Sunteți pe pagina 1din 11

Scientologia:

De la ficţiune, la religia erei spaţiale

Unul dintre produsele cele mai stranii şi controversate ale pieţei religioase a zilelor
noastre este Biserica Scientologiei. Biserica a fost întemeiată prin anii '50 de către
Lafayette Ronald Hubbard (1911-1986), în California. Ea este rodul mai timpuriei
sale teorii nereligioase a "Dianeticii".

În zilele noastre Scientologia pretinde că posedă peste 700 de centre în 65 de ţări şi că este una
dintre cele mai prospere religii noi. Celebrităţi ca Tom Cruise, John Travolta, Kirstie Alley şi
Sonny Bono (sau cunoscutul jazzman, Chick Corea, aşa cum ne indică Time din 6 iunie 1991,
care ne-a vizitat ţara în decembrie 1997; n.tr.), sunt doar câţiva dintre "credincioşii" din
Hollywood care o susţin în mod activ (din acest motiv organizaţia a mai fost numită, "Biserica
Celebrităţilor" - n.tr.). Totuşi această religie nouă îşi are criticii ei, aşa cum ne demonstrează
numere recente şi încă în circulaţie ale publicaţiei Reader's Digest (din mai 1980, şi septembrie
1981) şi ale revistei Time (din 6 mai, 1991 - număr aflat în posesia traducătorului!).

FILOZOFIA SCIENTOLOGIEI
Crezurile de bază ale Scientologiei sunt rezultatul unui amestec omogen dintre filozofia orientală
şi cercetările personale ale lui Hubbard făcute într-o varietate de discipline, cât şi ale "datelor"
dezvăluite în urma "audierilor" (semnificaţia acestor termeni vă va fi dezvăluită pe parcursul
materialului. Aceştia sunt specifici Scientologiei - n.tr.). "Audierea" (engl."auditing") reprezintă
metoda de "consiliere" scientologică care constă în examinarea profundă a vieţii prezente, sau a
"vieţilor anterioare", a celui ce este numit "necurat" (engl. "preclear" - "înainte de curăţire"), sau
novice. Într-una din numeroasele lui definiţii, Hubbard a descris Scientologia ca fiind,
"continuarea vestică şi anglicizată a numeroase forme străvechi de înţelepciune". Printre acestea
se includ, scrierile Veda (literatura sacră a hinduşilor - n.tr.), Taoismul, Budismul, Iudaismul,
Gnosticismul şi înţelepciunea civilizaţiei greceşti timpurii, învăţăturile lui Isus, Nietzsche şi
Freud. Conform spuselor lui Hubbard, "Scientologia a atins ţelul religiei din toată istoria scrisă a
Omului, eliberarea sufletului prin intermediul înţelepciunii".
Scientologia împarte mintea omului în două compartimente - cel analitic şi cel reactiv - care sunt
aproximativ paralele cu conştientul şi inconştientul omului, numit şi iraţional. Experienţele
extrem de şocante, durerea, sau pierderea cunoştiinţei duc la producerea "engramelor", a
impresiilor senzoriale, care sunt înregistrate în compartimentul reactiv al minţii. Aceste imagini
mintale, sunt la rândul lor cauza numeroaselor noastre probleme emoţionale sau chiar fizice, ale
prezentului. De acestea se poate scăpa doar prin Scientologie.
Deşi aceste imagini de memorie sunt reţinute perfect, ele sunt inactive în creier până ce
evenimente similare le restimulează, le readuc la viaţă. Când sunt trezite, acestea cauzează un
comportament reflexiv şi condiţionat ce este dăunător dispoziţiei unei persoane. Astfel, atunci
când creierul vede o situaţie asemănătoare unei experienţe ameninţătoare a trecutului, şi chiar
dacă aceasta nu constituie acum o ameninţare asupra vieţii, el îi răspunde ca atare, producând un
comportament impropriu şi defensiv. De exemplu, dacă un băiat cade dintr-un copac tocmai când
pe stradă trece o maşină roşie şi îşi pierde cunoştinţa, mai târziu, ca adult, maşinile roşii (sau
chiar alte lucruri de aceeaşi culoare) îi pot retrezi episodul nefericit în mai multe feluri şi să-l
împingă la reacţii iraţionale. De aceea, acest om s-ar putea să refuze să se urce într-o maşină
roşie, poate chiar să se simtă bolnav sau să aibe ameţeli, când este pus în faţa situaţiei.
Din acest punct de vedere, cu toţii suntem mai mult sau mai puţin nişte fiinţe condiţionate -
adevărate "maşini" care răspund pur şi simplu la manipulatorul lor (care se spune că este
compartimentul reactiv al minţii). Scientologia susţine că această restimulare sau trezire, este
automată. Cu alte cuvinte, noi nu suntem fiinţe libere: suntem sclavii unei minţi (reactive)
"aberante/deviate". De aceea, Scientologia afirmă că prin Dianetică şi/sau prin terapie
scientologică putem ajunge direct la "engramele" noastre şi să le "ştergem", devenind astfel
"curaţi" ("clear"), sau altfel spus, stăpâni pe comportamentul nostru ("la cauză"), în loc de a
depinde de o minte reactivă bolnavă ("în efect").
Din nefericire Scientologia ne informează că din cauza reîncarnării, cu toţii am acumulat
"engrame" timp de miliarde şi miliarde de ani. Astfel, pentru a rezolva "engramele" ascunse,
iniţiatul nu doar că trebuie să fie azvârlit mintal, înapoi în timp pentru a reexperimenta efectele
dăunătoare ale acestei vieţi, dar şi pe cele ale nenumăratelor vieţi anterioare.
Conform Scientologiei, fiecare om este de fapt un "tetan", un spirit nemuritor care a fost atât de
afectat de aceste engrame încât a uitat că este nemuritor şi că este un tetan. Tetanii, se spune,
posedă controlul absolut asupra trupurilor lor, dar din nefericire, ei cred că sunt doar trup (o
soartă urâtă) şi de aceea sunt limitaţi de universul TESM-ului (adică, de Timp, Energie, Spaţiu şi
Materie). De fiecare dată când moare un trup, tetanul trebuie să intre într-un alt trup, aducând
însă cu el toate engramele acumulate de-a lungul a mai multe miliarde şi miliarde de ani. Tetanii,
nu mai sunt astfel liberi, ci sunt înrobiţi de universul material. Aici intervine Scientologia,
afirmând că ea poate să-l elibereze pe tetan.

