Universitatea Nicolae Titulescu, București, 2018

Facultatea de Drept

An IV, ID, Grupa 1

Student – Roșu Cristina-Ancuța

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT

- REFERAT -

Persoana juridica in dreptul international privat roman

Sumar
Aspecte generale ......................................................................................................................... 2

Rolul persoanelor juridice in cadrul relatiilor internationale. .................................................... 2

Categorii de persoane juridice de drept intern.......................................................................... 2

Persoane juridice nationale si persoane juridice straine.......................................................... 2

Statutul personal al persoanei juridice. ..................................................................................... 3

Nationalitatea persoanei juridice............................................................................................... 4

Importanta nationalitatii persoanei juridice. .............................................................................. 4

Determinarea nationalitatii persoanei juridice........................................................................... 4

Schimbarea nationalitatii persoanei juridice ............................................................................. 7

Conditia persoanei juridice straine ........................................................................................... 9

Precizari prealabile..................................................................................................................... 9

Recunoasterea persoanei juridice straine .............................................................................. 10

Aspecte generale

Rolul persoanelor juridice in cadrul relatiilor internationale.

Atat relatiile economice internationa le , cat si raporturile polit ice , culturale, socia le
ori umanitare se realizeaza intr -o masura din ce in ce mai mare prin persoanele jurid ic e .
Se deosebesc persoanele juridice care tin de sistemul de drept al unui stat, de exemplu
cele romane si persoanele juridice care se incadreaza in ordinea de drept internationa la ,
din care fac parte, de exemplu, statele, O.N.U. si instit ut ii le specializate ale acesteia.
De aici rezulta importanta persoanelor juridice. Fenomenul fuziu nii societat i l or
comerciale pe plan national si internationa l si amploarea pe care au luat -o investit i i le
straine de capital in diverse state, au condus la internationa l izarea societat i l or
comerciale, aparand societatile multina t iona le , sau transnationa le. In cadr ul
Comunita t ii Economice Europene se observa preocuparea pentru coordona r e a
reglementar ilor juridice privind societatile comerciale si pentru crearea unor societ a t i
europene, care s -ar putea prezenta sub forma de societati de tip european. Dupa cel de-
al doilea razboi mondial au aparut asa numite le societati internationa le care sunt create
prin tratate.

Categorii de persoane juridice de drept intern .

Dreptul unor tari deosebeste intre persoanele juridice de drept public si cele de drept
privat. Apartin acestei din urma categorii societatile , asociatiile si fundati i le .
Societatile sunt de persoane si societati de capitalur i. Societatea pe actiuni si
societatea cu raspundere limitata sunt principa le le persoane juridice.

O forma de investit ie straina in tara noastra este constituirea de societ a t i

comerciale, filia le sau sucursale, cu capital integral strain sau in asociere cu persoane
fizice sau persoane juridice romane, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privin d
societatile comerciale. P otrivit acestei legi, art. 2, formele societatilor comercia le
sunt: 1) societatea in nume colectiv; 2) societatea in comandita simpla; 3) societat e a
in comandita pe actiuni; 4) societatea pe actiuni; 5) societatea cu raspundere limit a t a .
Legea pentru persoanele juridice din 6 februarie 1924 reglementeaza asociatiile si
fundatiile ca persoane juridice. Societatile comerciale cu sediul in Romania sunt
persoane juridice romane (art. 1 din Legea nr. 31/1990).

Persoane juridice nationale si persoane juridice straine.

Activitatea persoanelor juridice in relatiile economice internationa le pune doua

probleme :

a) Determinarea apartenentei la un anumit stat a persoanelor juridice , adica daca

sunt romane sau straine. Aceasta este problema nationa litat ii pe rsoanelor jurid ic e .
Normele juridice ale fiecarei tari stabilesc criteriile cu ajutorul carora se determina
nationalitatea persoanelor juridice. In consecinta, normele noastre juridice determina
care persoane juridice sunt romane si care sunt straine, de e xemplu bulgare, ungar e ,
italiene , franceze etc. Anumite aspecte privind persoana juridica sunt carmuite de lege a
nationala a acesteia. In acest fel, determinarea nationalita t ii persoanelor jurid ic e
inseamna stabilirea domeniului de aplicare a legilor propr ii fata de cele straine adic a
solutionarea conflict ului de legi.

b) Condit ia persoanei juridice straine. Aceasta prezinta doua aspecte:

  Recunoasterea extrateritor ia la a persoanei juridice, adica daca se
recunoaste intr-o anumita tara, de exemplu la noi, persoana juridica straina
respectiva;
 In caz afirmativ, ce drepturi se acorda persoanei juridice straine
recunoscute.

