Fonduri europene

SUMMARY

Uniunea Europeană susţine structuri de reţele la nivel european şi la nivel naţional care
reunesc grupuri LEADER, administraţii şi toate organismele implicate în dezvoltarea rurală.
Din 2007, tipurile de reţele instituţionale pentru cooperare inter-teritorială şi trans-natională
cuprind o reţea europeană pentru dezvoltare rurală (condusă de Comisie) al carui principal obiectiv
este de a colecta şi procesa informaţii, de a construi reţele, schimbul de informaţii privind cele mai
eficiente instrumente şi practici pentru dezvoltarea rurală, furnizarea de asistenţă tehnică, de cooperare
şi schimb de experienţă şi o reţea rurală naţională, care va fi implementată în fiecare stat membru.
Scopul reţelei este de a sprijini punerea în practică a principiului de parteneriat modern şi
eficient pentru furnizarea de informaţii şi cunoştinţe.
In noile abordari, dezvoltarea rurală presupune informaţie, cu accent deosebit pe diseminarea
de cunoştinţe şi know-how, transferul şi managementul informaţiei şi a cunoaşterii.
Dezvoltarea ruralului românesc trebuie să fie în concordanţă cu valorile şi principiile globale
privind mediul, agricultura şi rolul tradiţiei.
Daca este să contabilizam eforturile infiinţării reţelei, percepem îndeamnul: să muncim
împreună pentru un obiectiv comun, în care dinamismul, informarea şi formarea, ne va duce spre
dezvoltarea unei culturi comune, în care actorii să vorbească aceeaşi limbă a progresului.
Lucrarea de faţă analizează obiectivele României şi posibilităţile actuale, respectiv politicile şi
cerinţele europene aplicate în agricultură.
O altă dimensiune a studiului vizează situaţia agriculturii, precum şi măsurile pe care România le
adoptă pentru a beneficia din plin de avantajele fondurilor europene.
O primă motivaţie o constituie, noutatea şi importanţa înfiinţării reţelelor de dezvoltare rurală
care facilitează contactul şi colaborarea între cele 27 de reţele rurale naţionale prin întîlniri şi schimb
de bune practici.
Al doilea factor motivator, este cel conferit de activitatea pe care o desfăşor şi care mi-a oferit
posibilitatea să particip la realizarea sondajului de opinie privind înfiinţarea Reţelei Naţionale de
Dezvoltare Rurală în România.

Primul capitol “SPAŢIUL RURAL - ARIE GEOGRAFICĂ DE APLICABILITATE A

REŢELEI DE DEZVOLTARE RURALĂ - DEZVOLTAREA RURALĂ ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ” este structurat pe două mari direcţii de analiză.
Prima parte este dedicată analizei spaţiului rural românesc cu cele trei componente esenţiale:
comunităţile administrative, dispersarea pronunţată a populaţiei - situaţia demografică, piaţa muncii
şi rolul economic al agriculturii şi silviculturii. Agricultura reprezintă o activitate foarte importantă
pentru economia românească, iar ponderea relativ ridicată a acesteia în produsul intern brut (PIB)
rămâne o sursă de instabilitate a valorilor PIB, având în vedere influenţa modificărilor factorilor
climatici şi nivelul scăzut al înzestrării tehnico-materiale.

