Tulburarile alimentare la adolescenti

Multi copii, in special in perioada adolescentei, sunt foarte preocupati de felul in care arata corpul lor
si de ceea ce simt in legatura cu acest lucru. In perioada pubertatii se petrec multe schimbari fizice si
psihice, la care se mai adauga si presiunea sociala.
Din nefericire, pentru un procent din ce in ce mai mare de adolescenti, dorinta de a avea un corp
perfect devine o obsesie care se va transforma intr-o tulburare alimentara.
Tulburarile alimentare ca anorexia sau bulimia nervoasa cauzeaza fluctuatii dramatice de greutate ce
afecteaza functiile vitale ale organismului si ritmul normal de viata.
Parintii pot preveni aparitia tulburarilor alimentare dezvoltandu-le copiilor o stima de sine sanatoasa si
incurajand o alimentatie echilibrata. Daca va suspectati copilul ca ar avea o tulburare alimentara este
imperios necesar sa cautati ajutor cat mai repede.
Despre tulburarile alimentare
In general, tulburarile alimentare implica autocritica, ganduri si sentimente negative legate de greutatea
corpului si de mancare, iar obiceiul de a manca este privit ca perturband activitatile cotidiene.
Desi tulburarile alimentare sunt mai frecvente in randul fetelor, sunt afectati si baietii. In SUA 1 sau 2
adolescenti din 100 se lupta cu anorexie sau bulimie nervoasa. Din pacate foarte multi adolescenti
reusesc sa se ascunda de familie, luni si chiar ani de zile.
Adolescentii cu anorexie au o teama extrema de a nu castiga in greutate si au o viziune distorsionata
asupra dimensiunilor si formelor corpului. Ca urmare nu pot mentine o greutate normala. Sunt foarte
stricti cu ceea ce mananca, tin dieta, post si exagereaza cu exercitiile fizice. Cu greu mananca si atunci
in cantitate mica, devenind obsedati.
Bulimia se caracterizeaza prin chef exagerat de a manca si epurare. Adolescentii cu bulimie
experimenteaza fluctuatii de greutate dar niciodata nu ajung sa cantareasca cat un anorexic.
Desi cele doua tulburari (anorexia si bulimia) sunt similare, adolescentii cu anorexie sunt, de obicei,
foarte slabi iar adolescentii cu bulimie au o greutate normala sau sunt supraponderali. Este important
de retinut ca tulburarea alimentara nu este un comportament care poate fi controlat. De aceea se
impune necesitatea ajutorului medical si psihologic.
Cauzele tulburarilor alimentare
Cauzele tulburarilor alimentare nu sunt in totalitate foarte clare. Sunt implicati factori psihologici,
genetici, sociali si familiali.
Exista un mare decalaj intre felul in care adolescentii isi percep corpul si felul in care acestia arata in
realitate. Adolescentii cu anorexie sau bulimie au frecvent o teama intensa de a nu fi grasi sau cred
despre ei ca sunt grasi cand, de fapt, in realitate, nu este deloc asa.
Exista sporturi ca baletul, gimnastica si luptele care pot constitui factori de risc pentru aparitia
tulburarilor alimentare.
De asemenea in randul adolescentilor cu tulburari alimentare creste riscul pentru alte tulburari
(anxietatea, tulburarea obsesiv compulsiva).
Sunt cercetari care sugereaza contributia mass-mediei asupra cresterii incidentei tulburarior
alimentare.
Multe femei care apar in filme, in reclame sau la tv sunt foarte slabe si acest lucru le indreptateste pe
adolescente sa creada ca frumusete inseamna sa fii slaba.
Baietii, de asemenea, pot incerca sa copieze idealul media si vor exagera cu mersul la sala si cu atentia
asupra a ceea ce mananca.
Aceasta preocupare incepe de la varste foarte fragede. Cercetarile in domeniu arata ca 42% dintre
fetitele cu varste intre 7 si 9 ani isi doresc sa fie foarte slabe iar 81% dintre cele de 10 ani se tem sa nu
ajunga grase. De altfel, tulburarile alimentare se instaleaza in jur de 11-13 ani.
Multi copii cu tulburare alimentara au o stima de sine foarte scazuta iar incercarea de a mentine o
greutate scazuta repezinta o modalitate de a detine controlul.
Efectele tulburarilor alimentare

In timp, tulburarile alimentare cauzeaza probleme de sanatate fizica. Anorexia si bulimia pot cauza
deshidratarea si alte complicatii medicale: cardiace si renale. In situatii extreme, tulburarile alimentare
conduc la subnutritie si chiar moarte.
Lipsa de hrana afecteaza organismul in moduri diverse:
scaderea tensiunii arteriale
caderea parului si ruperea unghiilor
anemie
incapacitate de concentrare
tumefierea articulatiilor
dereglerari menstruale (chiar intreruperea menstruatiei)
fragilitatea oaselor
Bulimia, prin varsaturi constante si nutritia deficitara poate duce la:
dureri constante de stomac
afectarea stomacului si a rinichilor
pierderea de minerale si potasiu (probleme ale inimii si chiar moartea)
dereglari menstruale
Semne alarmante
Daca adolescentii, fetele in general, sunt preocupate de felul in care arata, se compara mereu cu alte
fete, vorbesc despre diete, acest lucru nu inseamna ca sufera de tulburari alimentare. Un adolescent
care sufera de anorexie poate prezenta urmatoarele semne:
devine din ce in ce mai subtire si fragil
este obsedat de mancare si de controlul greutatii
se cantareste in mod repetat
isi portioneaza mancarea si mananca cu masura
se vede gras
este depresiv, letargic si ii este frig constant
se retrage din viata sociala, mai ales de la activitatile care presupun si mancare
face sport in mod excesiv
mananca doar anumite alimente
Un adolescent ce sufera de bulimie poate prezenta urmatoarele semne:
se teme de cresterea in greutate
este foarte nemultumit de dimensiunile corporale, de forma corpului si de greutatea sa
se scuza si merge la baie imediat dupa ce a mancat
consuma intotdeauna mancare de dieta si cu grasimi putine (cu exceptia momentului in care mananca
compulsiv)
cumpara in mod regulat laxative, diuretice, si-si face clisma
isi petrece cea mai mare parte a timpului incercand sa scape de calorii
se retrage din viata sociala, mai ales de la activitatile care presupun si mancare
Parintii joaca un rol major in dezvoltarea unei atitudini sanatoase cu privire la mancare si nutritie.
Imaginea lor despre propriul corp influenteaza mult adolescentul. Daca parintii se plang in permanenta
ca sunt grasi, daca sunt mereu la dieta, adolescentul va crede ca acest stil de viata este normal si
acceptabil. Este necesar ca adolescentul sa se simta iubit de catre parinti si prieteni pentru ceea ce
reprezinta el si nu pentru felul in care arata.
Material tradus si prelucrat de psiholog Loredana Ionascu

