CURSUL Nr.

Particularităţi biologice şi ecologice ale pomilor

Studiul organelor pomului , poartă numele de organografie .

Organele pomului se împart în două categorii :
- Organele vegetative - a căror rol este de a susţine creşterea şi
dezvoltarea pomului , aceste organe fiind : rădăcina , tulpina , frunza ;
- Organul de reproducere - care este floarea , de răspîndire fructul şi
de înmulţire sămînţa ;
Indiferent de funcţia ce o îndeplinesc , aceste organe se împart din punct de
vedere pomicol în :
- organe permanente - care apar şi pier odată cu planta : rădăcina şi
tulpina ;
- organe provizorii - care apar în fiecare an : fructele , frunzele şi
seminţele ;

Rădăcina

Rădăcina este un organ ce îndeplineşte în viaţa pomului următoarele funcţii :

- fixează pomul de pămînt , asigurînd rezistenţa şi stabilitatea împotriva
vîntului , avînd un rol de fixare ;
- absoarbe din sol apa şi substanţele minerale , deci are un rol de absorbţie
şi de sinteză a substanţelor cu P , N , şi Cu.
- rădăcina este şi un depozit de substanţe ce se depun în ea înainte de
căderea frunzelor , fiind reutilizate primăvara la începutul vegetaţiei , avînd şi un rol
de depozitare a substanţelor reutilizabile ;
- în caz de pieire a tulpinii , rădăcina este capabilă să genereze
organismul întreg , la speciile care drajonează , avînd rol de regenerare a plantei ;
- este şi un organ de înmulţire a pomilor la speciile ce au însuşirea de a
emite puieţi la rădăcină .
După felul în care a luat naştere rădăcina pomilor , deosebim două feluri de
rădăcini şi anume :
- rădăcini embrionare - caracteristice pomilor proveniţi din sămînţă ;
- rădăcini neembrionare - care se întîlnesc la pomii ce nu provin din
sămînţă , ci din butaşi , marcote sau drajoni .
Aceste rădăcini pot fi la rîndul lor :
- rădăcini adventive - care au luat naştere din părţi de tulpină şi se
întîlnesc la pomii care provin din butaşi şi marcote ;
- rădăcini drajonate - care au însuşirea ca din mugurii adventivi situaţi în
puncte nedeterminate , să dea naştere la puieţi din rădăcină ;

După forma sa , rădăcina pomilor poate fi :

- rădăcina rămuroasă - care se întîlneşte atît la pomii cu rădăcină

embrionară , cît şi la cei cu rădăcină neembrionară . Rădăcina rămuroasă , la pomii
ce provin din sămînţă , se compun dintr-o rădăcină principală şi din rădăcini laterale
ce iau naştere din rădăcina principală şi care ajung cu vîrsta , la aceeaşi lungime şi
grosime cu rădăcina principală . Pomii ce provin din marcote , butaşi şi drajoni nu au
 2
rădăcină principală ci numai rădăcini laterale . Rădăcina rămuroasă la gutui , dusen ,
paradis , este aproape orizontală şi poartă numele de rădăcină trasantă .

- rădăcină pivotantă - se întîlneşte la nuc şi păr în perioada de tinereţe

cînd rădăcina principală nu este ramificată , dar cu vîrsta ea devine rămuroasă ;

După dimensiuni , rădăcinile pot fi :

- rădăcini de schelet şi semischelet - care au rolul de fixare a pomului

de pămînt şi de conducere ;
- rădăcini de garnisire - ce sunt purtătoare de peri absorbanţi şi care
au rolul de absorbţie ;

După poziţie :

- rădăcini verticale - care pătrund adînc în pămînt şi au rolul de fixare

şi absorbţia apei din straturile adînci precum şi a sărurilor minerale ;
- rădăcini orizontale - care sunt situate în straturile fertile ale solului şi
au rolul de absorbţie a sărurilor minerale şi a apei ;

