Reprezintă executarea exerciţiilor fizice în apă, fiind o metodă care foloseşte apa simplă, apa

termală sau apa de mare. Se poate aplica în două moduri:

parţială: imersia doar a unui segment de corp,

generală: imersia întregului corp.

parţială este utilizată pentru creşterea mobilităţii articulare, efectuându-se diferite tipuri de
mişcări (pasive, pasivo-active, active) în apă caldă, aceasta determinând relaxarea musculară
şi diminuarea durerilor. Se aplică în bazine individuale, pentru imersie parţială, în scopul
recuperării extremităţilor (mâini, picioare); se pot efectua băi calde sau alternante (băi reci –
18oC alternate cu imersia în baie caldă – peste 38oC – cu creşterea vasomotricităţii).

generală se realizează prin imersia întregului corp în bazine individuale, bazine colective sau
piscine. Orice mişcare în sensul flotării, adică de jos în sus, va fi executată cu mai multă
uşurinţă, forţa musculară necesară fiind foarte slabă; la mişcările de sus în jos sau laterale
apare rezistenţa opusă de apă, se îngreunează mişcarea, determinând creşterea forţei şi a
rezistenţei musculare. Apa din bazinele de recuperare trebuie menţinută la 35-36oC,
temperatură la care se produc efecte antialgice (scade sensibilitatea periferică, cu modificarea
percepţiei dureroase), scăderea tonusului muscular general şi vasodilataţia periferică cu
scăderea tensiunii arteriale. Baia rece sub 26oC provoacă efecte musculare şi cardiovasculare
inverse, fiind tonifiantă.

Durata unei şedinţe de hidrokinetoterapie variază de la 10-15 minute la o oră. Exerciţiile

fizice se execută la fel ca cele din aer, dar se ţine seama de particularităţile oferite de mediul
acvatic.

Poziţionarea pacienţilor poate fi dificilă uneori; de aceea, s-au imaginat o serie de „accesorii”:
scaune, mese, manşete înclinate, bare de susţinere, sisteme de elevaţie pentru accesul în bazin
al pacienţilor cu handicap fizic mare, bazinul de mers. În piscinele mari se face
kinetoprofilaxie sau înot terapeutic.

Indicaţiile hidrokinetoterapiei:

boli neurologice centrale şi periferice

boli reumatismale degenerative (artroze) sau inflamatorii în afara puseului

sechele posttraumatice

suferinţe discale, discovertebrale

afecţiuni cardiorespiratorii pentru reantrenarea la efort (postinfarct miocardic, astm bronşic)

 Bolile neurologice centrale si periferice, urmate de paralizii sau pareze;

 Bolile reumatismale degenerative (artroze) sau inflamatorii cronice, in afara
puseului algic, urmate de scaderea gradului de mobilitate articulara;
 Sechelele posttraumatice urmate de scaderea fortei musculare si a mobilitatii
articulare, precum si a coordonarii miscarilor;
  Suferintele discale, discovertebrale, precum discopatia vertebrala cervicala, dorsala
sau lombara, in afara indicatiei chirurgicale;
 Afectiunile cardio-respiratorii, in vederea reantrenarii fizice la efort (postinfarct
miocardic, astm bronsic), cele circulatorii periferice, inclusiv insuficienta circulatorie
venolimfatica de la nivelul membrelor inferioare;
 Sarcina si recuperarea dupa nastere;
 Tulburarile de statica vertebrala la copii si adolescenti, precum scoliozele si cifozele.

Contraindicaţii absolute: leziuni cutanate, stări febrile, afecţiuni acute, afecţiuni intercurente
care ar putea duce la decompensare cardiorespiratorie.

Contraindicaţii relative: vârsta avansată, hipotensiunea accentuată, crizele comiţiale, anumite

afecţiuni cardiovasculare.