CAPITOLUL I

Politica regională a Uniunii Europene

1.1. Conţinutul şi evoluţia politicii regionale a Uniunii Europene

Conceptul de politică regională este definit în Uniunea Europeană ca fiind ansamblul de politici
structurale menite să asigure reducerea şi eliminarea, în perspectivă, a disparităţilor dintre
diferitele regiuni ale statelor membre. Obiectivul esenţial al Politicii Regionale îl constituie realizarea
coeziunii economice şi sociale a Uniunii Europene.
În lume, ca şi în Europa, există diferite tipuri de regiuni: regiuni istorice, regiuni naturale, regiuni
aglomerate, regiuni subdezvoltate, regiuni geografice, regiuni în declin, regiuni de planificare etc. În
cazul nostru, conceptul de regionalizare consideră regiunea ca fiind esenţială în procesele de
planificare şi dezvoltare. În Europa, obiectivul dezvoltării regionale s-a manifestat, de-a lungul
timpului, în principal, la două niveluri:
• Al fiecărui stat european;
• Al Uniunii Europene.
În Europa occidentală, politica naţională de dezvoltare regională are o tradiţie mai veche decât cea
comunitară. Prima politică regională a fost elaborată în Marea Britanie cu mai bine de 70 de ani în
urmă,
respectiv în anii 1934 şi 1937, odată cu legile pentru Zonele Speciale. Aceste legi urmăreau să asigure
reabilitarea zonelor industriale, afectate de şomajul ridicat. Dar, cele mai multe politici naţionale de
dezvoltare regională au fost promovate după ultimul război mondial, când s-a urmărit – prin intervenţia
guvernelor centrale– dezvoltarea mai accentuată a „regiunilor problemă” odată cu sprijinirea
investiţiilor în infrastructură. Începând cu anii ’70, intervenţia statului s-a redus treptat, fiind înlocuită
prin politici de liberalizare economică, de reglementare şi privatizare; sprijinul direct acordat firmelor a
fost înlocuit cu forme indirecte de asistenţă: reduceri ale nivelurilor de impozitare, suport pentru
formarea profesională, consultanţă, servicii.
În prezent, politicile naţionale de dezvoltare regională, promovate în ţările Uniunii Europene
beneficiază de:
- Granturi pentru investiţii şi stimulente fiscale;
- Încurajarea iniţiativelor tehnologice;
- Creşterea mobilităţii forţei de muncă;
- Sprijin acordat IMM-urilor, în scopul adaptării acestora la mediul economic, în condiţiile globalizării;
- Încurajarea dezvoltării reţelelor de cooperare.
La nivel european, politica regională s-a dezvoltat în jurul conceptului de coeziune economică şi
socială, care constituie – alături de uniunea economică , monetară şi politică – unul din obiectivele
majore ale Uniunii. Coeziunea este definită şi se referă la reducerea decalajelor în ceea ce priveşte
nivelul de dezvoltare a regiunilor şi sprijinirea regiunilor rămase în urmă să recupereze decalajul care le
separă de regiunile dezvoltate ale Uniunii Europene.
Principalul instrument folosit de UE pentru promovarea politicii sale de dezvoltare regională îl
constituie Fondurile Structurale (FS). Aceste fonduri sunt rezultatul contribuţiei financiare a statelor
membre, proporţional cu nivelul lor de dezvoltare economică, exprimată în valoarea PIB-ului,
redistribuite apoi către acele ţări şi regiuni ale UE, rămase în urmă din punct de vedere economic şi
social. Încă prin Tratatul de la Roma, cele 6 state fondatoare ale Comunităţii Economice Europene îşi
