 Anxietatea si tulburari de anxietate

 Atacul de panica
 Fobiile
 Tulburarea obsesiv-compulsiva
 Tulburarea de stres post-traumatic
 Managementul stresului
 Antrenamentul asertivitatii si comunicarea asertiva
 Managementul si controlul agresivitatii
 Stima de sine
 Pierderea in greutate, managementul greutatii si obezitatea
 Tulburari de alimentare: anorexia, bulimia si alimentarea compulsiva
 Abuzul de substante si droguri, tratamentul dependentei
 Tulburarile de personalitate
 Sucidiul, gandurile si ideatia suicidara

Anxietatea si tulburari de anxietate

Anxietatea normala, desi resimtita ca discomfort, este o reactie adaptativa si sanatoasa ce se
naste atunci cand "sistemul de alarma" (acea parte a creierul in care se fac asocierile
corespunzatoare fricii) este declansat. Cu totii suntem echipati cu asemenea mecanisme de
aparare esentiale dar cateodata sistemul devine mult prea sensibil sau hiperactiv la anumite
particularitati ale situatiei. Aceasta este momentul in care traim stari de anxietate intr-un mod
care nu mai este adaptativ ci contraproductiv. In cadrul tulburarilor de anxietate, declansatorul
poate fi extern sau intern si provoaca sentimentul de frica, pericol sau amenintare. Cu toate
acestea, amenintarea nu este una reala ci subiectiv perceputa (interpretata) ca fiind astfel.
Perceptia amenintarii poate fi la nivel fizic (riscul injuriilor, bolii sau mortii) sau la nivel psihic
(ca respingere, rusine, sau durere emotionala).

Tulburarile de anxietate includ: tulburarea de panica (cu sau fara agorafobie), fobii, tulburari
obsesiv-compulsive, anxietate datorata unor evenimente stresante, anxietate generalizata,
anxietate sociala (sau fobie sociala) si tulburare post-traumatica de stres.

Daca reactiile de anxietate interfereaza cu functionarea zilnica sau se extind la situatii reale
neutre in care probabilitatea de a fi ranit este extreme de mica, exista anumiti pasi ce pot fi
urmati pentru a depasi aceasta stare si a rupe ciclul comportamentelor repetitive. Anxietatea nu
trebuie sa ramana un obstacol permanent in activitatile persoanei si in cale bucuriei sale pentru
viata. Tratamentul este important, cu atat mai mult cu cat tulburarile de anxietate tind sa se
dezvolte si sa inrautateasca in timp. Desi poate dificil sa schimbi modalitatile extrem de bine
fixate de a gandi, simti sau actiona ce exacerbeaza sau prelungesc raspunsul la stres, terapia
cognitiv-comportamentala a inregistrat succese marcante in a ajuta oamenii sa-si imbunatateasca
modalitatile de aparare si deci de a controla reactiile emotionale mult mai eficient. Invatarea
mecanismului in care aceste strategii-reactii dezadaptative au aparut si au fost intretinute si
dezvoltarea unor cai alternative de a reactiona sunt modalitatile cheie de interventie.

[cuprins]

Atacul de panica
Oricine este prins intr-o situatie de viata amenintatoare este susceptibil de a dezvolta o reactie de
panica. O reactie de panica presupune o respiratie rapida (hiperventilatie), cresterea ritmului
cardiac si anxietate intensa. Aceasta se intampla atunci cand sisemul nervos simpatic a fost
suprasolicitat iar corpul este scaldat in adrenalina. Activarea SNS pregateste individul pentru
reatia de tipul "lupta sau fugi" (fight or flight) astfel incat inima si plamanii lucreaza din greu
pentru a oferi sistemului ceea ce are nevoie (mai mult oxigen si glucoza). De asemeni sangele
este directionat in muschii implicati in reactia de lupta sau fuga, in defavoarea ariilor care nu
sunt de o prima importanta in auto-aparare cum sunt creierul si sistemul digestiv. Din aceasta
cauza, momentul in care episodul de panica ia sfarsit, poate aparea reactia de voma.

Terapia cognitiv-comportamentala are un success dovedit in tratamentul tulburarilor de panica.

Persoana este asistata sa rupa legatura intre stimulul care declanseaza frica si reactia de panica.
Diferite tehnici sunt folosite pentru a combate schemele, de a elibera persoana si de a o ajuta sa
ajunga la un nivel normal de functionare.