Cele doua probleme se ivesc in ordinea mentionata. Intr -adevar, nu se poat e

vorbi de conditia persoanei juridice straine decat dupa ce s-a stabilit ca este vorba de
o asemenea persoana juridica , adica straina. Exercitarea drepturilor recunoscut e
persoanei juridice straine tine de conflictul de legi, caci se pune intrebarea de a st i
dupa care lege se face aceasta. P rin urmare, persoana juridica in dreptul internati o na l
privat ridica unele aspecte care apartin conflictului de legi si unele aspecte care apart in
conditie i persoanei juridice straine. Aspecte privind conflictul de legi se impletesc cu
cele privind condit ia juridica a pe rsoanei juridice straine.

Statutul personal al persoanei juridice.

Orice persoana juridica este supusa legii unei anumite tari. Intr -adevar persoana
juridica nu poate exista decat daca s -a intemeiat potrivit unor dispozit i i legale, nu
poate functiona deca t tot potrivit unor dispozit ii legale. Aceste dispozit i i sunt difer it e
de la o tara la alta. De aceea se pune problema determinarii legii persoanei jurid ic e
care reglementeaza statutul sau personal. P ersoana juridica este carmuita de legea sa
nationala. Ac easta lege determina statutul persoanei juridice prin care intele ge m
ansamblul probleme lor privind persoana juridica supuse reglementar ii legii sale
nationale.

P rin urmare, orice persoana juridica are un statut personal care este determina t
de legea sa nationala. Art. 41 si 42 din Legea nr. 105/1992 se refera la statutul orga nic
al persoanei juridice , care desemneaza in principa l , urmatoarele:

a) capacitatea acesteia;
b) modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat;
c) drepturile si obliga t ii le ce decurg din calitatea de asociat;
d) modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale
persoanei juridice;
e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;
f) raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de t erti;
g) modifica rea actelor constitut ive;
h) dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.

Criteriul dupa care se determina legea nationala a persoanei juridice nu este

acelasi in diferite legislat i i.
Nationalitatea persoanei juridice

1. Notiunea de nationalitate a persoanei juridice. Ce le doua opinii in

mate rie . P ornind de la asemanarile existente intre persoana fizica si juridica , s -a
considerat ca si acestea din urma au nationa litate , dupa cum persoanele fizice au
cetatenie (nationa lita te in terminologia literatur ii din unele tari). Nationalit a t e a
persoanei juridice reprezinta apartenenta acesteia la un stat. Se considera ca nu este
nici o dificultate sa se extinda notiunea de nationalitate la persoanele jurid ic e ,
deoarece aceasta exprima mai mult decat legatura polit ica dintre o persoana si stat, ea
exprima apartenenta persoanei la un stat, servind pentru determinarea statutului jur id ic
al persoanei. Desigur ca nationalitatea persoanei juridice nu este identica nationalit a t i i
(cetateniei) persoanei fizice si nici nu produce aceleasi consecinte juridice la care da
nastere cetatenia persoanei fizice. Avandu -se in vedere aceste deosebiri, in litera t ur a
juridica s-a exprimat si parerea ca nu se poate aplica notiunea de nationali t a t e
persoanei juridice. Totusi, se foloseste, in general, notiunea de nationalita te a
persoanei juridice , exprimand apartenenta ori legatura acesteia cu un anumit stat. In
acest sens se poate vorbi, de exemplu, de persoane juridice romane, franceze etc. Art.
40 din Legea nr. 105/1992 arata ca persoana juridica are nationa lita tea statului pe al
carui teritoriu si-a stabilit , potrivit actului constitut iv, sediul social.

2. Importanta nationalitatii persoanei juridice. Determinarea nationalit a t i i

persoanei juridice prezinta importanta din mai multe puncte de vedere:

a) Orice persoana juridica are un statut personal, care este carmuit de lege a
nationala a acesteia. In lipsa nationa litat ii , nu s -ar putea cunoaste lege a
aplicabila statutului ei juridic.
b) In ceea ce priveste regimul strainilor , exista deosebire intre persoanele jurid ic e
nationale si cele straine; deosebirea intre aceste doua categorii de persoane
juridice se face cu ajutorul nationalitat i i. Asadar, pentru persoanele jurid ic e
straine se pune problema recunoasterii lor extrateritor ia le si a drepturilor si
obligat i ilor pe care le pot avea intr -o tara in care nu au calitatea de persoane
juridice nationale.
c) Nationalita tea persoanelor juridice serveste pentru determinarea domeniul ui de
aplicare a tratatelor internationa le. Astfel, de exemplu, nationalita tea persoa ne i
juridice serveste pentru determinarea acelor persoane juridice care benefic ia za
de prevederile tratatului internationa l si, implic it , determinarea acelora carora
li se aplica tratatul. Tot astfel, nationalita tea serveste pentru aplicarea regimul u i
national al clauzei natiunii celei mai favorizate ori a conditie i reciprocitat ii care
ar fi prevazute intr-un tratat internationa l.
d) pentru apararea unor interese considerate importa nte , unele state iau masuri de
protectie deosebita, intr -un domeniu de activitate, de exemplu pescuit ul ,
impotr iva persoanelor juridice care nu sunt nationale sau impotr iva persoane lor
juridice care au o anumita nationa lita te.
e) In relatiile internat iona le au dobandit o insemnatate sporita organizat i i le
economice internationa le de drept intern. Asa fiind, intereseaza sa se determine
statutul personal al acestora. Astfel, de exemplu, societatile cu participa r e
romaneasca si stra ina au nationa litate romana daca sunt constituite in tara
noastra unde isi au sediul social si sunt straine daca sunt constituite in
strainatate.

