New Energie Technologies #3 (22) 2005 http://www.faraday.

ru
14 mai 2010

Platforma anti-gravitaţională a lui

V.S. Grebennikov
Materiale publicate de pe site-ul http://dragons-matrix.narod.ru. Autorul site-ului scrie sub
pseudonimul Dragon’s Lord. Ideile lui sunt destul de interesante pentru un cititor curios, ca
acesta să le analizeze.

Ca de obicei, această descoperire a fost

facută de şansă. Atunci când Grebennikov a pus
o elitră păroasă sub microscop şi a vrut sa pună
încă una, aceasta a alunecat din pensetă şi a
rămas suspendată în aer. Apoi savantul a legat
împreună câteva lamele, cu un fir, aranjându-le
în poziţie verticală. A fost imposibil să pună
chiar şi o pioneză peste acest bloc, deoarece
aceasta era permamnent împinsă în sus şi apoi
aluneca în lateral. Atunci când pioneza a fost
fixată forţat peste blocul de elitre, aceasta a fost
ridicată şi pentru moment a dispărut complet.

În anul 1988 Grebennikov a descoperit

efectul bio-antigravitaţional, apoi pe durata a
trei ani, a studiat amănunţit acest efect, a
proiectat o platformă antigravitaţională, şi a
realizat diferite experimente.

Fig.1 Viktor Stepanovich Grebennikov

În vara anului 1988, un entomolog din

oraşul Novosibirsk, Viktor Stepanovich
Grebennikov, examina cu un microscop o
micro-structură de pe partea inferioară a unei
elitre a unei insecte din familia albinelor,
devenind atras de “o structură ritmică stranie,
exterm de ordonată, sub formă de fagure, cu o
compoziţie solidă multidimensională, care arăta
ca şi cum ar fi fost presată de un mecanism
automat complicat”. Studiul aceastei minunate
micro-structuri, i-a permis lui Grebennikov să
construiască un nou tip de aparat de zbor
denumit “Gravitoplan”.
Fig.2 O aripă şi o elitră de Cetonia. În multe părţi din
cartea lui, Grebennikov a descris remarcabilele
proprietăţi ale elitrelor aripilor scarabeilor, bondarilor şi
în special al Cetoniei. Dintre 5 specii de bondari,
aproape toate au pe partea inferioară a elitrelor un
model haotic de fagure.

1
CopyLeft SaDAng
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Împreună cu profesorul V. Zolotarev, el
a trimis un brevet de invenţie. În final, în anul
1991, Grebennikov a construit platforma anti-
gravitaţională şi a început să zboare cu ea,
aceasta fiind total lipsită de zgomot şi atingând
viteze de 1500 – 2400 Km/h. Platforma anti-
gravitaţională permitea o deplasare neinerţială,
aceasta fiind aproape invizibilă de către cei
aflaţi dedesubt.
Fig.3 Platforma zburătoare a lui Grebennikov
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Oamenii care o observau de la sol,
vedeau în locul ei o sferă de lumină, sau un disc,
sau un nor cu marginile bine delimitate şi
luminoase.
Nu mai este necesar să specific că
aceasta a fost descoperită nu ieri, ci în anii 1980.
Grebennikov a încercat să stârnească interesul
oamenilor de ştiinţă “veritabili”, dar fără folos.
Nimeni nu vroia să vorbească cu el. În aprilie
2001, Grebennikov a murit din cauza unui
accident vascular cerebral. A rămas o carte
intitulată “Lumea Mea” scrisă de el în anul
1997. Există o variantă întreagă a acestei cărţi
pe internet la adresa http://bronzovka.narod.ru.
Grebennikov a studiat efectul de
structură cavitară la insecte. El a dat acest nume
unei radiaţii misterioase emisă de cuburile
acestora.
În capitolul 5-1 a cărţii, Grebennikov a
scris:” Am doar câteva bucăţi de lut vechi,
fragmente din aceste cuiburi, cu numeroase mici
camere-celule. Celulele sunt una langă alta şi
arată ca nişte mici degetare, sau mai degrabă, ca
nişte mici ulcioare cu ciocuri înguste şi line. Eu
ştiam deja că aceste albine aparţin speciei
Halictus – datorită numarului de cercuri albe de
pe abdomenul lor alungit.
2
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Exista un vas mare plin cu aceste bucăţi
de lut spongios pe biroul meu de lucru, care era
aglomerat cu instrumente, cuiburi de furnici şi
lăcuste, sticluţe cu agenţi chimici şi alte lucruri.
Am vrut să iau ceva şi mi-am trecut mâna peste
aceste fragmente spongioase. Si s-a întâmplat un
miracol: Brusc am simţit o căldură deasupra
lor... Am atins bucăţile cu mâna – erau reci. Dar
cu siguranţă simţeam căldură deasupra lor. Mai
mult de atât, simţem un fel de împingere,
plutire, furnicături în degete.”
Această radiaţie nu poate fi ecranată.
Grebennikov a scris: “Am pus o bucată de
carton deasupra – căldura se simţea la fel. Am
pus un capac de tigaie dar nu a avut nici un
efect: aceasta cumva trece de orice barieră. Ar
trebui să studiez imediat acest fenomen.
Instrumentele nu reacţionează: nici cele mai fine
termometre sau magnetometre. Dar mâinile
omului (şi nu doar ale mele) cu certitudine simt
o adiere caldă sau rece, sau furnicături, sau
unora le amorţesc degetele, alţii simt spasme
musculare în antebraţe, alţii se simt buimaci sau
zăpăciţi, iar alţii secretă salivă din abundenţă.”
Fig.4 O imagine din capitolul 6
din cartea “Lumea Mea”
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Dar cum a ajuns Grebennikov la idea
aparatului de zbor? Să citim mai departe: “În
vara lui 1988, observam prin microscop elitrele
chitinoase ale insectelor, antenele lor păroase,
aripile plate de o structură foarte fină ale
fluturilor, şi alte asemenea aripi şi elitre. Eram
interesat de o neobişnuită micro-structură,
ritmică, de la o parte din insectele mari.
Aceasta era o compoziţie extrem de
ordonată, care arăta ca şi cum ar fi fost presată
de o maşină complicată, ţinând cont de
complexitatea structurii. În opinia mea, această
structură celulară incomparabilă nu era necesara
nici pentru soliditate, nici pentru decorare.
Nu am observat ceva care măcar să fie
asemămător cu această minunată şi neobişnuită
micro-structură nici într-o altă parte la insecte,
nici altundeva în natură, tehnologie sau artă.
Datorită faptului că aceasta era o structură
multidimensională, nu am putut să o reproduc
într-un desen plat sau o fotografie. De ce are o
insectă aşa ceva? Această structură este
localizată în partea inferioară a elitrelor şi este
aproape întotdeauna ascunsă. Poate fi vazută
doar când o insectă zboară, dar cine poate face
aceasta?
Am bănuit ca aceasta poate genera un
fascicol de unde având efectul “meu” de
structură multi-cavitară. Pe durata acestei veri
întradevar fericite, au foarte multe insecte din
această specie pe care le-am capturat utilizând
lumină, pe înserat. Nici inainte, nici după
aceasta, nu am mai observat un aşa mare număr
sau nici chiar un singur exemplar din aceste
insecte.
Am pus o elitră mică, subţire şi concavă
pe lamela microscopului pentru a vedea încă o
dată, utilizând o mare putere de mărire, celulele
stranii de pe aceasta. Priveam la o capodoperă
obişnuită a Bijutierului-Natură, şi fără nici un
scop, am pus o altă elitră cu aceste neobişnuite
celule localizate pe una din părţi, peste prima,
cu penseta. Dar aceasta a fost împinsă afară din
pensetă, a rămas suspendată în aer pentru câteva
secunde, sub lamela care era aşezată pe tablia
microsco-pului, s-a rotit în sensul acelor de
ceasornic, apoi s-a mutat spre dreapta (în aer), s-
a rotit în sensul invers acelor de ceasornic, s-a
balansat şi doar apoi a căzut brusc pe masă.
3
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Un cititor poate doar să-şi imagineze ce
am simţit în acel moment... Dupa ce mi-am
revenit din uimire, am legat câteva elitre cu o
sârmă. A fost dificil şi am reuşit doar ţinându-le
în poziţie verticală. Astfel, am făcut un fel de
bloc multistrat de elitre. L-am pus pe masă.
Chiar şi un lucru comparativ greu cum este o
pioneză nu putea fi aşeazată pe acest bloc: ceva
o împingea în sus şi apoi în lateral. Am fixat
pioneza deasupra blocului şi atunci au început
să se întâmple lucruri de necrezut (concret,
pioneza a dispărut complet pentru un moment)
care m-au făcut să înţeleg că acesta nu era un
fascicul ci cu totul altceva.
Eram din nou emoţionat şi, datorită
agitaţiei totul în jurul meu părea tulbure: dar a
trebuit să mă calmez şi în două ore am putut să-
mi continui munca... Totul a început de la acest
incident.
Şi, astfel în doi ani de muncă laborioasă,
o platformă gravitaţională aşa cum se vede în
figura 3 a luat naştere: un dispozitiv cu
caracteristici uimitoare. Este invizibil, nu
necesită nici un fel de motor tradiţional, asa cum
ni-l imaginăm noi, şi nu are aripi sau
combustibil. Este total lipsit de zgomot, atinge
cu usurinţă viteze de 1500 Km/h, care nu este
resimţită de pilot, nici măcar proprietăţile
inerţiale nu se manifestă sau cele de frecare cu
mediul ambiant (caldură), sau presiune
dinamică, sau alte efecte. Aceasta arată de
asemenea foarte simplu: o platformă cu un
ghidon.
O scurta investigatie
În 1992, în ziarul “Tineretul Siberiei” a
fost publicată o versiune preliminară a cărţii lui
Grebennikov “Lumea Mea”. Fotografiile cu
Grebennikov zburând pe platforma lui au fost
publicate pentru prima dată. Fotografiile au fost
de asemenea publicate şi în revista “Тehnologia
Tineretului”.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
De la rău la şi mai rău, în revista
“Тehnologia Tineretului” s-a scris că, cartea va
avea aproximativ 500 de pagini şi 400 de
imagini. În acelaşi articol s-a scris că principiile
detaliate de funcţionare ale platformei
antigraviţationale vor fi publicate în cartea
“Lumea Mea”. Grebennikov a vrut să facă o
descriere completă a invenţiei lui. Acesta era
subiectul principal al întregii cărţi. Dar
corectorii şi un editor (şi posibil şi autorităţile)
i-au explicat lui Grebennikov că este interzis să
publice asemenea informaţii.
Aşa că Grebennikov a trebuit să şteargă
fragmente de text şi să le potrivească. Acesta
este şi motivul pentru care în carte au rămas tot
felul de sugestii şi cuvinte specifice. Pentru a
putea şterge complet informaţiile despre
platforma antigravitaţională, el a trebuit să
rescrie întreaga carte. Două fotografii cu zborul
lui Grebennikov au fost lăsate în carte, deoarece
ele ereau deja destul de cunoscute de oameni.
Ca rezultat, cartea are acum peste 300 de pagini
care conţin multe imagini de fluturi către
sfârşitul capitolului 5.
Deşi Grebennikov nu a putut să publice
descrierea invenţiei, el a încercat să le spună
cititorilor, prin diverse sugestii, fundamentele
invenţiei sale (în 1990 el a vrut să spună acest
lucru întregii lumi, apoi în 2000, după ce s-a
imblonăvit, el a început să reducă informaţiile
despre platformă deoarece a considerat-o
periculoasă pentru sănătatea oamenilor).
În articolul din revista “Tehnologia
Tineretului” s-a scris că Grebennikov a
demonstrat caracteristicile plaformei
antigravitaţionale într-un muzeu (la Institutul
Siberian de Cercetări în Agricultură şi Chimie
Agricolă), pentru toţi cei prezenţi. Probabil că
foarte multe fotografii au fost făcute în muzeu.
Şi bineinţeles că există şi foarte mulţi martori
care au văzut platforma. Aceştia trebuie să
existe undeva!
4
New Energie Technologies #3 (22) 2005 http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Fig 4. “Aceste stranii, extraordinar de fine şi complexe instrumente şi dispozitive ale insectelor sunt utilizate nu doar
pentru simţuri ca: atingere, miros, vedere, auz, ci şi ca receptoare sau generatoare de unde electronice în timp ce
unele din ele se opun gravitatiei terestre. Imaginea a fost luată cu un microscop electronic.