Din punct de vedere al funcţiei , creşterii şi absorbţiei :

- rădăcini axiale - care sunt de culoare albă , cu rolul de a explora noi

spaţii din sol în vederea absorbţiei ;
- rădăcini active ( sau absorbante ) - de culoare alburie , cu lungimea şi
grosimea de 1mm. şi cu o durată de viaţă de 15-25 zile , avînd rolul de absorbţie ;
- rădăcini intermediare - au o culoare brună deschisă cu o durată
scurtă de viaţă şi provin din rădăcinile active ;
- rădăcini conducătoare - au o durată lungă de viaţă . Ele provin din
rădăcinile axiale , devin rădăcini de schelet , cu rol de fixare şi de absorbţie ;
Rădăcinile active şi cele axiale , se compun din :
- piloriză ;
- zona de creştere ;
- zona absorbantă ;
- zona conducătoare ;
La majoritatea speciilor de pomi , absorbţia apei şi a sărurilor minerale se face
cu ajutorul perilor absorbanţi , aceştia fiind într-un număr foarte mare , astfel pe un mm 2
se găsesc la măr 300 , la prun 380 .
Rădăcina este un organ care manifestă un geotropism pozitiv , ea explorează
un spaţiu mare de sol pentru a lua apa şi sărurile minerale , de aceea rădăcina se
ramifică . Astfel , din rădăcina principală , prin ramificare , iau naştere rădăcini
secundare sau rădăcini de ordinul l , acestea se ramifică la rîndul lor şi dau
naştere la rădăcini de ordinul ll , pînă la rădăcini de ordinul lll , iV , V etc.
Rădăcina este un organ cu volum şi greutate mare , astfel , din greutatea totală
a pomului , ea reprezintă la măr 35,1% , la păr 30,2% , la prun 36,4% .
Pe plan orizontal , rădăcina pomilor depăşeşte proiecţia coroanei pomului de
2.5 ori .
Pe plan vertical , rădăcina pătrunde în pămînt în funcţie de specie şi sol pînă
la o adîncime de 7-9 m uneori pînă la 12 m .
Temperatura minimă a solului care permite creşterea rădăcinii este de la 2 0C la
4-70C . Temperatura optimă pentru dezvoltarea rădăcinii este de 16-18 0C. La
 3
temperaturi de peste 250C , rădăcina îşi încetineşte creşterea . În cursul perioadei de
vegetaţie , rădăcina are două maxime de creştere intensivă ( prima în mai şi iunie , iar
a doua între 15 septembrie - 30 noiembrie ) .

În cursul verii ( iulie-august ) , rădăcina îşi încetineşte creşterea din cauza

temperaturilor ridicate , de asemenea în cursul iernii rădăcina îşi încetează creşterea .
Rădăcina este un organ viu pentru pom , care creşte şi care îndeplineşte
funcţii vitale pentru pom , de aceea ea are nevoie de aer ( 5-10% oxigen ) , apă şi
substanţe nutritive .
Pentru o creştere normală , rădăcina pretinde un sol afînat , fertil şi bine
aprovizionat cu apă şi un subsol profund .
Sistemul radicular diferă de la o specie la alta , dezvoltarea ei suferind
modificări datorită condiţiilor de climă şi sol şi de starea de afănare a acestuia .
În general , la pomii ce provin din sămînţă , rădăcinile sunt mai dezvoltate şi
au o înrădăcinare mai adîncă , în timp ce pomii care provin din butaşi , drajoni şi
marcote , au o rădăcină mai mică şi mai superficială .