Limite impuse adolescentilor

Daca vrem ca adolescentii nostrii sa fie mai disciplinati si mai responsabili, trebuie sa le dam sansa de
a face alegeri si de a constientiza faptul ca exista limite. E bine sa creionam aceste limite cat mai
devreme, pentru ca se prefigureaza multe probleme - masini, intalniri, bauturi, petreceri; cu unele
dintre ele poate v-ati confruntat deja si ele devin tot mai serioase, pe masura ce copilul creste.
Unul dintre principalele motive din cauza caruia parintilor le vine greu sa stabileasca limite este faptul
ca nu au obiective clare pentru familiile sau copiii lor. De cate ori un copil are prilejul de a iesi din
casa, de a vorbi la telefon, de a se juca pe calculator, nu-i greu pentru parinti sa se uite unul la altul si
sa-si spuna ca nu este nimic grav, dar ce este grav e ca nu isi pun problema unde duc toate acestea.
Parintii trebuie sa constientizeze care sunt obiectivele pe care le urmaresc pentru ei insisi si pentru
copii. Exista lucruri care contribuie la indeplinirea respectivelor motive si lucruri care nu le sunt de
nici un folos. Unele lucruri sunt si trebuie sa ramana tabu. Este vorba despre aspectele in care se
regasesc cele mai importante valori ale dumneavoastra, ce adapostesc cele mai puternice sentimente si
in privinta carora nu va puteti razgandi. Fireste, pe masura ce copilul creste, lucrurile interzise
trebuie revizuite si discutate.
Principiul "nonnegocierii" inseamna mai mult decat decalogul obisnuit al familiei. Cu cat
incepeti mai devreme, cu atat copiii vor fi capabili sa priceapa logica pe care o urmati si o vor accepta.
Nu cadeti in capcana iluziei unei acceptari fara proteste. Principalul lucru pe care il urmariti este
acceptarea.
Nu neglijati sa va aduceti in discutie ideile si valorile cel putin de doua ori pe an. Ascultati ce au
de spus copiii dumneavoastra atunci cand va cer sa va schimbati pozitia. Intrebati care sunt motivele
lor si ascultati din nou cu atentie. Poate ca veti gasi de cuviinta sa faceti unele schimbari. Cand acestea
au loc in urma unei discutii bine argumentate, de obicei, totul iese bine. Dar aplicati schimbarile treptat
sin u va temeti sa reveniti la vechile limite daca vi se pare ca este nevoie. Nu-l lasati pe copilul
dumneavoastra cu impresia ca o limita, odata schimbata, ramane asa pentru totdeauna.
Obiective, comunicare, aspecte care nu pot fi negociate - instrumentele fundamentale ale educatiei
bazate pe inteligenta emotionala!
Maria Lecu - psihologie, Universitatea Bucuresti

Adolescentii in cautarea lui MAINE

Intre statut si rol
Cati dintre noi nu se intreaba sau nu s-au intrebat: Pentru ce exist? Care este menirea mea? Care
este sensul vietii mele? Incotro ma indrept? Cum sa simt ca exista si un loc pentru mine?
Ei bine, fie ca ai stiut fie ca nu, de fapt aceste intrebari erau legate de statutul tau ca si apartenenta la
grup (societate = prescriptie sociala) si rolul tau in viata potrivit statutului pe care il ai, in corelatie cu
felul tau particular de a fi .
Ce inseamna statut si rol?
Cine le defineste si cum capata ele sens?Statutul i rolul sunt departe de a fi nite categorii abstracte,
contemplative. Ele capata viaa prin intermediul activitii concrete a persoanei, care transpune n
practica funciile status-rolurilor. Desigur, ocupnd o anumita poziie, persoana este influenata de
solicitarile, prescripiile i obligaiile asociate poziiei respective, nsa interpretarea rolului decurgnd
din statut se face n funcie de complexul nsuirilor psihice subiective ale persoanei.
Activismul persoanei se desfaoara n jurul statutului i include rolul.
Rolul dupa aprecierea lui Ralf Linton reprezinta aspectul dinamic al statutului.
Rolul insa este legat nu numai de statut, ci i de calitile psihice ale persoanei. El se plaseaza ntre
statut i disponibilitile acionale ale persoanei. Din punctul de vedere al rolului, persoana apare ca o
organizare de aciuni, n care este inclusa o organizare de caliti.
Desfurndu-se att n direcia statutului, ct i n direcia comportamentului persoanei, rolul apare ca
o veriga de legatura ntre fenomenele sociale i fenomenele psihologice. Pe traseul care unete statutul
cu actul comportamental, ia natere un proces secvenial, alcatuit din momentele de percepere,
nelegere, receptare, asumare (adoptare) a rolului. Este un proces condiionat de prescripiile statutului
dar depinznd in acelasi timp de tot felul de caracteristici personale ale individului (vrsta, sex,
preferine, cunotine, capacitai, motive), caracteristici care-i pun amprenta asupra ndeplinirii valide
sau nonvalide a rolului, facnd sa fie n concordana sau discordana cu statutul.
Ceea ce inseamna ca tu esti cel care dai culoare, specificitate, originalitate rolului tau si implicit
statutului tau in societate sau grupul de apartenenta (gasca, scoala, facultate si ulterior domeniul de
activitate).
Indeplinirea propriului rol in viata
ndeplinirea rolului de catre individ nu se realizeaza daca nu exista, n prealabil, o nelegere a acestuia
din urma de catre persoana. Acest lucru este conditionat de acceptarea sau respingerea rolului expectat
de societate, acceptare sau respingere condiionata de temperamentul individului respectiv, de
capacitile, poziiile, trebuinele, interesele, motivele i stilul lui de viaa. Este important sa cunostem
ceea ce se asteapta de la noi din perspectiva societatii sau grupului de apartenenta pentru a ne exercita
rolul conform statutului prescris.
Suna un pic cam implacabila aceasta prescriere de statut si implicit de ro!?
Poate ca da, poate ca nu, ceea ce este util de retinut este tocmai dinanismul si flexibilitatea unei astfel
de proces care permite prin el insusi EVOLUTIA.
Si asta pentru ca fiecare dintre noi ne dorim ce este mai bun si mai bine si tocmai prin aceste asteptari
vis a vis de noi (ale noastre sau a celor din jurul nostru, respectiv societatea).
Prin urmare, rolurile se definesc dupa criteriul ateptrii. nelegerea, acceptarea i ndeplinirea rolului
suporta, n primul rnd, influena prescripiilor statutului, dar ele depind i de condiiile interne ale