propuneau „să refacă unitatea economiilor lor şi să garanteze o dezvoltare armonioasă care să conducă
la reducerea decalajelor dintre diferite regiuni şi a rămânerii în urmă a celor mai puţin favorizate”.
Pentru atingerea acestui obiectiv, prin Tratatul de la Roma, a fost creat primul fond structural şi anume
Fondul Social European (FSE). Prin acest fond, au fost co-finanţate acţiuni pentru:
- Crearea de noi locuri de muncă;
- Integrarea şomerilor de lungă durată şi a categoriilor sociale expuse excluderii de pe piaţa muncii;
- Promovarea şanselor egale de acces la muncă;
- Reconversia şi îmbunătăţirea pregătirii educaţionale şi profesionale.
Aşadar, Fondul Social European a urmărit, în principal, diminuarea consecinţelor sociale ale
restructurării economice prin sprijinirea ocupării forţei de muncă.
Punerea în aplicare a Politicii Agricole Comune s-a realizat printr-un instrument financiar special,
instituit în 1964, întitulat Fondul European pentru Orientare şi Garantare pentru Agricultură
(FEOGA) cu scopul de a susţine acţiunile în favoarea fermierilor. FEOGA are două secţiuni:
a) Cea de garantare care nu este un fond structural, ci un instrument financiar al PAC;
b) Cea de orientare, care este un fond structural şi este destinat:
• Sprijinirii acţiunilor din zonele defavorizate, în special montane;
• Susţinerii tinerilor fermieri;
• Organizării de asociaţii rurale şi agricole;
• Reparcelării fermelor şi pădurilor;
• Dezvoltării infrastructurii rurale, legate de dezvoltarea agriculturii şi silviculturii;
• Îmbunătăţirii calităţii păşunilor, irigaţii, restaurării potenţialului agricol afectat de dezastr naturale
(inundaţii, incendii, alunecări de teren etc.);
• Încurajării agro-turismului şi a meşteşugurilor la sate;
• Protecţia valorilor rurale.
Abia începând cu 1970, Uniunea Europeană şi-a elaborat şi implementat o politică regională comună.
Promovarea unei asemenea politici a devenit mai acută odată cu creşterea disparităţilor dintre regiuni ca
urmare a primei lărgiri, din 1972, a Uniunii, prin admiterea Marii Britanii, Irlandei şi Danemarcei. În
aceste condiţii, în anul 1975, a fost creat cel de-al treilea fond structural, denumit Fondul European
pentru Dezvoltare Regională (FEDER). Se consideră că instituirea F.S. a reprezentat o măsură
compensatorie pentru Marea Britanie, în calitate de cel mai important contributor la bugetul Uniunii.
Obiectivul Fondului îl reprezenta corectarea „dezechilibrelor regionale din cadrul Comunităţii, rezultate,
în particular, din preponderenţa agriculturii, schimburile industriale şi şomajul structural” prin
„finanţarea unor investiţii în activităţi industriale, meşteşugăreşti şi servicii, care să asigure crearea unor
noi locuri de muncă sau protejarea celor existente”.
Crearea FEDER a avut în vedere susţinerea investiţiilor productive şi în infrastructură (pentru
transporturi, telecomunicaţii, energie, ocuparea forţei de muncă), pentru dezvoltarea locală şi sprijinirea
IMM-urilor. Când Grecia, Portugalia şi Spania au intrat în Comunitatea Europeană, dezechilibrele inter-
regionale din cadrul acesteia au crescut dramatic şi au condus la dublarea populaţiei din zonele cele mai
defavorizate. Statele membre au văzut în creşterea dezechilibrelor regionale un pericol pentru realizarea,
în perspectivă, a Pieţei Unice (Single Market). De aceea, în 1988, s-a realizat o reformă a Fondurilor