[cuprins]

Fobiile
Atunci cand se confrunta cu o amenintare reala, imediata, fata de siguranta sa, individual
dezvolta reactii adaptative de tipul "lupta sau fugi" (si reraoeri de tipul "ingheata"). Acestea sunt
rezultatele finale ale prelucrarilor sistemului nervos simpatic (SNS), ce este in faptul sistemul
nostru intern ce ne ajuta sa iesim dintr-o situatie periculoasa si sa ramanem in viata. Fobiile apar
atunci cand sistemul de avertizare al creierului formeaza conexiuni cu ceea ce se considera
obiectiv ca fiind neamenintator (exp: paianjeni, caini etc) sau care prezinta o probabilitate de
amenintare extreme de scazuta (transportul in comun, interactiunile sociale, folosirea liftului,
mersul la dentist). O excesiva teama de boala poate de asemeni provoca actiunea supralicitata a
SNS; declansatorul este unul intern si nu atat de usor de evitat precum obiectele sau situatiile
externe. Atacul de panica apare de obicei cand obiectul/situatia amenintatoare apare sau seteaza
SNS, cauzand un efect de falsa alrama. Aceasta conxiune intre stimul si reactie este de obicei
invatata si poate fi rupta sau cel putin controlata cu success.

Terapia cognitiv-comportamentala si tehnicile programarii neuro-lingvistice au dovedit o rata

inalta de success in a ajuta oamenii sa faca fata acestei dificultati si sa previna reaparitia
temerilor si fricilor.

[cuprins]

Tulburarea obsesiv-compulsiva
Tulburarea obsesiv-compulsiva este in fapt una din tulburarile de anxietate. Este mult mai
frecventa decat s-ar putea crede , afectand aproximativ 1 persoana din 50. Aceasta a fost
considerata initial netratabila, dar odata cu aparitia abordarilor contemporane de terapie si in
special prin intermediul terapiei comportamentale s-a reusit controlul simptomelor.

Combinatia de simptome in cazul acestei tulburari poate fi specifica fiecarei persoane in parte.
Obsesiile pot aparea impreuna cu compulsiile sau singular. Obsesiile sunt ganduri intruzive,
nedorite, foarte dificil de eliminat. Adesea sunt tematice, cum sunt temerile de a nu gresi, de a fi
lovit sau de a contamina pe cineva, de a fi atins ceva contaminat, sau alte ganduri ce fac persoana
ingrijorata, tematoare, trista sau anxioasa. Aceste ganduri sunt recunoscute ca fiind nerealiste sau
irationale ori chiar bizare. Adesea oamenii descriu aceste simptome ca "placi stricate" datorita
caracterului lor repetitiv.
Compulsiile sunt comportamente repetitive, nedorite sau chiar ritualuri, realizate pentru a reduce
anxietatea. Ele sunt disruptive pentru fluxul firesc al vietii persoanei si presupun un consum
mare de energie. Desi persoana recunoaste de obicei aceste comportamente cum sunt verificarea,
spalarea,ca fiind excesive, nu se poate abtine in a nu le realiza. Rezistenta sau eliminarea
acestora este foarte dificila. Comportamentele au la baza intentia de a preveni ceva rau ce ar
putea surveni (boala, pericol etc), desi ele nu sunt necesare si sunt esentialmente fara sens.

Expresiile tulburararii obsesiv-compulsive apar pe un spectru de la moderat la sever si netratate

pot duce la grava afectare a functionarii zilnice. Chiar si formele moderate sunt deranjante si
interfera cu starea de bine mentala a persoanei si comfortul acesteia.

Ceea ce multi dintre cei care sufera de tulburarea obsesiv-compulsiva nu stiu este ca aceasta
problema poate fi controlata. Cu tratament adecvat, marea majoritate a persoanelor isi pot
minimize simptomele si recastiga controlul asupra propriei lor vieti. Terapiile comportamentale
s-au deovedit a fi cea mai eficienta forma de psihoterapie in reducerea simptomelor.

[cuprins]

Tulburarea de stres post-traumatic

O trauma este impactul resimtit atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie extrema de
amenintaoare aflata in afara firescului zilnic al experientei umane. Eventimentul poate fi un
incident izolat (accident devastator, viol, martor al unei crime etc) sau ca urmare a expunerii
prelungite la circumstante de stres puternic (prizonier de razboi, abuz sexual repetat etc).
Rezultatul este adesea o impresie puternica si persistenta, in care un manuchi de simptome pot fi
prezente: hipervigilenta, reactie de raspuns la stimuli foarte crescuta (de tipul tresarire la stimuli
foarte firesti din mediu ca sunetul unei linguri care a cazut), amintiri recurente foarte vii asociate
cu evenimentul, suspiciozitate, tulburari de alimentare si de somn, cosmaruri recurente, abuz de
substante (medicatie auto-administrata) si tulburari ale afectivitatii (iritabilitate/furie, anxietate,
depresie etc). Experienta unora sau a tututor acestor simptome constituie ceea ce se numeste
tulburare de stress posttraumatic.