persoanei (preferine, capacitai, motive) i de tot felul de alte caracteristici personale, cum ar fi cele de
vrsta i de sex. Comportamentul real al individului, care ocupa o poziie determinata, poate sa nu se
conformeze dect parial prescripiei, sau poate sa se abata de la ea foarte mult, radical chiar. De cele
mai multe ori se obine o varianta comportamentala intermediara, reflectnd faptul ca persoana se
adapteaza la prescripie ntr-un mod propriu, personal: un fel de compromis ntre ceea ce este expectat
i disponibilitile individului.
Ce se intampla cand prescriptia sociala nu se muleaza pe asteptarile personale?
Conflictele nu genereaza nsa ntotdeauna comportamente deviante!
Punerea n relaie a statutului cu rolul se face la nivelul personalitii care, ocupnd o poziie ce
decurge din statut, este influenata de solicitarile, prescripiile, obligaiile asociate poziiei sociale.
Interpretarea rolului ce decurge din statut este nsa dependenta de complexul de nsuiri psihice
subiective ale personalitii. Persoana este un ansamblu integrat de conduite (procese) de rol
presupune nelegerea, acceptarea, adoptarea, interpretarea rolului n care este inclusa o organizare de
caliti. Astfel, la nivelul ei se mbina ceea ce este de ateptat, de dorit cu ceea ce este posibil. Una i
aceeai persoana poate primi i nsui, de-a lungul vieii i activitii ei, diferite roluri, pe care le poate
ndeplini cu un grad mai mare sau mai mic de succes. Una dintre cauzele eecului pe linie de rol
rezida n faptul apartenenei simultane la grupuri diferite, ale caror prescripii pot fi diferite, sau se
pot afla chiar n conflict unele cu altele. De exemplu, aceasta situaie poate sa apara la adolescent care,
la un moment dat se poate afla ntr-o dilema de comportament datorita prescripiilor deosebite sau
chiar conflictuale care decurg din apartenena la grupul familial, gaca sau coala. Tipice sunt
pendularile ntre prescripiile conflictuale: cele ale prinilor i cele ale grupului de vrsta (gaca).
Graie plasticitii sale psihice, persoana poate realiza un compromis sau se poate conforma succesiv
unor prescripii emannd de la grupuri diferite. Cu ct gradul de opoziie dintre influenele contrare
este mai redus, cu att individul va manifesta mai mult tendina sa se subordoneze prescripiilor
statutului.
n societatea contemporan, fetele, mai mult dect bieii, resimt criza de identitate prin
conflictul de rol, legat de mistica feminitii i nvarea unor roluri specifice bieilor. Imaginile
familiale, care reflecta rolul tradiional al femeii, complet absorbita de muncile casnice i supusa
soului, intra n conflict cu imaginile mediatizate n care femeia apare tot mai mult angajata n relaii
sociale i politice, egala cu barbatul, sau n care femeia devine sex-simbol. Datorita numeroaselor
modele culturale si lipsei de modele stereotipe, fetele reuesc totusi sa-si gseasc o imagine de sine,
care sa vina in ntmpinarea anumitor expectante culturale. Cercettorii remarc faptul c femeile
manifest un grad mai mare de anxietate n dobndirea identitii de sine. Insa sa ne amintim si de
barbati!
Dezvoltarea unei imagini pozitive despre sine are o mare importan pentru sntatea mintal a
ambelor sexe, fiind o baz real pentru confortul psihologic n exercitarea sex-rolului.
Diferentele de sex-rol deriva, in parte, din cele biologice, dar sunt semnificativ modelate de
evolutia psihosociala particulara a fiecarei persoane.
Identitatea psihosexuala se dezvolta discret, influentata intens de modelele parentale, fiind la nceput
difuz integrata in subintentitatea familiei. n acest sens, bieii care au un model parental cu
masculinitate redusa, au dificulti de identificare. Cei cu model parental puternic conturat ca
masculinitate sunt mai siguri de ei, mai ncreztori, mai protectivi, relaxai, exuberani, calmi i chiar
fericii.

n ultimii ani se remarc o tendin general la apropierea i tergerea diferenelor

comportamentele dintre sexe, crend uneori ambiguitate i disconfort n asumarea sex-rolurilor
expectate social.
Adolescenii de azi nu sunt suficient polarizai feminin sau masculin, ceea ce ridic unele probleme
privind acceptarea lor social, dar i auto-acceptare.
Apartenena genetic, biologica la unul dintre cele dou sexe, dei determin traiectoria social, n
mare parte, nu garanteaz n totalitatea formarea identitii psihologice de sex, adecvarea i satisfacia
resimit n exercitarea sex-rolului. Socializarea, modelele educationale i evenimentele vietii de
relaie n contextual cultural, economic i istoric al lumii contemporane, adesea pot perturba sau devia
comportamentele de sex-rol, grevnd semnificativ psihologia masculina, ca si cea feminin. Armonia
interpersonala a sexelor poate fi periclitat, n msura n care modelele comportamentale de sex-rol se
ndeprteaz de matricele lor originare, de structurile arhetipale (eternul masculin, eternul feminin,
animus-anima, dup C.G. Jung).
Intr-o astfel de cotemporaneitate este de preferat ca societatea prin intrumentarul de care dispune
(scoala, profesori, specialisti etc), cat si parintii sa aiba in vedere sinuozitatea unui drum al devenirii de
sine si sa fie mai aproape de adolescenti si nevoile lor, venind in preintampinare fara sa astepte
semnalele de alarma ca mai apoi sa actioneze.
Psihoterapeut Jeni Chiriac

Relatiile parinti adolescenti

Sub aspectul atitudinii adolescenilor n ceea ce privete intervenia parinilor n viaa lor sexuala,
raspunsurile la afirmaia: Sexualitatea nu-i privete pe prini, au fost:
De acord: 78% dintre biei si 67% dintre fete;
mpotriva: 19% dintre baieti si 29% dintre fete. (Dragostea i sexualitatea adolescenilor pentru
biei, 2001
Copilul care vorbea ntruna i punea o mie de ntrebari pe minut i-a redus vocabularul acum la
expresii monosilabice de genul: nu tiu, poate, am uitat, ha?, nu, aha, cine_ eu? etc. n
afara de acestea, aparatul de recepie nu mai nregistreaza dect mormaieli, mrieli, bombaneli i
tnguieli, iar puntea de comunicare a disparut, prinii i adolescenii par a vorbi doua limbi diferite.
Muli dintre prini provin din familii n care nu li s-au oferit dect puine informaii (sau nici una)
despre schimbarile fizice din adolescena, despre principiile privind ntlnirile de prietenie cu
persoanele de sex opus, sau despre cum sa faca fata presiunii anturajului. De fapt, majoritatea
parinilor de azi provin din generaia care a spus da la toate i le vine greu sa-i nvee copiii sa
spuna nu. Aceti parini considera ca ar fi ipocrii daca ar proceda astfel, aa ca evita subiectul sau
transmit mesaje derutante. Implicarea prinilor, comunicarea i, mai presus de toate, dragostea, au o
influena pozitiva fantastica asupra deciziilor adolescenilor cu privire la relaii i sex. n educaia
sexuala a adolescenilor, abloanele sunt ineficiente pentru ca nu in de profilul personalitii
adolescentului factor critic pentru o dezvoltare sexuala sanatoasa. Se ntmpla des ca parinii care se
neleg cu copii lor, care comunica, sa afle brusc ca fata lor are o viaa amoroasa despre care nu tiau
nimic. Lucru de multe ori greu de admis: dreptul la intimidate i nevoia crescuta de intimidate a
adolescentului faa de acest aspect al vieii lui.
Nu este obligatoriu ca adolescenti sa abordeze subiectul vieii lor sexuale cu parinii. Parinii nu
vorbesc n general despre viaa lor sexuala cu copii lor fiecare cu gradina sa secreta. i asta pentru ca
este mai uor sa se vorbesca despre probleme generale dect despre problemele intime. exista parini
care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa i sexuala, cu condiia sa fie informai
despre tot ce se ntmpla. Exista mame care procura pilula pentru fetele lor nainte ca aceasta sa fi
pomenit de ea. Uneori, fetele reacioneaza violent la aceast imixtiune n viaa lor intima, pentru ca se
simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le priveasca astfel sexualitatea. Unele, din provocari sau
ciuda, nu vor folosi aceasta contracepie forata, ceea ce poate sa duca la mari riscuri. Unii parini sunt
linitii de o relaie amoroasa regulate a copilului lor: el sau ea nu va face prostii, el sau ea i
organizeaza viaa ca sa nvee bine i sa fie ndragostita. Alii sunt preocupai de instalarea ntr-o viaa
de cuplu, chiar n casa lor, cnd exista perspectiva unor ani de studii.
Chiar daca parinii neleg atitudinea adolescentului lor, au puin nostalgia acelui timp cnd copilaul
lor le era complice i.... uor de mnuit; cnd i admira gratuit i fara condiii. Acum prinii nu mai
sunt eroi i parerea lor poate fi discutata, criticata, ba chiar ignorata. Prin opoziia lui, adolescentul
simte ca exista. Gsindu-i propriul loc, devine el nsui, deci neaparat diferit de parinii sai. Aceasta
etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai puin lent, n funcie de personalitatea fiecaruia i
de familia de care ncearca adolescentul sa se demarce. Uneori, ruptura se limiteaza la o simpla
distanare, alteori, la un adevarat razboi deschis: piercing, tatuaje, par vopsit, certuri, mici delicte, orice
lucru care sa exprime revolta i sa-l faca remarcat, unic.
Unii parini, prea autoritari sau dimpotriva prea protectori, nu faciliteaza deloc lucrurile. Intervenind
prea mult in viata copilului lor, ii provoaca o lipsa de ncredere, care va sta la originea dificultilor
relaionare. Muli adolesceni refuza sa semene cu parini lor sau sa devina ca ei. Prea multa
angoasa! spun ei. Nu se jeneaza ca sa remarce ca, la patruzeci de ani, parinii sunt scoi din circuit
sau depii, incapabili sa faca sport, sa asculte adevarata muzica sau sa fie mai sensibili la cauzele
importante. Aceti parini sunt plesnii peste faa de entuziasmul i cautarea absolutului al
adolescentului; i dau seama ca idealurile lor s-au tocit odata cu trecerea timpului. Ei observa ca