Aţi acordat atenţie cuvintelor magice ”...şi câteva dintre ele se opun atracţiei
pământului...”? Este întradevar ciudat că aceste “...stranii celule stelate...” nu pot fi văzute deşi
“...micro-structurile ritmice neobişnuite.. .compozitia extrem de ordonată arată ca şi cum ar fi fost
presate de o maşină complicată conform cu desenul specia şi calculul... incomparabila structură
spongioasă...” se vede foarte clar pe a treia fotografie. Totuşi dacă ne amintim remarca lui
Grebennikov: “...Nu am observat nimic nici chiar asemănător cu aşa un neobişnuit micro-model, în
nici o altă parte a corpului insectelor, nici în alta parte în natură, nici în tehnologie, nici în artă...”.
Poate fi observat obişnuitul fagure hexagonal. Sau întradevăr, Grebennikov vrea să zică că fagurii
(ca în experimentele de producere a efectului de structura cavitară - ESC) sunt un exemplu
simplificat a acestui model complicat şi efectul antigravitational poate deja fi observat în aşa o
structură de simplă? Aici sunt mai multe fotografii de faguri:

Fig.5 Structuri multicelulare ale insectelor mărite de sute şi mii de ori de către un microscop electronic

Acestea sunt singurele imagini din carte, unde “...stranii celule stelate...” pot fi văzute. Este
posibil ca acestea să fie prototipul folosit în construcţia platformei. Sau cel puţin, acestea sunt ceva
foarte apropiat. Putem presupune că acestea sunt faguri (la nivel micro) şi un element cu o stea
realizat din mai multe straturi de celule. Exact ca în aceste imagini.

5
CopyLeft SaDAng
New Energie Technologies #3 (22) 2005 http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Un dispozitiv real a fost construit într-o Dispozitivul

singură copie care a dispărut dupa moartea lui
Grebennikov. Oricum, în muzeul mai sus O analiză aprofundata a unei posibile
mentionat, a rămas un model după platforma platforme a lui Grebennikov este publicată la
realizată de Grebennikov. În momentul de faţă http://dragon-matrix.narod.ru (nu este un design
doar postul de comanda a mai rămas. Placa de real ci o posibilitate).
bază a fost furată, postul de comanda partial
dezmembrat, toate piuliţele fluture din ipsos
sunt rupte – se pare că hoţii au încercat să le
Postul de comanda (ghidonul)
desfileteze  ! Totul – butoanele,
Prima secţiune a postului de comandă
comutatoarele, mânerele sunt făcute din ipsos,
este mânerul în formă de T care este sudat la
ghips şi carton şi vopsite în argintiu.
cealaltă secţiune. Acesta este plin de butoane,
indicatoare (LED-uri), există şi un comutator
Grebennikov a încercat cu certitudine să
electric (5). Instrumentul din centrul ghidonului
reproducă dispozitivul cu cât mai mare
este un altimetru (4). Un comutator (5) cu 2
acurateţe, ţinând cont de faptul că şi piuliţele
poziţii (pornit-oprit) este utilizat pentru pornirea
fluture au fost făcute tot din ghips, fiind mult
echipamentului electric al platformei, şi
mai uşor să folosească unele reale. Deci se pare
probabil pentru activarea “motorului”.
că copiile din ghips au fost făcute întradevar
după platforma reală. Este regretabil că partea
La stânga altimetrului este localizat un
inferioară a platformei este pierdută. Ea ar fi
buton de start (3). Grebennikov îl apăsa când
putut conţine copii ale lamelelor, şi ar fi
platforma era încă pe sol (chiar înainte de
reflectat schema reală cinematică de control a
decolare). Apăsând butonul, o placă condensator
acestora. Dacă ne-am putea uita la schema de
plasată în secţiunea motorului, este încărcată la
control, ar putea fi posibilă eliminarea multor
un potenţial foarte mare. În partea terminală
versiuni ale principiului de realizare a
stânga a ghidonului se află un LED verde (1).
antigravitaţiei. O serie de întrebări s-ar îngusta...
El indică faptul că placa condensator din
secţiunea motorului este încărcată (şi probabil
poate indica şi nivelul încărcării prin
intensitatea culorii LED-ului).