3. Determinarea nationalitatii persoanei juridice. Nationalita tea persoa ne i

juridice se determina potrivit anumitor criterii. Acestea sunt:
a) Criteriul vointei fondatorilor persoanei juridice . Acest criteriu reprezinta o aplicare a
principiul ui autonomie i de vointa in materia determinar ii nationa lita t ii persoa ne i
juridice. Fondator ii determina nationali tatea persoanei juridice prin actul
constitut iv si statut, astfel cum ar fi mai convenabil in raport de interesele lor .
In general, acest criteriu nu este acceptat in literatura juridica, deoarece, pe de
o parte, natura contractuala a persoanei juridice, d e exemplu a societatii, nu
exprima in intregime esenta ei juridica si, pe de alta parte, acest criteriu nu
asigura respectarea normelor cu caracter imperativ, dictate pentru a ocrot i
interesul obstesc si pe cel al tertilor.
b) Criteriul teritorialitatii conducerii (sediul social). P otrivit acestuia, persoana jurid ic a
are nationalita tea tarii unde isi are sediul social, adica locul unde se gaseste
conducerea sa. Sediul trebuie sa fie real stabilit pe teritoriul acelui stat, astfe l
ca persoana jurid ica sa aiba centrul sau adminis trat i v, adica principa le le organe
de conducere pe acel teritoriu. Daca persoana juridica are mai multe organe de
conducere situate in tari diferite sediul persoanei juridice este in tara in care se
afla organul superior care are conducerea intregii persoane juridice. Se diul
social mai trebuie sa fie serios, adica stabilit intr -o tara cu care persoana jurid ic a
are o legatura semnificat iva. In cazul in care sediul social ar fi intr -o tara care
nu prezinta suficiente legaturi cu persoana juridica , dar a fost acolo stabil it
numai pentru anumite avantaje avute in vedere, sediul desi ar fi real, el nu este
serios, si deci nu ar putea sa serveasca la determinarea nationa litat ii persoa ne i
juridice. In sustinerea acestui criteriu se inv oca, printre alte argumente, fapt ul
ca majoritatea covarsitoare a actelor juridice care leaga persoana jurid ic a
respectiva se incheie de organele ei de conducere si deci pentru rezolva r e a
probleme lor privind drepturile organelor este cazul sa se aplice leg ea tarii pe
teritoriul careia functionea za aceste organe. Acest criteriu este adoptat in
practica franceza, belgiana si R.F.G.
c) Crite riul locului de inre gis trare a s tatutului pe rs oane i juridi c e
(incorporation), adica locul unde au fost indepli nite formalita t ile pent r u
constituirea persoanei juridice , chiar daca sediul social ar fi in alta tara .Acest
criteriu este practicat de S.U.A., Anglia si Olanda. El permite persoanei jurid ic e
sa fie supusa legii statului in conformita te cu care a fost infiintata si sa se bucur e
de protectia acelui stat indifere nt care ar fi locul unde se desfasoara activita t e a
persoanei juridice ori s -ar afla sediul sau social.
d) Crite riul unde s e gas e s te ce ntrul activitatii e conomice a pe rs oane i juridic e .
P otrivit ace stui criteriu, persoana juridica are nationalita tea tarii unde se gaseste
centrul activitatii sale, locul unde se gasesc minele, uzine le. Acest criteriu a fost
parasit de practica judecatoreasca europeana, deoarece uneori este foarte gre u
de determinat loc ul activitat ii economice , anume cand aceasta activitate se
desfasoara pe teritoriul mai multor tari. Acest criteriu a fost reluat de legisla t ia
tarilor in curs de dezvoltare pentru a da posibilitatea acestor state de a
reglementa persoanele juridice care a ctioneaza aici, desi capitalul este strain.
e) Crite riul controlului. S-a considerat ca in unele cazuri persoana juridica are o
nationalitate aparenta si ca cele patru criterii juridice nu pot fi folosite pentru a
descoperi caracterul real al per soanei juridice. S-a recurs la criteriul controlu l u i.
P otrivit acestuia, nationalitatea persoanelor juridice se determina, fie dupa
apartenenta conducator ilor persoanei juridice , fie dupa cetatenia asociatilor , fie
dupa nationalitatea capitalului social, fie dupa cetatenia acelora in folosul carora
se desfasoara activitatea persoanei juridice.
o Dupa cel de -al doilea razboi mondia l, practica internationa la a
revenit la criteriile anterioare, pentru determinarea nationalit a t i i
persoanei juridice , cu unele exceptii.
 o Criteriul controlului este folosit si atunci cand se pune proble ma
atribuir i i unor drepturi cu caracter special. Astfel, numai persoane le
juridice "nationa le " au dreptul sa posede nave, aeronave, sa
primeasca in concesiune exploatarea ene rgiei hidraulice , a mine lor ,
sa se foloseasca de avantajele speciale acordate prin tratate, in mod
reciproc, supusilor din statele contractante. Criteriul controlu l u i
este folosit in unele tratate internationa le pentru a se putea face
deosebirea intre pers oanele juridice nationale si persoanele jurid ic e
straine. Se foloseste criteriul controlului si atunci cand anumit e
masuri discrimina tor ii se aplica persoanelor juridice straine. In
dreptul francez, acest criteriu se aplica pentru determina r e a
nationalitat i i bancilor.
f) Crite rii mixte . Acestea rezulta din folosirea concomitenta a mai multor crit e r ii
din acelea aratate, de exemplu sediul social cumulat iv cu locul constitu ir i i
persoanei juridice sau sediul social luat impreuna cu cetatenia asociati lor ori a
celor aflati in conducerea persoanei juridice.