Tulpina

Tulpina este partea plantei , care face legătura morfologică şi fiziologică între
organele fundamentale ale nutriţiei , rădăcina şi frunza . Tulpina este partea pomului
de deasupra solului , care explorează spaţiul aerian . Ea manifestă un geotropism
negativ .
Zona de trecere între tulpină şi rădăcină poartă denumirea de colet . La pomii
proveniţi din sămînţă există un colet tipic iar la cei proveniţi din marcote , butaşi ,
drajoni , există un colet convenţional .
În funcţie de portul ( habitusul ) plantei pomicole , tulpina poate fi alcătuită din :
- trunchi şi coroană - la arbustoizi , pomi şi pomi cu talie mare ;
- tufă - în care lipseşte trunchiul , ca la alun , sau arbuştii fructiferi ;
Trunchiul - fie că este unul singur sau două , este partea tulpinii de la colet
pînă la prima ramură din etajul l al coroanei .
Coroana - este partea ramificată a tulpinii pomului , care poartă pe ea frunze
flori , fructe şi muguri . Totalitatea ramurilor pomului poartă numele de coroană .

Tulpina ( trunchiul şi coroana ) , îndeplineşte în viaţa pomului funcţiile :

- este un organ ce poartă pe el muguri , din care vor lua naştere lăstari ,
frunze , flori , fructe şi seminţe , avînd şi o funcţie de susţinere a altor organe ;
- este un organ de legătură între rădăcină şi frunză şi seva elaborată
este condusă în restul organelor plantei , deci şi în rădăcină avînd funcţie de
conducere a sevei ;
- în tulpină sunt depozitate toamna substanţele de rezervă care vor fi
reutilizate primăvara , avînd şi o funcţie de depozitare ;
- părţi de tulpină , în special trunchiul şi baza coroanei sunt purtătoare de
muguri dorminzi capabili să regenereze pomul , avînd şi funcţie dr regenerare ;
- părţi de tulpină , ramuri de un an purtătoare de muguri , altoite , butăşite
sau marcotate , pot reproduce planta respectivă , avînd şi funcţia de înmulţire a
pomilor ;
După felul cum creşte tulpina poate fi :
- tulpini drepte ( ortotrope ) - caracteristice majorităţilor speciilor pomicole ;
- tulpini culcate ( plagiotrope ) - întîlnite la unele soiuri de zmeur , şi
agrişi , precum şi stolonii de la căpşuni şi fragi .
Pentru a îndeplini funcţia de susţinere , tulpina are însuşirea de a se ramifica
această ramificare numită simpodială se întîlneşte la majoritatea speciilor pomicole
 4
această ramificare făcîndu-se pe seama lăstarilor ce iau naştere din muguri , tot din
muguri luînd naştere şi lăstarii purtători de flori .

