Capitolul IV.

CONTUL ŞI DUBLA ÎNREGISTRARE A OPERAȚIILOR

DEFINIŢIE
Contul reprezintă un procedeu de evidenţă, înregistrare, calcul şi control valoric, iar
uneori şi cantitativ, pe o anumită perioadă de timp, a existenţei iniţiale, mişcării (creşteri,
micşorări) şi a existenţei finale pentru fiecare element patrimonial în parte .

ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI CONT

Cuvântul cont are drept rădăcini: compte în limba franceză şi conto în limba italiană
care înseamnă socoteală. Cu acest înţeles a fost adoptat şi în limba română.
În acest sens, pentru fiecare structură patrimonială de activ, datorii, capital propriu,
venituri şi cheltuieli, se ţine o evidenţă întotdeauna în etalon valoric, iar uneori, pentru
anumite elemente, şi în etalon cantitativ, sau, altfel spus, se face un calcul scris pe
hârtie/suport magnetic.

NECESITATEA CONTULUI
Bilanţul contabil reprezintă întregul patrimoniu la un anumit moment (de regulă, la
sfârşitul unor perioade de timp). Însă în cadrul activităţii de zi cu zi a oricărei entităţi
contabile au loc operaţii economico-financiare care modifică situaţia iniţială a patrimoniului.
Astfel, în urma operaţiilor care au loc, elementele patrimoniale se modifică în sensul creşterii
sau micşorării lor. Pentru a reprezenta noua situaţie a patrimoniului s-ar impune întocmirea
unui nou bilanţ. Însă întocmirea bilanţului contabil după fiecare operaţie nu este o cale
eficientă de lucru (complexitatea bilanţului; numărul mare de operaţii; faptul că noul bilanţ
ar arăta noua situaţie a patrimoniului nu şi modificările care au dus la noua valoare ş.a.).
Ca urmare s-a stabilit ca bilanţul să se întocmească doar periodic, iar pentru evidenţa
curentă a tuturor modificărilor (creşteri sau micşorări) pe care le suportă fiecare dintre
elementele patrimoniale, contabilitatea să utilizeze procedeul numit cont.
Contul se deschide pentru fiecare element patrimonial în parte. De exemplu:
 pentru evidenţa materiilor prime se foloseşte contul Materii prime;
 pentru evidenţa datoriilor faţă de societăţile comerciale de la care au fost procurate
materiile prime, materiale sau alte bunuri şi servicii se foloseşte contul Furnizori.
Toate conturile aferente elementelor din patrimoniu formează sistemul de conturi.

Spre deosebire de bilanţ care prezintă toate elementele patrimoniale la un moment

dat, contul se referă la un singur element patrimonial, dar despre care arată atât situaţia la
un moment dat (situaţia iniţială, situaţia finală) cât şi modificările pe care le înregistrează
pe parcursul unei perioade de timp.

Pagina | 46
 Deci, cu ajutorul contului se ţine evidenţa:
✓ pentru toate elementele patrimoniale - în expresie  situaţiei iniţiale (SI);
bănească,  rulajului sau mişcării în
✓ pentru anumite elemente patrimoniale (de timp
exemplu: stocuri) - în expresie bănească şi în etalon (creşteri/micşorări);
cantitativ,  situaţiei finale (SF).

FUNCŢIILE CONTULUI
✓ funcţia economică;
✓ funcţia statistică;
✓ funcţia de calcul;
✓ funcţia de control;
✓ funcţia de grupare;
✓ funcţia de sistematizare;
✓ funcţia contabilă.
Funcţia contabilă constă într-un anumit mod de înregistrare în cadrul conturilor, a
creşterilor şi micşorărilor determinate de operaţiile economice şi financiare în elementele
patrimoniale la care se referă, în raport cu conţinutul economic al conturilor respective.