PRESUPUNERI TEOLOGICE ALE SCIENTOLOGIEI


În lumina pretenţiilor religioase ale Scientologiei, voi descrie care sunt presupunerile teologice
ale bisericii cu privire la şase categorii fundamentale: la Dumnezeu, om, creaţie, mântuire,
moarte şi supranatural.

Dumnezeu
În Biserica Scientologiei conceptul de Dumnezeu pare să aibe o formă panenteistă (care
înseamnă a crede că toate entităţile fizice sunt conţinute în Dumnezeu, dar nu sunt identice cu
El), cu toate că se poate presupune şi existenţa unei forme monoteiste. Ceea ce biserica numeşte
"Fiinţă Supremă", este în mod intenţionat lăsat nedefinit şi chiar neglijat în teoria sau practica
Scientologiei. Dumnezeu este uneori numit sau se sugerează a fi "Natura", "Infinitul", "Cea de-a
Opta Dinamică", "toată (viaţa) Teta", şi aşa mai departe. De regulă, scientologul individual este
liber să-l interpreteze pe Dumnezeu sub orice formă doreşte.

Omul
Scientologia susţine că în adevărata lui natură omul nu este trupul şi eu-l limitat şi jalnic care în
mod greşit îşi închipuie că este. El este un tetan a cărui natură fundamentală este în esenţă bună
şi divină. Nu este decăzut moral, ci mai degrabă este ignorant de propria lui perfecţiune. Singura
lui "cădere" s-a făcut în materie şi nu în păcat. Cum a venit această "cădere"?
Se pare că în urmă cu trilioane de ani tetanii au devenit atât de plictisiţi încât au dat naştere la (au
emanat) universuri mintale în care să se joace şi să se amuze. Însă, în scurt timp au devenit atât
de absorbiţi de creaţia lor şi au fost atât de condiţionaţi de manifestările proceselor lor de gândire
încât şi-au pierdut conştienţa adevăratei lor identităţi şi a naturii lor spirituale.
Aceştia au devenit hipnotizaţi de TESM (vă amintiţi, sistemul actual de timp, energie, spaţiu
şi materie? n.tr.) şi capturaţi de el. În compunerea problemei s-a mai adăugat şi nesfârşita
acumulare de engrame de-a lungul a trilioanelor de ani de existenţă. Rezultatul final a fost o
creatură cu adevărat jalnică - o fiinţă înrobită din punct de vedere material ce există asemenea
unei maşinării stimulate de reflexe. Astăzi, tot ce-a mai rămas din glorioasele fiinţe spirituale,
este doar sclavia faţă de o minte reactivă şi robia în universul TESM. Astfel, conceptul privitor la
om al Scientologiei, este descris în lucrarea, Scientologia: O religie mondială se naşte în era
spaţială, după cum urmează:

"Persoana", este după Scientologie (şi se descoperă că este), un Tetan (fiinţă spirituală)
având un potenţial creator infinit care acţionează în universul fizic însă fără a face parte
din el...
"Eternul Eu Indestructibil" (supranumit, "Atman") al Upanishad-elor hinduse a prevăzut de
mai demult conceptul scientologic al "tetanului"...
Tetanul este de asemenea considerat a fi sursa înnăscută a propriului său univers imaginar
care se suprapune într-o mare comunitate de suflete, universului creat al celorlalţi tetani. În
acest fel este formată lumea simţurilor, faţă de care, asemenea personajului hindus "Lila"
sau "Jocului Divin", fiecare tetan joacă Jocul Vieţii, în comun cu partenerii lui spirituali...
Ca şi Fiinţă...când el descinde în Materialitate, manifestările vieţii sale devin tot mai
greoaie şi încurcate, iar cunoaşterea de către el a realităţii, se deteriorează.

Creaţia
Universul nu a fost creat ex nihilo (latină, "din nimic"), de către o singură fiinţă supremă, având
astfel o existenţă separată proprie. În schimb, universul scientologic constă într-o emanaţie
mintală subiectivă, sau "proiecţie" a tetanilor, acesta având doar o aparentă realitate şi nu una
reală. Astfel, tot universul fizic este un Joc, un produs al ingeniozităţii unui tetan (cu scopul de a
scăpa de plictiseală -!? ), care se pare că se trage de la preistoricul consens original al tetanilor de
"crea".
Ca şi produs al minţilor tetanilor, universul poate suferi nenumărate manipulări din partea unui
tetan conştient sau iluminat spiritual. De aceea, scientologii consideră puterile ocultice
demonstrate în practica bisericii lor ca fiind confirmarea acestei doctrine. Dar pentru un tetan
extrem de ignorant (în principiu, aceştia fiind toţi ne-scientologii), universul este o cursă
amăgitoare şi fatală. Tetanii ignoranţi sunt limitaţi de engramele lor şi ca prin urmare cred că
sunt doar nişte trupuri fizice. Ca şi rezultat al unei astfel de impresii, ei sunt fiinţe slabe, înrobite
unui univers material care inhibează realizarea de sine a adevăratei lor naturi de spirit nemuritor.
În concluzie, creaţia materială aşa cum o cunoaştem noi nu este doar o iluzie dar şi un rău
absolut - ea fiind puternica barieră distructivă pe care cineva trebuie să o biruiască pentru a
avansa spiritual.

