UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Raport psihologic
la tema:

Bulimia nervoasă

Realizat de: Didenco Andrei

Controlat de: Turchina Tatiana

2015
Istoricul cazului
Date de identificare.
Genul : masculin;
Vărsta : 18 ani ;
Locuiește cu părinții. Are un frate. Familia completă .
Locuiește în raionul Hîncești.

Istoricul medical.
Fișa medicală a subiectului indică mai multe boli precum ar fi : răceli și febre frecvente ( în fiecare iarnă
pînă în clasa a 5-a); fractura unui braț ( clasa a 7-a) ; sunt și cîteva date despre unele vome apărute pe
parcursul nopții ( în clasa a 3 și a 5 –a) , la vîrsta de 14 ani sunt indicate dureri cronice de cap ( durată de
apoximativ 10 zile) ; de la 15 ani sau depistat probleme în microflora intestinală (fiind șubredă) , la fel sa
depistat toxocaroza precum și staphylococcus aureus .

Istoric personal
Persoana studiată locuiește împreună cu familia într-un sat din raionul Hîncești. Economia familiei nu
este una rea , copilul fiind îmbrăcat adecvat, locuința este la fel normală, ambii părinți sunt implicați în
sfera muncii. De-a lungul vieții acest copil a locuit în aceeași casă cu părinții, nu a suferit mutări de
locuință la fel cum nu și-a schimbat niciodată școala. Familia îl consideră un copil normal, la fel și
colectivul de la școală. Pe parcursul anilor de școală persoana nu a întîmpinat dificultăți considerate
grave. Unele conflicte sau ivit cum ar fi conflicte cu profesorul de biologie, de educație fizică și fizică. Alte
conflicte au persistat între elev și profesoara de geografie, însă aceasta a părăsit școala cînd elevul era în
clasa a 9 a ceea ce a condus la rezolvare automoată de conflict. O altă informație o relevă directorul
adjunct, care consideră că cunoaște elevul foarte bine, ea afirmă faptul că perioada de criză în
adolescență a fost clar observată, copilul schimbîndu-și comportamentul în cîteva etape: 1 ) a început să
frecventeze găștile de stradă ; 2) s-a îndreptat atenția către religie și a devenit mult mai pasiv. Elevul a
participat la diferite concursuri din școală și chiar s-a impus cu un locul 3 . Acesta iubește să asculte
muzică ( uneori) chiar și în timpul lecției.Cu colegii este în relații bune, demonstrînd prietenii de lungă
durată. În privința problemei care este o problemă de ordin alimentar , mediul social al subiectului nu
este informat deoarece acesta nici nu se obsrvă în context social . La fel alimentația elevului este una
adecvată ( cunsumînd produse sănătoase) , unii chiar subliniază mîncarea cu grijă aleasă de subiect.

Dezvoltarea problemei

A.
Debutul : Subiectul relevă unele amintiri din copilărie cînd nu se putea cenzura de la mîncatul excesiv ,
mai ales seara. Acesta uneori mînca atît de mult că se trezea co vomă nopțile. La fel povestește despre
nesațul mîncărurilor dulci, concentrația mîncărurilor era destul de mare chiar de la vîrta mică ( 4-5 ani).
Din heteroanamneză , mama subiectului relatează aceeași informație, copilul mînca excesiv, foarte
dulce, și nu ținea cont de sfaturile mamei. Comform acestor concluzii , se subliniază faptul că debutul își
are rădăcinile încă din vîrsta preșcolară. Continuînd cu acela-și tempou pînă în adolescență. Însă apariția
regretului se face văzută pe la 15 ani. Aici am putea indica debutul propriu zis.
Evoluția problemei : problema nu a evoluat, practic ”s-a născut gravă” după cum afirmă sursele. La
vîrsta preadolescentă tendințele mîncatului excesiv au fost conștientizate, însă problema a apărut ca
gravă la vîrsta adolesentă. Uneori au fost ameliorări ( ” prin clasa a 9-a” afirmă subiectul) , din cauza
unor informații stimulente , subiectul a avut o perioadă cînd își interzicea orice consum după oara 7,
acest obicei s-a păstrat relativ ca tipar de conduită pînă în prezent. Însă după relatări, în rare cazuri se
respectă regimul, uneori luînd masa chiar la ora 10.

Factorii predispozanți : Ce-l mai influent factor din viața subiectul a fost comportamentul tatălui ( ca
informație relevantă). Se pare că tatăl ( care este o persoane impunătoare și autoritară) , avea obiceiul
să mănînce cu nesaț și în cantități mari , la orice oră, în fața familiei, fără nici o remușcare. Ba chiar cînd
subiectul consuma în exces , tatăl nu avea nici o reacție, unica persoană ce dorea să poticnească acest
obicei era mama, care se arată fără puteri în fața nesațului.

B.