Dreptul roman. In ce priveste dreptul nostru, determinarea nationalit a t i i

persoanei juridice se face in felul urmator:

 In tratatele de asistenta juridica incheiate de tara noas tra cu unele tari este
primit criteriul locului constituir i i (al inregist rar ii). Intr -adevar, aceste
tratate fac vorbire de "persoanele juridice infiintate pe baza preveder il or
legale ale P artii contractante" respective.
 P otrivit altor tratate , nationalitatea persoanei juridice se determina dupa
criteriul locului constituir i i si cel al sediului social luate in mod
cumulativ. Astfel, tratatul de comert si navigatie incheiat cu Japonia in
1970 (ratificat prin dec. nr. 22/1970) acorda anumite avan taje pe baza de
reciprocitate persoanelor juridice care au fost organizate in conformi t a t e
cu legile uneia din partile contractante si au sediul pe teritoriul acesteia.
g) In cazul in care nu e xis ta un acord inte rnational, determinarea nationalit a t i i
persoanei juridice se face potrivit dreptului comun in materie, care este in sens ul
criteriului sediului social.

Nationalitate a pe rs oane i juridice s e de te rmina dupa le ge a forului.

Spre deosebire de legea potrivit careia se determina cetatenia persoanei fizic e ,

nationalitatea persoanei juridice se determina dupa lex fori, deci dupa crite r iu l
prevazut de aceasta lege, fara a deosebi daca persoana juridica in discutie urmeaza sa
i se atribuie nationa litatea forului ori o nationa litate straina si nici daca s tatul stra in
(a carui nationa litate se atribuie persoanei juridice respective) recunoaste ori nu
nationalitatea atribuita acelei persoane juridice. P roblema determinar ii nationalit a t i i
intereseaza mai ales cand exista mai multe elemente de extraneitate privind persoana
juridica , de exemplu locul constituir ii si cel al sediului social sunt in tari deosebit e ,
fiecare putand duce, potrivit legislat ie i statelor respective, la determinarea unei alt e
nationalitat i a acelei persoane juridice. Asadar, in cazul pers oanelor juridice este
posibil ca, potrivit legii forului, sa se atribuie persoanei juridice , o nationali t a t e
straina, in raport de criteriul prevazut pentru determinarea nationalitat i i persoane lor
juridice. In stabilirea nationa lita t ii persoanei juridice , lex causae este legea forului.
Schimbarea nationalitatii persoanei juridice .