Mântuirea
Această jalnică sclavie a tetanului faţă de universul, timp, energie, spaţiu, materie, a continuat
timp de milenii până ce L.Ron Hubbard a descoperit natura secretă a umanităţii şi a avansat
soluţia pentru starea mizeră a tetanului, punând la punct un plan universal de mântuire.
Prin "audierea" scientologică, engramele pot fi neutralizate iar tetanul poate treptat să devină
conştient de sine sau "iluminat". Folosind tehnici diverse s-a dezvoltat o metodologie practică
pentru a-l putea face în stare pe iniţiat să-şi recunoască existenţa lui spirituală, să se despartă de
trupul TESM şi să înceapă să-şi exercite controlul mintal asupra universului TESM. Cu alte
cuvinte, iniţiatul poate în cele din urmă să ajungă la starea de "curat" şi după aceea, progresând
prin numeroasele niveluri ale "Tetanului Operaţional" ("Operating Thetan"- "OT"), să
dobândească treptat realizarea sinelui. Un "Tetan Operaţional" este acela care este din ce în ce
mai conştient de adevăratele sale puteri de tetan şi să acţioneze conform lor.

Moartea
În concepţia Scientologiei moartea este uneori o binecuvântare, fiindcă ea poate permite
eliberarea sufletului din temniţa trupului (adică, evoluţia tetanului, a sufletului, la o stare
superioară de conştienţă). Cu toate acestea, dintr-un alt punct de vedere, moartea este considerată
un eveniment atât de banal (unul prin care fiecare persoană a trecut de miliarde şi miliarde de
ori), încât este un incident, aproape irelevant şi neobservabil în planul general.

Ocultul
Implicarea puterilor spirituale şi a experienţelor "afară-din-trup" (ca şi mijloc în folosul tetanului
pentru a-şi re-descoperi adevăratele lui puteri) este semnificativă pentru acceptarea de către
biserică a tărâmului ocultic. Pe deasupra, propriul fiu al lui Hubbard merge până acolo încât să
afirme că, "magia neagră constituie miezul Scientologiei". De asemenea, se spune că însuşi
Hubbard a mărturisit că o entitate spirituală l-a călăuzit toată viaţa lui, iar un număr de
cercetători ştiinţifici au confirmat natura ocultă a Scientologiei.

O CRITICĂ ADUSĂ SCIENTOLOGIEI


În ciuda încercărilor reuşite ale Bisericii Scientologiei de a inhiba criticismul îndreptat împotriva
ei, există totuşi o cantitate apreciabilă de literatură disponibilă celui ce vrea să o cerceteze (din
păcate, majoritatea doar în limba engleză - n.tr.). Deosebit de ajutătoare sunt, (1) investigaţiile şi
rapoartele guvernamentale, (2) transcrierile a numeroase decizii judecătoreşti (unde Scientologia
a apărut fie ca acuzator, fie ca pârât), (3) analizele ştiinţifice ale unor domenii înrudite cu teoriile
Scientologiei (cum ar fi, filozofia, medicina, psihologia, sociologia, teologia, sau etica), (4)
analizele presei şi investigaţiile făcute de ea, din mass-media, (5) cât şi literatura publicată de
actuali sau foşti membrii ai grupării.
Scientologia şi/sau Dianetica nu este lipsită de afirmaţii care să nu se poată verifica, deşi biserica
susţine că Hubbard nu a avut timp să le ia apărarea. Cu toate acestea Hubbard a crezut, printre
multe alte lucruri că, filozofia şi metodologia lui este superioară în primul rând, în expertiza
sănătăţii mintale, că (Dianetica) poate avea un succes total, ducând şi la ridicarea coeficientului
personal de inteligenţă, că ea poate rezolva problemele majore ale umanităţii, şi că aceasta este o
ştiinţă raţională şi demonstrată (cu excepţia cazului în care insistă asupra studiului spiritului).
Însă, înainte ca Dianetica să fi evoluat în Scientologie ea a fost examinată şi criticată de o
varietate de cercetători şi infirmată în clauzele ei esenţiale.
În realitate nici una din pretenţiile Scientologiei nu a fost confirmată. Spre exemplu, una dintre
personalităţile legale cele mai cunoscute ale secolului nostru este Lordul Cancelar Hailsham,
educat la Oxford. Acesta a deţinut de două ori cea mai înaltă poziţie accesibilă juriştilor englezi,
şi anume aceea de Lord Cancelar, cât şi de Ministru al Educaţiei şi Ministru al Ştiinţei şi
Tehnologiei. El afirmă că: "Nu găsesc conceptele filozofice (ale Scientologiei) potrivite pentru a-
i sprijini teoriile...baza reală pe care au pretins că au obţinut rezultate bune în tratamentul
indivizilor, nu mi se pare să fie pe deplin dovedită".
În privinţa pretenţiilor ei asupra sănătăţii mintale, aplicarea tehnicilor scientologice a dus mai
degrabă la tulburarea unor persoane. Aceste probleme se pot naşte din activitatea ocultică, din
procesele scientologice şi inexperienţa "auditorilor". Ele includ halucinaţiile şi comportamentul
iraţional, o dezorientare cronică, senzaţii corporale stranii, boli mintale şi fizice, inconştienţă şi
sinucidere. (aşa cum dezvăluie notiţele de la urmă, aceste hazarde mai sus menţionate au fost
recunoscute şi de Hubbard, deşi el a susţinut că acestea s-au manifestat doar în cazul aplicării
greşite a "tehnologiei" scientologice.)
De asemenea, Hubbard mai pretinde că Scientologia este o ştiinţă dovedită care este raţională şi
care foloseşte principii ştiinţifice. Cu toate acestea, metodele lui Hubbard contrazic această
afirmaţie şi dezvăluie că din punct de vedere ştiinţific metodologia cercetărilor sale este dubioasă
şi lipsită de încredere. Chiar şi afirmaţiile fiului său ne confirmă această convingere atunci când
privitor la bestseller-ul de milioane de dolari, al tatălui său, "Dianetica: Ştiinţa Modernă a
Sănătăţii Mintale", el spune că,

"nu a făcut nici un fel de cercetare...iar ceea ce a făcut în realitate a fost să strângă bucăţi şi
frânturi de la alţi oameni, pe care le-a pus într-un mixer unde le-a amestecat şi de unde a
scos Dianetica! Toate experienţele din carte - cam 200 de "experienţe reale din viaţă" -
sunt toate rezultatul preocupării sale obsesive cu avorturile şi stările de inconştienţă...De
fapt, marea majoritate a acestor întâmplări au fost inventate de el. Restul reies din viaţa lui
secretă, în care a fost profund implicat în ocultism şi magie neagră. Aceea implicare o are
de la vârsta de 16 ani".