parini sunt mai puin antrenai n pasiune i lucruri uuratice, prea dominai de constrngeri i teama
(de boala, moarte, de a pierde ceea ce au). Au nvat sa cntareasca lucrurile, sa vada reversul
medaliei, sa gndeasca nainte de a aciona, sa le fie teama de dorinele lor. Unii aduli i dau seama
atunci ca au fost infideli lor nii. Astfel, ntre cele doua generaii se pot instala amaraciune,
agresivitate sau distana.
Unii parini refuza sa admit ca odorul lor a crescut nu ca sa-l scie i ca sa abuzeze de puterea lor, ci
ca sa ncetineasca trecerea timpului personificata de copilul lor. Cu ct l vor trata ca pe un copila
imatur, cu att timpul va ramne pe loc i ei se vor simi tineri. Alti prini constata intelectual ca
adolescentul lor devine un adult, dar nu-l neleg din punct de vedere emoional. Accepta nevoia lui de
autonomie, dar in acelai timp sufera pentru ca se simt respini, apar reprouri de tipul: Dupa tot ce
am facut pentru tine!
Relaiile n familie se complica odata cu apariia, mai mult sau mai puin oficiala, a primelor
ndragostiri. Prinii viseaza sa regaseasca nepasarea i atitudinea uuratica a adolescentului... Iar
atunci cnd adolescentul lor ncepe sa se ntlneasca cu o fata, retraiesc n felul lor acele emoii trecute.
n consecina, fara sa-i dea seama, pot sa fie in competiie cu el i sa pozeze ca rival. Nu ca sa o
seduca pe prietena n locul fiului, (evident nu e ceva sexual), dar tatal ar putea sa faca o reflecie
asupra felului in care fiul sau abordeaza aventurile sau sa faca o remarca ofensatoare despre lipsa lui
de experiena. Nici mama nu va ramne mai prejos: o va gasi pe iubita vulgara, tearsa, prost
crescuta...din aceasta cauza, din cauza nostalgiei persistente, unele reacii par excese sau de neneles.
Cnd un adolescent vrea sa zboare cu propriile sale aripi, prinii nu se pot abine sa nu se ingrijoreze.
Capcanele de care se tem, uneori pe buna dreptate, nu lipsesc deloc: frecventarea unor persoane
nepotrivite, alcoolul, tutunul, drogul, sexualitatea, violenta... Atitudinile prinilor i implicaiile lor in
dezvoltarea sex-rolurilor sunt diverse, dar deloc lipsite de importana. Potrivit cercetarilor facute
(Psihologia vietii de cuplu, p.155, 2002) au fost identificate patru tipuri de atitudini parentale n
legatura cu nceperea vieii sexuale la adolescenii liceeni, i anume:
- dezaprobare (79% n cazul fetelor i 30% n cazul baieilor);
- aprobare (11% n cazul fetelor i 39% n cazul baieilor);
- susinere (10% n cazul fetelor i 11% n cazul baieilor);
- ignorare (0% n cazul fetelor i 20% n cazul baieilor).
Aceste atitudini au rol de bariere psihologice i sociale pe care familia le interpune ntre tentaia de a-i
ncepe viaa sexuala, n cretere la adolesceni, i autoreglarea responsabila, matura a
comportamentului sexual al acestora.
Sexualitatea, mass-media si adolescentii
Din pacate, cultura a mbriat minciuna conform careia Adolescenii vor avea relaii sexuale, orice
am zice noi. Noi ar trebui sa-i nvam doar cum sa se protejeze. Nimic nu poate fi mai fals. Studiile
educaionale arata ca adolescenii se ridica la nivelul ateptrilor pe care cei din jurul lor le au n
privina lor.
Prejudecai/ idei de tipul:
Adolescenii vor avea oricum relaii sexuale.
E nerealist sa recomanzi abstinena pna la casatorie.
Mi-e teama ca atunci cnd copii mei vor ajunge la adolescena nu se vor mai putea controla.
Adolescentele vor fi active sexual oricum, mai bine le protejezi acum, dect sa afli mai trziu ca
sunt gravide.
Ar trebui sa le dam adolescenilor toate informaiile necesare i apoi sa-i lasam pe ei sa decida ce
vor face cu ele.
Te poi baza mai mult pe un prezervativ dect pe un legamnt de abstinena.
coala are cel mai important rol n educaia sexuala a adolescentului. n cele din urma, ei, tinerii
sunt experii.

