Veronica Renczi “vaduva Neagra”

• Facultatea de Stiinte Economice și Drept

• Disciplină: Criminologie
• Student: Popescu George Robert,Nastase Claudiu
• Grupa: 1, Anul II, Zi
 Se presupune că Vera s-a născut în 1903, în București, în urma
căsătoriei dintre un om de afaceri ungur și o tânără unguroaică ce
aparţinea micii nobilimi din România. Copilăria și-o petrece la
București, acolo unde rămâne până la vârsta de 13 ani, când
mama ei moare. La scurt timp, Vera se mută la Berkerekul, oraş
din fosta Iugoslavie, unde tatăl său deținea o moșie
 Adolescenţa îi este marcată de diverse poveşti amoroase cu
bărbaţi de toate vârstele, de la elevi de liceu până la bancheri și
oameni de afaceri. Deși este o obișnuită a ziarelor de scandal ale
vremii, bancherul austriac Karl Schilk o ia de nevastă și îi dăruiește
un fiu, Lorenzo. La mai puţin de un an de la nașterea băiatului lor,
Karl dispare într-un mod misterios.
 Vera le explică apropiaţilor că soţul a părăsit-o şi că a decedat
ulterior într-un accident de maşină în România. Deși decesul nu
este confirmat de autorități, femeia începe să poarte doliu.
 Aproape un an mai târziu, Vera se mărită din nou cu Joseph
Renczi, recunoscut în lumea mondena pentru frumuseţea sa şi
pentru numărul mare de amante pe care le avea.
Cuplul nu se bucura prea mult de liniştea unei căsnicii, căci
Joseph, obişnuit cu vechile sale obiceiuri, începe să îşi inşele cu
nonșalanță tânăra soţie. Vera află repede despre indiscrețiile
soțului ei, iar la scurt timp, Joseph este lovit de o boală
misterioasă şi nu se mai poate ridica din pat.
 Cu un devotament exemplar, Vera îl îngrijeşte seară de seară.
Moartea inexplicabilă a lui Joseph, care survine la numai câteva
luni după îmbolnăvire, nu ridica semne de întrebare autorităţilor
locale, iar castelană de la Berkerekul este lăsată, din nou, în pace.
 Vera începe să poarte din nou doliu, dar nu o ține prea mult. În
scurt timp, tânăra devine sufletul petrecerilor din tumultoasa
viaţa de noapte de la Viena. Însoţită întotdeauna de o mare de
admiratori, Vera se retrage din când în când cu câte unul dintre
 aceştia la conacul sârbesc. În mai puţin de 10 ani, peste 30 de
bărbaţi treg pragul castelanei, fără a se mai întoarce vreodată.
Vera îşi alegea cu atenţie victimele: erau doar străini veniţi
ocazional de la Viena, despre care autorităţile din Serbia nu aveau
nicio informaţie.
 În ciuda precauţiilor, Vera Renczi face o greşeală: se îndrăgosteşte
de un anume Milorad, un bancher sârb, căsătorit, cu 20 de ani mai
în vârstă decât ea. Ca să-şi justifice absenţa prelungită, bancherul
îi spune soţiei sale că pleacă într-o călătorie de afaceri, dar cum
zilele treceau fără ca acesta să dea un semn de viaţă, bănuielile
încoltesc în mintea soţiei. La fel de influentă ca şi Vera, ea află
rapid de relaţia celor doi şi cere jandarmeriei să înceapă o
anchetă.
 Suprizele încep să apară odată cu prima vizită a jandarmilor la
conacul de la Berkerek. „Ştiam că veţi veni să mă vizitaţi,
domnilor!”, le spune Vera Renczi oamenilor legii. Ea nu neagă
legatura cu Milorad şi chiar dă o declaraţie scrisă prin care
recunoaşte faptul că acesta i-a fost amant în ultimele luni. În
schimb, precizează că relaţia s-a rupt în momentul în care a aflat
ca bancherul este căsătorit și încearcă să le insufle jandarmilor că
e posibil ca Milorad să se fi sinucis. Jandarmii părăsesc conacul
fără a pune alte întrebări. Cazurile de infidelităţi şi părăsiri de
domiciliu erau numeroase chiar şi la acea vreme.Ne
 mulțumită de căutările autorităților, soția lui Milorad pornește
singură o anchetă. Descoperă în hainele lui Milorad un bilet de
dragoste de la Vera și apoi află despre dispariția soților acesteia.
Autoritățile descind din nou la conacul Verei care negă de data
asta că ar fi avut vreo relație cu Milorad, dar este confruntată cu
propria declaraţie și cu biletul.
 Prima percheziţie a conacului nu aduce nimic. Nu mai rămânea
decât cripta familiei, cea ale cărei chei se aflau în permanenţă
 asupra tinerei. Fără să se opună, aceasta deschide uşa şi îi
însoţeşte pe jandarmi pe scara în spirală care conducea către
subsolul întunecat al conacului.
 35 de sicrie de zinc, aşezate în cerc, încadrau camera luminată
doar de câteva lumânari. Fiecare sicriu avea o eticheta pe care era
notat, elegant, un nume. În mijocul camerei se afla un fotoliu, iar
lângă acesta se găsea un sfesnic bisericesc cu o lumânare pe
jumătate arsă, precum şi o sticla şi o cupă de sampanie. În faţa
jandarmilor, Vera îşi începe confesiunea, un monolog sinistru. La
cel de-al doisprezecelea sicriu, Vera se prăbuşeşte, izbucnind în
plâns. Era sicriul propriului ei fiu, pe care îl omorâse pentru că îi
aflase secretul.
 Conform propriilor declaraţii, Vera Renczi şi-ar fi ucis primul soţ,
pe Karl Schick, cu o doză de arsenic şi la fel se întâmplase şi cu
Joseph Renczi. Mai mult, ea recunoşte ca l-a închis pe Joseph în
sicriu încă înainte de a-şi da ultima suflare.
 Ceea ce a urmat este lesne de închipuit. Toţi cei care i-au trecut
pragul au luau drumul criptei din Berkerek, în urma unei
puternice doze de arsenic. Lui Milorad, ultimul din lista victimelor,
fusese nevoită să îi ofere, pe deasupra, o puternica doza de
stricnina, pentru ca efectul otrăvii să fie imediat.
 Vera simţea o plăcere stranie să ştie ca ea, şi nimeni alta, a fost
ultima femeie din viaţa fiecărui bărbat care îi trecuse pragul. În
liniştea sumbră a criptei, ea se reculegea adesea, delectându-se
cu o cupă de şampanie şi vorbind cu fantomele celor ucişi.
 Condamnată la moarte, Vera scapă cu închisoare pe viaţă, întrucât
femeile nu puteau fi executate în Yugoslavia acelor vremuri. În
închisoare, starea eise agravează. În celula în care era închisă,
Vera Renczi se credea înconjurată de toţi cei pe care îi ucisese şi le
vorbea acestora ore întregi cu voce tare. Schizofrenică, Vera este
transferată într-un ospiciu, acolo unde moare în urma unei
 hemoragii cerebrale, cu puţin înaintea începerii celui de Al Doilea
Război Mondial.
 Cazul său ramanea în istoria criminalisticii sub numele de cazul
Văduvei Negre.