Pe deasupra, alţi cercetători care au examinat singurul presupus instrument "ştiinţific" al


Scientologiei ce este capabil să producă "date", au concluzionat că este inutil şi că nu are nici un
fel de calităţi deosebite.
Acest instrument este "E-meter"-ul, un dispozitiv electric care este folosit la localizarea
engramelor. "E-meter"-ul măsoară cu acurateţe variaţiile de rezistivitate electrică ale corpului
omenesc, asemenea galvanometrului. (Conform descrierii articolului critic din revista Time din 6
Mai 1991, "E-meter"-ul este un detector de minciuni, mai simplificat, făcut să măsoare
schimbările de electricitate de la nivelul pielii, în timp ce "pacienţii" sunt supuşi unui
interogatoriu asupra unor subiecte intime ale vieţilor lor - n.tr.). Însă, "nici una din teoriile
asociate acestui aparat, sau din pretenţiile cu privire la el (Hubbard a susţinut că şedinţele de
consiliere în jurul "E-metrului", pot şterge engramele, pot vindeca orbirea, şi pot chiar spori
inteligenţa şi aspectului unui om - Time, 6 mai 1997), nu sunt justificate. Ele sunt contrare unor
dovezi experte..."

MORALA SCIENTOLOGICĂ
Scientologia menţine o puternică poziţie publică cu privire la chestiunile de etică: "Practicarea
Scientologiei duce la un nivel superior de etică (morală) şi integritate..." "Milioane de oameni
cred deja că morala Scientologiei, conţine mai multă greutate şi onestitate decât legile
tradiţionale şi confuze ale neamurilor". "Membrii internaţionali ai Scientologiei - sunt legătura d-
voastră cu nişte oameni oneşti şi morali".
Din nefericire, scientologii nu reuşesc întotdeauna să trăiască potrivit propriilor lor mărturisiri
etice, în parte fiindcă etica lor pare valabilă doar pentru aceia pe care îi consideră vrednici de ea.
De exemplu, criticii bisericii, pot fi trataţi ca şi duşmani.
Ar trebui de asemenea observat că Scientologia posedă propria ei definiţie unică de termeni.
Astfel, cuvintele folosite în citatele de mai sus, cum ar fi "etica", "morala", poartă nu doar
semnificaţiile binecunoscute ci şi cele ale Scientologiei.

ADEVĂRUL ESTE MAI CIUDAT DECÂT FICŢIUNEA


Această afirmaţie ne aminteşte de o problemă asociată Scientologiei: utilizarea subiectivă de
termeni pentru ca informaţiile obţinute să fie manipulate în vederea obţinerii închipuitelor
descoperiri şi adevăruri ale Scientologiei. Poate domeniul cel mai prolific cu care să începem
este să observăm priceperea lui Hubbard ca şi scriitor (autor) de literatură ştiinţifico-fantastică.
De fapt, multe din temele care se găsesc în Scientologie, se regăsesc şi în lucrările lui s.f ("se-fe"
- science fiction, sau literatură ştiinţifico-fantastică; n.tr.).
Pentru Hubbard, "viaţa este un joc", şi asta este cam singurul lucru care-i dă vreo semnificaţie
reală. Variatele fapte de vitejie ale tetanilor din miliardele de ani trecuţi, constituie lila lor
(sau, sportul lor) - jocurile pe care ei le joacă pentru a evita plictiseala eternităţii. Desigur că
mulţi critici ar spune că aventurile tetanilor aşa cum sunt descrise în, "O istorie a Omului" şi "Ai
mai trăit această viaţă înainte?", ar trebui cotate printre operele sale ştiinţifico-fantastice. Iată
din ultima sa lucrare, o pretinsă întâmplare dintr-o "viaţă anterioară" pe care un auditor al
Scientologiei l-a descoperit cu "E-metrul" la un "pacient" supus examinării:

"Necuratul (deci, e vorba de "pacient" - "preclear" , în engleză; n.tr.) s-a aflat pe Marte
fără un trup, în urmă cu 469.476.600 de ani, unde a distrus un pod şi mai multe clădiri.
Oamenii au fost chemaţi la templu, de o alarmă. Necuratul (încă odată, iniţiatul în
Scientologie - n.tr.), s-a dus acolo şi a rupt ultima bancă şi a dărâmat turnul templului. S-a
refugiat în oraş unde a văzut o păpuşă într-o vitrină în care a fost întrupat cu forţa,
încercând să-i mişte membrele. Oamenii au pus mâna pe ea (l-au prins), au bătut-o şi au
aruncat-o pe fereastră (o cădere de 10 metri). Păpuşa a fost dusă la templu, unde un
episcop a executat-o cu pistolul lui în timp ce congregaţia cânta "Dumnezeu este
dragoste". Când oamenii au plecat, păpuşa care şi-a pierdut controlul, s-a târât afară unde a
fost călcată de o maşină mare şi de un cilindru compresor. Atunci a fost readusă înaintea
Episcopului, care a dat ordin să fie urcată împreună cu alţii într-un camion, şi dusă la săpat
de tranşee sau şanţuri, pe o perioadă de 2.000 de ani. (Întreaga întâmplare a durat cam
2.000.000 de ani.)
După aceea, a fost luat iar trupul i-a fost înlăturat, necuratului (PC -ului, deci "preclear"-
ului; n.tr) fiindu-i promis un corp de robot. Tetanul a ajuns într-o staţie de implantare unde
a fost pus într-un cub de gheaţă şi transportat de o farfurie zburătoare şi lăsat pe planeta
ZX 432."