ELEMENTELE CONTULUI
Contul are următoarele elemente: simbolul şi denumirea contului, data, explicaţia,
debitul şi creditul, rulajul, soldul.

a. simbolul şi denumirea  indică elementul patrimonial pentru care se ţine evidenţa cu

contului ajutorul contului;
 fiecărui cont îi este asociat şi un simbol cifric (vezi lista de
conturi cu simbol şi denumire în Planul de conturi);
 exemplu: pentru evidenţa materiilor prime, contul utilizat
este 301 Materii prime.
b. data  reprezintă data operaţiei înregistrate în cont, conform
documentului justificativ;
 cuprinde: zi, lună, an.
c. explicaţia  prezintă succint operaţia înregistrată în cont;
 poate fi:
- explicaţie descriptivă (se prezintă printr-un text scurt
operaţia înregistrată; de exemplu: încasare, conform
chitanţei nr.1/01.02.N);
- explicaţie contabilă (se indică simbolul contului
corespondent aferent celuilalt element modificat în urma
operaţiei înregistrate în cont; de exemplu: în cazul
operaţiei încasarea sumei de 10 lei în numerar de la clienţi,
în debitul contului 5311 Casa, în lei se va indica în dreptul
sumei de 10 lei simbolul contului corespondent 4111
Clienţi).
d. debitul şi creditul  reprezintă cele două părţi ale contului;
contului

Pagina | 47
  înregistrează existentul la începutul perioadei (sold iniţial),
rulajele sau modificările în timpul perioadei (rulaje
debitoare, rulaje creditoare) şi existentul la sfârşitul
perioadei (sold final).
e. rulajul contului  reprezintă sumele aferente operaţiilor înregistrate în cont în
timpul perioadei;
 în raport de cele două părţi ale contului, există rulaj debitor
şi rulaj creditor al contului, reprezentând modificări de sens
contrar (creşteri/micşorări;
 prezintă o importanţă deosebită pentru urmărirea şi
controlul dinamicii indicatorilor ce formează conţinutul
economic al diferitelor conturi.
f. soldul contului  reprezintă mărimea elementului patrimonial la începutul sau
sfârşitul perioadei de timp;
 poate fi:
- sold iniţial (valoarea la începutul perioadei; coincide cu
soldul final al aceluiaşi cont la sfârşitul perioadei de timp
anterioare);
- soldul la zi (soldul calculat după fiecare operaţie sau
soldul stabilit la sfârşitul zilei, cum ar fi în cazul contului
5311 Casa);
- sold final (valoarea la sfârşitul perioadei).
 se calculează ca diferenţă între totalul sumelor înregistrate în
debitul contului (TSD) şi totalul sumelor înregistrate în
creditul contului (TSC) rezultând:
- sold final debitor (SFD) dacă TSD > TSC;
- sold final creditor (SFC) dacă TSC > TSD;
- sold final zero dacă TSD = TSC.
 pentru închiderea contului la sfârşit de perioadă, soldul final
se va înscrie în partea opusă celeia corespunzătoare felului
său: în credit, dacă soldul este debitor şi în debit, dacă soldul
este creditor.
 deschiderea contului, la începutul perioadei de gestiune, se
face prin preluarea ca sold iniţial, a soldului final al perioadei
precedente, trecându-se în partea – debit sau credit -
corespunzătoare felului său.

REGULILE DE FUNCŢIONARE A CONTURILOR

Aşa cum am prezentat anterior, conturile sunt deschise pentru fiecare element
patrimonial. Dar cum elementele patrimoniale sunt împărţite în elemente de activ şi
elemente de pasiv, şi conturile folosite pentru evidenţa lor vor fi împărţite în conturi de activ
şi conturi de pasiv. Cum elementele de activ sunt opuse elementelor de pasiv, rezultă că şi
conturile de activ vor funcţiona diferit de cele de pasiv.
Cum conturile folosite pentru evidenţa elementelor patrimoniale înregistrează
existenţele şi modificările de pe parcursul unei perioade de timp, rezultă că regulile de
funcţionare a conturilor se referă la modul de înregistrare a soldului iniţial, rulajelor şi
soldului final.

