VIKTOR SCHAUBERGER - 

Comprehend
and Copy Nature (2009)
Un documentar excelent despre apă, natură și oameni. O viziune total opusă
curentului științific oficial. Un om care se naște o dată la 100 de ani ne arată cât de
ignoranți suntem în fața măreției și diversității naturii și cât rău facem Naturii și
nouă înșine prin acțiunile noastre nechibzuite, în special prin defrișări.
Un film de Franz Fitzke 

 Despre Schauberger s-a mai vorbit pe blog tangențial prin alte articole
(din categoria APA), iar azi profităm de acest documentar tradus ca să vi-l
prezentăm mai în detaliu.

Viktor Schauberger, magicianul apei, creatorul unei altfel

de ştiinţe, inventatorul motorului cu implozie
„Despre oameni uluitori precum metafizicianul Viktor Schauberger, inventatorul
ridiculizat, răpit de nazişti, apoi ademenit de americani, se vorbeşte foarte puţin.
Pesemne din cauza limitărilor ştiinţei moderne. Schauberger este cel care a intuit
existenţa unei altfel de ştiinţe şi a multor dispozitive, fiind şi cel care a descoperit
motorul cu implozie.

Un cer brăzdat de vehicule silenţioase mişcându-se cu viteze ameţitoare, ape

cristaline, plante crescând armonios fără urmă de chimicale folosind doar unelte de
o anumită geometrie, obiecte transportate doar prin forţa apei. Sunt doar imagini
dintr-un tablou al unei alte căi, imaginate de un om mai înţelept, alături de
tehnologii vii, în mijlocul unei naturi lucrând în toată splendoarea ei. A existat un
austriac care a ştiut să o asculte, care a înţeles că natura are o înţelepciune
superioară şi ale cărui geniale invenţii pot fi considerate o cale de dezvoltare pe o
astfel de linie. Este vorba de Viktor Schauberger, născut în 1885 în Holzschlag,
Austria Superioară.  Despre aspiraţiile sale timpurii, Viktor spune: ”Încă din anii
cei mai fragezi ai copilăriei, dorinţa mea era să devin pădurar, la fel cum a fost
tatăl, bunicul, străbunicul şi tatăl acestuia.” Nu a urmat instruirea academică
modernă.  Între anii 1920 – 1924 a fost supraveghetor pe domeniul de vânătoare al
prinţului Adolf Schaumburg-Lippe, timp în care a avut ocazia să observe cum
funcţionează natura şi cum apar creşterea, mişcarea şi viaţa.  

Lui Schauberger îi devenise foarte clar că tehnologia dezvoltată de om mergea

împotriva cursului naturii şi de aceea la un moment dat s-a întrebat: „O astfel de
tehnologie, care duce la deranjamente atât de grave în natură şi care funcţionează
cu efecte atât de nocive, nu trebuie ea oare să fie una falsă?”  

O parte din idei le-a expus în cartea sa: „Munca noastră lipsită de sens”. Această
lucrare nu se citeşte uşor şi nu poate fi înţeleasă uşor. Ideile de aici aduc oarecum
cu filozofia misticilor, iar o primă impresie este aceea că ne aflăm în faţa unei alte
ştiinţe, diferită de cea pe care o cunoaştem la ora actuală. Sunt prezente altfel de
elemente, pe care ştiinţa convenţională nu le ia nici pe departe în calcul, cum ar fi
apa vie, apa moartă şi viaţa.  

Schauberger vorbeşte despre un circuit al naturii perturbat: „Omul, care reprezintă

doar o scânteie, un microorganism în marea viaţă a naturii a dezvoltat sub impulsul
succeselor aparente şi de scurtă durată o astfel de activitate care începe să
deranjeze marea viaţă ca ansamblu şi care pare să-i pregătească producţiei
calitative a microorganismului nostru numit Pământ un sfârşit”.  
Citând din aceeaşi lucrare:  Această lege care guvernează în natură, unică din punct
de vedere al uniformităţii şi mărimii, care se arată în fiecare creatură vie şi în
fiecare organism este Legea Circuitului Perpetuu, legat în fiecare organism de o
anumită perioadă şi de o anumită viteză. Dacă acest circuit ... printr-o oarecare
forţă este accelerat, încetinit sau chiar oprit din tempo-ul său, atunci el nu mai
poate servi scopului său legic, căruia îi este supus împreună cu tot ceea ce este
creat în natură. Organismul astfel afectat rămâne în urmă, iese din direcţia marelui
curent, iar toate organismele care sunt înlănţuite de el prin menţinere şi distrugere
vor muri, iar în cele din urmă va fi distrusă chiar şi acea mână care a intervenit fără
sens şi căreia i se datorează deranjamentul.  