Variabilele psihologice:
- Cognitive : la acest capitol este cert că subiectul folosea raționalizări pentru a obține o permisiune
interioară de a consuma în continuu. De altfel aceste raționalizări sunt folosite și în prezent ( ” dacă
doresc să mănînc , de exemplu știind că excesul de ciocolată dăunează și mai ales seara, atunci
construiesc diferite motive ce încep să le cred, uneori pot să-mi promit că a doua zi voi mînca foarte
sănătos) . Uneori subiectul încearcă să convingă și anturajul de motivația și soluția proprie. Acesta dacă a
mîncat destul , chiar de se simte ”sătul” cunoaște că va mai consuma ceva, ( ”uneori mă tem să nu mi se
spargă burta”) și deja se programează la un nou consum. Se pare că senzația de ”sătul” vine odată cu
excitația senzorii gustativi la un nivel destul de avansta, de aceea băiatul caută mereu ceva ”gustos” în
care cunoaște gusturile ce pot să aducă senzația de ”săturat”.

Afective : cu toate că consumul excesiv îi redă senzații agreabile , după acest consum se instalează un
sentiment de vinovăție, de regret. Subiectul relatează că după ce consumă regretă nestăpînirea sa ,
uneori această stare tristă ubzistă pînă ce adoarme. La fel acesta afirmă că imediat după ce mănîncă
substanțele excitante se simte împlinit, însă aceasta durează foarte puțin, deoarece un sistem de
condamnare revine în minte . Acest proces a început aproximativ din clasa a 8 –a. În copilărie subiectul
nu avea stări de vinovăție și regret, ” doar satisfacția era în vizor atunci” afirmă acesta.

Fiziologice : în prealabil subliniez că fiziologia subiectului este una normală, deoarece acesta are
probleme cu microflora intestinală și se ocupă frecvent cu sportul masa sa corporală este una normală.
Afirmațiile spun că de multe ori există senzații de oboseală , somnolență . În majoritatea cazurilor
oboseala se instalează după un consum excesiv ( ” pînă îmi simt burta că buhnește”) .

Inter-relaționare : relațiile cu ceilalți sunt normale, subiectul dispune de prieteni și chiar de o iubită.
Totuși există o legătură dintre bulimia subiectului și relația sa cu iubita sa, aceasta din urmă se pare că
este o persoană foarte protectoare, ce iubește să gătească, să îl hrănească pe partener, uneori arătînd o
mare satisfacție la nesațul prietenului către mîncarea pregătită de ea. O altă informație relevantă este că
subiectul simte o relația apropiată odată ce tema ”mîncarea ” este una foarte deschisă, astfel că dacă
acesta își permite să ceară de la un prieten ”ceva de mîncat” înseamnă că relația lor este una afabilă și
plăcută. Ba chiar uneori subiectul folosește scheme prin care prietenii propun de la sine unele
mîncăruriri ( aceasta se întîmplă ce-l mai des la școală cînd copii își cumpără diverse produse de la
magazin, aceștia se întorc uneori cu cîte ceva pregătit băiatului ) . În celelalte relații băiatul relevă un
comportament adaptabil, cu profesorii nu are probleme.

diagnostic focalizat pe problema: Factorii cauzali sunt greu de identificat, subiectul relatînd concurența
cu membrii familiei pentru mîncare, apoi carența alimentelor ( gusotase în mare parte) , problema se
menține datorată irezistenței față de mîncatul excesiv pe de o parte și datorată dorinței de a rămîne apt
fizic, rapid și înzestrat muscular. La fel menținerea este influențată și de dorința puternică de a refuza
categori și brusc de la unele alimente, sau de a renunța în același fel de la alimentația excesivă ( ”pînă
explodează”).

factorilor de vulnerabilitate sunt alimentele tentante, lipsa volitivă, dorința irezistibilă, nesațul.

Diagnostic categorial ( DSM IV ) Bulimie nervoasă

A. Episoade recurente de mîncat compulsiv.

Un episod de mîncat compulsiv se caracterizează prin ambii itemi care urmează: (1)mâncatul într-o
anumită perioadă de timp, a unei cantităţi de mâncare mai mare decât cea pe care ar mânca-o cei mai
mulţi oameni într-o perioadă, similară, de timp si în circumstanţe similare. ( la subiect este un mîncat
excesiv pe durata de o ora aproximativ) (2)sentimentul de lipsă de control al mîncatului în cursul
episodului ( subiectul nu are puteri în a se opri din mîncat)

B. Comportament compensator inadecvat recurent în scopul prevenirii luării în greutat – Deși subiectul
nu reprezintă tendințe de a crește în greutate, apelează la comportamente compensatorii de tip
nonpurgare , acesta frecventează săptămînal sala de forță și se abține de la alte mîncăruri cu diete
severe ( uneori mănîncă doar fructe ) .

C. Mâncatul compulsiv şi comportamentele compensatorii inadecvate apar ambele – la subiect dacă

mîncatul poate apărea chiar și de trei ori pe săptămînă , comportamentul sompensator ( exerciții fizice
în exces și diete severe ) este în permanență .