Avand in vedere criteriile pentru determinarea nationa lita t ii persoanei jurid ic e ,

rezulta ca schimbarea nationalitat i i persoanei juridice intereseaza mai ales in cazul
schimbarii sediului ei social dintr -un stat in altul. In legatura cu aceasta schimbare a
sediului social al persoanei juridice se pot ridica unele probleme :

a) Daca este ori nu posibila asemenea schimbare care sa aiba ca efect mentine r e a
personalitat ii juridice si schimbarea nationalitat i i ei. Intr -o prima parere, se conside r a
ca mutarea se diului social al persoanei juridice de pe teritoriul unui stat pe teritor i u l
altuia nu se poate face in mod valabil; daca se doreste acest lucru, urmeaza ca ma i
intai sa se dizolve persoana juridica si sa intre in lichida re , iar apoi sa se inteme ie ze
o noua persoana juridica in statul unde se stabileste si actualul sediu social, ceea ce
exclude ideea continuitat ii personalitat i i juridice in cauza. P entru aceasta solutie se
invoca urmatoarele argumente:

 personalitatea juridica este conferita de legea tarii unde s-a constituit , iar
aceasta personalitate nu se mai poate mentine (supraviet ui) daca persoana
juridica inceteaza de a mai fi supusa acestei legi;
 societatea s-a constituit printr-un contract, iar partile au ales legea aplicabi l a
(deci si societatii) , astfel ca ele nu pot sa supuna societatea unei alte le gi,
caci in realitate ar fi vorba de un nou contract, in raport de cel anterior;
 nu se pot aduce modif icar i esentiale statutului persoanei juridice care ar
insemna schimbarea formei acesteia, de exemplu sa se transforme o societat e
cu raspundere limitata in societate pe actiuni; acest lucru este posibil pr in
dizolvarea si lichidarea societatii existente si apoi intemeierea uneia de felul
aceleia care se doreste.

Intr-o a doua parere, se considera ca personalitatea juridica a societatii poat e

supravietui transferului internationa l al sediului social, schimbandu -se nationalit a t e a
acesteia. Se invoca urmatoarele argumente pentru aceasta opinie :

 personalitatea juridica nu se intemeia za pe co nceptia fictivitat i i, ci pe aceea

a realitatii juridice in sensul ca legea nu creeaza persoana juridica , ci
stabileste conditii le care daca se indepli nesc se acorda calitatea de subie c t
colectiv de drept;
 in unele legisla t ii , este posibila modificarea es entiala a statutului persoane i
juridice , iar transferul internat iona l al sediului social nu inseamna o
modifica re mai importanta decat in cazul mentionat. Rezulta ca cele doua
opinii reprezinta aspecte particulare (in aceasta materie) ale celor doua teor ii
privind personalitatea juridica; fictivitatea si realitatea persoanei juridice;

b) In cazul admiterii schimbarii sediului social al persoanei juridice dintr -o tara

in alta, care sunt condit iile legale in care acest lucru este posibil ? Mai intai trebuie
precizat ca schimbarea internat iona la a sediului social este supusa atat legii tarii unde
aceasta se gaseste, cat si celei a tarii unde el urmeaza sa se mute. In consecinta, trebuie
indeplinite cerintele legale pentru transferul sediului social pr evazute de ambele legi.

Aceasta inseamna ca schimbarea sediului social si continuita tea personalit a t i i

juridice sunt posibile daca ambele legi contin dispozit ii in acest sens. In ce prives t e
domeniul de aplicare al acestor legi, trebuie precizat ca hotarar ea pentru schimba r e a
sediului social al persoanei juridice trebuie sa fie valida potrivit legii nationa le
(actuale) a persoanei juridice, care poate diferi in raport de felul persoanei jurid ic e ,
de exemplu societate in nume colectiv, ori societate pe actiu ni, iar conditii le pent r u
dobandirea noii nationalitat i sunt supuse legii tarii unde urmeaza sa se stabileasca noul
sediu social, din care fac parte si cele pentru adaptarea statutului persoanei jurid ic e
daca este cazul.

Noul sediu social al persoanei juridice trebuie sa fie real, adica sa nu aiba
caracter fictiv, si sa fie serios, adica sa nu aiba caracter fraudulos.

Condit iile de public ita te trebuie indeplinite, in mod corespunzator , in ambe le

tari.

P otrivit art. 46 din Legea nr. 105/1992, fuziunea unor persoane juridice de
nationalitat i diferite poate fi realizata daca sunt indeplinite cumulat iv condit i i le
prevazute de cele doua legi nationale aplicabile statutului lor organic.

c) Schimbarea sediului social al persoanei juridice determina schim barea le gii

nationale a acesteia, aparand astfel un conflict mobil de legi si se pune problema de a
determina domeniul de aplicare in timp al celor doua legi nationale.