Coroana
Ca parte a tulpinii , este alcătuită din ramuri . Ramurile din coroana
pomului , au luat naştere din muguri , orice ramură fiind la început un lăstar .
După funcţia lor , ramurile din coroana pomului sunt :
- ramuri vegetative ;
- ramuri de rod ;
Ramurile vegetative - sunt de trei feluri :
- ramuri de schelet - care alcătuiesc osatura coroanei ;
- ramuri de garnisire - sau ramuri purtătoare de formaţiuni de rod ;
- ramuri de creştere - sunt ramuri anuale pe seama cărora se
regenerează coroana ;
Ramurile de schelet sunt :
- axul coroanei care este prelungirea trunchiului , fiind coloana vertebrală
a coroanei . Axul are o direcţie verticală şi o creştere mai puternică decît oricare
ramură din coroană . Puterea de creştere scade odată cu vîrsta , iar creşterea axului
este limitată , după ce coroana a ajuns la un volum maxim .
- ramurile de schelet laterale - acestea alcătuiesc restul coroanei . După
ordinea în care au luat naştere , ele sunt ramuri de ordinul l care se inseră direct pe
ax şi ramuri de ordinul ll ce se inseră pe cele de ordinul l şi aşa mai departe .
Ramurile de schelet de ordinele l-lV sunt considerate ramuri de ordin inferior iar cele
de la ordinul V în sus sunt considerate ca ramuri de ordin superior .
O ramură de schelet de ord. l sau de ord. inferior , ce are la bază cel puţin 6-7 cm. în
diametru , poartă numele de cracă sau braţ . O ramură de schelet mai subţire ,
poartă numele de creangă .
La o ramură de schelet de orice ordin deosebim un ax secundar , pe care se
inseră ramuri de ordin superior şi prelungirea acestui ax .
Ramurile de schelet de ordinul l au o direcţie oblică şi ele formează axul cu
un unghi de ramificare care diferă de la specie la specie . Unghiul pe care îl face
ramura fiică cu ramura mamă , poartă numele de unghi de ramificare .
Distanţa între două ramuri fiice vecine , poartă numele de distanţă de
ramificare . O ramură de schelet poate lua naştere din mugurii terminali sau din cei
laterali , iar vigoarea unei ramuri de schelet este cu atît mai mare cu cît este situată
mai la baza coroanei .
Ramurile de garnisire
Sunt ramuri relativ scurte şi subţiri ce sunt inserate pe ramurile de schelet de
ordin superior , ele purtînd formaţiuni sau ramuri fructifere .
Ramurile de creştere sunt :
- săgeata - sau ramura anuală de prelungire a axului coroanei ;
- ramura de prelungire a ramurilor de schelet de diferite ordine .
- ramura laterală - ia naştere din muguri laterali , fiind subordonată ca
vigoare ramurii de prelungire . În perioada de tinereţe la mai toate speciile , din
cauza tăierii de formare ramura laterală poate întrece ca vigoare şi concurează
ramura de prelungire , purtănd în acest caz numele de ramură concurentă .
- ramura anticipată - ia naştere în aceleaşi an cu ramura mamă , din
mugurii anticipaţi de la subsuara frunzelor de pe această ramură .
- ramura lacomă - ia naştere din mugurii dorminzi de pe trunchiul
pomului sau de la baza ramurilor de schelet de ordinul l . Ramura lacomă prin
apariţia ei , indică începutul perioadei de bătrîneţe a pomului . Are o creştere foarte
viguroasă , făcînd cu ramura din care ia naştere un unghi de ramificare de aproape 90 0
 5
Ea are internodiile mai mari ca la restul ramurilor de creştere , însă mugurii sunt mai
mici , rolul ei fiind de a înlocui ramura mamă care piere de bătrîneţe .
Din punct de vedere evolutiv , pînă la o anumită vîrstă , pomul îşi formează
coroana sa , orice ramură de schelet fiind la început ramură de creştere , apoi de

garnisire , şi după ce s-a îngroşat şi degarnisit , a devenit o ramură de schelet .