Hubbard însuşi mărturiseşte că adevărul este atât de ciudat şi de straniu, încât nimeni nu poate,
cu adevărat, distinge între science fiction şi realitatea ştiinţifică (o revelaţie pe care, de asemenea,
a găsit-o folositoare în respingerea şi manipularea "iluziilor" cunoaşterii convenţionale). De
exemplu, Hubbard a observat spunând că, "una dintre cele mai asemănătoare descrieri ale unui
tetan este Alice în Ţara Minunilor...Acolo, el poate născoci, (inventa) iepuri albi şi omide,
eventual pe Urâcioşi. (Tetanul) s-ar simţi în elementul lui". Atunci, "când priveşti la localizarea
omului în Universul TESM, la ce a fost sau nu a fost în tot timpul, este pur şi simplu
incredibil...este atât de fantastic încât nu se poate descrie în cuvinte, şi bineînţeles, dacă s-ar face
nimeni nu ar crede-o."
Dacă ne amintim de învăţătura lui Hubbard privitoare la creaţia materială observăm că el o
consideră o iluzie: "Universul TESM poate fi uşor dovedit ca fiind o iluzie..." Nu se pune
problema că universul nu există, ci mai degrabă, că el nu are o realitate independentă şi
obiectivă. El este un frivol joc mintal creat şi jucat de tetani! Realitatea convenţională, rezultă
pur şi simplu din acordul primordial la care tetanii au convenit împreună ("să inventeze"). Astfel,
realitatea "obiectivă" este doar o simplă manifestare temporară a minţii tetanilor.
Desigur că un asemenea univers nu poate oferi o adevărată cunoaştere obiectivă a unor lucruri,
pentru că nici un lucru nu are o existenţă independentă şi poate fi supus unei nesfârşite
manipulări de către un tetan conştient. După spusele lui Hubbard, doar un tetan conştient (adică,
cel care a fost într-adevăr iluminat prin intermediul Scientologiei) cunoaşte lucrurile aşa cum
sunt în realitate, şi evident Hubbard, a fost cel mai iluminat tetan care există. De aceea, pentru
scientologii care sunt de acord asupra acestei presupuneri, ceea ce Hubbard spune că este
adevărat, este adevărat şi în realitate, indiferent de cât de fantastic sau contrar pare cunoaşterii
convenţionale actuale.

SCIENTOLOGIA ŞI CREŞTINISMUL
În ciuda faptului că până în 1970 (aproape la 20 de ani după ce Biserica Scientologiei a fost
înfiinţată), cel puţin o carte a lui Hubbard pretindea fără echivoc că, "Scientologia...nu este o
religie", ea a devenit o religie şi încă una care concurează cu Creştinismul. Un sondaj efectuat
chiar de Biserica Scientologiei printre 3.000 dintre membrii săi, a determinat că trecutul acestora
este predominant creştin (aprox.40% dintre ei fiind protestanţi şi 26%, catolici). 70% dintre cei
ce provin din biserici creştine au susţinut că se consideră încă creştini practicanţi ai credinţei lor
creştine, fapt care înseamnă că aproape jumătate (47%) dintre cei sondaţi, se consideră încă
creştini.
Adăugând la aceste date şi faptul că 37% dintre cei intervievaţi au studii superioare, iar 80%
provin din clasa de mijloc, avem dovada faptului că Scientologia constituie o atrăgătoare şi
puternică organizaţie formată dintr-o pătură educată de oameni, ce în majoritate au fost recrutaţi
din bisericile creştine. În ciuda acestei situaţii răspunsul Creştinismului a fost ca şi inexistent. La
fel cum un scientolog care se consideră creştin, nu recunoaşte inconsecvenţa unei astfel de
poziţii, Biserica Creştină nu recunoaşte încă pericolul pe care Scientologia îl reprezintă pentru
rândurile sale.
Într-un univers raţional două religii contrare nu pot fi amândouă drepte. Ori una, ori cealaltă, va
fi falsă. De aceea, dacă concepţia creştină despre lume şi viaţă este adevărată (şi am demonstrat
cu altă ocazie cum acest lucru se poate stabili raţional, pe baze revelaţionale şi empirice, folosind
măsura strictă a criteriului legal), atunci ceea ce o contrazice, nu poate avea dreptate.
În domeniul teologiei, se găsesc mai multe chestiuni esenţiale la care mulţi au chibzuit cu
seriozitate. Acestea privesc domeniul teologiei propriu-zise (adică, natura şi existenţa lui
Dumnezeu), al teologiei revelate (pot eu să ştiu dacă Dumnezeu există?), al antropologiei (ce
sunt eu? Sau, cine sunt eu?), al soteriologiei (cum pot să fiu mântuit?), sau al tanatologiei (ce se
întâmplă cu mine când mor?).
Aceste chestiuni ridică întrebări cu privire la natura lui Dumnezeu, a omului, a mântuirii, şi a
morţii. Nu există chestiuni mai importante şi mai esenţiale decât acestea, iar a răspunde greşit la
ele duce la deformarea întregii concepţii despre lume şi viaţă a individului. În continuare vom
compara şi contrasta pe scurt răspunsurile pe care Scientologia le oferă la aceste întrebări, cu
răspunsurile oferite de Biblie.
Dumnezeu
Cum am mai spus, Scientologia este esenţialmente panenteistă. Ea afirmă că există o multitudine
de tetani care, "în mod colectiv" alături de toate celelalte forme de viaţă alcătuiesc Fiinţa
Supremă (vezi, notiţa nr.7, de la sfârşit).
Aceasta este o contradicţie a învăţăturii biblice care spune că există doar un singur Dumnezeu
Creator perfect şi suveran care există imutabil (neschimbat) din veşnicie, fără început şi fără
sfârşit, Dumnezeu ce există în trei Persoane, şi care este nespus de sfânt, drept şi iubitor (vezi,
Gen.1:1; Isaia 43:10-11; Fapte 5:3-4; Isaia 61:8; Maleahi 3:6; 1Tim.2:5; Tit 2:13; 1Ioan 4:8-10).