Sexualitatea noastra este ntr-un proces continuu de definire n care s-ar putea sa ncep prin a avea
impresia ca sunt heterosexual, pentru ca ulterior sa-mi dau seama ca sunt homosexual.
Toate aceste afirmaii citite i auzite mereu n mass-media au consecine nefaste daca sunt lasate
necontestate. Aceste dezbateri in de competena i, mai ales de obligativitatea parinilor i colii n
faa adolescentului. Publicitatea, reclama, propaganda, spectacolele care fac din sexualitate un
instrument de manipulare a maselor se dovedesc a fi extrem de nocive. Acest instrument se cultiva, n
scopul obinerii unor interese, a unor modele negative sau a unor antimodele cu efect
psihotraumatizant asupra grupurilor de indivizi, n special n rndul tineretului, a adolescenilor.
Alterarea moravurilor prin devalorizarea normelor de viaa sociala sfrete prin a duce la
devalorizarea persoanei, ceea ce va avea drept consecina violena, criminalitatea, abuzul de alcool i
de droguri, toate manifestari ale unor eliberari pulsionale primare, scapate de sub cenzura valorilor i
normelor socioculturale i moral-religioase. Ceea ce surprinde este abundena n presa (ziare, revistele
pentru adolesceni: Popcorn sau Bravo) a articolelor ce au ca subiect sexualitatea, mai ales sexualitatea
la adolesceni. De exemplu, n ziarul Libertatea, din vineri, 14 mai 2004, un articol numit: Sexul oral,
materie de studiu la coala are ca subiect iniiativa autoritilor britanice de a introduce ca materie de
curs sexul oral ca alternativa la cel normal. Scopul acestui demers, potrivit articolului mai sus
menionat, este de reduce astfel, prin prezentarea la curs a beneficiilor sexului oral, numarul mare de
sarcini din rndul adolescentelor (39.286 de gravide nregistrate n rndul adolescentelor cu vrste sub
16 ani pe perioada anului 2003, n Marea Britanie ziarul Libertatea, pg.16, 2004). Tot n paginile
aceluiai ziar, la pagina 3, un alt articol numit Sex cu demnitarul francez, sunt prezentate amnunte
despre viaa sexuala a unei tinere de 17 ani. i exemplele mai pot continua, dar nu acesta este scopul
lucrrii de faa. Ceea ce am vrut sa punctez prin aceste exemple este accesul direct i necenzurat al
adolescenilor la subiecte cu tema sexuala i mai ales impactul pe care aceste tiri l au n rndul
adolescenilor din ziua de azi. Apare pericolul unui conflict ntre ceea ce este permis i ceea ce nu este
permis, ntre cea ce este normal i ceea ce este anormal n practicile sexuale, asta pentru ca parincii,
educaia religioasa i coala spun un lucru, iar el din presa afla ca ceea ce i s-a spus ca nu se face, este
de facut de alii, ca acest lucru apare i ca subiect de senzaie n ziare. Mai ales faptul ca ele sunt
practicate de adolesceni ca el nate, n mintea lui ntrebarea retorica: De ce nu i eu? (ntrebare de
altfel periculoasa daca este adoptata ca principiu n conduita sexuala a adolescentului).

Criza de originalitate in adolescenta

Castigarea unei tot mai accentuate independente fata de generatia adulta si iesirea din grupul tutelar
( familie, scoala), modificarea vizibila in inaltime, maturizarea sexuala (cresterea organelor de sexuale,
aparitia pilozitatii axiale si pubiene, modificarile vocii), sunt caracteristicile principale ale
adolescentului.
Din punct de vedere psihologic, puseul de crestere fizica si maturizarea sexuala este legata de multiple
stari de disconfort. Dezvoltarea desproportionata, mai evidenta la baieti decat la fete, creaza adesea un
aspect caricatural si determina o stangacie specifica in miscari, datorita neajustarii lor la proportiile
modificate ale corpului. Toate acestea produc tanarului stari de neliniste privind aspectul sau general.
Conduita este labila, momentele de vioiciune, exuberanta, activism, alterneaza cu cele de oboseala,
apatie, demobilizare. Apare o tendinta de scadere a disciplinei, de crestere a reveriei, de pierdere a
timpului fara a face nimic.
Personalitatea adolescentului este sensibila si capabila de stari intelectuale si afective intense si
complexe. Capacitatea de creatie in adolescenta se orienteaza in egala masura asupra productiei
artistice - literatura, muzica, coregrafie, cat si asupra unor domenii tehnice ( calculatoare, telefoane).
Adolescentul priveste creatia, ideile lui "extraordinare" ca un semn de maturizare si independenta, ca o
exprimare a propriei individualitati. El se diferentiaza de ceilalti si mai ales de lumea adultilor, lume
care "nu-l intelege". Are tendite de a modifica starile si credintele adultilor, acestia traind intr-o lume
pe care el o considera ca fiind imperfecta. Aceasta latura critica a adolescentului este o expresie a
"crizei de originalitate", criza care indicandica intensitatea trairilor sale conflictuale, iar "originalitatea"
se refera la interpretarea si exprimarea personala a unor lucruri si situatii percepute ca fiind comune,
banale si depasite.
Integrarea adolescentului in viata culturala are loc adesea prin eforturi personale care nu traverseaza
neaparat mediul familial, tot ca o expresie a aceleasi nevoi de autonomie si identitate. Pe aceasta linie
se inscrie si tendinta adolescentului de a fi in rezonanta cu generatia sa.
Adera la curentele creative moderne nu neaparat pentru ca acestea sunt valoroase, ci datorita faptului
ca ele se diferentiaza de valorile promovate de adulti si chiar ii contrazice pe acestia. In plus,
adolescentii manifesta o preferinta clara pentru trairile emotionale, activitatile si aspiratiile grupului
din care face parte. Daca un membru al grupului s-a angajat sau si-a luat un telefon nou de exemplu, si
el va face la fel.
Esential in stimularea creativitatii adolescentilor sunt posibilitatile de acces la oferte culturale de
calitate. Pentru ca nu este un consumator cu experienta, adolescentul accepta necritic ofertele care ii
vin din diverse domenii: literatura, muzica, film, stiinta, tehnica. Problema calitaii acestora priveste
influientele negative ale unor produse care stimuleaza agresivitatea. Personajele din filme au functii
modelatoare importante, ele fiind preluate cu usurinta ca modele si integrate in comprtament. In
general filmul are prin forta sa expresiva un impact puternic, iar situatiile si tipurile de relatii pe care le
prezinta, tipurile de ocupatii pe care le valorizeaza, modalitatile de petrecere a timpului, maniere de a
reactiona in situatii stresante sau neobisnuite, functioneaza adesea ca idealuri de urmat pentru tineri.
Chiar daca influientele asupra conduitei sunt initial trecatoare, ele se sedimenteaza treptat daca nu
descopera si altele care sunt valorizate cultural. Daca adolescentul este intr-un mediu tot mai consistent
si mai valoros cultural, el devine un consumator tot mai avizat, selectiv si critic, iar modelele preluate
genereaza aspiratii si interese noi, ii dezvolta sensibilitatea si il socializeaza.
In aceasta perioada, trairile afective se intensifica si se nuanteaza, se dezvolta mobilitatea mimica si
expresivitatea emotionala. Emotivitatea si excitabilitatea ce insotesc puseul de crestere, determina o
labilitate in manifestarile emotionale care se manifesta adesea prin stari extreme si foarte intense
( oscileaza intre o tristete profunda si o exaltare entuziasta). Aceasta mare gama afectiva a

adolescentului creste sentimente clare de disconfort si protest: plictiseala, opozitie, sentimente de amor
propriu jignit sau de lezare a prestigiului, sentimentul de a fi ridicol sau de a se simti culpabilizat.
Opozitia se manifesta in conduita prin refuzul unor coportamente considerate absurde si ipocrite
(refuzul de a fi politicos sau amabil cu persoanele care nu-i plac). Starea de protest mai poate fi
exprimata si prin tinuta vestimentare, limbaj, aderarea la anumite curente si grupuri care promoveaza
valori subculturale.
In literatura de specialitate exista doua viziuni opuse : una pozitiv optimista si una negativ pesimista.
Viziunea optimista considera ca tinerii de azi sunt mai stralucitori, mai sinceri, mai seriosi si mai
implicati in problemele sociale si ale vietii cotidiene, mai putin tulburati de crize mistice si de atitudini
sexuale ciudate. Viziunea pesimista atrage atentia asupra unui tineret mai tulburat emotional, mai
rebel, mai iritat sexual si potential delincvent, tentat de ideea sinuciderii, de consumul de droguri, de
agresivitate si huliganism. Intre cele doua extreme, adevarul se afla insa la mijloc. Psiholog Anda
Negru