[cuprins]

Managementul stresului
In tratamentul dedicat managementului stresului, terapeutul ajuta clientul sa identifice si sa
dezvolte cai de a reduce efectul stresorilor si de a face fata stresului intr-o modalitate mai
adecvata. Oamenii reactioneaza diferit la aceleasi circumstante dat fiind faptul ca ele percep si
interpreteaza diferit situatia data, astfel incat traiesc experiente distincte. In terapia cognitiv-
comportamentala, aspectul cognitiv vizeaza constientizarea modului in care o persoana gandeste
situatia, care reprezinta de fapt reactia interna, si sa exploreze optiunile oferite de reinterpretarea
situatiei intr-un mod distinct. Faptul de a invata sa reactioneze diferit are adesea un impact major
asupra starii persoanei. Metodele comportamentale cum sunt respiratia profunda, relaxarea
musculara progresiva, meditatia, exercitiile de imagerie, dezvoltarea abilitatilor de rezolvare de
probleme si alte activitati terapeutice sunt linia directoare a acestei abordari. Aceste instrumente
sunt discutate pe indelete in timpul sesiunilor si ulterior practicate in afara cabinetului, intre
sesiuni.

[cuprins]
Antrenamentul asertivitatii si comunicarea asertiva
Asertivitatea este o abilitate esentiala a comunicarii adulte. Capacitatea de a alege si de a face
afirmatii potrivite si directe sau de a exprima cereri vs forme mai putin dezirabile de comunicare
(agresivitate, pasivitate, pasiv-agresiv) sunt invatate si dezvoltate intr-un mod constient si
practic. Asertivitatea este tipic considerata ca fiind modalitatea ideala de a te exprima, in ciuda
faptul ca multi dintre noi au dificultati in aceasta privinta. In practica interactiunilor asertive
putem face vietile noastre mult mai gestionabile si reconfortante atat pentru noi cat si pentru
ceilalti.

De ce este asertivitatea atat de dificila pentru multi dintre noi? Intai de toate, aceasta nu este ceva
ce se insuseste intr-un mod formal in scoala si adesea alegem modele mai putin dezirabile de a
solutiona anumite situatii. Mai mult, combinatia dintre teama si lipsa de experienta are mult de-a
face cu inhibarea unei cai mult mai mature si mai adecvate. In terapie, terapeutul poate serrvi ca
si coach (antrenor/trainer), ajutand individul sa examineze situatiile particulare in care apar
probleme si a gaseasca si sa aplice modalitati mai bune de a raspunde unor astfel de
situatii/provocari. Motivele pentru care o persoana intampina dificultati in comunicarea de tip
asertiv sunt de asemeni identificate astfel incat blocajele sa poata fi recunoscute si depasite.

[cuprins]

Managementul si controlul agresivitatii

Furia este o emotie normala si sanatoasa. Cu totii trecem prin astfel de experiente in diferite
momente ale vietii. Cu toate acestea, furia este traita subiectiv ca o emotie "rea" si intr-adevar
poate fi foarte inconfortabila. Cateodata ne simtim justificati in furia noastra si e posibil ca asa sa
si fie. Furia adecvata este fireasca si serveste ca impuls spre actiune. Cu toate acestea ea este
nepotrivita atunci cand se depasesc proportiile, se ajunge la extreme si este exploziva sau "iesita
de sub control" si poate deveni o problema reala atat pentru persoana in sine cat si petru ceilalti.

Te poti intreba: ce se poate face pentru a avea un mai bun control al emotiilor si
comportamentului? Aceasta intrebare este primul pas spre solutionarea problemei. Este posibil sa
fi invatat prin observatie modalitati de a te comporta in situatii date. Adesea, raspunsurile
dezadaptative din prezent au reprezentat solutii viabile in trecut. Cu toate acestea poate fi foarte
tensionant sa intrerupi aceste strategii habituale si acesta este punctul in care terapia iti poate fi
de ajutor. Terapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi de foarte mare ajutor in gestionarea
furiei si agresivitatii. Intelegerea modului in care schemele de comportament se dezvolta si
gasirea unor solutii alternative de a reactiona sunt aspectele cheie pentru solutionarea acestei
probleme.