1
 Agricultura este importantă nu numai pentru ceea ce produce, ci şi pentru rolul deţinut în
societate prin populaţia agricolă numeroasă şi prin rolul său în protecţia mediului, în conservarea vieţii
rurale şi a peisajelor. Datorită importanţei agriculturii în economie, este imperios necesar să se afle
între priorităţile de dezvoltare pe termen scurt şi mediu în vederea restructurării şi modernizării, iar pe
termen lung să rămână în continuare o şansă pentru dezvoltarea durabilă a mediului rural european.
Aproximativ 45% din populaţia ţării trăieşte în spaţiul rural, unde predomină populaţia în
vârstă din cauza scăderii natalităţii şi migraţiei rural-urban sau spre alte ţări. Se observă şi o reducere
semnificativă a numărului de persoane active ocupate datorată în primul rînd reducerii populaţiei
ocupate în agricultură. Este posibil ca efectele crizei economice (2009-2010) să se reflecte într-o
creştere a fluxurilor migratorii dinspre urban spre rural.
Populaţia rurală non-agricolă, înregistrează o scădere ca urmare a diminuării sau restructurării
activităţilor manageriale în sectorul rural, sau renunţării la unele activităţi, creşterii migrării în
exteriorul ţării sau în mediul urban şi veniturilor medii scăzute din zona rurală.
Cea de a doua parte este alocată studiului Politicii Agricole Comune, structurată pe două linii
principale: una care prezintă evoluţia PAC de la apariţie până în prezent şi oferă o imagine de
ansamblu atât asupra politicii, a modificărilor şi ajustărilor aduse de-a lungul timpului, precum şi a
aspectelor problematice care duc la conturarea unui model nou, a unor strategii curative şi a unor
direcţii de susţinere a reformelor care pot eficientiza PAC după 2013.
Politica Agricolă Comună după 2013 capătă o importanţă sporită în condiţiile creşterii nevoii
de alimente (la nivel UE şi mondial) şi trebuie să joace un rol esenţial în aprovizionarea cu produse
alimentare sigure şi suficiente. Un alt aspect important al PAC este încurajarea continuă a activităţilor
agricole, implicit a economiei agricole ca parte integrantă a economiei naţionale cât şi europene bazată
pe punerea în valoare a resurselor naturale din statele membre, dar in acelaşi timp trebuie acordată
atenţie dezvoltării economiei zonelor rurale şi reducerii disparităţilor dintre rural şi urban, ţinând cont
de specificitatea fiecărui stat membru. Politica Agricolă Comună va deţine şi în viitor un rol vital în
sprijinirea fermierilor, a drepturilor şi obligaţilor acestora, cât şi în asigurarea unei promovări egale a
produselor agro-alimentare ale Statelor Membre.

Capitolul doi “ACTIVITĂŢILE ECONOMICE DIN ZONELE RURALE” vizează

contextul socio-economic din zona rurală: veniturile şi nivelul de sărăcie, modul de utilizare al
terenurilor, performanţa sectoarelor agricol, şi alimentar; condiţiile de mediu; economia rurală şi
calitatea vieţii. Am insistat asupra evoluţiei agriculturii caracterizată de piedicile şi lipsurile defiinitorii
pentru perioada actuală.
Agricultura, este unul din sectoarele care a avut cel mai mult de suferit de pe urma tranziţiei;
fărîmiţarea excesivă a terenurilor, şomerii din restructurările industriale reprofilaţi în agricultură fără
pregătirea necesara, lipsa de interes pentru mijloacele de mecanizare şi de irigare existente şi utilajele
depăşite, au dus la crearea unei agriculturi de subzistenţă, cu performanţe scăzute faţă de potenţialul
existent şi faţă de agricultura europeană.
2
 Deşi după aderarea României la Uniunea Europeană în agricultură se aplică mecanismele
Politicii Agricole Comune pentru adaptarea structurală la exigenţele comunitare în funcţie de
particularităţile naţionale, agricultura românească nu s-a aliniat la obiectivele UE în ceea ce priveşte
competitivitatea prin costuri, funcţionarea filierelor şi dezvoltarea serviciilor în zonele rurale.
Planul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 cuprinde 4 axe prin care se sprijină
modernizarea agriculturii şi comunităţilor rurale din România. În cadrul fiecărei axe s-au selectat
măsurile şi submăsurile adaptate nevoilor actuale şi de perspectivă, s-au stabilit sumele alocate,
condiţiile de eligibilitate a solicitanţilor, cuantumul finanţării publice precum şi cofinanţarea privată.
Pentru fiecare tip de proiect, în cadrul axelor şi măsurilor sunt stabiliţi indicatori de
performanţă economică ai investiţiilor ce trebuie realizaţi anual de către beneficiarii care au accesat
fonduri. Pentru susţinerea priorităţilor privind schimbările climatice, energia regenerabilă,
managementul resurselor de apă, biodiversitatea, restructurarea sectorului lactate şi infrastructura de
internet în bandă largă, prin Planul European de Redresare Economică (PERE), România a optat
pentru axele care vizează noile provocări:
- Axa 1 - Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier 44,24%;
- Axa 2 - Îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural 25,57%;
- Axa 3 - Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale 27,58%.
Axa 3 a PNDR a fost dezvoltată pentru ameliorarea stării de sărăcie a populaţiei ocupate în
agricultură, pentru depăşirea ineficienţei agriculturii de subzistenţă, dezvoltarea iniţiativei
antreprenoriale şi creşterea competitivităţii economice din mediul rural, dezvoltarea infrastructurii prin
construcţia reţelelor care să permită o mai bună conexare cu întregul sistem economic.
Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediu rural reprezintă un obiectiv de politică economică şi socială
integrat în ansamblul politicilor de dezvoltare a mediului rural.
Infrastructura de internet în bandă largă, va fi susţinută, după anul 2010, în cadrul măsurii 322,
măsură integrată care include activităţile celor trei măsuri, 321 – „Servicii de bază pentru economia şi
populaţia rurală”, 322 – „Renovarea, dezvoltarea satelor” şi 323 – „Conservarea şi punerea în valoare
a moştenirii rurale”.
O mare problemă în finanţarea proiectelor, o reprezintă procurarea cofinanţării private cerută
de programul FEADR. Am prezentat schemele de garantare a creditelor pentru creşterea accesibilităţii
fermierilor, a IMM-urilor din mediul rural şi a altor categorii de beneficiari ai PNDR la sursele de
finanţare de pe piaţa bancară, care oferă garanţii solicitanţilor pe anumite măsuri din PNDR.
Aplicarea politicilor PAC în România se realizează de către Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale, împreună cu structurile teritoriale. Gestionarea fondurilor FEADR se realizează
prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Ruală şi Pescuit (APDRP) şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în
Agricultură (APIA). Sunt prezentate în detaliu şi schematic elementele sistemului instituţional de
administrare, control şi implementare al PNDR (Autoritate de Management, Agenţia de Plăţi,
Organismul de Certificare, Organismul de Coordonare).