Pagina | 48
Regulile de funcţionare a conturilor de activ şi pasiv sunt după cum urmează:

Conturile de activ Conturile de pasiv

- îşi încep funcţiunea prin a se debita;
- se debitează cu existenţele şi
creşterile de activ;
- se creditează cu micşorările de activ;
- pot avea solduri debitoare sau să fie
soldate.
- îşi încep funcţiunea prin a se credita;
- se creditează cu existenţele şi
creşterile de pasiv;
- se debitează cu micşorările de pasiv;
- pot avea solduri creditoare sau să fie
soldate.

Schematic, regulile de funcţionare a conturilor pot fi prezentate astfe l:

D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

SI SI
Creşteri (+) Micşorări (-) Micşorări (-) Creşteri ( +)
RD = + RC = - RD = - RC = +
TSD = SI+RD TSC = RC TSD = RD TSC = SI+RC
SFD = TSD-TSC SFC = TSC-TSD

unde:
SI = soldul iniţial;
RD = rulaj debitor (creşterile de activ
aferente operaţiilor înregistrate);
RC = rulaj creditor (micşorările de activ
aferente de operaţiilor înregistrate);
TSD = total sume debitoare (totalul sumelor
înregistrate în debitul contului, adică
sold iniţial şi rulaj debitor);
TSC = total sume creditoare (totalul
sumelor înregistrate în creditul
contului; coincide cu rulajul creditor);
SFD = sold final debitor (valoarea la
sfârşitul perioadei; se calculează ca
diferenţă în totalul sumelor debitoare
şi totalul sumelor creditoare; dacă cele
două totaluri sunt egale, soldul este
zero, contul este soldat).
unde:
SI = sold iniţial;
RC = rulaj creditor (creşterile de pasiv
aferente operaţiilor înregistrate);
RD = rulaj debitor (micşorările de pasiv
aferente operaţiilor înregistrate);
TSC = total sume creditoare (totalul sumelor
înregistrate în creditul contului, adică
sold iniţial şi rulaj creditor);
TSD = total sume debitoare (totalul sumelor
înregistrate în debitul contului; coincide
cu rulajul debitor);
SFC = sold final creditor (valoarea de la
sfârşitul perioadei; se calculează ca
diferenţă între totalul sumelor
creditoare şi totalul sumelor debitoare;
dacă cele două totaluri sunt egale, soldul
este zero, contul este soldat).

Având în vedere funcţia contabilă a conturilor, conturile pot fi:

 conturi monofuncţionale, adică conturi de activ sau conturi de pasiv (aici se
încadrează majoritatea conturilor);
 conturi bifuncţionale, care funcţionează uneori după regulile conturilor de activ iar
alteori, după regulile conturilor de pasiv. Astfel, aceste conturi pot să -şi înceapă
funcţiunea prin a se debita (conturi de activ) şi pot avea sold final creditor; încep să
funcţioneze prin a se credita (conturi de pasiv) şi pot avea sold final debito r. Un astfel
de cont este 121 Profit sau pierdere.

Pagina | 49
FORMELE CONTULUI
a) forma bilaterală:
Luna:
Simbolul şi denumirea contului
Anul:
DEBIT CREDIT
Data Explicaţia Sume Data Explicaţia Sume
...... Sold iniţial ...................
....... ................... ...................
....... Rulaj debitor Rulaj creditor
Total sume debitoare Total sume creditoare
Sold final debitor

b) forma unilaterală:
Simbol Pagina
…………………..
Simbolul şi denumirea contului cont nr.
Unitatea
Data Document Simbol cont

D/C
Explicaţii DEBIT CREDIT SOLD
Fel Nr. corespondent
......
.......
TOTAL:

APLICAŢIE
La S.C. Alfa S.R.L., presupunem următoarea situaţie a contului 5121 Conturi la bănci,
în lei în luna martie anul N:
01.03.N Disponibilităţi băneşti în cont la bancă 10.000 lei
05.03.N Încasare de clienţi, conform OP nr.1 1.500 lei
09.03.N Plata unor datorii faţă de furnizori de la care s-au cumpărat anterior
mărfuri, conform OP nr.2 7.000 lei
15.03.N Ridicarea din contul de la bancă şi depunerea sumei în caseria
societăţii, conform Extrasului de cont nr. 1 500 lei
22.03.N Încasarea de la debitori diverşi, conform OP nr.3 1.000 lei
25.03.N Rambursarea unui credit bancar pe termen scurt ajuns la scadenţă,
conform Extrasului de cont nr. 2 3.500 lei
Se cere să se întocmească contul 5121 Conturi la bănci, în lei în formele bilaterală şi unilaterală.

