ungaria şi România), Varrano, Beckov, Sárvár, Keresztúr. Chiar şi în
locuinţa din Viena, de pe Augustinianstrasse, s-au petrecut numeroase crime. Ţipetele
fetelor erau atât de puternice încât călugării de la mănăstirea augustiniană se trezeau la
ora 4, ora băilor de sânge, şi aruncau în geamuri cu diferite obiecte cerând linişte. Dorka
a mărturisit că erau ucise câte 5 fete pe săptămână. Alţi martori susţineau că într-o seară
au fost pregătite pentru supliciu 9 fecioare.
Servitorii contesei ademeneau fetele cu promisiunea unor servicii bine plătite în
slujba contesei sau, dacă nu voiau să cedeze, le răpeau pur şi simplu. Soţia lui István
Szabó şi-a adus propria fiică, atrasă de recompensa substanţială. Katalin se ocupa doar de
înmormântarea leşurilor. Complicii erau plătiţi în haine de blană, capre, miei şi monezi de
aur. După ce contesa a văzut că ridurile sunt tot mai adânci şi sângele ţărăncilor nu mai
fac minuni, a sacrificat circa 50 de fete cu sânge albastru, aşa cum o sfătuise vrăjitoarea
Darvulia. Dar nobilele erau greu de găsit. Servitoarele ajunseseră să îmbrace în haine de
aristocrate ţărăncile, ca să-i facă pe plac contesei. Cât despre dispariţiile misterioase ale
fecioarelor, oamenii credeau că e vorba de o epidemie.
Cazul Elizabetei Báthory a inspirit numeroase povesti si legende ale secolului al
XIX-lea. Cel mai adesea se vorbea despre baile pe care contesa le facea in sange pentru
a-si pastra tineretea. Legenda a persistat in imaginatia populara. Unele versiuni au fost
spuse pentru a denunta vanitatea feminine, in timp ce alte versiuni tinteau uimirea si
impresionarea publicului. Despre cruzimea reginei Elizabeth Bathory au mentionat atat
scriitorii, poetii, muzicienii cat si pictorii. Legenda spune ca Contesa Bathory a fost una
dintre cele mai mari criminale din istoria umanitatii.
 BIBLIOGRAFIE

1. Thorne, Tony. Countess Dracula. Bloomsbury. (1997).

2. McNally, Raymond T. Dracula Was a Woman: In Search of the Blood Countess of
Transylvania. New York: McGraw Hill, (1983).
3. Penrose, Valentine. The Bloody Countess: Atrocities of Erzsébet Báthory. Solar
Books. (2006).