Mugurii

Mugurele este un organ provizoriu , ce ia naştere în fiecare an , în

cursul perioadei de vegetaţie .
El este alcătuit dintr-un ax scurt , pe care sunt înserate frunzuliţe mici , de
diferite vîrste , care se acoperă unele pe altele . Vîrful său numit con de creştere
este alcătuit din celule iniţiale şi ţesuturi primare . Mugurii pomilor sunt protejaţi de
cîteva frunzuliţe modificate , ce au culoare brună şi care la unele specii sunt
acoperite de perişori ( dusen ) , iar la altele sunt lipicioşi ( cireş , scoruş ) pentru a-i
apăra de intemperii . Ei îndeplinesc în viaţa pomului funcţiile :
- sunt organe provizorii cu durată de viaţă scurtă , care dau naştere la
lăstari şi flori , el fiind un lăstar în devenire ;
- sunt organe de rezistenţă ale pomului la temperaturile scăzute ;
- mugurele detaşat de la planta mamă şi altoit , reproduce planta ( specia
sau soiul ) din care provine , el fiind un organ de înmulţire a pomului . El este în
general o formă de adaptare a lăstarilor la temperaturile scăzute .
Mugurii se deosebesc între ei după poziţia lor în pom , după funcţia lor , după
evoluţia lor .
După rolul lor întîlnim :
- muguri vegetativi - care vor da naştere la lăstari purtători de frunze ;
- muguri floriferi - care vor da naştere la flori ( piersic , prun , cais ) ;
- muguri mixti - care vor da naştere la lăstari purtători de frunze şi flori
ca la ( nuc , alun , castan , gutui , măr , păr ) .
După poziţia ce o au pe o ramură :
- muguri terminali ( apicali ) - care se află la vîrful unei ramuri oarecare
şi care vor da naştere la lăstari de prelungire , sau în cazul ramurilor de rod , la
inflorescenţe ;
- muguri laterali sau axilari - care iau naştere la subsuoara fiecărei
frunze . Ei au rolul de a da naştere la lăstari laterali şi la flori .
- muguri suplimentari sau stipelari - sunt situaţi de o parte şi de alta a
mugurelui lateral . Cînd aceşti muguri sunt situaţide o parte şi de alta a mugurelui
lateral ( migdal , piersic ) ei se numesc muguri colaterali .
Cînd sunt aşezaţi unul sub altul , ca la nuc , ei poartă numele de muguri
seriali .
După modul cum dau naştere la lăstari ei pot fi :
- muguri activi - ce dau naştere la lăstari în anul formării lor sau în anul
următor ;
- muguri dorminzi - sunt muguri laterali care nu s-au trezit la viaţă un
timp oarecare ( 7-10-20 ani ) , ei alcătuind rezerva de muguri a pomului şi vor da
naştere la lăstarii lacomi pe seama cărora se va face autoîntinerirea pomului .
După apariţia lor mugurii pot fi :
- muguri evidenţi - a căror apariţie şi evoluţie poate fi urmărită de om ;
- muguri adventivi - care apar pe rădăcini , ei fiind :
muguri precoci - care apar şi evoluează în anul formării lor şi în
acelaşi an ei dau naştere la lăstari anticipaţi ;
- muguri tardivi care apar în primul an şi ajung la maturitate şi abia în
anul ll dau naştere la lăstari ;
 6
Mugurii care au o poziţie terminală , fie că sunt floriferi sau vegetativi , sunt
întotdeauna mai mari decît mugurii de acelaşi fel .

Pe un lăstar mugurii apar de jos în sus şi ajung la maturitate în aceeaşi

ordine şi în funcţie de această ordine , cresc ca volum de jos în sus , încît mugurele
terminal este cel mai mare .
Pe o ramură de un an , primăvara mugurii se trezesc la viaţă în ordine inversă
apariţiei lor , astfel că mugurele terminal porneşte primul . Vigoarea lăstarilor care iau
naştere din mugurii de pe o ramură , creşte de la bază spre vîrf , astfel că lăstarul
cel mai viguros ia naştere din mugurele terminal .