D. Autoevaluarea este în influență în puțină măsură de conformația și greutatea corpului , în schimb

este influențată de o ”îngrelare în mișcări” ( cum o numește subiectul) ceea ce îi scade din
performanțele fizice.

E. Perturbarea nu survine exclusiv în cursul episoadelor de anorexie nervoasă.

G. Resurse de adaptare și control :

Adaptarea subiectului este una variată și bineînțeles că individuală. Din anamneză am aflat că succesul
în a administra corect mîncare s-a întîmplat mai ales atunci cînd se afla acompaniat de un prieten
apropiat sau de un membru al familiei bine dispus. La fel atunci cînd nu existau alimente prea tentante,
de exemplu dacă subiectul a mîncat și cunoaște că mai există alte alimente ”gustoase” acesta nu se
poate apține de la gustarea acestora, însă gustare conduce la o compulie continuuă pînă la senzația de
pericol fiziologic. Astfel acestea sunt primele metode de adaptare , însă sunt doar niște resurse externe ,
ce nu înseamnă o adaptare de lungă durată bazată pe forțe interne. O altă relatare despre adaptarea la
problemă este momentul cînd a urmat o alimentație regulată ( pe parcursul cîtorva zile) ceea ce
înseamnă o lipsă de foame ( în direcția alimentelor considerate gustoase) , asta înseamnă că subiectul
consuma pe toată durata a zilei alimente ”gustoase” , ajungînd seara ( atunci cînd de obicei mănîncă în
exces) să nu fie tentat . O altă resursă este momentul de reflecție filosofică, subiectul afirmă că cînd este
profund axat în teme filosofice, sau existențiale , practic ” uită ” de dorința de consum ( într-un fel este
distras prin activități de reflexie subtilă).
În cazul acestui subiect ce-l mai potrivit ar fi o alimentație sănătoasă cu adausuri de alimente
considerate foarte gustoase, acestea vor fi prezente aproape la orice masă, în felul acesta se va echilibra
tentația, apoi subiectul va fi orientat profesional spre o carieră de reflecție, pe urmă acesta se va strădui
să frecventeze cercuri de prieteni precum și eliminarea alimentelor tentante din preajmă ce-l puțin
pentru o perioadă prestabilită.

H. Credinţe despre problemă şi tratament

Pacientul este convins că este vorba de o boală , este în luptă cu această boală și se simte fără puteri.
Tipul său de personalitate este unul perseverent , demonstrînd uneori o compensare a bolii
remarcabile , respectînd unele diete foarte severe, ce conțint doar alimente sănătoase , pregătite
sănătos și în cantități mici, la fel și sportul practicat este o compensare. De-a lungul timpului subiectul
problema ca un obstacol temporar , la vîrsta de 15-16 ani părerea se schimbase , deja se considea o
problemă mai amplă , cu gravitatea mai mare, însă fără măsuri , ”satisfacția era mai mare ” spune
subiectul care mai tîrziu tot el afirm ă că ” satisfacția durează foarte puțin” , băiatul a început să se
condamne, să se mustre și să se simtă vinovat. Uneori după ce mănîncă din nou o porție în exces își
promite o dietă severă începînd de a doua zi , la fel și face, însă aceata nu poate să dureze mai mult de
4-5 zile ( de obicei 3 zile). La fel pacientul consideră că nu este unicul vinovat de problema sa, precum că
tatăl său nu s-a implicat activ niciodată în mîncatul său excesiv ce se arătase de la vîrste mici.
Învinovățirea tatălui nu se oprește aici, acuzîndu-l că acesta chiar demonstra un mîncat excesiv însă se
pare că fără regrete. Uneori băiatul considera că regretele vin din respectul față de mamă, care și-a lăsat
vocea în mintea subiectului spunîndu-i să nu mănînce, totuși este un subiect vag, deoarece aceeași
mamă , în ciuda faptului, continua să gătească la fel de gustos și al fel de mult.
Un tratament va include mai multe aspecte:
1) Consilierea subiectului ( de dorit cognitiv –comportamentală);
2) eliminarea factorilor vulnerabili ( mîncărurile ”gustoase”, șase de a mînca singur și în exces);
3) implicarea subiectului în activități extracuriculare ( de exemplu voluntariat sau un cerc de ocupații) , în
care să interacționeze și să se afle în prezența altor persoane;
4) Mîncarea rațională ( subiectul va respecta un regim de alimentație plus includerea în cantități mici
alimentele considerate cu gust excitant, acest lucru se va face în descreștere, pînă ce aceste gustări vor
rămîne doar la o masă, regimul va afi unul mai des însă mai mic );
5) Implicarea subiectului în cercuri filosofice sau meditative ce l-ar implini pe o altă cale, astfel apetitul
alimentar nu va fi atît de consistent;
6) dacă este posibilitate ( mă refer și la financiar și la specialist) să se apeleze la o psihoterapie
psihanalitică de lungă durată pentru rezolvarea unor conflicte infantile ( după cum se pare că există) .