Fig.7 Schema elementelor de pe postul de comandă

6
CopyLeft SaDAng
New Energie Technologies
Fig.8 Schema elementelor de pe a patra sectiune a postului de comanda
În partea opusă, la extremitatea dreaptă a
ghidonului se află 2 LED-uri roşu (8) şi alb (7).
Acestea sunt direct conectate la unitatea
mecanică de strângere – desfăşurare şi înclinare
a lamelelor. LED-ul alb indică mişcarea în plan
orizontal, iar cel roşu cea în plan vertical.
Mânerul rotativ din stânga (2)
controlează desfăşurarea lamelelor, adică
mărirea suprafeţei active – tracţiune verticală.
Mânerul rotativ din dreapta (6) controlează
schimbarea unghiului de rotaţie al fiecarei
lamele în jurul axului longitudinal – tracţiune
orizontală.
Două butoane de deblocare (14, 9)
plasate către burta pilotului, sunt plasate în
dreptul şi mai jos decât comutatorul pornit-oprit
şi butonul de start. Acestea sunt conectate
mecanic la manşoanele rotative confrom
principiului “apasă şi roteşte”. Pentru a putea
roti manşoanele trebuie iniţial apăsat butonul
corespondent. Daca nu se mai apasă pe buton
atunci manşonul va rămâne blocat în poziţia
existentă. Aceste butoane îndeplinesc rolul unui
“pilot automat”, cel din stânga stabilind
înălţimea de zbor, iar cel din dreapta viteza (prin
blocarea manşoanelor rotative în poziţia dorită).
CopyLeft SaDAng
#3 (22) 2005 http://www.faraday.ru
14 mai 2010
Toate celelalte elemente care se mai văd
pe postul de comandă sunt şuruburi de fixare.
Nu există elemente de control şi diagnosticare a
funcţionării exceptând pe cele menţionate deja.
Cel mai important lucru la postul de comandă
este că aceasta se răsuceşte în plan orizontal,
exact ca şi ghidonul unei biciclete, şi care
controlează mecanismul de rotire al platformei
(asincronismul rotaţiei simetrice a blocului de
lamele). Mişcarea de rotaţie este transmită de un
cablu flexibil (cu un diametru de aproximativ 10
mm). Cel mai mare şurub (13) de pe ghidon,
care este poziţionat sub altimetru are rolul de a
bloca acest cablu. Făcând legatura întregului
post de comandă cu platforma, acest cablu de
rotaţie este legat la cutia centrală (cea mai mare
din fotografie, la care Grebenikov ataşează
platforma). “Deşurubând piuliţele fluture de pe
cutia centrală a postului de comandă, pot
scurta postul de comandă ca pe o antenă
telescopică, apoi scot cablul din platformă, pe
care o împăturesc în două datorită
balamalelor”.
Apropo, postul de comandă se poate roti.
Lângă şurubul care prinde cablul de transmitere
a rotirii, este sudată o bridă metalică (10).
7
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Grebennikov se prindea de această bridă
cu o curea. A doua secţiune a postului de
comandă nu prezintă interes deoarece este o
simplă ţeavă. Este necesar totuşi să menţionez
că această secţiune nu se roteşte odată cu
ghidonul, fiind prinsă cu şuruburi de a patra
secţiune, care este fixă, a postului de comandă.
Piuliţa fluture (11) din partea inferioară a
ghidonului nu este pentru fixarea acestuia la
secţiunea a doua, ci împreună cu o fantă de pe a
doua secţiune ajută la limitarea rotirii acestuia.
Există un buton pe a treia secţiune, orientat către
pilot. Nu este un LED, ci un buton, deoarece
Grebennikov la colorat în aceiaşi culoare maro
ca şi postul de comandă. De ce ar vopsi cineva
un LED? Destinaţia acestui buton va rămâne
necunoscută poate. La fel ca şi destinaţia piuliţei
fluture de pe secţiunea a patra (cea orientată
către pilot).
A patra secţiune se termină cu o flanşă
cu trei şuruburi (25). Această secţiune nu se
roteşte, datorită faptului că la ea este sudat
mecanismul de blocare a zborului. Corpul (17)
al acestui mecanism este o ţeavă cilindrică, al
cărui capăt liber este tăiat sub un unghi de 40 de
grade şi închis de un capac (16) prins cu trei
şuruburi mici. În centrul capacului este o gaură
unde intră mânerul (15) mecanismului. Mânerul
este cu arc şi acţionează pur mecanic. Din partea
inferioară centrala a acestui mecanism coboară
o ţeavă subţire până în cutia de control. Prin
această ţeavă, era ori un cablu, ori o funie cu un
şurub la capătul dinspre lamele. Când mânerul
este ridicat în sus, este imposibil să zbori. Daca
este tras înspre pilot, zborul este permis.
Pe partea superioară a mecanismului de
blocare a zborului, este un element de reglaj
(26). Acesta arată ca un mic cilindru cu o
parghie orizontală care este utilizată pentru
rotirea acestuia. El reglează acurateţea operării
mecanismului de conectare – deconectare (prin
tragerea de cablu sau altcumva). Cel mai
probabil, mânerul este un mecanism de proţectie
standard, care blochează funcţionarea platformei
anti-gravitaţionale fără un pilot.
Acum să discutăm despre mica cutie din
partea inferioară a postului de comandă. Patru
piuliţe fluture (19, 24) localizate pe partea
superioară a cutiei o fixează pe aceasta la
platformă.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Cele două piuliţe fluture din laterale (20,
23) reglează acurateţea operării distribuitoarelor
(acurateţea desfăşurării şi strângerii lamelelor).
Există două distribuitoare: cel din stânga este
pentru separarea (desfăşurarea) lamelelor, şi cel
din dreapta pentru schimbarea unghiului
acestora. Fiecare distribuitor mecanic al
efortului (poziţionat orizontal) este conectat
printr-un cablu la cele două manşoane rotitoare
de pe postul de comandă. Apoi, eforturile sunt
distribuite prin câteva cabluri, la fiecare din cele
patru blocuri de lamele.
Pedala (22) situată pe partea pilotului, de
pe cutia de control, este folosită cu piciorul
drept, şi are rolul de “coborare rapida” (sau
coborare standard).
Un alt comutator oprit-pornit este
localizat chiar lângă pedală (în partea stangă a
acesteia). Are culoarea portocaliu strălucitor şi,
ori e facut dintr-un material transparent şi
luminează din interior datorita unui LED, ori
este făcut dintr-un material opac vopsit cu
vopsea fluorescentă. De ce? El este colorat aşa
deoarece este utilizat doar pe timpul nopţii.
Ce controleaza? O mică lumină de
balizaj este plasată pe partea dreapata a
platformei. Acest comutator porneşte lumina de
balizaj. Această lumină este de tip flash. Becul
de balizaj este cuplat printr-un rezistor la un mic
acumulator, ascuns în cutia de control (este
analog cu o baterie de 9V de tip Krona, are
aceiaşi mărime doar că este cilindrică).
Baterie Крона 9V
8
New Energie Technologies
14 mai 2010
Este necesar să supliniez că aceast
acumulator poate furniza curentul necesar
pentru toate LED-urile, becul de balizaj şi
pentru transformatorul de înaltă tensiune şi
încarcă plăcile condensatorului din dispozitivul
de mişcare, pentru două săptămâni de operare
continuă (cel puţin acest acumulator asigură
curentul necesar pentru o perioadă lungă).
Acesta poate de asemenea fi încărcat acasă.
Lumina de balizaj poate fi folosită la
decolare şi la aterizare, nu pe timpul zborului,
din două motive. Primul, nu este nimic de
luminat pe cer. Al doilea, dacă iradiatorii
platformei au suficientă putere, platforma
devine invizibilă, şi opreste lumina să treacă
dincolo de limita câmpului generat. Şi mai mult
de atât, este destul de greu ca din greşeală să
calci pe bec şi să-l spargi, deoarece este
poziţionat într-un loc facil.
Baza Platformei
Grebennikov şi-a făcut aparatul lui de
zburat dintr-o platformă, aşa că multe şuruburi
şi piuliţe fluture sunt parte componentă a acestei
platforme.
Fiecare jumătate de platformă a fost
facută de Grebennikov dintr-o singură piesă de
lemn, în timp ce platformele industriale sunt
făcute din placaj cu scânduri îmbinate.
Fig.9 O vedere de dedesubt a platformei. (imagine din cartea “Lumea mea”).
Pot fi văzute lamelele şi profilul acestora.
CopyLeft SaDAng
#3 (22) 2005 http://www.faraday.ru
Dar această platformă este o cutie de la
un vechi microscop rusesc, cu grosimea
peretelui extern de 8 mm şi marginile de
aproximativ 50 mm. Grebennikov a trebuit doar
să ia folia de plastic din interior şi să adauge un
strat de ulei pe exterior. El a facut aceasta deşi
grosimea placajului de 8 mm făcea această
operaţie inutilă. Posibil ca Grebennikov să fi
intărit baza cu o folie de metal pe partea
interioară.
Lamelele (Blocul de lamele)
Forma lamelelor este cea a unui evantai
standard realizat din elemente lungi şi plate.
Există patru evantaie. Fiecare din cele patru
evantaie este fixat pe axa lor verticală în cele
patru colţuri ale platformei. Aceasta poate fi
vazută în fotografii. Chiar şi în desenul lui
Grebennikov se poate vedea aceasta.
Două capete de şurub se pot deasemenea
vedea în fotografii, aproximativ în mijlocul
fiecărei jumătăţi de platformă. Aceasta este
legatura mecanismului de distribuţie, care
transferă efortul de la distribuitoare la un
dispozitiv de deschidere a evantaielor. Fiecare
evantai este făcut din 9 lamele. Pentru a fi cat
mai rezistente, acestea sunt făcute din plăci de
metal.
9
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Micro-reţelele sunt lipite pe partea
superioară a lamelelor. Pe de o parte, plăcile
metalice nu afectează funcţionarea micros-
reţelelor, deorece efectul de structură cavitară
nu poate fi ecranat de acestea, iar pe de altă
parte protejează micro-structurile de efectele
mecanice ale aterizării (influenţa ierbii, a
pietrelor...). Găurile care se pot vedea în plăci
sunt doar pentru a uşura greutatea totală a
platformei. Se poate vedea din poză cat de greu
ii este lui Grebennikov să manevreze platforma.
Efectul anti-gravitaţional (creat datorită
efectului structurilor cavitare) este produs de
celule, dar acestea au nevoie de “carburant”
pentru a lucra la eficienţă maximă.
În general vorbind, efectul de structură
cavitară lucrează în modul următor: orice
material este compus din particule care vibreaza
cu o frecvenţă proprie (citiţi cosmologia lui
Tesla, munca lui John Worrel Keely, Thomas
Henry Moray, Wilhelm Reich şi altii). Datorită
acestei vibraţii atomice, apare o undă staţionară
în jurul fiecărui obiect (şi mai departe, reflexii
“discrete” sau un maximum al acestei unde.)
Astfel, fiecărui material ii este asociată o
frecvenţă şi o lungime de undă specifice (după
Grebennikov, acestea sunt o “reflexie a undelor
de Broglie”). Dacă facem o gaură într-un
material, pereţii acestuia vor începe să “radieze”
direct unul către celălalt, sau sub diferite
unghiuri. Dacă poate fi găsit unghiul corect
pentru o asemenea gaură, undele radiate se vor
însuma şi va apărea un câmp de o anumită
putere într-un anumit punct din spaţiu. (câmp
antinodic). Deci, să tragem concluziile. Prima
dată, este nevoie de cât mai multe suprafeţe
pentru fiecare celulă (poate pare straniu, dar
poligonul cu cele mai multe laturi care poate
umple o suprafaţă plană fără să rămână goluri,
sau întreruperi este hexagonul). A doua, cu cât
este mai mică fiecare celulă, cu atât sunt mai
multe suprafeţe în unitatea de volum. Mai multe
celule, şi respectiv mai multe suprafeţe,
înseamnă implicit un efect de structură cavitară
mai puternic. Să mai remarcăm că mărimea unei
celule nu este arbitrară, ci este multiplu al undei
“reflectate” (poziţia maximă), care la rândul ei