Dupa care le ge s e califica notiune a de s e diu s ocial? S-a aratat ca

nationalitatea persoanei juridice se determina dupa criteriul stabilit de legea forului.
In cazul in care acest criteriu este sediul social se pune intrebarea de a sti dupa care
lege se califica pentru a se determina apoi nationalita tea persoanei juridice. P orn indu -
se de la calificarea notiunii de domicil iu pentru persoana fizica, parerile au fost extins e
si pentru sediul persoanei juridice. In acest sens, au fost propuse urmatoarele solutii:

a) Sediul social se determina potrivit legii nationale a persoanei jur id ic e .

Impotriva acestei solutii se formuleaza critica in sensul ca nu se poate cunoast e
nationalitatea persoanei juridice pana nu se cunoaste sediul social al acesteia, iar
sediul social nu se poate stabili pana nu se cunoaste nationa lita tea persoanei jur id ic e
(argumentul cercului vicios);

b) Sediul social se determina dupa legea teritoria la ( lex loci) a persoa ne i

juridice , adica aceea unde aceasta se gaseste. Nici aceasta solutie nu este in afara de
critica, deoarece in cazul in care persoana juridica are mai multe elemente de
extraneitate, de exemplu activitatea se desfasoara intr -o tara, adunarea generala a
asociatilor se intruneste in alta, iar consiliul de administra t ie se gaseste intr -o a treia
tara, nu se poate stabili locul unde se considera ca e xista persoana juridica decat daca
se cunoaste legea in raport de care se determina apoi locul unde este situata persoana
juridica , deci de asemenea intalnim cercul vicios;

c) Sediul social se determina dupa legea tarii unde fondatorii au stabilit sediul
statutar al persoanei juridice (cele doua sedii putand sa nu coincida) , deci dupa lege a
autonomie i, deoarece sediul - ca si domicil iul persoanei fizice - presupune doua
elemente si anume un fapt, adica asezarea, resedinta, si o intentie , adica asezarea s -a
facut intr-un anumit loc cu scopul de a avea acolo domiciliul sau sediul, iar ambe le
aceste elemente sunt expresia vointei persoanei. In cazul acestei solutii , ar insemna ca
statul pe teritoriul caruia se stabileste sediul social nu are nici o atributie in aceasta
privinta , desi fiecare stat este indreptat it sa determine conditii le in care se poate sta bili
domicil iul sau sediul social pe teritoriul sau;

d) Sediul social se de termina dupa legea aplicabila efectelor pentru care aceasta
intereseaza, de exemplu daca este vorba de determinarea competentei jurisdict iona le ,
sediul social se califica dupa legea forului, iar daca este vorba de stabilirea sediulu i
social pentru perceper ea de impozite , mai larg pentru functionarea unui servic iu
public , calificarea se face dupa legea acestui serviciu public. P otrivit acestei solut i i ,
notiunea sediului social nu este unitara, fiind determinata de legi diferite, aplica b i le
efectului pentru c are intereseaza stabilirea acestuia. De asemenea, solutia se poat e
aplica daca efectul sediului social (pentru care intereseaza determinarea acestuia) este
independe nt de acest sediu social;

e) Sediul social se determina dupa legea forului. S -a aratat ca uneori asemenea

calificare este secundara, astfel ca aceasta nu se face dupa legea forului, ci dupa lex
cause;

f) In Conventia de la Haga din 1956 privind recunoasterea personalitat i i jurid ic e

a societatilor , asociatiilor si fundatiilor se prevede (art. 2) ca potrivit legii stat ului
contractant se poate considera ca sediul social real se gaseste pe teritoriul sau (dec i
dupa legea acestuia) ori pe teritoriul unui alt stat care cunoaste de asemenea crite r iu l
sediului social pentru atribuirea personalitat i i ju ridice (deci calificarea se face dupa
legea primului stat), in aceste cazuri nerecunoscandu -se personalitatea jurid ic a
acordata de legea locului constituir ii si cea a sediului statutar. Rezulta ca sediul socia l
se determina altfel decat arata solutiile men tiona te.

g) In dreptul nostru, problema pe care o avem in vedere intereseaza pract ic :

pentru societatile comerciale. P otrivit art. 40 din Legea nr. 105/1992 se distinge :

o sediul social este stabilit pe teritoriul unui stat prin actul

constitut iv. P rin urmare, acest sediu rezulta din actul constitut iv al
persoanei juridice;
o daca exista mai multe sedii, determinant este sediul real al
persoanei juridice. P rin sediu real se intelege locul unde se afla
centrul principa l de conducere si de gestiune a activitat ii statutar e ,
chiar daca hotararile organului respectiv sunt adoptate potr iv it
directive lor transmise de actionari sau asociati din alte state.

Conditia persoanei juridice straine

Precizari prealabile. P articiparea persoanelor juridice la raporturile de comer t

exterior,de cooperare economica si tehnico-st iint if ica ridica doua feluri de probleme si
in ordinea urmatoare:

 privind nationalita tea persoanei juridice;

 privind conditia strainului persoana juridica.