Omul
Scientologia ne învaţă că omul este un spirit nemuritor asemenea atman-ului hindus. Ca şi în
Hinduism, omul poate fi considerat una dintre divinităţile care a uitat că este divină.
Biblia respinge ideea că omul este un dumnezeu ignorant care are nevoie de realizarea sinelui
sau de iluminare. Omul este doar o creaţie a lui Dumnezeu, făcută în imaginea lui Dumnezeu.
Problema lui nu a apărut în urma engramelor sau a plictiselii, ci a păcatului şi a iubirii de sine
(Romani 3:10-18; Efeseni 2:1-3).
Toată Scientologia se bizuie pe un singur concept, iar acela este conceptul de tetan. Toate
celelalte lucruri, care mai au cât de cât importanţă, se bazează pe existenţa tetanilor şi pe
conformarea lor la statutul pe care Hubbard l-a stabilit. De aceea, este evident că dacă nu există
nici un tetan, aşa cum l-a definit Hubbard, atunci practicile Scientologiei sunt lipsite de
justificare.
Să considerăm concepţia biblică. Există un singur Dumnezeu etern în tot universul (Isaia 43:10-
11). El l-a creat pe om (trup şi spirit) la un moment dat în timp (Geneza 2:7). Ca prin urmare,
acesta (omul) este o creatură finită. Astfel, este imposibil ca fiinţe divine asemenea "tetanilor"
Scientologiei, să existe.

Din punct de vedere biblic, filozofia Scientologiei, tehnicile ei, soluţiile pe care le oferă, cât şi
scopurile ei finale, se bazează pe presupunerea că sunt inerent greşite. În cuvinte mai simple,
dacă nu există tetani, atunci toată Scientologia este bazată pe o eroare, deoarece "aproape
întreaga Scientologie constă în descoperirea şi rafinarea metodelor prin care Tetanul poate fi
înduplecat să renunţe la limitările pe care şi le-a impus singur".
Dar pentru că Scientologia priveşte mintea cât şi anumite consideraţii practice (de exemplu,
îmbunătăţirea capacităţii de comunicare), ea poate folosi sau descoperi informaţii relevante
despre psihologia umană. Din nefericire, dacă asemenea informaţii sunt plasate într-un cadru
creat de o concepţie despre lume şi viaţă ce este falsă sau îndoielnică, atunci în ciuda faptului că
aceste informaţii sunt adevărate, ele pot fi folosite în sprijinul unei filozofii eronate.
Spre exemplu, în timpul consilierii scientologice, auditorul (consilierul) poate culege de la iniţiat
anumite sentimente sau informaţii care să sugereze o iraţională frică de înălţime sau ameţeală.
Această observaţie poate fi adevărată, dar pentru că mult mai luminatul auditor l-a şi interpretat
pe iniţiat ca fiind un tetan ignorant de numeroasele lui vieţi, şi de asemenea pentru că "E-metrul"
său i-a "localizat", chipurile, o engramă (deci, o întâmplare care să aibe legătură cu senzaţia lui
actuală de ameţeală), de acum 10 miliarde/trilioane de ani, auditorul poate interpreta greşit o
asemenea informaţie sub forma unui incident dintr-o viaţă anterioară în care persoana în cauză,
chipurile, cade dintr-o navă spaţială.
Dacă înţelegem că scopul esenţial al Scientologiei este de a ajuta un tetan (inexistent, din punct
de vedere biblic) să-şi descopere adevărata lui natură, suntem obligaţi să concluzionăm că
aceasta nu are nici un efect pe tărâmul realităţii. Dacă tetanul nu există, ce altă concluzie poate
trage creştinul care investighează Scientologia?

Mântuirea
Mântuirea în Scientologie înseamnă progresul de la ignoranţă personală şi robie faţă de materie,
la iluminare gnostică şi eliberare din trupul şi universul TESM. Pentru preţul final de zeci de
milioane de dolari un om poate fi "salvat" progresiv din engramele sale, odată prin cunoaştere
(prin crezurile Scientologiei), şi apoi prin fapte bune (prin audiere scientologică şi practică de
acelaşi tip, etc.), pentru a ajunge la cel mai superior stadiu, acela de "tetan operaţional".
Însă, de partea cealaltă Biblia ne învaţă că mântuirea este un dar fără plată. Omul este
răscumpărat pe principiul harului, prin credinţă în ispăşirea lui Hristos (Efes.2:8-9; Ioan 6:47;
Evrei 11:1; 1Ioan 2:2).

Moarte
Scientologia pretinde că moartea este repetată la infinit prin reîncarnare şi de aceea aproape că ea
nu survine. Cu toate acestea, moartea, este potenţial benefică prin faptul că permite eliberarea
sufletului din temniţa trupului.
Din punct de vedere biblic, moartea este un eveniment care survine o singură dată şi care, fie
aduce cele mai sublime binecuvântări (cerul veşnic), fie cele mai îngrozitoare consecinţe (iadul
veşnic).
Moartea constituie o soartă ireversibilă atât pentru mântuiţi cât şi pentru cei pierduţi şi de aceea,
oamenii au doar o singură viaţă de trăit pentru a se împăca cu Dumnezeu (Evrei 9:27; Matei
25:46; Luca 26:19-31; Apoc.20:10-15).
În concluzie, Scientologia nu se conformează clasicei concepţii despre lume şi viaţă sau
învăţăturii specifice a revelaţiei Iudeo-Creştine, şi examinată în ansamblul ei, ea respinge
categoric credinţa creştină. Hubbard a repudiat dumnezeirea şi misiunea lui Hristos ca fiind
produsul imaginaţiei unor minţi neiluminate (întunecate), iar ca prin urmare, filozofia lui
Hubbard nu este "interesată în salvarea omului, însă poate face multe pentru a-l împiedica
să fie "mântuit".
Mai putem observa că Scientologia nu nutreşte o dorinţă sinceră de a îmbunătăţi lumea sau
soarta de aici a omului, fie din punct de vedere material sau spiritual. Mulţi practicanţi ai ei sunt
dedicaţi şi generoşi în îndeplinirea unei asemenea agende.
Fiecare, scientolog trebuie să cântărească în balanţa conştiinţei personale care este cea mai bună
manieră de atingere a ţelului. Dar dacă omul nu este un tetan, cum pretinde Scientologia, ci o
fiinţă căzută în păcat având nevoie de mântuire, aşa cum învaţă Creştinismul, care poate fi rodul
efortului de o viaţă al scientologilor?
Ar fi înţelept ca scientologii ce provin din biserici creştine şi în general pentru toţi aceştia, să
asculte din nou cuvintele lui Hristos:

"Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da
un om în schimb pentru sufletul său?" (Matei 16:26)
"Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe
Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17:3)
de John Weldon

Se crede că "Dianetica" priveşte trupul şi mintea, iar "Scientologia", spiritul omului, deşi pe alocuri aceste teorii se
suprapun. Conform bisericii, din punct de vedere tehnic, "para-scientologia" este aceea ramură a Scientologiei care
priveşte vieţile anterioare, misticismul, ocultul şi altele. Noi vom folosi termenul "Scientologie" în sensul cel mai larg.
L.Ron Hubbard, Dianetics Today (Los Angeles: Church of Scientology of California, 1978), pag.209; comparaţi cu,
Christopher Evans, Cults of Unreason (New York: Dell, 1975), pag.17-134, unde sunt dezvăluite câteva din problemele de
la început şi controversele prin care Scientologia a trecut.
L.Ron Hubbard, The Creation of Human Ability (Los Angeles: The Publications Organization Worldwide, 1968), p.189
idem, p.180; compară cu publicaţia Serviciului de Informaţii al Bisericii Scientologiei, Scientology: A World Religion
Emerges in the Space Age (1974), pag.3-17.
Pentru a se descoperi o engramă, trebuie să fi avut loc un incident sau o suferinţă.. "Engrama este unica şi singura sursă de
aberaţii şi de boli psihosomatice" (Hubbard, Dianetica Today, 43, 47; vezi, pag.37-106 şi mai ales 38-59).
Vezi, Hubbard, Dianetics Today, pag.947-951 şi The Volunteer Minister's Handbook (Los Angeles: Church of Scientology
of California, 1976), pag.551-552; vezi şi comentariile unui fost membru, timp de 14 ani, Cyril Vosper din cartea, The
Mind Benders (London: Neville Spearman, 1971), pag.164-166, şi cele ale lui Peter Gillham din Telling It Like It Is: A
Course in Scientology Dissemination (Phoenix: Institute of Applied Philosophy, 1972), pag.26.
Vezi, L.Ron Hubbard, Scientology: A History of Man (Sussex, England: L. Ron Hubbard Communication office, 1961),
pag.12-76, mai ales pag.53-60, pentru o discuţie cu privire la pretinsa dinamică evolutivă şi impactul ei asupra vieţii
prezente a cuiva. Vezi, discuţia din Evans, 38-47 şi Roy Wallis, The Road to Total Freedom: A Sociological Analysis of
Scientology (New York: Columbia University Press, 1977), pag.103-104.
Cu privire la panenteism vezi, Scientology: A World Religion Emerges, 21-24; L. Ron Hubbard, Dianetics and Scientology
Technical Dictionary (Los Angeles: Church of Scientology of California, 1975), pag.429; L. Ron Hubbard, Ceremonies of
the Founding of the Church of Scientology (Los Angeles: The American St.Hill Organization, 1971),pag.41;
Revista Reality, no.121, pag.3; Hubbard, The Creation of Human Ability, pag.277; Advance, no. 35,14-15; no.36, pag.6.
Hubbard, What is Scientology? pag.200. Wallis (112n) observă că Dumnezeu, "nu apare prea mult nici în teorie şi nici în
practică".
Vezi notiţele 8 şi 9.
Scientology: A World Religion Emerges in the Space Age, pag.21-24.
Idem; vezi, Hubbard, The creation of Human Ability, pag.9-21; Hubbard, Technical Dictionary, pag.432; şi L.Ron
Hubbard, Scientology 8-8008 (Los Angeles: The American St.Hill Organization, 1967), pag.106-108.
Idem.
Idem; şi L.Ron Hubbard, Scientology: The Fundamentals of Thought (Los Angeles: American St.Hill Organization, 1971),
pag.91, 98; Edward Lefson şi Ruth Minshull, din, When in Doubt Communicate: Quotations from the Works of L.Ron
Hubbard (Ann Arbor, MI: Scientology Ann Arbor, 1969), pag.73, 123; Advance, no.19, pag.114.
L.Ron Hubbard, "Death", Advance, nr,24, pag,9,22 şi L.Ron Hubbard, Have You Lived Before This Life? (Los Angeles:
The Church of Scientology of California, Departament of Publications Worldwide, 1968, passim.
"Penthouse Interview: L.Ron Hubbard, Jr.", Penthouse, iunie 1983, pag.113 (CRI files). Compară cu, Brent Corydon şi
L.Ron Hubbard, Jr., L.Ron Hubbard: Messiah or Madman? (Secaucus, NJ: Lyle Stuart, 1987), pag.307-333.
Corydon şi Hubbard, Jr., pag.256
De exemplu, Wallis, pag.122; Harriet Whitehead, "Reasonably Fantastic: Some Perspectives on Scientology, Science
Fiction and Occultism", şi Irvin Zaretsky cu Mark P.Leon, Religious Movements in Contemporary America (Princeton,
NJ: Princeton University Press, 1974), pag.582.
Vezi, Reader's Digest, mai 1980, septembrie 1981; Newsweek, 20 noiembrie 1978; Christianity Today, 20 februarie 1975.
Printre rapoartele oficiale ale unor guverne se numără cel al, Australiei (1965), Marii Britanii (1971), Africii de Sud
(1972) şi al Noii Zeelande (1969). Rapoarte ale presei: Today's Health, decembrie 1968; Life, 15 noiembrie 1968;
revista Parents, iunie 1969; Christianity Today, 21 noiembrie 1969; The Nation, 22 mai 1972; Reader's Digest, mai 1980,
septembrie 1981; cât şi, The Washington Post, Wall Street Journal, London Sunday Times, St.Petersburg Times, etc.
Printre cărţile critice se numără cea a lui Corydon şi Hubbard, Jr., L.Ron Hubbard, Messiah or Madman?, cea a lui
Vosper, The Mind Benders; George Malko, Scientology: The Now Religion; Robert Kaufman, Inside Scientology şi cea a