depinde de materialul utilizat.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Undele “reflectate“ pot fi mai departate
sau mai apropiate de suprafaţă. Cele mai
apropiate au puterea cea mai mare.
Deci, avem o grilă foarte fină. Stabilind
o anumită geometrie a celulelor acesteia
(mărimea şi forma planurilor, unghiurile între
planuri), putem concentra câmpul STATIC
(radiaţia materialului) într-un anumit punct din
spaţiu. Oricum, noi suntem interesaţi înainte de
toate, de gradientul forţei. Câmpul static
menţionat nu produce lucru, şi confirmă legea
conservarii energiei. Nu există anti-gravitaţie
încă.
Apoi utilizam teoria leptonilor a lui
Isakov (reţineţi că leptonul, eterul şi orgonul
sunt acelaşi lucru). Trebuie stabilită o asemenea
formă a celulelor, care va permite apariţia
diferitelor câmpuri de forţă: de la foarte slabe la
foarte tari. Cu cat este mai mică distanţa între
câmp şi suprafaţa materialului, cu atât sunt mai
puternice undele ”reflectate”. Putem trage o
simplă şi logică concluzie, că o faţă a unei
celule trebuie să fie mai mică decât cealaltă.
Dacă o celulă iniţială este cilindrică, va trebui să
avem un con; daca este triunghiulară sau pătrată
va trebui sa avem o piramidă cu baza
triunghiulară sau pătrată. Dacă iniţial avem un
hexagon, atunci piramida rezultantă va fi
hexagonală.
Este necesar să discutăm despre rolul
leptonilor în explicarea efectului gravitaţional.
Aceştia zboară haotic, în toate direcţiile în tot
spaţiul. Aceştia traversează prin toate corpurile,
dar transmit o parte (foarte mică) din viteza lor
acestor corpuri. Acum imaginaţivă două sfere.
Un flux de leptoni zboară către aceste sfere,
trece prin prima sferă, frânează şi “iradiază” a
doua sferă mai putin decât pe prima (a doua
sferă este în “umbra leptonică” a primei sfere).
La fel şi invers. Astfel presiunea dintre cele
două sfere va fi uşor mai mică decât presiunea
din exteriorul lor, ceea ce va conduce la atracţie
între două corpuri. Acest efect se numeşte
gravitaţie.
Deci, noi avem nevoie de anti-gravitaţie.
Există leptoni sau eter peste tot în univers.
10
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Dacă va fi inventat un dispozitiv care să
fie capabil să schimbe direcţia leptonilor după
necesitate (să creeze vânt eteric), problema
noastră va fi rezolvată. Noi avem deja acest
dispozitiv – acesta este format din celulele
noastre. O celulă conică (sau cuneiformă) ia un
flux de leptoni din direcţie orizontală (aceasta
va deveni evident după ce citim munca lui
Wilhelm Reich, ataşată la sfârşit) şi îl
redirecţionează în plan vertical: o mică parte din
flux merge într-o direcţie, în timp ce aproape
întreg fluxul merge în alta. Desigur, doar dacă
axa celulelor este plasată vertical ca în
platforma lui Grebennikov.
Acum, dacă noi plasăm această reţea
solidă, alcătuită din microcelule, sub platformă
(într-o zonă între corp, şi de exemplu, între
Pământ şi platforma cu un om) şi o orientăm în
aşa fel încât “vântul eteric”, care este creat de
aceasta, loveşte platforma de dedesubt,
compensând insuficienţa creată de presiunea
leptonică, platforma şi pasagerul ei va deveni
imponderabil şi va zbura în sus. Controlând
puterea şi direcţia unui flux eteric (lamelele sunt
utilizate pentru aceasta) noi avem aproximativ
aceiaşi idee de vector de forţă ca şi în cazul
jeturilor. Singura diferenţă este că eterul este aşa
de insensibil pentru noi, încât nu există curenţi
de aer puternici. La prima vedere, nu există
nimic! Platforma doar prinde viteză şi înălţime
fără nici un zgomot, sau alte efecte vizuale sau
de altă natură. Forţa inerţială nu-l influenţează
pe pilot. Este necesar de reţinut că, capul este
mai greu decât picioarele, în timp ce picioarele,
la rândul lor sunt mai grele decât platforma –
este un gradient al forţei anti-gravitaţionale!
Este interesant că este posibilă realizarea
de celule simetrice (cum sunt obişnuiţii faguri
de albine) in loc de cele cuneiforme. Jumatate
din acest “vânt eteric” bate către pământ – e in
regulă. Este nerezonabil: aproximativ aproape
jumătate din putere este pierdută (oricum,
puterea poate fi mărită prin micşorarea
dimensiunii celulelor cu 0,5), dar din punct de
vedere tehnologic acest tip de retea este usor de
construit.
Acum să vorbim despre “combustibilul”
celulelor. Grebennikov a observat că în cazul
experimentelor sale despre efectul structurilor
cavitare, este necesar să luăm în calcul, în
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
condiţii normale, Soarele. Ideea este că,
împreună cu lumina soarelui, o curgere intensă
de eter (sau leptoni) vine de la Soare. Aşa cum a
fost observant şi de Grebennikov, pe durata
decolării, platforma acestuia era mereu trasă
într-o direcţie, care era opusă Soarelui. Aceasta
se întâmpla pentru că, pe partea cu Soarele,
lamelele devin mult mai eficiente si lucrează
mult mai bine, mutând platforma intr-o anumită
direcţie. Acesta este răspunsul. În cazul în care
platforma a fost mutată, din diferite motive,
aceasta nu poate fi explicată prin “condiţii
normale”. În acest caz, au loc diferite perturbări
ale mediului. Nu le vom analiza aici, deoarece
acestea sunt fluctuaţii care nu afectează zborul.
Să ne gândim la electrostatică. Dacă în
toate descrierile experimentelor lui Grebennikov
incluzând în acestea o regularitate întâlnită la
gândaci (două straturi de structuri reticulare sunt
mult mai puternice decât un singur strat), cum
poate fi explicat faptul că un evantai strâns (un
pachet multistrat de faguri) este mult mai SLAB
decât unul nestrâns (plasarea tuturor fagurilor
intr-un singur strat)?
Este evident că puterea creşte pe durata
desfăşurării lamelelor: “Mişcând o mână,
desfăşor lamele din nou şi mă ridic vertical”
sau “Un cablu flexibil din interiorul mânerului
transmite mişcarea de la mâna stângă la
lamelele gravitaţionale. Prin strângerea sau
desfăşurarea lor, eu realizez decolarea sau
aterizarea”. Ce creşte pe durata desfăşurării
lamelelor? Corect, suprafaţa lor creşte. Dar nu
doar suprafaţa, ci suprafaţa de interacţiune cu
stratul secundar. Este de neinţeles că nu există
structuri suplimentare sub evantaie. Dar exista o
asemenea strctură deasupra lor. Va aduceţi
aminte de placa de metal?
De ce electrostatica? Diferite elemente
electrice sunt instalate pe platformă. Aceasta
înseamnă că se utilizează electricitatea. Este de
asemenea cunoscut faptul că un câmp
electrostatic de înalt voltaj poate produce lucru
mecanic (amintiţi-vă spusele lui Tesla), care nu
este consumat pe durata existenţei acestuia. Este
posibil să se obţină înalt voltaj de mulţi
kilovolţi, cu dispozitive compacte care
utilizează baterii de ceas.
11
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
In Novosibirsk, în anii 90, o întreagă gamă de
asemenea dispozitive a fost vândută, de la cele
cu electrosocuri la stimulatoare.
O asemenea “cutie” poate fi plasată cu
uşurinţă în cutia de sub postul de comandă.
Apăsând butonul de pornire (butonul de pe
manerul stang al postului de comanda),
transformatorul este alimentat pentru o scurtă
perioadă de timp si placa terminala aflata puţin
deasupra plasei metalice obtine astfel o
considerabilă încărcătură electrostatică. LED+ul
verde indica gradul de încărcare al plasei
metalice. Aceasta nu se poate descărca singură
pe durata operării, dar se descarcă încet prin aer
(aşa numita descărcare corona). Astfel,
Grebennikov trebuia să apese periodic
menţionatul buton, urmărind lumina data de
LED. Este posibil să poată fi construită o
schemă automata de control al acestui proces,
dar Grebennikov nu avea cunoştinţe de
electronică. Si foarte puţine de
electrotehnologie.
Există o singura întrebare: “Ce a arătat
Grebennikov în desen? Pot fi ori AMÂNDOUĂ
jumătăţile de platforma, ori doar jumătatea din
SPATE.” Prima versiune va fi susţinută de către
suporterii unei interpretări brute a operării
platformei: o forţă repulsivă ce este direcţionată
în JOS (tehnologiile vortex si altele). A doua
versiune este confirmată de o gandire
rezonabilă: “NU sunt două partiţii interne
verticale, la care sa fie fixate lagărele rotative,
între evantaiele din desen. Înseamnă ca in desen
sunt arătate cele două evantaie din SPATE.” În
presupunerile noastre, noi considerăm ca există
o forţă direcţionată în sus către platformă şi care
bate către partea inferioara a acesteia.
Înţelegând construcţia platformei în acest fel,
este posibil să explicăm cum se poate frâna, prin
înclinarea perechilor de evantaie din spate. În
acest fel funcţionează pedala de pe platformă.
Corespunzător, perechile de evantaie de pe faţă
lucrează la fel, dar în oglindă (creând tracţiune
în direcţia de deplasare). Este bnecesar de
menţionat, doar când este cazul (pentru militari
şi cosmonauţi), că înclinarea nu se face pentru
întregul evantai, ci pentru fiecare lamelă în
parte. Fiecare lamelă are propria ei axă.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Mânerul din stânga lucrează NORMAL
doar cu evantaiele din spate (nu ar fi suprinzător
dacă se va descoperi că cele două evantaie din
spate sunt mai puternice decât cele frontale.)
care crează tracţiunea verticală. Grebennikov stă
doar pe jumătatea din spate a platformei.
Trageţi concluziile. Mânerul din dreapta
ÎNTOTDEAUNA controlează doar evantaiele
frontale, care crează tracţiunea orizontală (LED-
ul alb luminează). Rotaţia, aşa cum de altfel
deja s-a discutat, este transmisă mecanic prin
răsucirea unui cablu gros şi flexibil. Efortul
rotativ este transferat de la unitatea de
transmisie aflată în centrul cutiei de sub
ghidonul postului de comandă, printr-o metodă
standard “auto”, prin nişte tije de control cu
pinioane conice la capete (dar capete conice pot
lipsi) direct la unitatea rotativa de legătură cu
evantaiele FRONTALE. Evantaiele din spate
nu sunt utilizate de către Grebennikov pentru
control. Aşa că cuplul mecanic din spate este de
trei ori mai simplu decat cel din fata. Pe durata
zborului, evantaiele sunt desfăşurate, şi când
pedala este apăsată, mecanismul pedalei roteşte
lamelele, şi încetineşte platforma după ce în
prealabil a „tăiat gazul” (LED-ul alb se stinge şi
cel roşu se aprinde). Efortul pentru desfaşurarea
evantaielor şi răsucirea placuţelor evantaielor
posterioare, se transmite prin cabluri flexibile;
aceasta permite strângerea cu uşurinţă a
platformei. Astfel, pedala este analoagă în
funcţionare cu manerul drept dar pentru
evantaiele frontale nu cele posterioare.
Invizibilitatea platformei
Un motiv pentru invizibilitatea instabilă
a pilotului, descrisă de Grebennikov este
cauzată de existenţa a patru câmpuri încrucişate
în loc de influenţa unuia singur. Locul unde stă
pilotul este un produs al acestor 4 câmpuri.
Dacă ar fi existat doar un singur câmp, acesta ar
fi fost stabil.
Evantaiele, în acord cu modul de zbor, î-
şi schimbă puterea radiată şi direcţia acesteia tot
timpul (decolare/aterizare, accelerare/frânare, şi
mai ales întoacere). Aşa că noi vom discuta doar
despre prezenţa efectului de invizibilitate.
12
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Lumina poate ajunge nestingherită la