Deosebirea intre persoanele juridice proprii si cele straine se face cu ajut or u l

nationalitat i i.

In consecinta, persoanele juridice straine nu au nationalitatea romana, ci a alt ui

stat. La randul sau, conditia strainului persoana juridica prezinta 2 aspecte:

a) recunoasterea extrateritor ia la a persoanei juridice straine;

b) in cazul recunoasterii, stabilirea drepturilor si obligat i ilor care se pot acorda
persoanei juridice straine.

Determinarea regimului juridic al persoanelor juridice straine presupune, ins a ,

si cunoasterea altor aspecte: statutul personal al acestora; condit iile in care pot
desfasura o activitate cu caracter permanent in tara noastra reprezentante le persoane lor
juridice straine (la noi); regimul actelor si faptelor savarsite de persoanele jurid ic e
straine pe teritoriul roman; competenta instantelor judecatorest i romane si de arbit r a j
pentru comertul exterior de a solutiona litigii in care este parte o persoana jurid ic a
straina.

P ersoanele juridice pot fi de drept intern, avand o anumita nationalitate , de

exemplu romana, poloneza , franceza, italiana si de drept internationa l, adica statele
suverane, ca subiecte de drept origina re , si organizat i ile internatio na le
(interguver na me nta le ) , care urmaresc infaptuirea unor scopuri conforme cu ordine a
internationa la , ca subiecte de drept derivate.

Clasificarea persoanelor juridice de drept intern este supusa sisteme lor

nationale de drept.

P ersoanele juridice straine pot avea o activitate pe teritoriul tarii noastre cu

caracter de continuita te sau savarsi unele acte izolate , intamplat oare , stabilind in acest
fel raporturi juridice cu firmele romane si cu cetatenii romani.

2. Recunoasterea persoanei juridice straine . Calitatea de subiect de drept a

strainului persoana fizica este recunoscuta, in condit iile actuale, in toate statele ,
existand deosebiri intre acestea in ce priveste volumul drepturilor acordate strainul u i.
In cazul persoanelor juridice se ridica, insa, problema recunoasterii lor extrateritor ia le .
P ersoana juridica straina poate savarsi acte numai daca este recunoscuta. Condit iile in
care se face recunoasterea sunt prevazute de legea statului recunoasterii. In consecint a ,
legea romana reglementeaza recunoasterea persoanelor juridice straine in tara noastra .
P rin recunoastere, act declarativ de drepturi, se constata existenta persoanei jurid ic e
straine si se admit efectele ei extrateritor ia le.

Recunoasterea are ca obiect c alitatea de persoana juridica , de subiect de drept .

In cazul in care se admite unei persoane juridice straine sa introduca o actiune in fata
instantelor judecatorest i romane, inseamna ca se recunoaste aceasta ca subiect de
drept.

Recunoasterea poate avea ca obiect si modificar ile care intervin in privinta persoa ne i
juridice si prin care i se restrange ori i se largeste capacitatea de folosinta avuta ma i
inainte. In acest sens, recunoasterea poate avea ca obiect reorganizarea , faliment u l ,
lichidarea sau incetarea existentei persoanei juridice straine. In raporturile de comer t
exterior, trebuie ca partenerul roman sa fie incunost intat despre masurile de
reorganizare a persoanei juridice straine, pentru a -i fi opozabile. Obligat ia are caracter
reciproc. In practica arbitrala a Curtii de Arbitraj Comercial Internationa l, s -a decis
ca masurile de reorganizare trebuie aduse la cunostinta partenerului din strainatate, si
in circuitul economie i cu alte state, pentru ca transmisiunea de drepturi si obligat i i sa
fie opozabila celuila lt contractant. Oricare din parti poate sa declare in fata insta nt e i
arbitrale sau de judecata ca renunta la avizarea scrisa, fiind la curent cu reorganiza r e a
contractului.

Dreptul nostru nu prevede o singura modalita te pentru re cunoasterea persoa ne i

juridice straine. Astfel, societatile comerciale straine, fie ca sunt de persoane sau de
capitalur i, sunt recunoscute ca atare (in temeiul legii) sau, cum s -a mai spus, de plin
drept, adica ope legis, daca sunt indepli nite condit iile prevazute de lege.

Aceste condit ii rezulta implic it din dispozit ii le legii:

 a) persoana juridica straina sa fi fost constituita in conformitate cu legea ei
nationala ;
b) sa aiba calitatea de subiect de drept, adica sa fie vorba de o persoana juridic a ;
c) ordinea publica in dreptul internationa l privat sa nu se opuna la recunoastere a
persoanei juridice.