Suicidul la adolescenti I
Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii
tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si
excluzandu-le pe acelea deghizate in accidente. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat
de disperati ajungand pana la decizia de a-si lua viata?
Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante, este un strigat de suferinta,
de disperare si de cerere de ajutor. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor
precipitant ci in istoria tanarului, intr-o viata problematica, in conflicte anterioare. Cu siguranta in viata
unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput cand acesta
era foarte mic, problemele au crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor, iar apoi au atins un
punct culminant in perioada de adolescenta.
Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare, precizand ca o criza nu este intotdeauna
suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza
suicidara.
Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. Este
necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social,
familial, fizic si afectiv. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige
un loc in lumea adultilor.
Adolescentul vrea sa fie autonom desi inca dependent de adulti, de parinti. Are loc o schimbare majora
in perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor corporale, tanarul se simte dezorganizat,
neatractiv. La nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o
relatie cu cineva, lucru care il face sa traiasca o anxietate ridicata.
In plan social el parcurge un du-te vino intre copilarie si viata de adult, vrem ca el sa se poarte ca un
adult in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabiltati ca si cum ar fi tot copil. Aceasta miscare
are un efect reasigurator, reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele
necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. Inainte de a face si el
parte din aceasta lume, va evalua, va judeca, va critica viata adultilor. Maturizarea sa intelectuala ii va
permite sa filozofeze, sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre locul sau in aceasta lume.
Cotele emotionale ating un varf, totul este dat peste cap: corpul, relatiile, exigentele vizavi de propria
persoana. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar.

In plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerabdator, este intr-un
dezechilibru constant, intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur. Grupul de prieteni,
colegi este foarte important la aceasta varsta. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme.
Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi singur. Adolescentul cauta popularitatea,
originalitatea, dar are nevoie si de aprobarea grupului.
Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari, schimbari care sunt normale, dar
care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Daca exista si alti factori de stres, acestia pot
determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare.
Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost incercate dar
au esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila. Tentativa de suicid a
adolescentului arata dorinta de schimbare, de a pune capat unei situatii in care se afla. Suicidul este o
constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie problematica.
Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat.
Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau, pasiv, vinovat. El are o stima de sine scazuta, se simte
nedorit, nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate
asupra sa. El nu isi gaseste locul, nu are un scop, nu se implica in activitati, are frecvent slabe rezultate
scolare, este impulsiv, nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si in
consecinta el nu va mai fi atras de societate, nu-si va mai dori sa-si continue viata.
Factori de risc
Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor, problemele familiale sunt de cele mai multe
ori evocate de adolescentii suicidari. Climatul familial este perturbat chiar daca exista sau nu o
separare a parintilor. In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune, ca: prezenta conflictelor
parentale si conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violenta, alcolismul unuia sau al ambilor
parinti, indiferenta fata de tanar, lipsa de maturitate a mamei, dificultati de comunicare sau chiar lipsa
acesteia, neintelegerea, lipsa sustinerii, nerecunoasterea individualitatii tanarului, atitudini negative sau
neglijente ale parintilor, lipsa implicarii emotionale, abandonul sau rejectia tanarului, si altele.
La nivelul controlului parental, un control excevsiv poate descuraja independenta si realizarea de sine.
Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. La polul
opus, inconsistenta sau lipsa controlului se traduc in indiferenta parintilor fata de tanar cu consecinta
unui sentiment de neglijare, cu aparitia carentelor afective si educative, care sunt deseori specifice
tinerilor suicidari.
Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau
chiar s-au sinucis, astfel producandu-se o scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului suicidar.
Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat, indiferent de
varsta. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat un moment dificil in relatia lor de iubire.
Putem observa ca tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar ruptura,
despartirea lasa urme foarte profunde. Durerea este intensa si devine insuportabila iar tanarul are
impresia ca nu-si va mai reveni, ca suferinta sa nu se va mai sfarsi.
Izolarea sociala
Unii adolescenti suicidari sunt singuri, traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup, dar nu toti
adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de social. Multi dintre ei au un grup de prieteni chiar
daca uneori traiesc dificultati relationale cu acestia. Totodata, ei nu sunt receptivi la sustinerea pe care
le-o poate oferi anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri. Ei cred ca nimeni nu le poate
oferi ajutorul de care au nevoie.
In concluzie adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari dejavantaje afective.

Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar:

Functionare familiala perturbata;
Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau
experimentarea unor evenimente traumatizante;
Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni;
Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model;
Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate;
Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostitutie, etc.;
Consum de droguri, alcool, medicamente;
Fuga de acasa, plasamente multiple in centre sau in familii substitutive;
Una sau mai multe tentative anterioare de suicid.
Pierderea
Criza suicidara poate aparea ca urmare a unei pierderi, pierdere ce poate include nevoi nesatisfacute
percepute ca pierderea suportului, afectiunii. Pierderea poate fi traita de asemenea in termenii pierderii
identitatii si a stimei de sine. Incarcatura emotionala legata de pierdere este puternica, iar reactiile la
pierdere ale adolescentului sunt intense, acesta avand un control slab al furiei si al impulsivitatii.
Atunci cand pierderea si stresul se acumuleaza, reactia adolescentului poate fi disperata. Daca acesta
continua sa se detaseze de suportul pe care i-l poate oferi mediul sau, sentimentele de disperare vor
creste si el isi va pierde increderea in faptul ca situatia s-ar putea modifica.
Procesul suicidar
Procesul suicidar este perioada care separa momentul in care apare criza de trecerea la act. In
adolescenta, acest interval poate fi foarte scurt.
Aceasta etapa este normala intr-un proces de criza. Pentru rezolvarea problemei, persoana face un
inventar al solutiilor posibile. Fiecare solutie face obiectul unei evaluari pentru a vedea care este
posibilitatea ca acea solutie sa aduca o schimbare si care ar fi eficacitatea ei in reducerea suferintei.
Unele persoane poseda o gama larga de de eventuale solutii si pot identifica strategii pentru a iesi
repede din criza. Pentru altii, solutiile sunt in numar foarte restrans pentru ca ele nu raspund nevoilor
prezente. In acest stadiu, ideea sinuciderii nu este o solutie, sau prea putin.
In cautarea solutiei, o imagine brusca, neasteptata, legata de moarte, poate aparea printre solutiile
posibile. Solutiile care par ineficiente in reducerea intensitatii crizei vor fi respinse. Ideea sinuciderii
apare tot mai des si este luata din ce in ce mai mult in serios, se insista asupra ei, se elaboreaza
avantaje ale scenariilor posibile.
Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de aceasta situatie se
intensifica. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de
solutionare provoaca o angoasa foarte mare. Ideea sinuciderii revine constant si cu regularitate,
generand framantari si anxietate insotite de suferinta si durere.
Persoana este coplesita de disperare. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. In acest stadiu se
elaboreaza un plan precis ce contine data, ora, modul si locul. Putem uneori sa observam o remisie
spontana a crizei suicidare, dintr-o data problemele par sa fi disparut. Adolescentul se poate simti
usurat, alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta solutia definitiva,
pentru ca are acum un mod care ii este la indemana de a-si opri suferinta.
In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment de izolare sunt adesea
prezente.
Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. Un eveniment precipitant urmeaza, o
problema se adauga si determina trecerea la act.
Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim. Ambivalenta si teama legate de
trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricand.

Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori dureaza doar cateva ore.
Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se afla mereu in
dezechilibru, intr-o stare de conflict. Este dornic sa experimenteze inainte de a reflecta. Din aceste
motive, perioada de varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente suicidare.
Procesul este mai rapid la a doua tentativa, mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizata este mai
violenta.
Suicidul nu se produce fara avertismente. In general, persoanele suicidare ne dau mesaje si indicii care
anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta anturajul. Acestea sunt strigate de ajutor, urme de speranta
si ele pot fi:
Mesaje verbale si aluzii la moarte: ar fi mai bine sa mor, asa n-as mai suferi, voi n-o sa ma mai
vedeti mult timp, mi-e frica sa ma sinucid, etc.;
Amenintari cu suicidul: vreau sa ma omor, etc.;
Comportamente auto-mutilante, periculoase;
Aluzii indirecte la suicid: in curand voi avea parte de pace, sunt inutil, vreau sa fac o calatorie
foarte lunga, va va fi mai bine fara mine, etc.;
Pregatiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio;
Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare;
Atractie brusca pentru arme sau produse toxice;
Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie);
Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie);
Lipsa de energie, fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente;
Incapacitatea de a resimti placere;
Tristete, plans, descurajare;
Indecizie, iritabilitate, furie;
Devalorizare, slaba stima de sine;
Anxietate crescuta;
Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati;
Retragere, cautarea solitudinii;
Ruperea contactelor cu familia, prietenii, etc.;
Refuzul de a comunica, absenta emotiilor;
Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar;
Atractie si preocupare pentru subiectul mortii, al rancarnarii;
Schimbari in aspectul sau, neglijenta;
Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.
Mituri si realitati despre suicid
In legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte false, idei inexacte care justifica
uneori modul in care ne comportam, ne ajuta sa ne simtim usurati, ne degajeaza de responsabilitati.
Mit: suicidul se produce fara avertisment.
Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei lor, cat de mici, de vagi ar fi
acestea. Suicidul este rezultatul unui proces care este intotdeauna observabil chiar daca la tineri se
deruleaza foarte rapid.
Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.
Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea ezita intre viata si moarte si
lasa in grija altora faptul de a-i salva.
Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.
Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate sau curaj, ci pentru ca viata sa
ii pare insuportabila, pentru ca nu intrevede alta solutie si se simte disperata.

Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.

Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza toata viata si poate fi oprit
definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta tendinta cronica.
Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.
Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o aparenta de veselie, de buna
dispozitie, se poate disimula uneori o tristete foarte mare.
Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica faptul ca pericolul a trecut.
Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata, chiar fericita, iar anturajul sau
ar putea crede ca momentul de criza a luat sfarsit. Trebuie insa sa ramanem vigilenti pentru ca
majoritatea sinuciderilor se produc in cele trei luni care urmeaza debutului ameliorarii crizei.
Mit: suicidul este ereditar.
Realitate: suicidul nu este ereditar.
Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari psihice.
Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o tulburare psihica, iar persoanele
care sufera de o tulburare psihica nu sunt in mod necesar suicidare. Persoana suicidara se poate afla
intr-o situatie temporara de mari framantari emotionale, ceea ce nu inseamna ca sufera de o tulburare
psihica.
Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar de o forma de santaj pentru a
atrage atentia.
Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu considerata ca fiind o manipulare.
Cel care actioneaza astfel sufera cu adevarat si are nevoie de ajutor. Chiar daca uneori exista in acest
comportament si manipulare prin mesajele transmise, nu trebuie uitat ca exista si o doza mare de
disperare si de cerere de a fi ajutat.
Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.
Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu ceea ce am putea crede,
persoanele suicidare au multa energie. Deseori acestea au traversat dificultati enorme (pierderi,
respingere, viol, etc.)
Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.
Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.
Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o ameliorare subita a starii psihice a
rezolvat situatia problematica.
Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa debutul perioadei de
ameliorare.
Interventii care pot ajuta o persoana suicidara
Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul suicidului. A vorbi despre suicid
nu indeamna catre trecerea la act, ci dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa din izolare, sa-si
exprime suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i posibilitatea sa vorbeasca despre
lucruri care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce simte si traieste in raport cu situatia sa.
Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati sa-l bruscati, sa-l batjocoriti,
sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala. Recunoasteti legitimitatea problemelor sale, tratati-l ca pe un
adult.
Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru dumneavoastra poate aparea ca fiind o
problema minora, pentru el reprezinta o problema majora.
Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista idei suicidare continue, daca
dispune de mijloace prin care sa-si poata lua viata, daca a ales locul si momentul pentru a o face.

Tanarul trebuie ajutat sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul si sa fie de acord sa primeasca
ajutor profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va asigura ca urgenta a fost calmata. In
cazul in care observati ca riscul creste, mergeti de urgenta cu el la un spital.
Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii noi. Explorati impreuna o
gama de solutii posibile si orientati-l spre actiuni concrete.
Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le face, in comportamentele
independente. Trebuie sa evitati sa faceti lucrurile in locul lui si incercati sa favorizati autonomia sa
respectand limitele si capacitatile tanarului.
Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in masura in care este capabil si in
ritmul sau.
Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase, etc.
Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati ajutorul persoanelor apropiate
sau al unui profesionist.
Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea.
Evitati sa-i oferiti propriile retete de fericire, ceea ce este bine pentru dumneavoastra nu este
neaparat bine si pentru ceilalti.
Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.
Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de exemplu: adultii nu ii pot ajuta,
adultii nu ii iau in serios pe adolescenti, adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru greselile facute, vor
crede ca tanarul este bolnav, etc.
Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate atunci cand adolescentul
primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei fiind un factor favorizant al ameliorarii comunicarii
parinti adolescenti, al adoptarii de strategii mai eficiente in rezolvarea problemelor, al resituarii
locului fiecaruia in interiorul familiei, al restaurarii unui sistem de valori.