“sfera” din jurul lui Grebennikov (în zona de
influenţă a câmpului creat de faguri) dar nu se
mai poate întoarce. Din această cauză
Grebennikov este invizibil. El poate vedea totul
deoarece lumina îi atinge retina. Dar nici o rază
nu este reflectată înapoi de la el, deoarece
întreaga lumină (un flux de particule venind din
exterior) a fost absorbită de către procesul
generat de către plase, lumina fiind utilizată (un
flux de particule aducând “combustibilul” la
plase).
Atunci când Grebennikov se află pe
pământ, el era vizibil deoarece lamelele erau
strânse si nu lucrau (deci, ele nu absorbeau
lumina sau oricare alte particule). De îndata ce
începea să se ridice şi să crească puterea
(mărind suprafaţa evantaielor), el uşor (nu
brusc) începea să devină invizibil. Desigur,
invizibilitatea era totală pe timpul zborului, iar
la întoarcere, procesul era la fel. De aceea, când
Grebennikov zbura jos deasupra pământului (şi
genera puţină putere), el devenea vizibil (avea
umbră). La fel se întâmpla pe durata unei scurte
aterizări, în modul “cădere ca o piatră”, când
eventaiele erau strânse: el devenea complet
vizibil. De aceea era posibil ca să-i poată fi
facute poze pe durata decolării, când acesta
zbura jos. Dar când zbura “deasupra vârfurilor
brazilor” era imposibil să-i fie făcute poze,
deoarece nu exista lumină reflectată de la el,
astfel acesta era invizibil.
Umiditatea şi electrostatica
Grebennikov a mai observat un detaliu:
era imposibil să zboare cu platforma pe timp
ploios. Pe de o parte, umiditatea crescută nu
favorizează electrostatica (iar gândacii zboară
doar pe vreme însorită deoarece elitrele
chitinoase sunt foarte electrostatice; un gândac,
foarte probabil, foloseşte următorul efect:
electrostatica + ESC = antigravitaţie). Pe de altă
parte, aşa cum insuţi Grebennikov a scris:
“Luaţi un duş şi deschideţi apa rece. Încet
apropiaţi palmele de jetul de stropi: mulţi
oameni simt căldură în acest moment. Defapt,
aceasta este ESC marit de mişcarea noilor
elemente a “reţelei multistrat”: picăturile de apă
şi golurile dintre ele ”.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
După antrenamentele făcute în bucătărie sau
baie, veţi simţi mult mai puternic acest efect în
preajma fântânilor arteziene şi a cascadelor.
Chiar dacă presiunea atmosferică nu coboară,
ploaia îndepărtată crează un puternic câmp ESC,
a carui influenţă se simte de la distanţă de mulţi
kilometri. Amintiţivă cum vream să mergem la
culcare înainte de ploaie, chiar aflându-ne într-o
cameră închisă: ESC nu poate fi ecranată.
Multe picături mici şi spaţiile dintre ele
formează o structură multidimensională goală,
care influenţează prin propriul ESC. Aceasta,
oricum, nu ajută dispozitivul bazat pe acelaşi
principiu să zboare.
Sub desenul cu gândacul Grebennikov a
scris: “Când un mic gandac din Asia Mijlocie
stă ca acesta (acesta este viu!) pe un deget, se
simte de parcă degetul ar fi tras în sus”.
Fii atent: insecta este vie!!! Posibil că
elitrele unui gândac uscat să NU arate efectul de
respingere. Repet: este posibil. Ce vreau să zic?
Probabil, gândacul uscat nu are suficientă
încărcătura statică pe elitre şi aceasta previne
afişarea efectului antigravitaţional. Este de
asemenea posibil ca sarcina electrostatică să nu
fie transmisă de elitre ci de hemolimfa (tip de
sânge) insectelor. Sau poate nu este vorba de
sarcină electrostatică ci de altceva.
Ca un exemplu, aici este un mic
fragment din “munca” lui Mister X (nota
editorului: Mister X este un vizitator al site-ului
http://dragons_matrix.narod.ru): “Odată,
accidental am omorât o gargariţă (ştiam despre
descoperirea lui Grebennikov din articol). Nu
sunt sigur dacă vreau să spun însa eu am
încercat chiar cu elitrele una peste alta dar fără
nici un success. Nu aveam microscop dar am
utilizat o lupă normal pentru examinarea
elitrelor. Chiar şi sub o asemenea slabă marire
am putut vedea cu claritate în interior
“marginile” unor pereţi longitudinali subţiri.
Urmându-mi pur şi simplu curiozitatea, am
strivit una din elitre între degete. Ca rezultat, un
lichid roşu a curs din ea. Doarece curiozitatea
continua, am luat o baterie normală, un bec şi o
bucată de sârmă. Am găsit un fapt interesant:
linhidul era conductor.
13
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
După ce am citit cartea şi am analizat desenele,
aceasta m-a lămurit că e vorba de un simplu
condensator electrolitic, cu hemolimfa (sângele
insectelor) având rolul de electrolit şi dielectric
(elitra)!”.
Ce idee! Un condensator electrolitic, ce
crezi?! În general este evident că, chiar dacă
adunăm necesarul de elitre, trebuie să facem
foarte multe şi DIFERITE experimente. Dar
cum să creăm proprietăţile unei elitre “vii” la
una “moartă”? Platforma lui Grebennikov a
funcţionat; aceast este clar, aşa că este posibil să
poată fi reproduse tehnic proprietăţile elitrelor
“vii”.
Nota editorului: Aici este momentul să
amintesc cititorilor despre o altă posibilitate
de creare a motoarelor, care se numeşte
“condensatoare asimetrice”. Articolele
despre acesta au fost publicate în revista
noastră.
Martorii
După cum s-a constatat, Grebennikov a
sperat să rămână invizibil degeaba. Au fost
gasiţi oameni care susţin că l-au văzut zburând.
Mister X scrie: “Am fost interest de
Grebennikov, încă de când un articol
denumit “Zbor nocturn peste oraş” care a
fost publicat în ziarul “Tineretul Siberian”
din anul 1991. O condişie prealabilă a fost
observarea zborului unui OZN la mijlocul
lunii Martie 1990. OZN-ul nu arăta ca o
“farfurie” sau ca un “obiect”. Obiectul
observat a fost la fel ca cel din desen, deşi nu
pot afirma că a fost vorba de zborul lui
Grebennokov sau nu.”
Riscuri Biologice
Grebennikov a murit la varsta de 74 de
ani. Vărsta este venerabilă, dar moartea a fost
cauzată de o serie de boli, care pot fi obţinute de
exemplu, ca rezultat al iradierii datorate unui
camp electromagnetic puternic. Şi
Grebennikov a confirmat ca s-a îmbolnăvit
datorită zborului pe platformă. Dar poate fi
făcut din ţevi un cadru triunghiular, si câte o
platforma poate fi pusă în fiecare colţ, iar locul
pilotului să fie plasat în mijlocul ecstei
construcţii.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
În acest caz, pilotul nu va fi NICIODATĂ în
campul generat de platforme. Mai mult de atât,
Grebennikov a menţionat că desenul
triunghiular cu trei elemente (reţea de
platforme) este un tip ideal de control.
Pentru a exclude contactul pilotului cu
atmosfera, este instalată o cabina ermetică.
Aceasta furnizează un confort deplin si
protecţie.
Întrebări şi Răspunsuri
Întrebare: De ce Grebennikov, pe timpul
zborului stătea în picioare, în loc, de exemplu,
să stea in fund pe platformă, cu picioarele
atârnând înafară, in acest din urmă cay, de ce nu
a făcut un post de comandă mai scurt?
Răspuns: Amândoi, atat Grebennikov cât şi
platforma erau COMPLET în zona de influenţă
a gravitaţiei compensate, adică masa lor, sau
mult mai précis, greutatea lor nu era pozitivă ci
negativă, aceasta permiţând zborul. Dacă şi-ar fi
pus picioarele ÎNAFARA limitei câmpului,
greutatea acestora ar fi devenit normală din nou,
aproximativ 30-40Kg. Ca rezultat, platforma şi-
ar schimba poziţia verticală, într-una orizontală
datorită schimbării greutăţii. Şi Grebennikov va
cădea de pe ea. În general, nimic nu poate fi
scos înafara limitei platformei, pe durata
zborului.
Întrebare: Deci, este imposibil să fie construit
un dispozitiv, unde un pilot sa fie înafara
radiaţiei periculoase a lamelelor? Este necesar
sa fie în zona de influenţă a câmpului aşa cum
era şi Grebennikov?
Răspuns: Nu, este o eroare. Cabina pilotului
poate fi plasată înafara limitei câmpului de
radiaţie. Sunt necesare cel putin trei platforme
independente care să fie plasate pe marginile
unei asemenea “farfurii” la construcţia acesteia.
În plus, lamelele trebuie să fie mult mai
puternice decât cele ale lui Grebennikov,
deoarece noi va trebui să transportăm o masă
neanulată, cea a pilootului şi a cabinei acestuia,
aflate central între lamelele radiante. Mai mult
de atât, este necesar sa avem un dispozitiv de
stabilizare automată, care va elimina
instabilităţile aeronavei prin manipularea puterii
celor trei elemente radiante.
14
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Întrebare: De ce celulele (de exemplu ţevile),
orientate vertical radiază mai puternic decât cele
orientate orizontal (amintiţivă cum Grebennikov
a încercat să lege câteva elitre împreună şi toate
acele experimente cu ECS), dacă eterul este
pretutindeni.
Răspuns: Nu există o cantitate suficientă de
vânt eteric în spaţiul DINTRE două obiecte pe
direcţia vectorului de la un obiect la celălalt.
Aşa după cum vedem, Pământul are o
dimensiune uriaşă, şi în consecinţă, considerabil
leagă un flux care curge prin ea. Aceasta
cauzează influenţa garvitaţională puternică
asupra altor obiecte. Daca plasăm oricare celula
(ţeavă) orizontal, eterul va fi absorbit din
direcţie verticală prin pereţii celulei respective.
Datorită faptului că fluxul leptonic în acest caz
este foarte slab, obţinem o slabă eficienţă. Daca
plasăm celula vertical, eterul va fi absorbit din
direcţie orizontală. Pe direcţia orizontală, vântul
eteric nu este “ecranat” (pentru că Pământul este
mai jos decât celula, şi, de exemplu platform
este mai sus. Al doilea obiect poate să
lipsească).
Întrebare: Ce este un “principiu fractal”?
Răspuns: Imaginaţivă un fagure de albine
normal. Luăm o singură celulă hexagonală.
Dacă are dimensiunea corectă, câmpul ESC
generat de către fiecare perete care compune
această celulă, trebuie să coincidă exact cu axul
central (reflexia undelor de Broglie), adică
acelaşi maxim al undei staţionare. Avem o
anumită putere. Să adăugăm încă alte şase
celule de jur împrejurul primei celule, rezultă un
hexagon aproximativ. Câmpurile ESC generate
de părţile EXTERNE ale nou creatului hexagon,
vor coincide şi se vor însuma din nou în centru,
acestea fiind alte reflexii (mult mai puternic
decât primul observat de noi). Amândouă
grupurile de “maximum” se însumează, şi ca
rezultat, obţinem un câmp care este mai puternic
decât cel creat de toate celulele participante
luate individual. Acum adăugăm alte 12 celule
în jurul primului hexagon şi tot aşa. Maxmele
câmpurilor ESC de diferite mărimi se vor
însuma tot timpul. Acesta este un “principiu
fractal” foarte clar. Este evident că din această
cauză toată cartea lui Grebennikov este plină de
hexagoane.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Întrebare: Cum putem lucra cu o placă de
reţele de microcelule – să le presăm, să le legăm
într-un block – şi să instalăm aceste plăci într-un
dispozitiv – dacă o celulă zboară imediat ce o
lăsăm din mână.
Răspuns: Aceasta este o greşeală foarte
răspândită. Reţelele nu zboară ele însele. Doar
obiectele plasate în zona de gravitaţie
compensată (deasupra reţelelor plasate
orizontal), au greutatea egală cu 0. Dificultăţi
apar doar la ultimul stadiu de ansamblare, când
puterea elementelor constructive este relative
puternică şi se influenţează fiecare în parte. În