[cuprins]

Stima de sine
Stima de sine, increderea in sine, imaginea de sine…acesta este trio-ul ce are probabil cel mai
mare impact asupra starii de bine a persoanei si a capacitatii acesteia de a se bucura de viata. De
aceea stima de sine scazuta se afla adesea in miezul unei mari varietai de probleme psihologice.
Stima de sine scazuta este prezenta in depresie, anxietate (in special anxietate sociala),
tulburarile de alimentare, dependente, probleme de relationare, dificultati in comunicare si multe
altele.
Cand ceea ce cred alte persoane despre tine este considerat a fi mai important decat propria
parere, atunci se poate spune ca stima de sine este in fapt localizata in afara prorpiului tau corp.
De aceea stima de sine depinde in mare masura de viziunile celorlalti, ceea ce o face sa fie
instabila, si facand din persoana un individ foarte sensibil la opinia publica. (fie ca aceasta este
reala sau imaginara). Rezultatul acestui fapt sunt reactiile emotionale negative si suferinta. In
cele din urma, aceste judecati percepute, fie ele reale sau imaginare, devin parte constituenta a
imaginii de sine, solidificand un handicap al stimei de sine. Identificarea acestui handicap si
lucrul pentru a reconstrui imaginea sau a o vindeca este obiectivul central al terapiei cognitiv-
comportamentale. In terapie, individul invata sa-si redobandeasca puterea pe care a pus-o in
mainile celorlalti si sa fie detinatorul propriei sale stime de sine.

[cuprins]

Pierderea in greutate, managementul greutatii si obezitatea

Obezitatea pare pe zi ce trece sa capete proportii aproape epidemice. In timp ce numarul dietelor
a crescut si industria dedicata pierderii in greutate a explodat, in ultimii 20 de ani problema
cresterii in greutate s-a accentuat in contextul in care regimul alimentar nu isi mai atinge scopul
vizat de a te mentine la o greutate sanatoasa.

In cazul acesta ce este de facut? Primul lucru care trebuie constientizat este ca factorul cauzator
nu este mancarea. Problema nu consta in ce si cat mananci. A face schimbari in acest domeniu
este necesar dar nu suficient. Cu alte cuvinte, a manca alimente sanatoase in cantitati potrivite
este important, dar alte schimbari majore trebuie sa se intample pentru a asigura un management
de success al greutatii.

Mai mult decat ceea ce mananca, o persoana trebuie sa urmareasca si unde mananaca, cand
anume si de ce. Daca alimentarea nu se naste ca raspuns la senzatia de foame atunci probabil ca
exista un alt motiv pentru acest comportament. Acesta este centrul problemei si atata timp cat
individul evita aspectul motivator, comportamentul persista. Este un lucru dificil de confruntat…
daca acesta ar fi fost un lucru usor atunci consecintele supraalimentarii ar fi fost suficiente pentru
schimbarea comportamentului. Vestea buna este ca schimbari majore si de lunga durata pot fi
facute si vizeaza in special modul in care gandesti, ceea ce simti despre tine, ceea ce simti despre
viata si calitatea relatiilor pe care le ai. Daca te lupti cu cresterea in greutate si ai obosit sa tot tii
diete, terapia te poate ajuta sa identifici ce anume te opreste sa iti atingi scopul. Lucrul pe un
plan clar in paralel cu sustinerea, ghidajul, intelegerea si constientizarea sunt cheia.

[cuprins]

Tulburari de alimentare: anorexia, bulimia si alimentarea

compulsiva
Alimentarea este un aspect necesar si natural in vietile noastre. Ne hranim trupul cu alimente si
acest fapt este menit sa ne aduca placere. Asociem de asemeni mancatul cu o mare varietate de
ocazii speciale, in care mancarea este in general atractia principala. Cum se face in acest caz ca
tot ea este sursa atator angoase si conflicte? A avea o tulburare de alimentare este ca si cum ai fi
prins intr-un conflict cu propriul tau corp. Conflictul se deruleaza atat intern (pe plan emotional)
cat si extern (pe plan fizic). Cele mai comune forme sunt anorexia, bulimia si alimentarea
compulsiva. Acestea se pot prezenta sub diferite grupari de simptome si unele persoane au o
combinatie a mai multor manifestari.
Cum se dezvolta o tulburare de comportament alimentar si de ce? Acestea sunt intrebarile
centrale. In cazul multor celor care se confrunta cu o astfel de problema, stima de sine scazuta
este factorul cheie. Undeva pe traseul experientelor persoanei, stima de sine a fost in mod
inextricabil legata de greutatea corporala. "Succesul" in controlul greutatii este mai degraba
perceput ca masura a valorii personale. Pe de alta parte "esecul" are ca rezultat auto-incriminarea
si sentimentele de vina ori rusine. Din pacate, societatea noastra intareste astfel de atitudini si
accentueaza tendintele deja existente. Pentru cei cu comportament alimentar compulsiv, macarea
este adesea o cale de evitare a confruntarii cu sine atunci cand exista trairi emotionale negative.
De asemeni este folosita in momentele de singuratate sau plictiseala. Unii oameni pot afla despre
ei ca aleg inconstient supraponderalitatea ca o cale de a-i tine e ceilalti la distanta. Cei care se
infometeaza adesea incearca sa atinga o imagine ideala despre sine care este de cele mai multe
ori distorsionata.