In cazul in care este vorba de recunoasterea modif icar ilor intervenite privin d
persoana juridica , iar aceste modif icar i decurg dintr -o hotarare judecatoreasc a, de
exemplu de declarare in stare de faliment a unei societati comerciala pe actiuni,
asemenea recunoastere este supusa condit iilor prevazute pentru ca hotara r ile
judecatorest i straine sa produca efecte (art. 166 -168 din Legea nr. 105/1992).

Din interpretarea acestor texte se considera ca hotararile judecatorest i in materie de

statut personal produc efecte independe nt de exequatur (deci de plin drept) in tara
noastra, in masura in care nu comporta acte de urmarire silita. In consecinta, hotara r ile
judecatorest i straine prin care se modif ica personalitatea juridica , de exemplu se
restrange capacitatea de folosinta a acesteia, produc efecte in tara noastra fara a f i
nevoie de exequatur, daca nu implica masuri de urmarire silita .

Recunoasterea ca atare a societatilor comerciale straine in tara noastra, in masura in

care sunt indepli nite conditii le prevazute de lege, opereaza independe nt de verifica r e a
prealabila a reciprocitat i i de tratament in raport cu statul caruia acestea apart in,
reciprocitatea prezumandu-se indeplinita .

In masura in care nu exista o reglementare deosebita, dreptul nostru comun privin d

recunoasterea persoanelor juridice straine il constituie sistemul recunoasterii ca atare,
cu indeplinirea condit iilor prevazute de lege (recunoasterea in baza legii or i
recunoasterea de plin drept). Acest sistem este conformat de Decretul Lege nr.
122/1990 privind autorizat ia si functionarea reprezentante lor firmelor comerciale si
organizat ii lor economice straine, deoarece autorizat ia de functionare trebuie precedat a
de recunoasterea lor, sau implica o recunoastere prealabila (art. 5). De asemenea, art.
3, alin. 1 din Legea nr. 105/1992 prevede ca persoanele juridice straine cu scop
patrimonia l, valabil constituie in statul a carui nationalitate o au, sunt recunoscute de
plin drept in Romania.

Asociatiile si fundatiile sunt supuse recunoasterii, in mod individua l si cu

indeplinirea anumitor condit ii. In acest sens, art. 43 alin. 2 -4 prevede ca persoane le
juridice straine fara scop patrimonia l pot fi recunoscute in Rom ania, pe baza aproba r ii
prealabile a guvernului, prin hotarare judecatoreasca, sub condit ia reciprocitat ii , daca
sunt valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, iar scopurile statutare pe
care le urmaresc nu contravin ordinii sociale si econ omice a Romaniei. Hotararea de
recunoastere se publica si intr -un ziar central si este supusa recursului in termen de 60
de zile de la data ultime i publicar i. Recursul poate fi exercitat de orice persoana
interesata pentru neindeplinirea oricareia dintre c ondit iile recunoasterii ( prevazute de
art. 46, alin. 2). Aceste dispozit i i speciale se aplica, desi au aparut in Legea nr. 92/ 1992
pentru organizarea judecatoreasca si Legea nr. 59/1993 prin care s -a modif icat int r e
ele - Codul de procedura civila , astfel ca hotararea judecatoreasca de recunoastere a
persoanelor juridice fara scop patrimonia l este supusa recursului, nu si apelului. In
aplicarea acestor dispozit ii legale, s -a decis ca o persoana straina fara scop lucra t iv ,
daca nu a obtinut autorizat ia prevazuta de legea din 1924, nu are nici calitatea de a sta
in justit ie. Hotararile judecatorest i straine care modifica statutul personal al
asociatiilor si fundatiilor straine, aceste persoane juridice fiind recunoscute in mod
individua l in tara noastra, produc efecte independe nt de exequatur (de plin drept), pe
teritoriul tarii noastre. In cazul in care asociatiile si fundatiile straine nu au fost
recunoscute, de la caz la caz, in tara noastra, hotararile judecatorest i straine prin care
li se modifica statutul lor personal sunt lipsite de interes, neputand fi invocate aici de
catre persoana juridica straina in cauza, deoarece aceasta nu exista din punct de vedere
al legii romane.

Conventiile internationa le incheiate de tara noastra consacra, expres sau

implic it , sistemul recunoasterii persoanelor juridice cu scop patrimonia l ca atare, dec i
de plin drept. Astfel, de exemplu, sunt tratate privind acordarea asistentei jurid ic e ,
conventii pentru garantarea reciproca a investit iil or , conventii pentru evi tarea duble i
impuner i, acorduri de cooperare economica si tehnico -st iint if ica, acorduri de
colaborare in domeniul turismului si altele asemenea.