acest caz, la ansamblarea dispozitivului, este
necesar să se urmărească ca reţelele să fie în
poziţie vertical. Acest lucru face referire la
Grebennikov: când acesta î-şi strângea sau
desfăşura platform, o facea în poziţie vertical
(despre platform vorbesc).
Întrebare: Grebennikov nu poate face
intoarceri, la putere mică a tracţiunii verticale
(pe durata decolării, a aterizării si a coborârii),
nu-i aşa?
Răspuns: Da, pentru că în cazul tracţiunii
verticale minime, lamele sunt foarte puţin
desfăşurate. Aceasta nu permite întoarcerea
normală a lamelelor în jurul propriei axe
(schimbarea unghiului de înclinare). Pe durata
coborârii, alimentarea cu “gaz” nu mai este
necesară. Aceasta face ca utilizarea manerelor
postului de comandă să nu mai fie necesară,
deoarece lamelele evantaielor frontale sunt de
asemenea plasate în poziţie orizontală. Datorită
faptului că evantaiele de pe spate răspund de
tracţiunea verticală, este posibil ca evantaiele
frontale să fie doar pe jumătate închise în
poziţia lor minimă (când manerul drept nu este
răsucit), ceea ce permite utilizarea postului de
comandă pe durata modului de zbor “putere
redusă”. Dacă nu este aşa, atunci este posibil să
fie facut aşa. Mie mi se pare că Grebennikov nu
a facut aşa, deoarece acesta era împins in
direcţie opusă Soarelui şi nu i se putea opune,
deci nu putea gestiona funcţia de întoarcere pe
durata decolării. Fundamental, aceste detalii nu
influenţează zborul pentru că mişcarea este
neinerţială şi pe durata redistribuirii fluxului de
vânt eteric, se schimbă instantaneu şi vectorul
de mişcare.
15
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Întrebare: Se poate roti cu adevărat postul de
comandă.
Răspuns: Să ne gândim. Mâna stângă este
ocupată (aceasta desfăşoară lamelele şi crează
tracţiunea verticală); mâna dreaptă, potrivit
descrierii, schimbă unghiul de înclinare al
lamelelor (crează tracţiune orizontală de la 0 la
maxim). Astfel, doar pedala este lăsată înafara
uneltelor de control. Dar, prin utilizarea pedalei
(dacă considerăm ca aceasta este un omolog al
unui mâner de pe postul de comandă), noi
putem întoarce planul orizontal doar într-o parte
(mişcarea pedalei este într-un sens ca şi
mişcarea mânerului). Este foarte incomod, şi
prin urmare, ireal. Deci, tragem concluzia că
postul de comandă, normal, se roteşte la stanga
şi la dreapta, acesta controlând întoarcerea
platformei. Fotografiile confirmă aceasta.
Întrebare: Cum poţi dovedi că pedala este
utilizată ca o frână, şi nu este, de exemplu un
dispozitiv pentru controlul operării unui
mecanism de mişcare complex?
Răspuns: Să ne gandim din nou. Amândouă
mâinile schimbă viteza de deplasare (una
vertical, cealaltă orizontal). Pentru a se putea
opune, când este necesar, forţei de tracţiune
verticale, este suficient să strângă lamelele şi,
datorită faptului că platforma zboară MEREU
cu partea inferioară către pământ, forţa
gravitaţională face restul pentru noi. Cu
mişcarea orizontală este diferit. Putema tinge
viteze de la 0 la maxim fără probleme, dar cum
putem frâna repede, dacă este necesar? Conform
cuvintelor lui Grebennikov, nu există nici măcar
fricţiune cu aerul! Aceasta conduce la
necesitatea de a avea un alt element de control
pe platformă, cum este pedala de frânare, care
acţionează în acelaşi mod dar opus funcţionării
mânerului drept.
Întrebare: Nu este logic să vă încredinţa-ţi
propria viaţă in prezenţa sau absenţa tensiunii în
acumulator. Ce se întâmplă dacă aceasta se
goleşte pe durata zborului.
Răspuns: În primul rând, acest lucru este
neplăcut. În al doilea rând, chiar dacă aceasta se
întâmplă, nimic fatal nu se va întâmpla. Plasele
vor lucra, deşi nu la putere maximă. Acest lucru,
posibil, va conduce la o aterizare lină a
platformei (deoarece înalta tensiune de pe
terminal se va reduce treptat nu brusc).
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Întrebare: De ce Grebennikov a încercat să
deseneze evacuarea vortexului de energie din
platformă în desenele cu zborurile de noapte?
Răspuns: Posibil, ca Grebennikov sa nu fi
utilizat celule conice ci unele simetrice, în
desenul lui, un flux eteric era distribuit atât în
sus cât şi în jos în aceste celule. Ceasta variantă
este una funcţională, de asemenea. Luând în
considerare utilizarea înaltei tensiuni, fluxurile
eterice transportau particule mai mari (ioni
încărcaţi de exemplu), care deveneau vizibile în
întuneric. Ele formau discrete pseudo-vortexuri
datorită găurilor din lamelele metalice (metalele
absorb sau reduc radiaţia în timp ce gaurile o
lasă să treacă liberă).
Întrebare: De ce crezi că mânerul rotativ drept
acţionează doar asupra evantaielor frontale şi nu
asupra tuturor?
Răspuns: Iată ce a scris Grebennikov: “Partea
superioară a dispozitivului meu este întradevar
de la o bicicletă: mânerul drept este pentru
deplasarea orizontală-înainte, care se
realizează prin înclinarea ambelor grupe de
lamele deasemeni prin cablu”. El a scris
“AMÂNDOUĂ”, a vrut să se înţeleagă cele
două evantaie frontale (un evantai este un singur
grup de lamele, sau cu alte cuvinte o placă-
bloc).
Anexe: ipoteze ştiinţifice şi extrase din
articole
Ipoteza leptonică a lui B.I. Isakov. Extrase.
Consecinţa 5. În conformitate cu formulele,
rezultă oportunitatea ca valori mari a
gradientului obiectelor care compun campul
fizic leptonic, poate fi observant în zonele opuse
ale unghiurilor ascuţite ale corpurilor solide,
pietrelor, în marginile plăcilor tectonice, în
vârfurile pietrelor, pe piscurile munţilor şi a
piramidelor, etc, în special este posibilă ca
materia să curgă sub formă de lepton şi alte
particule elementare.
Descoperirea emisiilor de electroni în
zonele de ruptură ale plăcilor geologice (USSR,
1984) este o manifestare particular a unei legi
mult mai generale. Un obiect plasat în faţa
unghiului ascuţit al altui corp sau piatră, poate fi
iradiat cu leptoni.
16
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Din contră, corpurile plasate in interiorul
corpurilor goale ale altor solide, de exemplu, în
interiorul ţevilor, a cilindrilor şi conurilor, sau
cele plasate într-un poliedru sau un unghi
tridimensional poate experimenta o “extragere”
a microleptonilor.
Corpurile biologice cu câmpuri
microbiologice slăbite pot fi încărcate cu
energie leptonică pe vârfurile munţilor sau pe
piramide. Din contră, corpurile biologice
excitate excesiv, se calmează repede dacă sunt
plasate în cavităţi interne convexe de materie
solidă, sau într-un colţ, o cutie etc, cu un
dezechilibru geometric al materiei, care este
echivalent cu o curbă negativă (posibil
obişnuinţa multor naţiuni de a calma copii
superenergici prin punerea acestora la colţ, să
aibă un sens.)
Consecinţa 14. În conformitate cu ipoteza
leptonică, fiecare corp este străbătut de fluxuri
leptonice, care îl bombardează şi echilibrează
presiunea leptonică la o medie rezultantă egală
cu 0. Interacţiunea leptonilor cu un corp se
efectuează pe întreg volumul acestuia, nu doar
pe suprafaţa acestuia. Dacă va fi creată artificial
o presiune leptonică mai mare sau mai mică
doar pe o parte a corpului, prin concentrarea
fluxului leptonic, sau din contră prin reducerea
acestuia printr-o ecranare sau un vortex leptonic
artifical, va fi creat un dezechilibru de presiune
leptonică care poate fi capabilă sa deplaseze
obiecte uşoare.
Aceasta poate explica fenomenele de
telekinezie, iar în particular experimentele lui V.
Avdeev, R. Kuleshova şi alţii, precum si
efectele poltergeist. Ipoteza leptonică permite
înţelegerea mecanismului universal al gravitaţiei
expimată de legea lui Newton, dintr-un nou
punct de vedere. Două corpuri aflate în
apropiere unul de celălalt, se ecranează parţial
reciproc faţă de presiunea leptonică. Pe
suprafeţele opuse ale celor două corpuri se
crează presiune leptonică care este mai mare
decăt cea dintre cele două corpuri, deoarece
fiecare corp în parte ecranează parţial fluxul
leptonic care trece prin el faţă de celălalt corp.
Dacă un punct de masă m este localizat în
apropierea unei alte mase distribuite M, o forţă
egală cu forţa de ecranare influenţează masa
m...
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
...unde d este o constantă de proporţionalitate; p
este densitatea de materie în masa distribuită, g
este o distanţă şi o multitudine de distanţe de la
diferite puncte variabile ale masei M la punctul
de masă m; l este unghiul corpului
corespunzător mărimii unghiului creat de masa
distribuită M şi un punct al locaţiei punctului de
masă m; f(r) este o funcţie a geometriei corpului
M; 12 este o funcţie a geometriei şi curburii
unui flux de electroni într-un punct dat al
spaţiului.
Ipoteza leptonică permite nu postularea
ci concluzionarea, fundamentarea teoretică şi
înţelegerea legii lui Newton, înţelegerea
gravitaţiei şi mecanismelor acţiunii la distanţă.
Dacă două corpuri cu mase distribuite M1 şi M2
sunt localizate în apropiere unul de celălalt,
forţa rezultantă nu se schimbă fundamental, se
complică doar rezultantele legii lui Newton, în
timp ce dependenţele fundamentale se
păstrează.
Astfel, conform teoriei leptonice, atracţia
este o deficienţă a respingerii, legea gravitaţiei
poate fi considerată ca o consecinţă a legii de
respingere a leptonilor (sau a compresiei
leptonilor, presiune) pe durata ecranării
corpurilor, care conduce la faptul că corpurile
sunt împinse (presate) unul către celălalt. Dacă
ipoteza leptonică este corectă este posibil să
presupunem ca o potenţială posibilitate a
variaţiei gravitaţiei şi masei inerţiale a unui corp
aflat in anumite conditii:
1. Pe durata schimbării fluxului leptonic
concentrate cu ajutorul “lentilelor
leptonice” cauzând concentrarea
acestora în cazul rachetelor si discurilor
zburătoare leptonice
2. Pe durata vitezei uriaşe de rotire a
vortexurilor leptonice cu viteză
unghiulară mare, care este echivalentă
cu ecranarea faţă de fluxul leptonic.
Dacă ipoteza leptonică este corectă,
mecanismul menţionat dă posibilitatea
unui control parţial sau total al
gravitaţiei. Mecanismul sugestionat al
unei potenţiale posibile parţiale sau
complete levitaţii trebuie în întregime
verificat experimental. Dacă ipoteza
leptonică este corectă, motoarele
leptonice, rachetele şi discurile
zburătoare sunt posibile.
17
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Natura efectului de structură cavitară
Care este natura fizică a efectului de
structură cavitară? Au fost exprimate multe
supoziţii şi ipoteze, dar din nefericire, multe din
ele sunt cuplate cu percepţiile extrasenzoriale,
care sunt la modă printre intelectualii moderni
din anumite motive. Teoria unui fizician din
Leningrad, Doctor în ştiinţe tehnice, V.F.
Zolotarev necesită o mai mare atenţie. Aceasta a
fost dezvoltată de către acesta cu ceva vreme în
urmă şi confirmată experimental acum.
Ca rezultat al unor lungi cercetări, noi
caracterizăm descoperirea ca fiind interacţiunea
“unui efect necunoscut al structurilor multi-
cavitare cu sistemele vii, această interacţiune
constând în faptul că, datorită interferenţei,
