CURS 1

Obiectul de studiu al kinetologiei (ştiinţa motricităţii). Mişcarea

omului ca domeniu de cercetare. Kinetologia - ştiinţă interdisciplinară.
Delimitări conceptuale

Kinetologia medicală este o ştiinţă biologică interdisciplinară, care se

ocupă exclusiv cu studiul mişcării corpului omenesc, a elementelor
anatomo-funcţionale care concură la realizarea acesteia şi a modalităţilor de
corectare şi/sau compensare a perturbărilor reversibile, parţial reversibile sau
ireversibile.
Interdisciplinaritatea kinetologiei medicale este asigurată de elemente
de anatomie, biomecanică, cibernetică, fizică, biochimie, fiziologie,
psihologie etc., pe baza cărora elaborează o metodologie specifică pentru
cercetarea ştiinţifică.
Kinetologia medicală este o ştiinţă complexă, care implică:
1. un sistem de cunoştinţe proprii şi derivate, care favorizează utilizarea
unui limbaj adaptat comunicării cu alte discipline;
2. un domeniu propriu, sistematizate pe baza unor criterii, care oferă o
imagine clară asupra părţilor componente şi ale delimitărilor;

3. o metodologie de cercetare cu metode generale şi specifice propriului

domeniu;

4. ipoteze caracteristice ei pentru dezvoltarea din interior a propriei

existenţe ca ştiinţă;

5. cunoştinţe din ştiinţe particulare, care au abordat mişcarea umană în

context antropologic;

6. o strategie şi o metodologie de aplicare în practica medicală a

sistemului de cunoştinţe şi tehnici proprii, cât şi a celor desprinse din
teoria şi practica exerciţiilor fizice;

7. controlul obiectiv al eficienţei acestei terapii şi asocierea prognozei în

estimarea dinamică a cazului;

8. folosirea statisticii matematice şi a modelelor biologice;

9. asocierea psihoterapiei, ca factor condiţional de eficienţă.

 Prin mişcare se înţelege orice transformare în general. Este de
neconceput - la actualul nivel de cunoaştere umană – existenţa materiei şi a
spiritului fără mişcare. Mişcarea este una din manifestările fundamentale ale
vieţii.
Abordarea mişcării umane nu se poate face decât dacă se
analizează cele două forme de existenţă: materială şi spirituală.
Din punct de vedere dialectic mişcarea este modul de existenţă a
materiei vii.
Concepţia modernă asupra mişcării relevă că aceasta nu este nici
lucru, nici proprietate a lucrului, ci reprezintă o stare.

Teoria (știința) activităților motrice Medicină

(Kinetologia generală sau kinantropologia)

Teoria generală a motricității Teoria psiho-motricității Kinetologia medicală

Interdisciplinaritatea kinetologiei medicale (după A. Dragnea)
Principalele
Fundamentează forme
actele și de manifestare
Fundamenteazăale mişcării: Fundamentează activitatea
activitatea
A. simple: mecanică,
acțiunile motrice fizică, chimică
psihomotrică motrică în scop profilactic și
B. complexe: biologică, psihică (spirituală), socială, terapeuticcibernetică
(mişcarea informaţiei), cosmică.
Formele complexe de mişcare le includ pe cele simple. Trebuie
precizat că pe măsură ce creşte complexitatea mişcării, scade ponderea
formelor simple de mişcare.
Forma superioară de mişcare are un specific calitativ şi nu poate fi
„redusă” la formele inferioare care coexistă în cadrul acesteia.
Activităţile motrice ca modalităţi de manifestare a individului,
reprezintă genuri specifice prin care se doreşte dezvoltarea posibilităţilor
umane dintr-o perspectivă socială.
Ştiinţa care studiază motricitatea omului alta decât cea implicată de
procesul muncii şi apărării, a existenţialului, în general, va cuprinde
activităţile prezentate mai jos şi diferenţiate după obiectivele respective.

ACTIVITĂŢI MOTRICE OBIECTIVE

Educaţie fizică Formare, dezvoltare
Sport Obţinerea rezultatelor de înalt nivel,
excelenţă
 Antrenament sportiv
Competiţie
Activităţi de timp liber
Activităţi de expresie
Kinetoterapie şi Sporterapie
Pregătire complexă de limită, sistematică
Emulaţie, autodepăşire, recunoaştere
Compensare, menţinerea unei stări fizice
şi psihice
Realizarea expresiei corporale, educarea
calităţilor estetice
Recuperare, integrare socială, o nouă
imagine a solidarităţii

Conceptul de motricitate este definit ca exprimând o însuşire a fiinţei

umane înnăscută şi dobândită de a reacţiona cu ajutorul aparatului
locomotor la stimuli externi, sub forma unei mişcări.
În Dicţionarul explicativ al limbii române, motricitatea se defineşte ca
o „capacitate a activităţii nervoase superioare de a trece rapid de la un
proces de excitaţie la altul, de la un stereotip dinamic la altul”. – definiţie
simplistă pentru limitarea complexului de funcţii la un proces de transmitere
a biopotenţialelor nervoase.
Motricitatea reuneşte totalitatea actelor motrice efectuate pentru
întreţinerea relaţiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin efectuarea
deprinderilor specifice ramurilor sportive. Este vorba de actele motrice
realizate prin contracţia muşchilor scheletici.