Structurale în scopul creşterii eficienţei acestora şi asigurării coeziunii economice şi sociale în cadrul
Comunităţii, în conformitate cu prevederile Actului Unic
European (1986). Această reformă s-a realizat într-o perioadă de 5 ani, între 1989 şi 1993. Prin această
reformă, rolul statelor membre în utilizarea fondurilor alocate s-a diminuat în favoarea Comisiei
Europene, care şi-a propus promovarea unei autentice Politici Regionale Europene Comune.
În plus, în 1993, Uniunea a decis crearea celui de-al patrulea fond structural, respectiv, Instrumentul
Financiar pentru Orientarea în domeniul Pescuitului (IFOP). Prin crearea acestui fond s-a urmărit:
- Sprijinirea sectorului piscicol, al acvaculturii şi al industriei de prelucrare a produselor marine;
- Restructurarea şi modernizarea flotei de pescuit;
- Dezvoltarea pescăriilor şi protecţia anumitor zone maritime;
- Identificarea de noi pieţe pentru produsele piscicole.
Prin crearea acestui Instrument se avea în vedere realizarea unui echilibru între resurse şi exploatarea
acestora, întărirea competitivităţii şi îmbunătăţirea aprovizionării populaţiei cu peşte.
Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene (1992) a făcut din coeziunea economică şi
socială unul din pilonii de bază ai construcţiei europene, alături de Piaţa Internă/Unică şi de Uniunea
Economică şi Monetară, care a condus la introducerea Euro.
Articolul 130 A al Tratatului prevede următoarele : “Pentru a-şi promova dezvoltarea globală
armonioasă, Comunitatea va dezvolta acţiunile sale conducând către întărirea coeziunii sale economice
şi sociale. În particular, Comunitatea va avea ca obiectiv reducerea disparităţilor dintre nivelele de
dezvoltare ale diverselor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor celor mai puţin favorizate,
incluzând zonele rurale”.
Tratatul a decis crearea unui Fond de Coeziune, destinat realizării de proiecte în domeniul mediului
şi al reţelelor trans-europene pentru infrastructura din transporturi.
Fondul a fost creat în 1993, a intrat în vigoare în 1994 şi a fost destinat celor 4 ţări mai puţin dezvoltate
din acea perioadă: Grecia, Irlanda, Portugalia şi Spania. Acest fond trebuie să ajute statele beneficiare să
atingă criteriile de convergenţă prevăzute în Tratatul de la Maastricht şi necesare pentru a participa la
Uniunea Economică şi Monetară
“Agenda 2000. Pentru o Uniune mai puternică şi mai largă”, lansată în iulie 1997 de Comisia
Europeană, subliniază limpede că promovarea coeziunii economice şi sociale trebuie să reprezinte,
pe mai departe, o prioritate politică majoră a Uniunii. Perspectiva lărgirii cu noi membri din Europa
Centrală şi de Est al căror nivel de dezvoltare este foarte inegal, face să crească această necesitate.
“Solidaritatea europeană va fi cerută mai mult ca oricând pentru a realiza obiectivul major de reducere a
decalajelor de dezvoltare, aşa cum este prevăzut prin art.130 A”.
Aceasta va reprezenta o contribuţie importantă la stabilitatea Uniunii şi la promovarea unui nivel ridicat
de folosire a forţei de muncă. Acţiunea Fondurilor Structurale trebuie să favorizeze pretutindeni în
Uniunea Europeană o dezvoltare competitivă, o creştere durabilă şi creatoare de noi locuri de muncă,
precum şi promovarea unei mâini de lucru calificate şi adaptabile.