Rezolvare:
- forma bilaterală:
Luna: Martie
5121 Conturi la bănci, în lei
Anul: N
DEBIT CREDIT
Data Explicaţia Sume Data Explicaţia Sume
01 Sold iniţial 10.000 09 Plată, conform OP nr.2 7.000
05 Încasare, conform OP nr. 1 1.500 15 Depunere în casierie, conform 500
Extrasului de cont nr. 1
22 Încasare, conform OP nr. 3 1.000 25 Rambursare credit, conform 3.500
Extrasului de cont nr. 2
Rulaj debitor 2.500 Rulaj creditor 11.000
Total sume debitoare 12.500 Total sume creditoare 11.000
Sold final debitor 1.500

Forma bilaterală poate fi abreviată astfel (T-ul contului):

Pagina | 50
 D 5121 Conturi la bănci, în lei C
SI 10.000 7.000 (401)
(4111) 1.500 500 (5311)
(461) 1.000 3.500 (5191)
RD 2.500 11.000 RC
TSD 12.500 11.000 TSC
1.500 SFD

- forma unilaterală:
Simbol Pagina
S.C. Alfa S.R.L
Conturi la bănci, în lei cont nr.
Unitatea
5121 1
Document Simbol cont

D/C
Data Explicaţii DEBIT CREDIT SOLD
Fel Nr. corespondent
01.03.N - - Sold iniţial - - - D 10.000
05.03.N OP 1 Încasare 4111 1.500 - D 11.500
09.03.N OP 2 Plată 401 - 7.000 D 4.500
15.03.N Extras 1 Depunere în 5311 - 500 D 4.000
de cont casierie
22.03.N OP 3 Încasare 461 1.000 - D 5.000
25.03.N Extras 2 Rambursare 5191 - 3.500 D 1.500
de cont credit
TOTAL: - 2.500 11.000 D 1.500

DUBLA ÎNREGISTRARE. CORESPONDENŢA CONTURILOR

Înregistrarea simultană şi cu aceeaşi sumă a unei operaţii economice în cel puţin două
conturi, în debitul unuia şi în creditul altuia, se numeşte dubla înregistrare.

Legătura reciprocă stabilită între conturi ca urmare a unei anumite operaţii

economice în baza dublei înregistrări constituie corespondenţa conturilor. Conturile între
care se stabileşte legătura în baza dublei înregistrări se numesc conturi corespondente.
Pentru a marca legătura dintre conturile corespondente care se debitează şi care se
creditează de a nota sau exprima egal între contul care se debitează şi cel care se creditează.
De exemplu, în cazul operaţiei: încasare de clienţi în numerar, conform Chitanţei nr.1/05.01.N,
conturile corespondente sunt 5311 Casa, în lei şi 4111 Clienţi, iar legătura dintre ele poate fi
prezentată astfel:

5311 Casa, în lei = 4111 Clienţi

Pagina | 51
 ÎNREGISTRAREA OPERAŢIILOR ÎN CONTABILITATE

ANALIZA CONTABILĂ A OPERAŢIILOR ECONOMICE

Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economico-financiare, pe baza

documentelor justificative, presupune întocmirea formulei contabile. Dar pentru întocmirea
formulei contabile corecte se impune realizarea, în prealabil, a analizei contabile.
Analiza contabilă este un demers logic constând în cercetarea, pe bază de
documente, a fiecărei operaţii economice sau financiare în parte, prin descompunerea ei în
elementele componente, în scopul stabilirii conturilor corespondente şi a părţii acestora
(debit/credit) în care urmează să se înregistreze operaţia respectivă, concomitent şi cu
aceeaşi sumă.
Analiza contabilă a operaţiilor economico-financiare presupune parcurgerea
următoarelor etape:

I II III IV

Identificarea Stabilirea Precizarea Aplicarea regulilor de

elementelor sensului şi conturilor funcţionare a conturilor în
patrimoniale care suferă mărimii corespon- vederea stabilirii părţii
modificări ca urmare a acestor dente; conturilor corespondente
operaţiei economice şi modificări; (debit/credit) în care urmează să
financiare. se înregistreze operaţia
analizată.

