Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2017
CLASA: Pregătitoare
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: Şcoala Gimnazială „Vlad Muşatescu” Găgeni
PROF. PTR. ÎNV. PRIMAR: Lupu Mihaela- Simona
ARIA CURRICULARĂ : Arte şi tehnologii
DISCIPLINA: Arte vizuale şi lucru manual (AV/AP)
DISCIPLINE INTEGRATE: C.L.R. ,M.E.M., M.M.
UNITATEA TEMATICA:Medii de viață
SUBIECTUL: : Leul din litera „L”;
TIPUL ACTIVIŢAŢII: formare de priceperi şi deprinderi;
FORMĂ DE REALIZARE : activitate integrată
SCOPUL LECŢIEI:
Realizarea de creații estetice folosind materiale și tehnici de lucru elementare. Dezvoltarea simțului estetic
critic și autocritic.
COMPETENŢE SPECIFICE:
AV/AP :
2.2. Exprimarea ideilor și trăirilor personale, în aplicaţii simple, specifice artelor vizuale;
2.3. Realizarea de aplicaţii/compoziţii/obiecte/construcţii simple, pe baza interesului direct;
2.4. Transformarea unor materiale folosind o tehnică simplă.
CLR :
1.1. Identificarea semnificaţiei unui mesaj scurt, pe teme familiare, rostit clar și rar;
1.2. Identificarea unor informații variate dintr-un mesaj scurt, rostit clar și rar;
2.3. Participarea cu interes la dialoguri scurte, în situaţii de comunicare uzuală;
MEM :
3.1. Descrierea unor fenomene/procese/ structuri repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor
regularități;
MM
2.1 Cântarea în colectiv, asociind mișcarea sugerată de text;
3.1 Manifestarea liberă, adecvată, pe muzică, apelând la diverse forme de exprimare.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
O1-să decupeze corect, pe contur, materialul dat ;
O2-să asambleze logic elementele compunente pentru a obține o compoziție echilibrată estetic;
O3-să respecte etapele realizării compoziției plastice;
O4- să mânuiască în mod corect instrumentele de lucru ;
O5- să manifeste creativitate în elaborarea lucrărilor și simț critic și autocritic în evaluarea acestora;
STRATEGII DIDACTICE:
a) Metode şi procedee: conversaţia, observaţia, exerciţiul, explicaţia, munca independentă, instructajul, turul galeriei;
b) Mijloace de învăţământ: frontal, individual;
c) Mijloace materiale: lucrări model, coli colorate şi albe, foarfecă, lipici, creioane colorate, fețe zâmbitoare laptop;
Bibliografie :
De motanul Mieunică
Nici un pic nu-mi este frică.
Mieunică cel pufos,
Cum să zic, e cam fricos.
A fost odata ca niciodată un micuţ leu pe nume Rufus. Era un leu frumos şi vesel, care avea o mulţime de prieteni. Când a venit timpul să
meargă la şcoală, Rufus era foarte emoţionat. Se tot gândea: ”Oare îmi voi face prieteni?”. Ar fi vrut să întâlnească nişte lei, aşa ca el, cu care să
se ȋmprietenească.
-Mamă, a ȋntrebat-o Rufus pe mama sa, nu vrei să vii cu mine la şcoală? Nu aş vrea să merg singur şi nu cunosc pe nimeni acolo.
Mama i-a răspuns:
-Dragul meu, mamele nu merg la şcoală, dar sunt sigură că ȋți vei face foarte mulți prieteni.
În drum spre şcoală, lui Rufus i s-a alăturat un şoricel.
-Bună, eu sunt Monty! a spus şoricelul. Vrei să mergem ȋmpreună la şcoală?
Rufus a acceptat, ȋnsă se tot gȃndea:”Nu pot fi prieten cu un şoricel. Eu sunt un leu puternic si mare, iar Monty este atȃt de mic şi de
neȋnsemnat”
Ajuns ȋn sala de clasă, Rufus a rămas puțin descumpănit. Colegii lui stăteau cȃte doi ȋn bancă. El lȃngă cine să se aşeze? Nu mai avea loc
lȃngă nimeni. Deoadată, s-a auzit strigat de un glas cunoscut. Era Monty, care ȋl chema să se aşeze lȃngă el ȋn bancă. Rufus s-a asezat lȃngă
Monty, dar se gȃndea din nou : nu putea fi prieten cu Monty. Monty era un şoricel atȃt de mic, iar el era un leu mare şi puternic.
În pauza de masă, Rufus s-a aşezat trist pe o bancă. Îşi lăsase cutia cu mȃncare acasă şi acum nu avea ce să mănȃnce. Atunci s-a apropiat
de el Monty.
-Vrei să ȋmpartim mȃncarea mea? l-a ȋntrebat Monty pe Rufus.
Rufus a acceptat şi au mȃncat amȃndoi din mȃncarea adusă de Monty. Apoi, Monty a plecat, iar Rufus a rămas pe bancă să privească
jocurile colegilor săi. Ar fi vrut să se joace şi el, dar nu ȋl chemase nimeni, iar el singur , nechemat, nu a ȋndrăznit să li se alăture.
Deodată, a auzit un „Chiț !” speriat. Rufus a privit mai bine ȋnspre locul de unde se auzise zgomotul şi a văzut cum doi lei se jucau cu
cutia de mȃncare a lui Monty. Erau doi lei aşa ca el, frumoşi si puternici, cu care Rufus tare mult ar fi vrut să se ȋmprietenească, dar ceea ce
făceau ei acum nu era deloc bine. Îl chinuiau pe micul Monty, care privea neputincios la jocul lor.
Atunci Rufus s-a apropiat de cei doi lei şi a scos un răget puternic. Cei doi lei s-au speriat şi au fugit, lăsȃnd jos cutia de mȃncare a lui
Monty. Monty şi-a recuperat cutia şi i-a mulțumit lui Rufus.
-Mulțumesc mult că m-ai ajutat. Acum eu o să plec.
Rufus a rămas singur. A privit ȋn jurul lui şi s-a ȋntristat. Nu vroia să plece Monty!!! Deşi era un şoricel micuț, Monty l-a ajutat de mai
multe ori ȋn această zi şi dovedise că are calitățile unui prieten adevărat. Dar el era un leu, era mare şi puternic, deci nu putea fi prieten cu un
şoricel atȃt de mic!!!!
Deodată Rufus a zȃmbit. Ba sigur că putea fi prieten cu Monty!!! Putea fi prieten cu oricine care merita acest lucru, chiar dacă erau foarte
diferiți!!!
A alergat după Monty şi şi-au petrecut tot restul zilei ȋmpreună. Din aceea zi, Rufus şi Monty sunt cei mai buni prieteni, se ȋnteleg de
minune, la şcoală stau ȋn aceeaşi bancă, iar acasă se joacă ȋmpreuna fără să se certe.
În acea zi de toamnă, Rufus a ȋnvățat ceva foarte important.Ați descoperit şi voi ce anume ????