3
 Capitolul 3 „METODOLOGIA CERCETĂRII” este dedicat prezentării metodologiei şi a
materialului de studiu. Principalele etape pe care le-am parcurs sunt:
- Analiza spaţiului rural românesc şi efectuarea unei comparaţii succinte a acestuia cu spaţiul
rural european;
- Studierea principalelor elemente componente ale dezvoltării rurale şi a actorilor implicaţi în
procesul dezvoltării rurale;
- Evidenţierea realizării Reţelelor de Dezvoltare Rurală în Uniunea Europeană;
- Prezentarea RNDR şi a importanţei în promovarea şi accesarea măsurilor PNDR;
- Analiza RNDR şi a priorităţilor de implementare pentru perioada 2010-2013 în România;
- Studierea stadiului actual al implementării RNDR în România.
La nivel general etapele parcurse au fost:
- Întocmirea planului de analiză;
- Culegerea materialului informaţional necesar;
- Verificarea datelor culese;
- Ordonarea şi analiza datelor;
- Interpretarea rezultatelor şi formularea concluziilor.
Teza de doctorat “CERCETĂRI PRIVIND IMPLEMENTAREA REŢELEI DE
DEZVOLTARE RURALĂ ÎN ROMÂNIA” s-a realizat pe parcursul a 3 ani, respectiv intervalul
cuprins între anii 2007-2010, studiind materiale privind Reţeaua de Dezvoltare Rurală în Europa şi în
România.
De-a lungul celor trei ani în care am pregătit teza de doctorat, am participat la activităţile de
identificare a actorilor şi la realizarea sondajului de opinie organizat de Autoritatea de Management a
MADR.
Planul de lucru pentru înfiinţarea RNDR a cuprins mai multe etape:
- Identificarea actorilor implicaţi în dezvoltarea rurală;
- Elaborarea Termenilor de Referinţă;
- Elaborarea procedurii în vederea selectării administratorului Reţelei;
- Identificarea şi stabilirea componenţei Comitetului Naţional de Coordonare a Reţelei de
Dezvoltare Rurală,
- Lansarea apelului de selecţie,
- Primirea ofertelor de participare la selecţie;
- Selectarea organizaţiei care va administra Reţeaua.
Identificarea actorilor implicaţi în dezvoltarea rurală a impus crearea unei baze de date prin
lansarea unui anunţ pe site-ul MADR, prin care au fost invitate toate organizaţiile implicate în
dezvoltarea rurală din România să-şi ofere disponibilitatea participării la activităţile RNDR.
Elaborarea Termenilor de Referinţă în vederea realizării structurii necesare funcţionării reţelei
s-a realizat de de MADR, prin Direcţia Generală Dezvoltare Rurală – Autoritate de Management
pentru PNDR după care a urmat procedura de licitaţie pentru selectarea unei organizaţii care să
4
administreze reţeaua, iar lansarea apelului de selecţie s-a realizat prin anunţuri pe site-ul MADR şi în
presa scrisă iar selectarea organizaţiei care administrează Reţeaua s-a realizat în urma punctajului
obţinut.