lui Evans, Cults of Unreason. Printre documentarele de televiziune se numără, ABC News Close-Up, New Religions:
Holiness or Heresy?, din 2 septembrie 1976, şi emisiunea NBC-ului, Primetime Saturday, din 14 iunie 19808. Analizele
ştiinţifice includ lucrarea lui Wallis, The Road to Freedom.
What Is Scientology?, pag.5
Afirmaţiile exagerate făcute de Hubbard se pot găsi în lucrarea de mai sus cât şi în propria lui lucrare, Dianetics
Today, VIII, pag.94, 108-115, 618, 962, Handbooks for Preclear (Los Angeles: The American St.Hill Organization,
1971), pag.5-6; L.Ron Hubbard, Self-Analysis (Los Angeles: The Church of Scientology of California, 1968), pag.178;
Evans, pag.78-79; L.Ron Hubbard, Scientology: The Fundamentals of Thought (Los Angeles: The American St.Hill
Organization, 1971), pag.119; L.Ron Hubbard, Science of Survival (Sussex, England: L.Ron Hubbard College of
Scientology, 1951), pag.3; Advance, nr.25, pag.43, coperta de la sfârşit; nr.25, pag.4-5, 16; nr.55, pag.18; What is
Scientology? pag.199; Evans, pag.78-79; L.Ron Hubbard, Scientology, pag.8-80, 87; L.Ron Hubbard, Scientology 8-
8008 (Los Angeles: The American St.Hill Organization, 1952), pag.47.
Vezi, "Book Review", Journal of the American Medical Association, 29 July 1950, pag.1220-1222; Post-Graduate
Medicine, octombrie 1950; Newsweek, 16 octombrie 1950; "Dianetics", Consumer Reports, August 1951; "Questions and
Answers", Today's Health, noiembrie 1950; Robert Lee Smith, "Scientology", Today's Health, decembrie 1968; Anderson,
94-97.
Lord Cancelar Hailsham, "The Door Wherein I Went", The Simon Greenleaf Law Review, nr.4, pag.1984-1985, 51.
De exemplu, John Ankerberg şi John Weldon, The Facts on The Occult (Eugene, OR: Harvest House, 1992); L.Ron
Hubbard, The Book of Case Remedies, Clearing Series 2, ediţie revizuită (Los Angeles: American St.Hill Organization,
1971), inserare A3, (după pag.24); L.Ron Hubbard, Dianetics 55! (Los Angeles: The American St.Hill Organization, ediţia
din 1973), pag.157-159; Hubbard, Scientology: A History of Man, pag.50; Hubbard, The Creation of Human Ability, pag.1,
134, 171; Hubbard, Dianetics Today, pag.466, 933; Vosper, pag.98.
Anderson, 12, 83, 92, 126, 133; Hubbard, The Creation of Human Ability, 149, 175-176, 241, 267; Hubbard, Scientology
8-80, 52-53; Hubbard, Dianetics Today, 535, 623; Robert Kaufman, Inside Scientology: How I joined Scientology and
became SuperHuman (New York: Olympia Press, 1972), 153, 160, 164, 200-201, 219-224, 241; Book of Case Remedies,
Second Series, ediţie adăugită, 29; Tehnical Dictionary, 209-210, 365; Hubbard, Have You Lived Before This
Life? 170; Reader's Digest, mai 1980, pag.89, septembrie 1981, pag.28; Willamette Week (Portland, OR), 3 sept.1979,
pag.15.
De exemplu, Vosper, 78-79; Anderson, 95-97, passim.
Penthouse, 113; compară cu, Corydon şi Hubbard, Jr., 270-271.
Kevin Anderson, Report of the Board of Inquiry into Scientology (Melbourne: AC Brooks Government Printer, 1965),
nr.9, 95-97. Acest raport este greu de găsit dar el conţine informaţii valoroase. Vezi şi, Evans, 63-66; Wallis, 197.
What is Scientology? 77.
Vosper, 132.
Revista Source, nr.22, 1.
Vezi, Hubbard, Introduction to Scientology Ethics (Los Angeles: American St.Hill Organization, 1973), 49; Richard
Behar, "The Thriving Cult of Greed and Power", Time, 6 mai 1991, 50-57; Eugene H.Methvin, "Scientology: Anatomy of
a Frightening Cult", Reader's Digest, mai 1980, 86-91 (partea a doua, sept.1981, 75-80).
Pentru ilustraţii, vezi definiţiile din Dicţionarul Tehnic al Scientologiei.
Compară teoria Scientologiei cu scrierile science-fiction a lui Hubbard, cum ar fi, Ole Doc Methuselah, Slaves of Sleep,
Death Deputy, The Final Blackout, The Dangerous Dimension, The Tramp, Fear, King Slayer, Typewriter in the Sky.
Vez, L.Ron Hubbard, Scientology: A New Slant on Life (Los Angeles: The American St.Hill Organization, 1971), 38-39;
Lefson şi Minshull, pag.40.
Hubbard, Have You Lived Before This Life? 63-64.
L.Ron Hubbard, "Making an O.T. - Part Two", Advance, nr.33, pag.6.
L.Ron Hubbard, "What's wrong with this Universe?", Advance, nr.45, pag.4.
Hubbard, Scientology 8-8008, 133.
Idem, 106-108, Hubbard, The Creation of Human Ability, 249.
Vezi, de exemplu, Vosper, 28-42; Wallis, 249-250.
Hubbard, The Creation of Human Ability, ediţia din 1971, sau mai devreme, pag.251
What is Scientology? 246-247; compară cu Wallis, pag.72.
Exemplu, John Ankerberg şi John Weldon, Do The Ressurection Accounts Conflict and What Proof is There That Jesus
Rose From the Dead? (Chattanooga, TN: Ankerberg Theological Research Institute, 1990, mai ales secţiunea a III-a).
Notiţe suplimentare:
- Vosper, pag.31.
- Hubbard, Dianetics: The Modern Science of Mental Health (Sussex, England: Publications Organization Worldwide,
1968), pag.105. Vezi şi, Hubbard, The Volunteer Minister's Handbook, pag.348-349; Wallis, pag.104.

Responsabilitatea pentru traducerea şi adaptarea articolului lui John Weldon publicat în Jurnalul CRI, din vara lui 1993,
revine lui, Teodor Macavei.