Aspiratia catre celalalt in adolescenta

In acest articol ne propunem sa surprindem cateva dimensiuni ale imaginii ceilulalt si ale aspiratiei
spre celalalt in adolescenta. Pentru a realiza aceasta am investigat un grup de adolescenti de 17-18 ani,
cu preponderenta fete.
Cine este celalalt?
Raspunsurile pun in evidenta ca pentru 75,85% dintre adolescenti celalalt este alteritatea (cineva difera
de mine), iar pentru 24,15% celalalt este "eu" in alta ipostaza. Pentru mai putin de un sfert dintre
adolescentii investigati, celalalt sunt "eu" in ipostaza de "tu", "el", "ei". Pentru trei sferturi dintre
adolescenti, celalalt este altul decat mine si astfel. In adolescenta experienta alteritatii este mai bogata
si precede experienta analogonului (a celuilalt ca dublul sinelui).
Principiul de individualizare in prezenta celuilalt, in mentalitatea adolescentului, il reprezinta valorile.
Prntre cele mai frecvente sunt valorile neposedate de eul propiu al evaluatorului prezente in
referentialul celalalt ("Celalalt este ceea ce nu sunt eu"); puternica proiectie a aspiratiilor, a eului
propriu ("Un vulcan de dorinte si aspiratii"); misterul, enigma ("O entitate misteriosului angrenaj
universal"); melancolia tipic adolescentina ("O umbra trecatoare, asa cum suntem toti"); valori de
autoreferinte ("Un punct de reper fata de care noi suntem mai buni sau mai rai"); valori ale
introspectiei ("Celalalt poate fi eu insumi sau o parte a eului meu pe care nu o descopar decat in unele
situatii, de obicei limita").
Identitatea de varsta este o valoare prezenta la toti adolescentii investigati. Pentru acestia, celalalt este
tot un adolescent, un membru al aceleiasi generatii. Este ca si cum generatiile ar constitui inele
concentrice pe axa timpului fiintarii, universurile existentiale gasindu-si implinirea in sine si pentru
sine. Adolescentul ar vrea sa se distinga de cei ce apartin varstei sale, doreste sa fie asemeni lor, dar in
acelasi timp vrea sa fie el insusi.
Celalalt este pentru adolescent cel care apartine "inelului existential" al varstei adolescentei. Martin
Heidegger ("Fiinta si timp", Editura Jurnalul Literar, Bucuresti, 1994) a explicat acest fenomen:
"Ceilalti nu definesc totalitatea acelei multimi ramasa in afara mea, fata de care eul meu se distinge:
ceilalti sunt mai degraba aceia de care eu insumi nu ma pot, de cele mai multe ori, distinge si prin care
sunt si eu".
Deci valoarea identitatii de varsta se plaseaza pe primul loc in raportarea la celalalt.
Valorile prieteniei se plaseaza imediat dupa valoarea identitatii de varsta. Pentru 83% dintre subiecti,
celalalt este posibilul prieten, posibilul partener de comunicare afectiva, niciodata indiferentul sau
dusmanul potential. Chiar daca se recunoaste ca celalalt poate avea trasaturi negative, acestea sunt
considerate de catre adolescent ca fiind tolerabile, cu putinta de a fi indrepate si ca neimpietand asupra
posibilei prietenii.
Aceasta ne indreptateste sa afirmam ca adolescentul are o imagine pozitiva despre cealalalt, imagine pe
care o putem interpreta ca fiind o reminiscenta a credulitatii infantile. Remanenta credulitatii infantile
este generata de experientele sociale sarace ale adolescentului si de caracterul protejat al acestuia de
catre familie si scoala. Pe aceasta baza are loc expansiunea relationala a sinelui in adolescenta.
Doresc sa-l cunosc pe celalalt?
Toti adolescentii investigati isi manifesta dorinta de a-l cunoaste pe celalalt. Dorinta de celalalt si
aspiratia spre celalalt cunosc o expansiune maxima, un maximum maximorum in aceasta etapa a vietii.
Se pare ca acum se structureaza constiinta neputintei ceiluilalt, frica instrainarii prin neaccederea la
celalalt. Ceea ce sublinia K. Jaspers: "Dar eu nu fiintez decat impreuna cu ceilalti; sigur nu sunt nimic"
("Originile filosofiei", in "Texte filosofice", Editura Politica,Bucuresti, 1980) se constientizeaza
incepand din adolescenta.

Acest maximum maximorum al adolescentei catre celalalt exprima cautarea obiectului de devotatiune
pentru adolescent. Celalalt, prietenul sau potentialul prieten, apare frecvent in ipostaza de obiect al
devotatiunii. Printre primele valori ale devotatiunii, la aproximativ 82% dintre adolescenti gasim
solicitudine ("Si celalalt are nevoie de ajutor, chiar daca nu recunoaste acest lucru"; "Sa-i ofer sansa de
a se cunoaste mai bine si de a-si regasi incredere in propiile-i forte"; "Sa il ajut"etc.).
Deoarece 85% dintre subiectii investigati sunt fete, s-ar putea ca aceasta sa explice de ce cea mai
proclamata valoare a dorintei de celalalt este grija, solicitudinea. Tzvetan Todorov, in studiul sau "Face
a l'xtreme" (Edition du Seuil, Paris, 1991), face o constatare similara. "Virtutiile cotidiene" - cum le
numeste Todorov - grija, servirea binelui celuilalt, solicitudinea au fost constatate de autor ca fiind
prezente preponderent la femei. De acea el le numeste "virtuti feminine".
Celalalt este pentru adolescent un ansamblu de asteptari si promisiuni pozitive care indreptatesc
ipostazierea lui in obiect de devotatiune sau posibil obiect de devotatiune. Aceasta reprezentare a
celuilalt ca posibil obiect al devotiunii constituie unul dintre mecanismele cele mai profunde ale
cuceririi umanitatii de catre adolescent. El este absolut necesar echilibrului afectiv al tanarului si al
viitorului adult care va deveni acesta, asa cum remarca Erich Fromm: "Omul are nevoie nu numai de
cadre de orientare, ci si de obiecte de devotatiune, care devin o necesitate vitala pentru echilibrul sau
afectiv" ("Speranta si revolutie", in "Texte alese", Editura Politica, Bucuresti, 1983).
In adolescenta, obiectul dorit al devotiunii este celalalt; el merita aceasta consacrare. In acest fel
imaginea celuilalt este pentru adolescent "celebrare a fiintei" - ca sa folosim o expresie a lui Emmanuel
Lvinas.
Din aceasta nevoie de a se devota se naste cultul prieteniei in adolescenta. El este celebrat in diferite
modalitati specifice, adeseori ritualizate, cum observam in grupurile de prieteni.
Pentru 76,86% dintre subiecti, determinatiile cele mai repudiante in intalnirea celuilalt sunt minciuna,
fatarnicia, duplicitatea. Aproape toti subiectii considera ca minciuna este corelata intotdeauna cu un
ansamblu de alte determinatii negative. "Sa nu minti" - este prima porunca morala in intalnirea cu
celalalt.
Putem conchide ca in adolescenta reprezentarea celuilalt este o proiectie a afectivitatii si imaginarului
si mai putin a rationalitatii. Celalalt este promisiunea binelui, niciodata a raului. Taramul intalnirii cu
celalalt este pentru adolescent taramul spiritual si cel etic. Prin urmare, afirmatia lui Lvinas: "Nu e
sigur ca la inceput a fost razboiul", pare a fi valabila in concertul existential al adolescentei.