RELAȚII VALUTAR-FINANCIARE INTERNAȚIONALE

STUDIU DE CAZ
1. INTRODUCERE (obiectivele studiului, ipoteze/ problematizare)

2. FUNDAMENTUL TEORETIC

3. CONTEXTUL

4. ANALIZA SITUAȚIEI REALE

5. CONCLUZII

5. BIBLIOGRAFIE

1. Introducere
 2. Istoria dolarului american

Este abreviat in mod normal folosind simbolul $, USD, sau US$. Dolarul a fost adoptat de
catre Congresul Confederatiilor Statelor Unite pe data de 6 iulie 1785. Este divizat in 100 de
centi.

Denumirea de "dollar" provine de la o moneda spaniola "real" care avea o uncie de argint.
Colonistii foloseau foarte mult aceasta moneda care a fost denumita "dolar spaniol". Numele de
"dolar" se pare ca provine de la "taler" care era o moneda germana asemanatoare ca marime si
compozitie. Colonistii au asociat denumirea de "taler" la moneda "real" spaniola.

Istoria dolarului american incepe cu mai bine de 300 de ani in urma, de pe vremea cand
Statele Unite ale Americii nu erau decat un grup de colonii. La 5 februarie 1690, Colonia
Massachusetts a introdus unitati de valoare pentru a putea finanta expeditiile militare. Dupa
aceea, la scurta vreme si alte colonii au adoptat aceasta forma de plata. Exista o versiune a
originii denumirii de argou a dolarului (buck), care ar fi provenit din cuvantul buckskin (piele de
cerb). Aceste piei, la fel ca wampul (colier de scoici) si tutunul, erau folosite pe post de moneda
de schimb pe teritoriul coloniilor engleze din America.

Mulți istorici consideră că încă de la fondarea dolarului american moneda a fost standardizată
la rată fixă în paritate cu argintul, însă nu există o evidență concretă despre o astfel de lege. Se
presupune că în acel moment dolarul american din 1792 până în anul 1873 a avut o relație dintre
argint față de aur la o rată de 15:1 după decizia lui Alexander Hamilton care era secretarul
trezoreriei pe atunci. În anul 1834 paritatea a fost schimbată la rata de 16:1 datorită faptului că
valoarea aurului a crescut în raport cu argintul. Aceasta schimbare a diminuat valoarea reală al
dolarului cu 6% față de valoarea de până la schimbarea proporțiilor.

În anul 1900 bimetalismul a fost refuzat printr-un act al președintelui american și de atunci
dolarul american era convertibil doar la 1.5g de aur. În perioada primului război mondial
standardul la aur a fost suspendat de 2 ori din motive economice, prima a fost faptul că multe
corporații din Europa la care corporațiile american aveau datorii cereau plățile în aur, iar al
doilea motiv a fost pentru a echilibra valoarea dolarului conform schimbului valutare care atunci
era fix cu alte valute. Mai târziu președintele Wilson a interzis exportul aurului de pe teritoriul
SUA și a suspendat standardul de aur la schimb valutar.

În perioada unei din cele mai mari crize din istoria omenirii, Marea Depresiune, dolarul
american a avut foarte mult de suferit ca și toate valutele din lume. Pe atunci doar două valute
erau considerate internaționale, lira sterlină și dolarul american. Banca Angliei care este și în
ziua de azi banca centrală a Marii Britanii a abandonat în anul 1931 standardul la aur datorită
speculatorilor și al cererilor mari de a schimba bancnotele în aur. Pe atunci oricine care avea o
bancnota de liră sterlină putea să viziteze Banca Angliei și să schimbe bancnota în aur pur. Ca
răspuns la cererea mare de a schimba bancnotele în aur din Europa, Rezerva Federală a mărit
dobânzile pentru a proteja standardul la aur însă aceasta doar a agravat situația economică.
Aceasta decizie a înrăutățit încrederea populației în dolarul american, care deja preferau
monedele de aur față de bancnote.

Conform conferinței de la Bretton Woods din anul 1944, unde au participat 730 de delegați
din 44 de țări, a fost luată decizia ca dolarul american să fie recunoscut ca unica moneda
internațională și ca toate monedele din lume să fie legate de dolarul american care la rândul său
era legat la aur. Deci prin acest sistem se subînțelegea ca toate monedele din lume erau legate
indirect cu aurul. Din acea perioadă majoritatea statelor din lume vindeau SUA aurul în schimb
la dolari americani.