Capitolul 4 “IMPACTUL MĂSURILOR DE DEZVOLTARE RURALĂ ASUPRA

STRUCTURILOR AGRICOLE ROMÂNEŞTI” prezintă aspectele legate de Politica Agricolă
Comună şi efectele economice şi sociale ale implementării Programului SAPARD şi FEADR.
De asemenea, în acest capitol am prezentat efectele cantitative şi calitative ale Programul
SAPARD şi stadiul actual de implementare FEADR.
Până la 31 decembrie 2008, au fost finalizate prin Programelor SAPARD (realizate 100%,
pentru care s-a efectuat plata finală) 3.965 proiecte.
Prin FEADR, până la 31decembrie 2009, au fost finalizate 511 proiecte, din care 457
proiecte pe măsura 121, 49 proiecte pe măsura 123 şi 5 proiecte finalizate pe măsura 312.
Pentru Măsura 121 Modernizarea exploataţiilor agricole, valoarea adăugată brută agricolă
în exploataţiile sprijinite a fost în anul 2009 de 373.099 mii lei, echivalent în euro, 87.099 mii.
Pentru Măsura 123 – Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere, valoarea
adăugată brută (VAB) în cele 49 de întreprinderi care au finalizat proiectele a fost, de 60.308 mii lei
respectiv 14.190 mii euro. Pe Măsura 312 – Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-
întreprinderi, valoarea adăugată brută neagricolă pentru cele 5 proiecte finalizate a fost de 3.884 mii
lei, respective 914 mii euro. Numărul locurilor de muncă nou create este de 27, din care toate sunt
ocupate de bărbaţi cu vîrsta peste 25 ani.
Implementarea Programelor SAPARD şi FEADR au demonstrat efecte considerabile asupra
indicatorilor relevanţi utilizaţi pentru a măsura rezultatele şi impactul. Acestea includ contribuţii
importante la creşterea economică a beneficiarilor sprijiniţi financiar, crearea locurilor de muncă în
producţia primară şi în sectorul prelucrării, şi o competitivitatea şi productivitate îmbunătăţită realizată
în conformitatea cu standardele UE privind calitatea şi siguranţa produselor, mediul înconjurător,
condiţiile de lucru şi bunăstarea animalelor.
Implementarea acestor fonduri a contribuit la îmbunătăţirea nivelului de trai din zona rurală
prin realizarea investiţiilor în infrastructura rurală şi prin crearea de noi posibilităţi de obţinere a
veniturlor alternative.
Măsurile PNDR contribuie într-o măsură ridicată la dezvoltarea sustenabilă a agriculturii
româneşti iar cuantificarea măsurilor de creştere a competitivităţii fermelor din România se vor vedea
pe termen mediu şi lung, în 2013, când se finalizează perioada de programare financiară actuală.
Criza economică este un factor care reduce capacitatea de cofinanţare din surse publice şi private a
programelor europene şi astfel amână sau distorsionează rezultatele aşteptate.

5
 În capitolul 5 „REŢELE DE DEZVOLTARE RURALĂ”, am prezentat necesitatea
dezvoltării acestora în contextul extinderii Uniunii Europene, care a reunit state cu structuri diferite de
dezvoltare.
Rolul reţelei este de creare şi consolidare a relaţiilor de comunicare şi schimb între grupuri
care se disting prin statut socio-economic diferit, diferenţe etnice şi culturale, stabileşte relaţii între
instituţii publice, agenţii guvernamentale, agenţii private, organizaţii non-profit şi cele care pot veni în
sprijinul schimbării la nivel comunitar.
Uniunea Europeana, prin Regulamentul 1698/2005 susţine reţele la nivel european şi la nivel
naţional care reunesc grupuri LEADER, administraţii şi toate organismele implicate in dezvoltarea
rurală.
Am făcut o prezentare a Reţelei Europene, cu structurie de organizare în care se regăseşte şi
reprezentarea reţelelor naţionale.
În România, înfiinţarea Reţelei a inclus studii pentru identificarea şi caracterizarea actorilor
rurali, definirii viitoarelor grupuri ţintă, identificării canalelor potenţiale de sprijin. Sondajul de opinie
s-a realizat pe un eşantion de 436 de subiecţi, pe baza unui chestionar mixt, care a cuprins un set de
întrebări închise (întrebări care au permis alegerea unui singur răspuns din două sau mai multe
prestabilite) care a alternat cu un set de întrebări deschise (întrebări care au vizat motivarea opiniilor
exprimate) pentru a surprinde sugestii privind activitatea RNDR.
Sprijinul pe care actorii rurali îl aşteaptă de la RNDR se îndreaptă spre activităţi de informare
şi comunicare privind accesarea fondurilor legate de măsurile PNDR, încurajarea organizării actorilor
rurali în forme mai perfecţionate de lucru şi de colaborare (grupuri de producători, asociaţii,
parteneriate GAL etc.).