FORMULA CONTABILĂ

Formula contabilă este modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii

economice sau financiare în conturile corespondente, pe baza dublei înregistrări, sub formă
de egalitate valorică.
Formula contabile cuprinde:
- simbolul şi/sau denumirea contului(rilor) corespondent(e) debitor(toare);
- semnul = între conturile corespondente, marcând egalitatea valorică între aceste
conturi;
- simbolul şi/sau denumirea contului(rilor) corespondent(e) creditor(toare);
- suma corespunzătoare operaţiei care face obiectul înregistrării.
Forma generală a formulei contabile este:

Contul corespondent debitor = Contul corespondent creditor Suma

Având în vedere numărul de conturi modificate în urma operaţiei economico -financiare

înregistrate în contabilitate, formula contabilă poate fi:

a. formula contabilă simplă - este formată dintr-un singur cont debitor şi un singur
cont corespondent creditor;

Contul corespondent debitor = Contul corespondent creditor Suma

Pagina | 52
 b. formula contabilă compusă
- este formată:
▪ dintr-un singur cont debitor şi două sau mai
multe conturi corespondente creditoare;
▪ din două sau mai multe conturi debitoare şi un
singur cont corespondent creditor.

Contul corespondent debitor = % Suma

Contul corespondent creditor Suma
.................. Suma
Contul corespondent creditor Suma
sau
% = Contul corespondent creditor Suma
Contul corespondent debitor Suma
.................. Suma
Contul corespondent debitor Suma

c. formula contabilă mixtă - este formată din două sau mai multe conturi debitoare
şi două sau mai multe conturi corespondente
creditoare;

Suma % = % Suma
Suma Contul corespondent debitor Contul corespondent creditor Suma
Suma .................. .................. Suma
Suma Contul corespondent debitor Contul corespondent creditor Suma

CONTAREA DOCUMENTELOR

Contarea documentelor înseamnă înscrierea formulelor contabile pe documentele

justificative corespunzătoare operaţiilor economico-financiare înregistrate în contabilitate.

APLICAŢIE
Presupunem că în luna ianuarie anul N au avut loc următoarele operaţii economico -
financiare:
1. Se achiziţionează mărfuri de la furnizori, în valoare de 1.000 lei, conform Facturii
nr.1/05.01.N, TVA 19%.
2. Se plătesc o parte din datoriile faţă de furnizori, cu numerar, în sumă de 500 lei,
conform Chitanţei nr.1/10.01.N.
3. Se vând mărfuri către clienţi în valoare de 2.000 lei (preţ de vânzare fără TVA), conform
Facturii nr.1/05.01.N, TVA 19%.
4. Se încasează de la clienţi, prin contul de la bancă, valoare de 620 lei, conform OP
nr.1/07.01.N.
Se cere să se efectueze analiza şi formula contabilă pentru operaţiile de mai sus.

Pagina | 53
Rezolvare:

Operaţia 1. Se achiziţionează mărfuri de la furnizori, în valoare de 1.000 lei, conform

Facturii nr.1/05.01.N, TVA 19%.

I II III IV
Analiza Mărfuri (A) +1.000 371 Mărfuri D
contabilă TVA deductibilă – creanţe fiscale (A) +190 4426 TVA deductibilă D
Furnizori – datorii comerciale (P) +1.190 401 Furnizori C

Formula % = 401 Furnizori 1.190

contabilă 371 Mărfuri 1.000
4426 TVA deductibilă 190

Operaţia 2. Se plătesc o parte din datoriile faţă de furnizori, cu numerar, în sumă de

500 lei, conform Chitanţei nr.1/10.01.N.