Ramurile fructifere

În coroana pomilor în afara ramurilor de schelet , de creştere şi de garnisire ,

mai există şi ramurile de rod .
Ramurile de rod au anumite caractere prin care se deosebesc de restul
ramurilor , acestea fiind :
- ele sunt situate în zona activă a coroanei ;
- sunt ramuri mici , scurte şi groase cu muguri evidenţi ;
- sunt ramuri cu o durată scurtă de viaţă ;
- sunt ramuri purtătoare de muguri floriferi ;
- ele sunt purtate de alte ramuri , numite de susţinere ;
- ele diferă de la o specie la alta ;
- apariţia lor este mai tîrzie decît a ramurilor de schelet ;
Ramurile fructifere la măr şi păr
Odată cu înaintarea în vîrstă şi cu trecerea lui în perioada de creştere şi
rodire , numărul ramurilor din coroana pomului se măreşte , încît el nu va mai putea
hrăni în mod egal toate ramurile , unele din ele vor fi ramuri scurte .
Ramurile de rod la măr şi păr sunt de două feluri :
- preflorifere - adică formaţiuni care vor evolua şi vor deveni florifere ;
- florifere sau fructifere - care sunt formaţiuni de rod , de flori sau fructe ;
După lungimea lor sunt de două feluri :
- formaţiuni pe picior scurt ;
- formaţiuni pe picior lung ;
Formaţiunile la măr şi păr sunt :
Pintenul
Este o formaţiune prefloriferă cu picior scurt luînd naştere dintr-un mugur
lateral de pe o ramură de creştere în vîrstă de cel puţin doi ani . El poartă în vîrf
un mugur vegetativ . Pintenul este o ramură a cărei lungime variază de la 1-5 cm.
Un pinten poate evolua din ramură prefloriferă în ramură floriferă în 3-5 ani acest
fapt este în funcţie de hrana pe care o primeşte pintenul respectiv . După caracterul
lor exterior , pintenii pot fi de patru feluri :
- pinten simplu inelat - este o formaţiune de un an scurtă şi cu
internodii mici , avînd o înfăţişare inelată .
- pinten simplu alungit şi neted - este o formaţiune de 3-10 cm. cu
internodii mai mari şi cu scoarţa netedă .
- pinten mixt - este un pinten simplu alungit care are sub mugurele
terminal o porţiune inelată , iar de la aceasta în jos este neted .
- pinten compus - este o formaţiune scurtă de 10 cm. caracterizată prin
faptul că pe lungimea sa sunt mai mulţi pinteni scurţi ce au luat naştere din mugurii
laterali .
Ţepuşa
 7
Este o ramură floriferă cu picior scurt , care poartă în vîrf un mugure
florifer . Ea provine dintr-un pinten prin evoluţia acestuia din ramură prefloriferă într-
una floriferă , adică prin diferenţierea mugurelui terminal în mugur florifer .

După felul pintenului din care provine , ţepuşa poate fi simplă inelată , simplă
netedă , mixtă şi compusă .
Ţepuşa evoluează în anul următor diferenţierii mugurelui terminal care dă
naştere la o inflorescenţă , fructifică şi se transformă în bursă .
Smiceaua
Este o ramură prefloriferă cu picior lung , care ia naştere dintr-un mugur
lateral de pe o ramură vegetativă , are o lungime de 10-30 cm. este subţire avînd
muguri laterali slab dezvoltaţi . Ea poartă în vîrf un mugure vegetativ iar din mugurii
laterali de pe lungimea ei , pot lua naştere pinteni scurţi .
Smiceaua poate fi :
- simplă - cînd nu are nici un pinten pe lungimea ei ;
- compusă - cînd are pinteni ;
Nuieluşa
Este o ramură floriferă care provine din smicea prin transformarea
mugurelui terminal din vegetativ în florifer . Poate fi simplă şi compusă .
Mlădiţa
Este o ramură floriferă care provine dintr-o smicea şi care are pe lîngă
mugurele terminal care este florifer 1-2 sau mai mulţi muguri floriferi laterali .
Bursa sau punga
Este o îngroşare a părţii de la vîrful ţepuşei , nuieluşei sau mlădiţei , la
locul unde s-a format fructul .
Bursa poate fi aşezată pe picior scurt , atunci cînd provine din ţepuşă sau pe
picior lung atunci cînd provine din nuieluşă sau mlădiţă .
Vatra sau ramificaţia fructiferă
Este o formaţiune alcătuită din mai multe burse , avînd pe ea pinteni sau
ţepuşe .
Ramurile de rod ale gutuiului şi moşmonului
Gutuiul este una din speciile pomicole la care mugurele de rod este mixt , dînd
naştere la început unui lăstar scurt acesta purtînd în vîrful său o floare care leagă
şi face la rîndul său un fruct .
La gutui se deosebesc trei ramuri purtătoare de rod :
- ramura mixtă - ea poartă un mugure vegetativ la bază şi în vărf iar în
partea de mijloc are muguri de rod . Ea are o lungime de 35-40 cm. ;
- măciulia - este o ramură scurtă , subţire la bază şi lăţită la vîrf , avînd
1-2 muguri de rod în partea termianlă ;
- ramificaţia fructiferă - este alcătuită din mai multe măciulii , care au
luat naştere una din alta şi sunt aşezate în etaj .
Ramurile de rod la speciile sîmburoase
Ramuri de rod la cireş şi vişin :
- buchetul de mai - este o ramură scurtă avînd în primul an de creştere
lungimea de 8-10 cm. El ia naştere dintr-un mugur lateral de pe o ramură de doi
ani . La început este un simplu pinten avînd la vîrf un mugur vegetativ în vîrf şi 3-4
muguri laterali tot vegetativi . În anul următor din mugurele vegetativ ia naştere un
lăstar scurt formînd o rozetă de frunze în jurul mugurelui terminal , care este
vegetativ . În funcţie de soi , de vîrsta pomului , acest pinten evoluează în 1-2 ani în
buchet de mai , avînd în vîrf un mugute vegetativ , iar mugurii laterali sunt floriferi .
În fiecare an din mugurele vegetativ creşte un lăstar scurt cu o rozetă de frunze , iar
din mugurii laterali formaţi în anul precedent iau naştere flori . El are o durată de
viaţă de 5-7 ani , după care piere .
 8
- ramura mijlocie - este o ramură de rod de 10-25 cm. care are un
mugur vegetativ în vîrf , iar mugurii laterali sunt la baza şi în mijlocul ei , floriferi sau
alternează cu cei vegetativi .