Ceea ce produce acest efect este raţiunea noastră şi tehnica fără suflet creată de
aceasta, dar şi cultura noastră tehnică lipsită de legi, care bulversează sensurile şi
care reprezintă de asemenea cauza perturbării circuitului apei şi al „sângelui”
pământului.” Dacă tot ceea ce a fost creat de această civilizaţie anorganică se
îndreaptă spre pieire în tempo-ul dezvoltării sale, atunci acest declin nu este doar o
criză trecătoare, ci prăbuşirea naturală a unui edificiu cultural construit pe înălţimi
ameţitoare dar fără fundament. Iar cu această ocazie sunt trase în jos şi elementele
culturii autentice.”  În universul lui Schauberger, apa este elementul central. A
denumit-o ”sângele pământului”. El a descoperit un principiu: există un tip de
mişcare ce susţine viaţa şi care se exprimă în formele de curgere ale apei, în
vârtejurile, valurile şi sinusoidele ei. Aceasta este o mişcare în linie cu natura. La
polul opus există un alt tip de mişcare ce slăbeşte viaţa. Se regăseşte în motoarele
cu ardere internă, turbine, elici, etc. Acestea produc mişcări contrare naturii.  
Cât despre natura apei, Schauberger o descrie în continuare astfel:  Purtătorul
circuitului care menţine întreaga viaţă este apa. În fiecare strop de apă locuieşte o
divinitate, căreia îi slujim noi toţi, acolo locuieşte viaţa, sufletul „primei”
substanţe, anume apa. Transformările ei şi malurile sunt capilarele ce ne conduc şi
în care îşi desfăşoară ea circuitul. Fiecare curs de apă, care constă în voinţă şi
rezistenţă înseamnă muncă constructivă şi el ne avertizează să avem grijă de vasele
de sânge, primele şi cele mai importante forme anatomice în care pulsează acel
produs al unei puteri bipolare, anume viaţa. Fiecare puls este o arteră a acestei vieţi
care îşi construieşte cursurile şi podurile, pentru a distribui în mod raţional viaţa
care se naşte în Pământ şi pentru a o duce spre înălţimi, acolo unde ea poate deveni
luminoasă, frumoasă şi liberă. Noi, oamenii, cei care stăm pe cea mai înaltă treaptă
a acestui edificiu, şi care depăşind totul, suntem binecuvântaţi cu înţelegere şi
raţiune, facem cel mai prostesc lucru imaginabil, dându-ne permanent silinţa să
regularizăm aceste cursuri de apă începând dinspre mal, deci să le influenţăm
mecanic, în loc să luăm în considerare apa ca pe o fiinţă.  

O întrebare pe care Schauberger şi-a pus-o mereu era de ce izvoarele pornesc de pe

munte? Conform teoriei gravitaţiei, apa ar trebui să pornească dintr-un punct aflat
mult mai jos, unde se creează o acumulare. L-a fascinat de asemenea fenomenul
păstrăvului care stă nemişcat în curentul puternic al pârâului de munte, iar hrana
pur şi simplu îi ajunge în gură fără efort. A observat că dacă îl sperii, păstrăvul
porneşte cu viteză mare, dar în sens contrar curentului. S-a întrebat ce forţă îl
propulsează de fapt.  

Metafizicianul a postulat existenţa unei forţe contrare gravitaţiei, anume levitaţia.

Mai mult, a recunoscut existenţa acestei forţe pretutindeni: la apă, plante, oameni,
animale. Ea permite apei să urce şi să întreţină viaţa. Viktor vedea levitaţia ca pe o
forţă în formă de spirală, o forţă de absorbţie. Iar forţa opusă, cea care slăbeşte
viaţa, este o forţă de inerţie, una în linie dreaptă, dar pe de altă parte, această forţă
ajută la descompunerea materiei moarte.  
În natură, apa curge de-a lungul unor forme şerpuite, sinuoase. Astfel de traiectorii
sunt cele corecte, ele permiţând apei să se încarce cu energie şi să se împrospăteze.
Dacă este constrânsă să curgă în linii drepte, atunci ea îşi pierde forţa portantă, iar
în cele din urmă devine apă moartă.  Schauberger considera Pământul ca pe o
fiinţă, apa fiind sângele lui. (Ca o paranteză, în metafizica Schauberger cărbunele
este un alt element vital al Pământului, care trebuia să rămână acolo unde este). 