I II III IV
Analiza Casa în lei (A) -500 5311 Casa în lei C
contabilă Furnizori – datorii (P) -500 401 Furnizori D

Formula
401 Furnizori = 5311 Casa în lei 500
contabilă

Operaţia 3. Se vând mărfuri către clienţi în valoare de 2.000 lei (preţ de vânzare fără
TVA), conform Facturii nr.1/05.01.N, TVA 19%.

I II III IV
Analiza Venituri din vânzarea +2.000 707 Venituri din vânzarea C
contabilă mărfurilor (P) mărfurilor
TVA colectată – datorii fiscale (P) +380 4427 TVA colectată C
Clienţi – creanţe comerciale (A) +2.380 4111 Clienţi D

Formula 4111 Clienţi = % 2.380

contabilă 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 2.000
4427 TVA colectată 380

Operaţia 4. Se încasează de la clienţi, prin contul de la bancă, valoare de 620 lei,

conform OP nr.1/07.01.N.
I II III IV
Analiza Clienţi – creanţe comerciale (A) -620 4111 Clienţi C
contabilă Conturi la bănci în lei (A) +620 5121 Conturi la bănci în lei D

Formula
5121 Conturi la bănci în lei = 4111 Clienţi 620
contabilă

Pagina | 54
ARTICOLUL CONTABIL

Articolul contabil se obţine prin adăugarea, cu ocazia înregistrării cronologice, la

elementele formulei contabile a explicaţiei descriptive a operaţiei în cauză (data şi
documentul justificativ). De exemplu, având în vedere operaţia 4 prezentată mai sus,
articolul contabil este de forma:
07.01.N
5121 Conturi la bănci în lei = 4111 Clienţi 620
conform OP nr.1

După scopul întocmirii lor, articolele contabile pot fi:

1. Articole contabile pentru înregistrări curente – reprezintă articolele întocmite în

mod obişnuit, curent, fie cu suma în negru, fie cu suma în roşu.

a) articolele contabile în negru reprezintă articolele întocmite în mod normal, obişnuit.

5121 Conturi la bănci în lei = 4111 Clienţi 620

b) articolele contabile în roşu reprezintă articolele în cadrul cărora cel puţin unul dintre
conturile corespondente este unul rectificativ prin scădere.

2. Articole contabile pentru stornare – se întocmesc pentru anularea altor articole

contabile întocmite anterior şi constatate ca fiind greşite. Stornarea poate fi efectuată cu
suma în roşu sau în negru.
a) stornare în roşu - presupune repetarea articolului contabil găsit ca fiind eronat dar
cu sume în roşu sau în chenar, acesta anulându-se, întrucât sumele în roşu se scad şi
întocmirea apoi a articolului contabil corect.
b) în negru (inversare) – presupune inversarea conturilor corespondente cu efect de
anulare a articolului contabil eronat.

Exemplu privind stornarea articolelor întocmite greşit

Presupunem următoarea operaţie economico-financiară: Achiziţionarea de mărfuri de la
furnizorul X, în sumă de 500 lei, conform facturii nr. 400 din 10 ianuarie anul N (făcându-se
abstracţie de TVA). În contabilitate această operaţie a fost înregistrată astfel:

301 Materii prime = 401 Furnizori 500 lei - articol contabil greşit

Ulterior s-a constatat că s-a folosit contul 301 Materii prime în locul contului 371 Mărfuri.
Pentru anularea articolului contabil eronat se face stornarea astfel:

Stornare în roşu sau Stornare în negru

301 401 401 301
= 500 = 500
Materii prime Furnizori Furnizori Materii prime

Apoi se întocmeşte articolul contabil corect:

371 Mărfuri = 401 Furnizori 500 lei

Pagina | 55
Situaţia în conturi, înregistrând operaţiile de mai sus, se prezintă astfel:

Cartea-mare (cazul stornării în roşu)