- ramura lungă - are lungimea de 30-35 cm. are un mugure vegetativ

în vîrf , iar pe lungimea ei alternează mugurii vegetativi cu cei floriferi . Ramurile
lungi ce depăşesc lungimea de 40-60 cm. nu poartă pe ele muguri floriferi .
- ramura pletoasă sau pleată - este tipică unor soiuri de vişin , poartă
în vîrf un mugur vegetativ , are la bază 2-3 muguri vegetativi iar pe restul lungimii
sale este îmbrăcată cu muguri laterali floriferi . Poate avea o lungime de 10-35 cm.
Ramurile de rod la prun şi cais
- pintenul - este o ramură scurtă pînă la 4 cm. poartă în vîrf un mugur
vegetativ şi pe lungimea ei poartă 3-6 muguri mai puţin dezvoltaţi . Cu timpul , în
funcţie de soi şi vîrstă , pintenul se transformă în ramura buchet .
- ramura buchet - este scurtă 0,5-5 cm. poartă în vîrf un mugur
vegetativ care prelungeşte creşterea iar pe lungimea ei are 3-5 muguri floriferi cu
aşezare laterală . Durata de viaţă este de 3-6 ani .
- ramura mijlocie - are o lungime de 5-15 cm. avînd la vîrf un mugur
vegetativ , iar pe lungimea sa are muguri vegetativi şi de rod .
- ramura lungă - este o ramură vegetativă de 15-50 cm. care are la
bază muguri floriferi .
- ramura anticipată - la cais , poate fi ramură de rod .
Ramurile de rod la piersic şi migdal
La piersic :
- ramura buchet sau ramura de mai este numită astfel pentru că îşi
termină vegetaţia în luna mai . Este o ramură scurtă de 2-4 cm. , poartă în vîrf un
mugur vegetativ iar pe lungimea ei poartă 4-5 muguri floriferi . Are o durată de viaţă
de circa 3 ani .
- ramura salbă sau ramura sifon - este o ramură cu o grosime de sub
7 mm. şi cu o lungime de 10-30 cm. Ea poartă în vîrf un mugur vegetativ iar la
bază 1-2 muguri floriferi , iar restul sunt în totalitate floriferi , cînd înfloresc luînd
aspectul unei salbe . După înflorire , ramura devine degarnisită . Din mugurele
vegetativ terminal , ia naştere o altă ramură salbă .
- ramura mixtă - este o ramură care poartă pe lungimea ei muguri
vegetativi şi floriferi . Are o lungime de 20-40 cm. , o grosime de 7-8 mm. şi poartă
în vîrf un mugur vegetativ , iar la bază are cîţiva muguri tot vegetativi , iar pe restul
lungimii ei , are muguri tripli , un mugur vegetativ în mijloc şi doi muguri suplimentari
de rod .
- ramura anticipată - este purtătoare de muguri floriferi .
Toate ramurile denumite mijlocii sau lungi de la speciile sîmburoase sunt de
fapt ramuri mixte .
Ramurile de rod la nuc
La nuc există o singură ramură de rod :
- ramura scurtă - are o lungime de 7-10 cm. , este muchiată în secţiune
are un lemn spongios , coaja şi miezul întrecînd cu mult lemnul , de aceea este o
ramură friabilă . Culoarea ei este mai deschisă decît a celorlalte ramuri . Ea se
găseşte la periferia coroanei . Ea are pe lungime cîţiva muguri laterali slab dezvoltaţi ,
iar la vîrf are un mugur florifer proeminent . Ramura de rod evoluează astfel : din
mugurele terminal , care este mixt , ia naştere un lăstar ce îşi termină repede
creşterea şi care poartă pe el 6-7 frunze , iar în vîrf are una sau mai multe flori
femeieşti . Din mugurii axilari , de pe ramura de rod de un an , iau naştere amenţii
bărbăteşti . Deci floarea femelă este purtată de lăstarul ce ia naştere din mugurele
terminal , iar floarea bărbătească ia naştere din mugurii axilari de pe ramura de un
 9
an . În vîrful lăstarului , concomitent cu formarea fructului , se formează şi mugurele
terminal florifer , care va da naştere unei alte ramuri de rod .