Religia Chinei interzicea pătrunderea în pământ. Schauberger vedea viaţa lungă a

culturii chineze în faptul că aceştia nu se atinseseră până la acea dată de sfera
cărbunelui.) La fel cum sângele curăţă corpul şi îl hrăneşte, apa poartă forţa vitală a
Pământului. Apa care intră în pământ este supusă aici unui proces de purificare, iar
izvoarele, o ştim cu toţii, că poartă cea mai sănătoasă apă. Cu fiecare piatră pe care
o întâlneşte, apa generează turbulenţe. Curbele pe care le parcurge împreună cu
umbra pe care i-o oferă vegetaţia, toţi aceşti factori îi îmbunătăţesc calitatea. La
temperatura de 40C, apa se mişcă cel mai repede şi manifestă puterea portantă
maximă. În mod natural, ea aduce la mal resturile şi materia uzată, care intră într-
un nou circuit al descompunerii.

„Firul roşu care traversează întreaga operă a lui Viktor Schauberger - un magician
al apei, o legendă a apei, fie că este vorba de teoriile sau de invenţiile sale, este
respectul faţă de natură, faţă de om şi faţă de creaţie.”
  Invenţii, realizări  

Pe lângă consideraţiile sale metafizice profunde, Schauberger a imaginat mereu

dispozitive dintre cele mai variate, care lucrau toate în linie cu mişcările naturii.  

Biotehnica dezvoltată de Schauberger merge în sens contrar tehnologiei actuale: în

loc de gaze poluante ea produce apă pură şi aer proaspăt, în loc să ardă
combustibili super-calorici cum ar fi petrolul, lemnul sau cărbunele, ea produce
substanţe organice care împrospătează mediul şi îmbunătăţesc calitatea vegetaţiei.
Mişcarea tot mai accelerată de rezistenţă din partea mediului este înlocuită de un
proces de creştere. După părerea lui Schauberger, culturile preistorice ştiau să
producă recolte fabuloase cu eforturi minime, să construiască piramide şi temple
uriaşe şi să dea naştere la stări paradisiace. Dar din păcate acea ştiinţă s-a pierdut.  
Cu ceea ce a înţeles despre mişcarea apei, Schauberger a conceput în tinereţe o
instalaţie de transport a buştenilor, un topogan care cobora din vârful muntelui. În
mod normal astfel de topogane ar fi construite în linie dreaptă, din motive
economice. Dar Schauberger a dispus aceste jgheaburi paralel cu albia pârâurilor
de munte. Contrar opiniei specialiştilor, care spuneau că aşa ceva nu poate
funcţiona, punerea în practică a demonstrat pe deplin că Schauberger avea
dreptate. 

Topoganele aveau secţiunea sub formă de ou, erau dispuse în forme sinusoidale şi
din loc în loc erau prevăzute cu „aripioare”, care menţineau turbioanele. În plus la
fiecare câteva sute de metri era adăugată apă rece şi proaspătă. Toate acestea au
avut ca efect naşterea unui vârtej chiar în mijlocul topoganului, o forţă de absorbţie
care „aspira” buştenii, menţinându-i pe mijlocul jgheabului şi în acelaşi timp
trăgându-i în jos. Astfel buştenii nu atingeau pereţii jgheabului şi în plus erau
transportaţi cu o viteză foarte mare. Mai interesant este faptul că astfel puteau fi
transportaţi chiar şi buştenii a căror greutate o depăşea pe cea a apei.  

Schauberger vorbeşte despre două principii opuse existente în natură: principiul

presiunii asociat cu explozia şi principiul destinderii, asociat imploziei. Presiunea
duce la distrugere, explozie, disoluţie, pe când implozia are efecte opuse:
contracţie, construcţie, favorizând dezvoltarea vieţii. Implozia creşte densitatea,
structurează şi în acelaşi timp răceşte mediul. În baza unor astfel de consideraţii, el
concepe modelul motorului cu implozie. Schauberger a observat că principiul
binecunoscut al motoarelor bazate pe explozie nu este potrivit cerinţelor naturii.
Explozia din camerele de ardere a motoarelor, a cărei forţă este folosită pentru a
pune în mişcare vehiculul, generează căldură, care se transmite în mediu, rezultatul
fiind încălzirea acestuia, cu binecunoscutele efecte dăunătoare. Motorul bazat pe
implozie face în aşa fel încât, vehiculul se deplasează fiind absorbit de mediu. 