undele de Broglie care acompaniază mişcarea
fluxului de electroni în pereţii solizi ai
cavităţilor formează un câmp microscopic al
structurilor multi-cavitare, care cauzează
schimbarea stării funcţionale a obiectelor vii
localizate în acest câmp”.
Undele de Broglie sunt specifice
mişcării micro particulelor oricărui corp.
Acestea sunt compensate în interiorul corpului
şi afişate ca radiaţie la suprafaţa acestuia.
Acestea sunt unde cu lungime de undă foarte
mică şi frecvenţă foarte mare, pe care aparatele
de măsură le pot sesiza doar sub formă de
difracţie, dar şi aşa au ajutat ştiinţa. Aduceţivă
aminte de imaginile specifice ale electronului şi
neutronului obţinute pe cristale şi filme, cu
ajutorul undelor de Broglie (n.t. unde
staţionare). Nimeni nu s-a găndit că aceste
radiaţii slabe, pot influenţa cumva materia vie.
Şi acestea nu o influenţează – cel puţin în
apropierea obiectelor plate. Dar în apropierea
structurilor multi-cavitare, unde suprafaţa
obiectelor este mare şi cu multiple goluri,
undele de Broglie se însumează şi formează ca
şi tonurile muzicale, armonici cu frecvenţe
joase.
Astfel, alungindu-se şi contractându-se,
datorită faptuui că se îndreaptă una împotriva
celeilalte în celule, acestea formează un
maximum al undelor staţionare de Broglie.
Lovindu-se de aceste bariere pasive, impulsurile
nervoase î-şi schimbă frecvenţa şi viteza, şi
cauzează nu doar simţiri aparente, cât şi de
asemenea uneori schimbări psihologice
considerabile.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Undele staţionare de Broglie nu au
energie proprie, şi prin urmare, legea de
consevare a energiei nu este violată. Datorită
faptului că undle de Broglie se mişcă în vidul
fizic, efectul structurilor cavitare trebuie sa
pătrundă peste tot. Le observăm atunci când
încercăm fără folos să oprim efectul acestora
prin ecranare.
Nota editorului: În anul 1996 profesorul
Zolotarev mi-a dat o copie a acestui
manuscris. Noi l-am studiat, am pregătit un
plan de experimente, şi am început să căutăm
investitori. A fost inutil. Situaţia noastră la
acel timp putea fi descrisă de cuvintele
“foamete” şi “sărăcie”. Î-mi amintesc că
Profesorul a trebuit să sacrifice puii din curte
pentru mâncare. Posibil ca acum cineva să fie
serios interest să înceapă un program de
cercetare a efectului strcturilor cavitare,
animat de dorinţa de a crea motoare reale
pentru sistemele spaţiale. A.V. Frolov
Câmpurile energetic ale formelor
geometrice
www.keelynet.com
Munca lui Wilchem Reich este de
asemenea conectată cu schimbarea densităţii
eterului. Ne-ar face plăcere să exprimăm câteva
gânduri interesante:
“Câmpurile energetice ale formelor geometrice”
sunt efecte special conectate cu conceptual
modern de eter. Câteva materiale şi forme
geometrice optime pot fi folosite pentru
construcţia dispozitivelor, care reacţionează
doar sub influenţa condiţiilor de mediu, fără
stimulare externă suplimentară.
Fig.10 Simularea unui flux eteric directţionat
18
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Fig.11 Dispozitivul emiţător de ESC
Detaliile prezentate sunt despre
realizarea a două dispozitive simple, care
produc o forţă de impact liniară tangibilă, fără
utilizarea nici unei alte surse de energie
adiţională. Pot fi constatate două valori pentru
dispozitivele folosite în demonstraţie:
1. Acestea dovedesc existenţa unui anumit
tip de materie eterică, pe care o persoană
normlaă o poate simţi
2. Acestea dovedesc cu certitudine
existenţa metodelor de activare eterică,
care pot fi folosite in aplicaţiile pentru
noua energie
Alte exemple de dispozitive cu eficienţă
mai mare de 1 includ o venerabilă ţeavă de orgă
şi o antenă electromagnetică. Aceste dispozitive
funcţionează utilizând metoda rezonanţei, atunci
când vibraţii de amplitudine relativ joasă sunt
reflectate înapoi. Un semnal reflectat poate fi de
multe ori mai mare decaât semnalul generat,
raportat la mîrimea dispozitivului. Cea mai
eficientă mărime a rezonatorului corespunde cu
o pătrime din lungimea undei iniţiale.
Rezonanţa va apărea de asemenea la orice
lungime de undă, care este multiplu cu un
numar impar dintr-un sfert din lungimea de
undă. În aceste cazuri, că geometria unui anumit
dispozitiv are o importanţă minoră. Dacă
geometria este optimizată pentru condiţiile de
intrare, se poate obţine o creştere maximă sau
un ecou mărit.
Putem rezuma caracteristicile acestor
dispozitive “super-unice” ca dispozitive care
utilizează “energia campurilor geometrice”
datorită intensităţii energiei maxime a ecoului,
care poate fi realizată doar ca o funcţie a
mărimii, formei şi locaţiei. Ţinând cont de
aceasta, putem presupune că anumite forme
geometrice foarte bine optimizate, pot furniza
un ecou mărit, fără nici un alt semnal la intrare.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Fig.12 Dispozitivul “vacuum” de ESC
Un asemenea dispozitiv poate induce un
ecou eficient, crescând fineţea vibraţiilor la
nivel cuantic, care sunt cu mult sub
capabilităţile si posibilităţile noastre de măsură.
În ciuda faptului că cele mai subtile forţe
naturale au fost studiate de mii de ani, poate fi
dovedit că era modernă a început în 1884. În
anul 1884, Baron Karl von Reichenbach din
Stutgart a publicat o serie de scrisori care
descriau cercetările efectuate de acesta asupra
eterului, care era denumit “OD” de către acesta.
Reichenbach a descoperit că o parte din oameni,
pot vizual simţi emanaţiile din vârful cristalelor
şi magneţilor, dacă în prealabil aceştia au fost
ţinuţi în întuneric. El ia denumit pe aceşti
oameni “senzitivi”.
Mai târziu, Reichenbach a decis că eterul
poate pătrunde prin materiale ca lână, sticlă şi
metal. Conform, ideilor acestuia, eterul se pare
că pătrunde toate lucrurile, cu densităţi diferite.
Largi cantităţi de eter pot fi găsite în lumina
solară şi cea a lumânărilor.
La sfârşitul secolului, un filozof austriac
pe nume Rudolf Steiner, având capacitate de
clarviziune, a cercetat lumea invizibilă a forţelor
eterice. Partenerul şi biograful acestuia,
Guenther Wachsmith a continuat munca după
moartea lui Steiner, şi a publicat capodopera
profesorului lui denumită “Forţele Modelatoare
Eterice în Spaţiu, Pământ şi Om”.
Un prim inginer al forţelor eterice a fost
Wilchem Reich, care a descoperit, aşa cum el a
denumit-o, “energia orgonică” în anul 1939. Ca
şi Reichenbach, Reich a descoperit că metalele
sunt capabile să conducă eterul, cu 100 de ani în
urmă. Adevărata sa mare realizare, oricum, a
fost înţelegerea faptului că materialele organice
au capacitatea de a absorbi eterul. Aşezând două
tipuri de material împreună, Reich putea realiza
o curgere direcţionată a eterului.
19
New Energie Technologies #3 (22) 2005
14 mai 2010
Reich a dezvoltat un prim dispozitiv
funcţional pentru colectarea şi concentrarea
eterului. Un “accumulator orgonic” este o cutie
cu 6 pereţi, făcuţi din straturi alternante de metal
şi materiale organic. În condiţii controlate, acest
dispozitiv produce o creştere inexplicabilă a
temperaturii în interior. Aceasta a fost de ajuns
pentru a atrage atenţia lui Albert Einstein care s-
a întâlnit cu Reich în Ianuarie 1941. Reich a
experimentat de asemenea cu un “spărgător de
nori” (un spărgător pentru împrăştierea norilor),
un dispozitiv sub formă de turn, care cel mai
probabil, direcţiona o curgere eterică prin
atmosferă.
Probabil cea mai mare contribuţie la
tehnologiile de control ale eterului a adus-o
Trevor James Constable. Acesta a fost un urmaş
a lui Steiner, Wachsmith, Reich şi alţii.
El a încercat pentru mai mult de 40 de
ani să înbunătăţească tehnologiile eterice de
control ale vremii. El a descoperit că anumite
forme geometrice, prezintă un mai mare ecou
eteric. Pe durata multor ani, el şi-a dezvoltat
metoda, aşa că un dispozitiv de mărimea unei
ceşti de cafea, localiyat la mare distanţă faţă de
ocean, poate schimba condiţiile atmosferice pe o
distanţă de mulţi kilometri în jurul lui.
Descoperirea rezonatoarelor eterice facută de
Constable a fost importantă pentru cercetarea
noii energii.
Acum un simplu dispozitiv geometric
poate direcţiona un fascicul concentrat de forţe
eterice, prin orice tip de dispozitiv cu o foarte
mare precizie. De fapt, nivelul concentraţiei
eterice este atât de mare că organele noastre de
simţ pot simţi direct presiunea acestuia.
Mulţumită muncii de pionierat a mai sus
menţionaţilor savanţi, este posibil să descriem
două dispozitive rezonatoare eterice, care au
fost denumite “Creioane Chi” de către autor.
Amândouă dispozitivele sunt construite în jurul
unei cavităţi rezonatoare centrale. O formulă
pentru calcularea mărimii cavităţii rezonante a
fost obţinută de la expertul în balistică Gerald
Bull din Philadelphia.
Un dispozitiv “emiţător” este un cilindru
metallic, acoperit cu o structură nemetalică.
Datorită efectelor descoperite de Reich, eterul
este absorbit din mediul ambiant prin lateral, şi
emis prin ambele capete (de fapt, este ca un
laser). Geometria câmpurilor energetice în jurul
dispozitivului emiţător este arătată în figura 11.
CopyLeft SaDAng
http://www.faraday.ru
Cum să construim dispozitivul emiţător.
Următoarele lucruri sunt necesare:
- O ţeavă de cupru de 4 mm (3.96875
millimeters)
- O sfoară de bumbac moale de 3mm
(3.17500 millimeters)
- Un cuţit metalic pentru ţevi
- Un metru, un cuţit acuţit şi lipici
Tăiaţi o bucată din ţeava de cupru cu
dimensiunea de 18,1 cm. Aplicaţi o mică
picătură de lipici, pe partea externă a unui capăt
a tubului şi lipiţi acolo capătul sforii de bumbac.
Înfăşuraţi 2 cm, apoi aplicaţi o nouă picătură de
lipici, după care înfăşuraţi pe toată lungimea
ţevii sfoara de bumbac. Tăiaţi excesul de sfoară.
Un dispozitiv de “vacuum” este făcut în
alt fel. Noi avem nevoie de un cilindru
nemetalic, învelit în metal. Eterul este tras
printr-un capat, şi dispersat prin laterale.
Geometria câmpului energetic în jurul
dispozitivului de vacuum este arătat în figura
12.
Cum să construim dispozitivul de
vacuum. Sunt necesare următoarele lucruri:
- O bucată de tub de vinilin cu diametru
de 4 mm
- O bucata de ţeavă de cupru de 3 mm
- Un cuţit metalic pentru tubul de vinilin
si ţeava de cupru
- Un metru, un cuţit ascuţit şi o bandă
izolatoare
Tăiaţi o bucată din ţeava de cupru cu
dimensiunea de 18,1 cm. Înfăşuraţi banda
izolatoare în jurul tubului de vinilin în câteva
locuri, în aşa fel încât acesta să poată intra în
ţeava de cupru. Împinge-ţi tubul de vinilin în
ţeava de cupru până când iese prin capătul
celălalt al ţevii. Tăiaţi excesul de tub de vinilin.
Fluxurile constatate de forţe eterice
generate de mai sus descrisele dispozitive
rezonante, î-şi permit să sfideze descoperirea
acestora de către instrumentele de măsură
standard. Nu este surprinzător că, aşa cum mulţi
oameni gândesc, eterul este energie “vie”, în
timp ce instrumentele standard sunt desigur
“moarte”.
Oricum, capacitatea de a putea descoperi
forţele eterice, a organismelor vii (cum este
corpul uman) este cunoscută.
20
New Energie Technologies #3 (22) 2005 http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Nota editorului: sperăm că publicarea