301 401 371

D Materii prime C D Furnizori C D Mărfuri C
500 500 500
500 500 RD: 500 RC: 0
500 TSD:500 TSC: 0
RD: 0 RC: 0 RD: 0 RC: 500 SFD: 500
TSD:0 TSC: 0 TSD: 0 TSC: 500
SFD:0 SFC: 500

Cartea-mare (cazul stornării în negru)

301 401 371

D Materii prime C D Furnizori C D Mărfuri C
500 500 500 500 500
500 RD: 500 RC: 0
RD: 500 RC: 500 RD: 500 RC: 1.000 TSD:500 TSC: 0
TSD:500 TSC:500 TSD: 500 TSC: 1.000 SFD: 500
SFD: 0 SFC: 500

CLASIFICAREA CONTURILOR

Varietatea mare de conturi utilizate de contabilitatea curentă impune cu necesitate

clasificarea lor pentru a crea posibilitatea studierii sistematice a acestora şi generalizării
caracteristicilor comune. În acest sens, conturile, ca elemente componente ale sistemului de
conturi, sunt supuse clasificării, fiind încadrate într-un număr redus de clase şi grupe. Ca
urmare, cunoscându-se caracteristicile fiecărei clase şi grupe de conturi, se poate determina
cu uşurinţă conţinutul şi funcţia contabilă a fiecărui cont în parte.
Clasificarea conturilor se poate realiza după multe criterii. Dintre acestea, menţionăm
pe cele mai importante:

1) După conţinutul lor economico-juridic, se disting:

a) conturi patrimoniale
b) conturi extrapatrimoniale
c) conturi de gestiune internă
- conturi de activ
- conturi de bilanţ
- conturi de pasiv
- conturi de cheltuieli
- conturi de rezultate
- conturi de venituri
- conturi de ordine
- conturi de evidenţă
- conturi de decontări interne
- conturi de calculaţie
- conturi privind producţia obţinută

Această clasificare se regăsește și în Planul de conturi.

Pagina | 56
2) După funcţia contabilă, conturile pot fi:
a) conturi  adică conturi de activ sau conturi de pasiv (aici se încadrează
monofuncţionale majoritatea conturilor);
b) conturi  funcţionează uneori după regulile conturilor de activ iar
bifuncţionale alteori, după regulile conturilor de pasiv. Astfel, aceste conturi
pot să-şi înceapă funcţiunea prin a se debita (conturi de activ)
şi pot avea sold final creditor; încep să funcţioneze prin a se
credita (conturi de pasiv) şi pot avea sold final debitor. Un
astfel de cont este 121 Profit sau pierdere.

Această clasificare se regăsește și în Planul de conturi.

3. După sfera de cuprindere a conținutului lor economic, se disting: conturi sintetice

și conturi analitice.

a) conturile  înregistrează elementele patrimoniale grupate după caracteristicile

sintetice lor comune.
 toate conturile prezentate în planul de conturi sunt conturi sintetice.
 contabilitatea realizată cu ajutorul acestor conturi reprezintă
contabilitatea sintetică.
b) conturile  evidenţiază elementele patrimoniale individualizate după însuşirile
analitice lor specifice.
 un cont sintetic poate fi dezvoltat pe mai multe conturi analitice. De
exemplu, la o societate cu obiect de activitate producţia de produse de
panificaţie:
- contul sintetic Materii prime va putea fi dezvoltat pe conturile
analitice ce indică felurile materiilor prime: Făină, Zahăr, Ulei ş.a.;
- contul sintetic Furnizori va putea fi dezvoltat pe conturile analitice
ce indică furnizorii societăţii: S.C. Pambac S.A. Bacău, S.C. Unisol S.A.
Iaşi, ş.a..
 contabilitatea realizată cu ajutorul conturilor analitice reprezintă
contabilitatea analitică.