La începutul anilor ’70 inflația și costurile mari din războiul din Vietnam au cauzat o creștere
majoră al bunurilor importate, în special al petrolului, iar ca răspuns președintele Richard Nixon
a dispus anularea convertibilității directe al dolarului la aur. Acest act este cunoscut sub numele
„Nixon Shock”. Una dintre cele mai geniale mișcări ale lui Richard Nixon a fost să convingă
Arabia Saudită să vândă petrolul exclusiv în dolari americani. De atunci dolarul american a reușit
să devină cea mai importantă valută din lume, iar multe țări au început să folosească dolarul
SUA ca monedă de rezervă. Toate țările din lume aveau nevoie de petrol, iar unică posibilitate de
a cumpăra petrolul este prin dolari americani sau prin schimbul valutar direct.

De la începutul anilor ’70 pe piața internațională a apărut conceptul de „oil dollars”, datorită
vânzărilor imense de petrol. De atunci Banca Federală a creat dolari americani cu diferite serii
pentru a putea controla fluxul de dolari în SUA și înafara ei. Această strategie este prezentă și
până în ziua de azi, iar dolarii americani care au fost creați pentru cumpărarea petrolului și se află
pe teritoriul Statelor Unite ale Americii sunt transferați automat după granițele țării pentru a evita
masa monetară incontrolabilă și o creștere bruscă a inflației.

Pe data de 8 octombrie 2013 a fost pusă în circulație noua bancnota de 100 de dolari în
majoritatea țărilor lumii. În Republica Moldova noile bancnote au ajuns pe 17 octombrie. Noile
bancnote au încorporate elemente de securitate noi care vin să readucă posibilitatea de falsificare.
Principalele sisteme de securitate încorporate sunt banda de securitate 3D și clopotul cu jgheabul.
Bancnota de 100 de dolari este cea mai falsificată valută din afara SUA. Consumatorii vor putea
să utilizeze în continuare bancnotele vechi, acestea nu vor fi devalorizate și nu vor fi
demonetizate. SUA modifică bancnotele sale periodic din măsuri de securitate și cu scopul de a
crea bariere noi tehnologice în privința falsificării bancnotelor. Bancnota nouă de 100$ trebuia să
fie pusă în circulație câțiva ani în urmă, însă din motive tehnice și economice aceasta a fost
amânată până în acest an.

Durata medie de viață al unei bancnote diferă în dependență de rata ei de folosire și de

velocitatea acesteia în circulație. Costul unei singure bancnote de asemenea diferă în dependență
de nominalul acesteia: de la 5,4 cenți pentru bancnota de 1$ până la 12,7 cenți pentru bancnota
de 100$. Toate bancnotele au aceleași sisteme de securitate în afară de bancnotele noi care au
fost adoptate la ultimele elemente de siguranță.

Lucruri interesante despre dolarul american:

- Dacă am aranja toate bancnotele dolarilor americani una lângă alta acestea ar înconjura
Ecuatorul de 24 de ori.

- Pentru crearea unei bancnote Banca Federală cheltuie 4.1 cenți.

- Primele note de hârtie aveau valoarea de 1 cent, 5 cenți, 25 cenți și 50 de cenți.

- 1.000.000 de dolari americani în bancnote de 100$ cântăresc 9.25 kg.

- Zilnic Biroul de gravură și Imprimare printează bancnote în valoare de 541 milioane de

dolari, 48% din toate bancnotele sunt de 1 dolar.

- Durata medie de viață al unei bancnote de 5$ este de 15 luni, bancnotele de 20$ circa 2 ani,
bancnotele de 50$ și 100$ pot fi păstrate în circulație până la 8 ani.

- Bancnota de 2$ a fost emisă pentru ultima dată în 2003.

- Pe wheresgeorge.com oricine poate urmări o bancnotă folosind doar seria bancnotei.

Aceasta poate fi urmărită dacă a fost suficient timp în circulație.

- Conform ultimelor date în noiembrie 2013 se aflau în circulație circa 1.22 trilioane de dolari
americani.
 https://www.youtube.com/watch?v=dViKv4X1tlI

3. Rolul dolarului in economia mondiala

https://mises.org/library/rise-and-fall-dollar

4. Concluzii