[cuprins]

Abuzul de substante si droguri, tratamentul dependentei

Principalul obstacol in lupta impotriva dependentei este negarea. Exista cinci pasi in demersul
recuperarii si primul din ele este senzatia vaga ca ceva ar putea sa nu mearga tocmai bine.
Urmatorul pas este constientizarea sau definirea problemei. In acest moment focalizarea se afla
pe luare unei decizii: a continua sa faci ceea ce faceai si pana cum ( asumandu-ti consecintele)
sau gasirea unei cai de a te opri. Cei care vad ca beneficiile adictiei sunt mult sub cele ale
consecintelor ajung in pasul trei, care este faza de luare a deciziei. Aceste decizii sunt legate de
schimbarea stilului de viata si implica toate nivelele: mental, emotional, fizic, social si chiar
spiritual. Schimbarea modului in care o persoana gandeste, simte si se comporta nu este o sarcina
usoara. Terapia cognitiv-comportamentala poate fi de mare ajutor in "curatarea" mediului intern
si extern. Atunci cand realizezi schimbarile necesare te aflii in pasul a patrulea, care este faza
actiunii. Mentinerea acestor schimbari si a noului stil de viata este pasul cinci, numit de asemeni
si recuperare.

[cuprins]

Tulburarile de personalitate
Tulburarile de personalitate sunt probleme pervazive de gandire, simtire, si comportament ce fac
dificila pentru un individ intampinarea provocarilor vietii si obtinerea satisfactiei dintr-o gama
larga de situatii zilnice. Dificultatile de judecata si luare de decizie, impulsivitatea, ca si
credintele rigid intiparite si aparate interfereaza cu capacitatea sa de invatare si integrare ce ar
permite unei persoane sa-si imbunatateasca mecanismele de aparare si sa dezvolte un
comportament mult mai potrivit pentru fiecare circumstanta si relatie interpersonala.

Distorsiunile in perceptie sau interpretare au la baza credinte dezadaptative si sunt adanc

inradacinate avand tendinta de a se afla in afara constiintei persoanei. La un moment dat in viata
persoanei, de obicei in copilaria timpurie, anumite perceptii si interpretari precum si mecanisme
de aparare au fost adaptative, fiind cea mai buna strategie pe care individul o avea intr-un context
dat si functie de stadiul sau de dezvoltare. Aceste credinte, emotii si comportamente, perpetuate
apoi, s-au dezoltat devenind din ce in ce mai elaborate si au continuat sa persiste chiar si atunci
cand, desi circumstantele erau altele, acestea devenisera dezadaptative. Fara constientizarea lor,
nu poate exista nici o provocare pentru aceste credinte si astfel ele continua sa fie intarite de
experientele filtrate prin lentilele distorsionate ale perceptiei.
[cuprins]

Sucidiul, gandurile si ideatia suicidara

Suicidul este un comportament foarte complex. Anumiti factoir de risc variaza cu varsta, genul si
grupul etnic si multe se schimba de-a lungul timpului. Factorii de risc adesea apar in combinatie.
Cercetarile au aratat ca mai mult de 90% din cei care se sinucid sufera de depresie sau de o alta
tulburare mentala diagnosticabila sau de abuz de substante, adesea in combinatie cu alte
probleme psihice. De asemeni este mentionat ca alterarea neurotransmitatorilor precum
serotonina este asociata cu un risc crescut pentru suicid. Nivele scazute ale acestor substante in
creier au fost gasite la pacienti cu depresie, istoric cu tentative violente de suicid si de asemeni
postmortem in creierul victimelor actului suicidar.