Între conturile analitice şi contul sintetic corespunzător trebuie să existe următoarele

corelaţii:

1. Totalul soldurilor iniţiale ale = Soldul iniţial al contului sintetic de care

conturilor analitice aparţin
2. Totalul rulajelor debitoare ale = Rulajul debitor al contului sintetic de care
conturilor analitice aparţin
3. Totalul rulajelor creditoare ale = Rulajul creditor al contului sintetic de
conturilor analitice care aparţin
4. Totalul soldurilor finale ale = Soldul final al contului sintetic de care
conturilor analitice aparţin

Notă: În cazul conturilor bifuncţionale, pentru prima şi ultima dintre corelaţiile menţionate
mai înainte, este necesar să se ţină seama de sensul soldurilor – debitoare sau creditoare

Pagina | 57
 – conturilor analitice. Deci, soldul contului sintetic trebuie să fie egal cu diferenţa dintre
suma soldurilor debitoare şi suma soldurilor creditoare ale conturilor analitice
desfăşurătoare.

Aceste corelaţii se verifică prin întocmirea balanţelor de verificare analitice ale conturilor
sintetice dezvoltate analitic.

PLANUL DE CONTURI
Planul de conturi cuprinde întregul sistem de conturi, în cadrul căruia fiecare cont este
delimitat printr-o denumire şi un simbol cifric şi este încadrat într-o anumită clasă şi grupă
în raport de o anumită caracteristică de grupare. De regulă, această caracteristică este
conţinutul economic.
Planurile de conturi se stabilesc distinct pentru unităţile economice, instituţiile
financiar-bancare, unităţile bugetare, organizaţiile non-profit. Planul de conturi general
precum şi normele de utilizare a acestuia sunt destinate tuturor entităţilor patrimoniale care
desfăşoară activităţi economice. Utilizarea planului de conturi asigură uniformitate şi
unitate de conţinut, funcţie, denumire şi simbolizare a conturilor.
Toate conturile cuprinse în Planul de conturi sunt conturi sintetice. Acestea pot avea
funcțiune contabilă de activ (A), pasiv (P) sau sunt bifuncționale (A/P). În general, conturile
cu funcțiune contabilă de activ corespund elementelor de natura activelor și cheltuielilo r, iar
conturile cu funcțiune contabilă de pasiv corespund elementelor de natura datoriilor,
capitalurilor proprii și veniturilor sau sunt aferente ajustărilor de valoare.
Planul de conturi cuprinde conturi grupate în:
 clase - simbolizate cu o cifră (1-9);
 grupe - simbolizate cu două cifre (prima cifră indică clasa din care face parte, iar a
doua, poziţia (0 - 9) grupei în cadrul clasei);
 conturi sintetice de gradul I - simbolizate cu trei cifre (prima cifră indică clasa din
care face parte, primele două cifre indică grupa, iar a treia cifră indică poziţia (0 - 9)
contului în cadrul grupei);
 conturi sintetice de gradul II - simbolizate cu patru cifre (prima cifră indică clasa din
care face parte, primele două cifre indică grupa, primele trei cifre indică co ntul
sintetic de gradul I, iar a patra cifră indică poziţia (0 - 9) contului în cadrul contului
de gradul I).
Conturile sintetice din planul de conturi se pot dezvolta pe conturi analitice în funcție
de necesitățile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităților proprii ale fiecărei
entități.
Observaţii:
 dacă în cadrul unei grupe, conturile sintetice de gradul I încadrate nu sunt de aceeaşi
funcţie (activ sau pasiv) separarea se face prin ultima cifră a simbolului. Astfel prin
cifrele 1-8 sunt codificate conturile regulă iar prin cifra 9, conturile excepţie. De
exemplu, în grupa 40 Furnizori şi conturi asimilate se cuprinde alături de conturile de
pasiv şi un cont de activ căruia i s-a stabilit simbolul 409 Furnizori debitori.
 există simetrie în simbolizarea unor conturi. De exemplu, între unele conturi de
cheltuieli şi unele conturi de venituri cu care se corelează prin obiect: 667 Cheltuieli
privind sconturile - 767 Venituri din sconturi.
Pentru asigurarea aplicării corecte şi uniforme a planului de conturi sunt stabilite
norme privind conţinutul economic-financiar al fiecărui cont, funcţia sa contabilă şi
corespondenţa cu alte conturi.

Pagina | 58