acestor materiale primite va stârni interesul
experimentatorilor care vor încerca să reproducă
aceste efecte. Prin crearea fluxurilor eterice,
schimbarea densităţii eterice, este posibilă
producerea nu doar a efectelor de forţă, cât şi a
efectelor de mişcare. Datoriă faptului că
elementele materiei sunt procese în eter
(procese elicoidale), parametrii eterici
influenţează viteza de existenţă a oricărei
materii. A fost confirmat în experimente care au
fost efectuate de către compania noastră în
colaborare cu V.A. Chernobrov. Este evident că
gravitaţia şi viteza timpului sunt efecte
conectate mutual. Din această cauză, crearea de
asemenea dispozitive, sfidează nu doar
gravitaţia ci şi timpul. Vom aprecia oferta
organizaţiilor care ar putea investi în
dezvoltarea acestor tehnologii.

A.V. Frolov
Director General al Companiei “Faraday Lab Ltd”

În figurile din cartea lui Grebennikov “Lumea Mea”, sunt arătate efecte
de respingere a tulpinilor plantelor tăiate recent (figura 15), şi a unei
legături de tulpini (figura 13, 14). Acestea sunt experimente simple şi
convingătoare, pe durata cărora se observă efecte de respingere.

Stimaţi abonaţi, vă mulţumesc pentru interesul acordat revistei “Noi

Tehnologii Energetice”. Vă rugăm să reţineţi că publicaţiile în 2006 nu
sunt planificate.

Toate respectele,
Editura

21
CopyLeft SaDAng
New Energie Technologies #3 (22) 2005 http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Primul desen enigmatic aflat chiar la începutul capitolului 5 intitulat “Zborul” din cartea “Lumea Mea”

22
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Secţiune într-un cuib de albine.

În partea de jos, bucăţi de cuiburi care oferă un foarte puternic câmp ESC.

23
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Un mănunchi de tulpini proaspăt tăiate care emit un puternic câmp ESC

24
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005 http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Unul din multele OZN-uri vazute de Grebennikov care funcţionează pe aceleaşi principii cu cele ale gravitoplanului

25
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Gravitoplanul. Vedere frontală de ansamblu. (1990)

26
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Probabil aşa se vede Gravitoplanul meu de la sol.

27
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

... şi am rămas suspendat deasupra uzinelor Zatulinki.

Oricum, martorii au raportat cu totul şi cu totul altceva.

28
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Aşa cum îl vedeau oamenii aflaţi la sol.

29
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Desen facut de Grebennikov ce reprizintă o imagine de ansamblu

din unul din multele zboruri făcute de acesta cu platforma.

30
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Oblic în jos, pe peretele enorm al unui nor orbitor de alb, trebuie să fie umbra mea. Însa ea lipseşte. Este
vizibil doar un inel strălucitor multicolor, cunoscut de toţi pilotii, care a alunecat pe suprafaţa norului, în jos,
întrecându-mă.

31
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Fosfene - forme luminoase mşscaătoare care apar în ochi - pot fi cauzate de diferite structuri cavitare.
Câteva dintr-o largă colecţie de fosfene apărute în prezenţa ESC.

32
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Fosfene - forme luminoase mşscaătoare care apar în ochi - pot fi cauzate de diferite structuri cavitare.
Câteva dintr-o largă colecţie de fosfene apărute în prezenţa ESC.

33
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Fosfene - forme luminoase mşscaătoare care apar în ochi - pot fi cauzate de diferite structuri cavitare.
Câteva dintr-o largă colecţie de fosfene apărute în prezenţa ESC.

34
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Fosfene - forme luminoase mşscaătoare care apar în ochi - pot fi cauzate de diferite structuri cavitare.
Câteva dintr-o largă colecţie de fosfene apărute în prezenţa ESC.

35
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Postul de comandă al platformei, pe care se pot vedea altimetrul, manşoanele rotative,

întrerupătorul, butonul de pornire, cele 2 butoane de blocare a poziţiei manşoanelor rotative,
cât şi LED-urile indicatoare.

36
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Platforma, cutia cu mecanisme şi partea inferioară a postului de comandă.

37
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Grebennikov cu platforma strânsă

38
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Grebennikov pe platformă înainte de decolare

39
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Grebennikov pe platformă imediat după decolare

40
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

“Când un mic gandac din Asia Mijlocie stă ca acesta (acesta este viu!) pe un deget,
se simte de parcă degetul ar fi tras în sus”.

41
CopyLeft SaDAng
 New Energie Technologies #3 (22) 2005
http://www.faraday.ru
14 mai 2010

Nota Traducătorului: Am încercat să pastrez atât formatul original al articolului, cât şi conţinutul acestuia.
Traducerea articolului este făcută în manieră personală, pentru uz personal, şi comportă probabil multe
corecturi. Traducerea s-a făcut după două documente, unul în engleză, altul în rusă. Numele acestor
documente este “An anti-gravity platform of V.S. Grebennikov” şi “Антигравитационная платформа В. С.
Гребенникова”, apărute ambele în revistele “НОВАЯ ЭНЕРГЕТИКА Номер 3 (22) 2005”, cât şi “New
Energy Technologies #3(22) 2005”, aparţinând D-nului A.V. Frolov.

Am adăugat la finalul acestei traduceri, diferite imagini din capitolul 5 intitulat “Zborul” din cartea “Lumea
Mea” scrisă de Grebennikov. Am făcut acest lucru pentru ca cititorul să poată aprecia cât mai corect
dimensiunile, funcţionarea platformei, cât şi sugestiile criptice făcute de Grebennikov privind funţionarea
acesteia, prin desene existente pe întreg cuprinsul cărţii..

Vă mulţumesc,
SaDAng

42
CopyLeft SaDAng