Ramura de rod la alun

Florile bărbăteşti se formează în timpul verii din mugurii axilari de pe
ramura scurtă , iar din mugurele terminal florifer care este mixt , ia naştere un lăstar
scurt ce poartă în vîrf o floare femeiască .
Ramurile de rod la arbuştii fructiferi
La zmeur - într-un an ia naştere un lăstar cu o lungime de 0,5 – 2 m
care poartă pe el frunze iar la subsuoara acestora se găsesc 2-3 muguri , din care
unul principal mai mare şi unul sau doi mai slabi . În anul următor din mugurii aflaţi
pe tulpină , iau naştere lăstari ce poartă în vîrful lor flori . Ramura purtătoare de rod
are o viaţă de un an , după care se usucă .
Coacăzul şi agrişul
Fructifică pe ramura scurtă , ramura buchet .
Coacăzul negru - pe tulpinile de doi ani , se găsesc buchete cu unul sau doi
muguri de rod , care se diferenţiază în anul formării lor , care rodesc 1-2 ani , după
care se usucă .
Din cele arătate cu privire la ramurile de rod la pomii fructiferi şi arbuşti
fructiferi , se desprind anumite trăsături generale :
- aşezarea mugurilor floriferi este terminală , la speciile seminţoase , ( nuc ,
alun , castan ) şi laterală la speciile sîmburoase şi la arbuştii fructiferi .
- ordinea în care mugurii floriferi ajung la maturitate în anul formării lor şi
ordinea în care ei înfloresc , este ascendentă , ( de la bază spre vîrful ramurii ) la
toate speciile de pomi , cu deosebire la zmeur şi la speciile seminţoase la care
este descendentă .
- mugurii vegetativi de pe ramurile de rod care continuă creşterea , au
poziţie laterală la speciile seminţoase iar la speciile sîmburoase au o poziţie
terminală . La speciile cu muguri mixti : nuc , alun , zmeur , agriş , moşmon şi gutui ,
creşterea ramurii de rod se face pe seama mugurelui terminal .

* * *