Capitolul 6 „REŢEAUA NAŢIONALĂ DE DEZVOLTARE RURALĂ ÎN ROMÂNIA”

prezintă calendarul, Planul de Acţiune, instrumentele şi construcţia instituţională necesare
implementării acesteia.
Calendarul curpinde identificarea potenţialilor membri ai RNDR, constituirea Comitetului
Naţional de Coordonare a RNDR, elaborarea termenilor de referinţă şi detalierea planului de acţiune
pentru funcţionarea RNDR, lansarea procedurii de licitaţie în vederea selectării organizaţiei care va
administra RNDR şi începerea activităţilor organizaţiei care administrează RNDR
Planul de acţiune are la bază Regulamentului 1698/2005, articolul 68, paragraful (2b) care
prevede acţiuni obligatorii, acţiunile adiţionale obligatorii pentru realizarea obiectivelor Planului
Naţional de Dezvoltare Rurală, precum şi acţiuni care vor fi realizate pe parcurs, la solicitarea
actorilor.
Construcţia instituţională prevede patru elemente: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, în calitate de Autoritate de Management pentru PNDR; Comitetul Naţional de Coordonare,
Organizaţii care reprezintă actori implicaţi în dezvoltarea rurală care sunt membrii reţelei şi Unitatea

6
de Sprijin a Reţelei. Este descrisă şi prezentată schematic relaţia dintre cele patru elemente ale
Reţelei.

În capitolul 7 „PROIECTAREA REŢELEI DE DEZVOLTARE RURALĂ ÎN

ROMÂNIA”, am elaborat un studiu de caz bazat pe două scenarii, unul utilizând Metoda
EMPOWERMENT EVALUATION pentru consolidarea reţelei, al doilea, utilizînd Platforma GIS
(Sistem de Informaţii Geografice) pentru identificarea nivelului de implementare şi impactul teritorial
al politicilor de dezvoltare rurală.
Pe baza Planului de acţiune stabilit de Autoritatea de Management, am prezentat un set de
servicii, activităţi şi instrumente concentrate pe necesităţile pe care trebuie să le acopere Reţeaua
Naţională de Dezvoltare Rurală.
Pentru cuantificarea rezultatelor, Platforma GIS poate oferi o abordare la nivel geografic a
implementării PNDR, permiţînd selectarea şi utilizarea datelor rezultate în urma implementării
măsurilor PNDR, cu scopul de a le analiza şi descoperi noi informaţii într-un context geografic.
Metoda EMPOWERMENT EVALUATION (EE) urmăreşte să acorde actorilor rolul de
conducere şi responsabilitate în evaluarea internă a reţelei şi un rol de colaborare şi responsabilitate
parţială în sprijinirea activităţilor de evaluare a Reţelei.

Capitolul 8 „STRATEGIA DE INFORMARE PUBLICĂ A REŢELEI DE

DEZVOLTARE RURALĂ” prezintă metodologia de informare pornind de la propunerile exprimate
în sondajul de opinie realizat şi obiectivele propuse prin PNDR, utilizînd resursele şi oportunităţile
create de reţea. Avînd în vedere nevoile operaţionale ale acesteia şi alocarea resurselor, disting două
perioade în care se distribuie direcţiile strategice.
Intervalul 2010-2011 este o perioadă de construire, de creştere a nivelului de cunoaştere, de
afirmare a retoricii RNDR, de realizare a unor reţele informaţionale, de difuzare intensivă şi extensivă
a mesajelor şi informaţiilor, foarte intensă din punct de vedere al activităţilor şi al utilizării resurselor,
şi un al doilea interval 2012-2013 de menţinere a nivelului informaţional pentru a acoperi nevoile
operaţionale ale RNDR.
Direcţiile strategice pentru perioada 2010-2011 privesc creşterea notorietăţii şi a gradului de
cunoaşterea RNDR paralel cu stimularea cererii de informare şi oportunităţi de dezvoltare, dezvoltarea
de parteneriate sustenabile pentru a aduce informaţia mai aproape de cetăţean şi creşterea capacităţii
instituţionale a RNDR pentru o comunicare sustenabilă.
Pentru perioada 2012-2013, strategia de informare cuprinde informarea cu sprijinul
parteneriatelor, informare extinsă la nivelul tuturor audienţelor prin canalul cu cea mai extinsă
acoperire mass-media şi ajustarea dinamică a comunicării prin evaluarea nevoilor de informare şi a
impactului acesteia.