În plus el răceşte mediul.  Un dispozitiv interesant creat de marele inventator este o

conductă cu o anumită geometrie, în interiorul căreia sunt create două curgeri
distincte: una de natură centrifugă orientată spre pereţii tubului, iar alta de natură
centripetă concentrată pe mijlocul tubului. Carbonul se adună către pereţi, urmând
mişcarea centrifugă, pe când oxigenul se concentrează pe mijloc, urmând mişcarea
centripetă, care va fi deosebit de intensă, odată cu creşterea densităţii sale şi
scăderea temperaturii. Apare o interacţiune între cei doi curenţi, cu modificări în
structura substanţelor implicate în acest proces. Rezultatul final este un vortex
foarte puternic, care absoarbe sau, cu alte cuvinte, trage în sus întregul dispozitiv.
Drept urmare acesta se va ridica, absorbit de o forţă foarte puternică. Astfel
lucrează principiul imploziei. În partea de jos a tubului se obţine o masă de materie
răcită, curată, nedăunătoare pentru mediu.  
Din nefericire, Hitler a aflat de Schauberger. În 1934 a avut loc o întâlnire între cei
doi, dar Schauberger a refuzat categoric colaborarea cu Cel de-al Treilea Reich. În
această perioadă el lucra la motorul cu implozie, numit repulsor, iar obiectul
zburător construit pe aceste baze purta numele de repulsină. Este arestat de nazişti
şi sub ameninţare cu moartea este forţat să lucreze la acest proiect pentru armata
germană. În ce măsură a finalizat lucrarea nu se ştie prea clar. Singurele mărturii
sunt de la piloţii americani, care au văzut pe cerul Germaniei astfel de obiecte de
zbor neconvenţionale. În acea perioadă a lucrat de asemenea la un alt proiect,
anume la submarinul biologic, despre care însă nu s-a vorbit prea mult.  

La sfârşitul războiului o mare parte din patentele sale au căzut în mâinile

americanilor şi ale ruşilor care erau bineînţeles foarte interesaţi de aceste proiecte.  

În perioada următoare, Viktor s-a ocupat de dezvoltarea unor unelte din cupru
pentru agricultură. Observase că uneltele din fier au efecte negative asupra
culturilor şi că înlocuirea lor cu unele din cupru ar fi foarte benefică. Este vorba de
cantităţile minuscule din cele două elemente, pe care le lasă cele două tipuri
diferite de unelte la prelucrarea pământului, dar care au efecte diametral opuse. A
conceput de asemenea diferite tipuri de unelte agricole din cupru, cu anumite
geometrii.  În ultimii ani ai vieţii a fost invitat să lucreze în Statele Unite în
proiectul repulsinei. Dar acolo a constatat că munca sa era orientată în scopuri
contrare conştiinţei sale. A primit dreptul de a părăsi ţara de peste ocean doar cu
condiţia de a ceda tot ceea ce lucrase şi de a nu mai lucra niciodată în domeniul
imploziei.  
S-a întors în cele din urmă în Austria, unde nu a mai trăit decât cinci zile. Repeta
mereu : „Mi-au luat totul. Nu mă mai am nici măcar pe mine însumi!” Schauberger
a plecat demult dintre noi, iar ideile şi inovaţiile sale au rămas pe undeva, acoperite
de praful uitării.  Firul roşu care traversează întreaga operă a lui Viktor
Schauberger - un magician al apei, o legendă a apei, fie că este vorba de teoriile
sau de invenţiile sale, este respectul faţă de natură, faţă de om şi faţă de Creaţie.  

Asemenea multor altor oameni iluştri, care au îndrăznit să spargă şabloanele

gândirii convenţionale şi care au demonstrat că există un alt fel de ştiinţă, una
bazată pe moralitate, Schauberger a întâlnit nu numai urechi surde şi oameni care l-
au ridiculizat sau folosit. S-a confruntat cu monştri văzuţi şi nevăzuţi şi cu tot felul
de persecuţii.  Toate acestea, însă, nu l-au îngenunchiat, pentru că Schauberger
aparţinea de fapt viitorului.” SURSA 
Din fericire, pentru cei care doresc să aprofundeze studiul despre viața, opera și
invențiile acestui individ genial, acum există în limba rămână 4 cărți traduse
de Editura Vidia, iar acum există șansa de a le cumpăra la pachet (pe toate 4) la
ofertă cu doar 70 de lei. Cărțile sunt : 1. Vrajitorul Apei  2. Natura ca profesor 
3. Pamantul Fertil  4. Inteligenta si Dinamica Energiei.

De asemenea, vă invităm să studiați mai multe despre apă și alți „vrăjitori” ai apei
în categoria APA.

VEZI FILMUL TRADUS, AICI