1.2. Fondurile Uniunii Europene-definitie si caracteristici

Fondurile Uniunii Europene sunt acordate tarilor,atat :

pre-aderare,cat si,
post-aderare
1.2.1.Fondurile si Programe Uniunii Europene de pre-aderare

1.PHARE (Pologne et Hongrie - Aide á Restructuration Economique)

Incepând cu anul 2000, Uniunea Europeana sprijina statele candidate din Europa Centralå si de
Est1) în eforturile acestora de pregåtire pentru aderare prin trei instrumente financiare: Phare, Ispa si
Sapard.
Phare a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia æi Ungaria, primele doua tari din
regiune care au renunœat la comunism si economia centralizata. Scopul såu era de a ajuta aceste doua
tari în procesul de tranzitie de la regimul comunist la cel democratic (de aici si numele sau: Poland
Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstructia
Economiei).
Pe masura ce alte state din centrul si estul Europei au trecut la un regim democratic, acestea au fost
incluse, de asemenea, în program. Astfel, în 1996, 13 state primeau fonduri nerambursabile Phare: 10
state candidate (Bulgaria, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Romania,
Slovacia si Slovenia), Albania, Bosnia-
Herœegovina æi Fosta Republica Iugoslava, Macedonia.
Phare este instrumentul financiar al strategiei de pre-aderare, scopul final fiind integrarea în
Uniunea Europeană a ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. Fondurile Phare se concentrează
complet asupra pre-ascensiunii priorităţilor subliniate în Hărţile şi Parteneriatele de Dezvoltare care
formează priorităţile generale pe care ţările trebuie să le suplinească pentru a pregăti creşterile şi
resursele disponibile pentru a le ajuta să facă astfel. Programul Naţional pentru Adoptarea Câştigului
este orarul ţării candidate pentru pregătirea aderării. El estimează sincronizarea şi costurile paşilor
necesari pentru pregătirea ţării pentru aderare, implicările de personal şi resursele financiare.

Obiective

1. Întărirea administraţiilor şi instituţiilor publice pentru funcţionarea eficientă întru Uniunea

Europeană.
2. Promovarea convergenţei cu legislaţia vastei legislaţii a Uniunii Europene (acquis communautaire)
şi reducerea nevoilor de perioade de tranziţie.
3. Promovarea coeziunii economice şi sociale.

Priorităţi:

 construcţia instituţională: 30% din bugetul PHARE;

 investiţiile legate de transpunerea şi implementarea acquis-ului: 70% din bugetul
PHARE.
Prima dintre cele două priorităţi, respectiv “construcţia instituţională”, pentru care se alocă
aproximativ 30% din buget, este definită ca fiind procesul de sprijinire a ţărilor candidate în vederea
dezvoltării structurii, strategiilor, resurselor umane şi a abilităţilor manageriale necesare consolidării
capacităţii lor economice, sociale, legislative şi administrative. În acest context a fost introdus şi
instrumentul de twinning (înfrăţire instituţională), care presupune ca în instituţiile publice din ţările
candidate să lucreze experţi din statele membre.
Cea de a doua prioritate - investiţiile legate de transpunerea şi implementarea acquis-ului
(pentru care se alocă 70% din bugetul total al programului Phare) - constă din două tipuri principale de
activităţi:
 Cofinanţarea investiţiilor în cadrul legislativ al ţării candidate, cu scopul de a consolida
infrastructura legislativă necesară asigurării conformităţii cu acquis-ul.
 Cofinanţarea investiţiilor în coeziunea economică şi socială, iniţiată în programele Phare
2000, prin măsuri similare celor sprijinite în Statele Membre prin Fondul European de Dezvoltare
Regională (FEDER) şi Fondul Social European (FSE). Această cofinanţare susţine funcţionarea
economiei de piaţă şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din interiorul
Uniunii.
Prin programul Phare sunt sprijinite acum şi investiţiile în coeziunea economică şi socială.
Aceste noi activităţi au ca scop pregătirea ţărilor candidate în vederea viitoarei lor participări la
Fondurile Structurale. Există trei categorii principale de proiecte: dezvoltarea resurselor umane (care
corespunde Fondului Social European), dezvoltarea IMM şi infrastructura de afaceri.

2. ISPA(Instrument for Structural Policies for Pre-Accession -Instrumentul pentru Politici

Structurale de Preaderare)

ISPA ofera sprijin financiar în vederea alinierii standardelor de mediu ale RomAniei la cele
ale Uniunii Europene, urmareste extinderea si conectarea retelelor de transport ale României cu cele
trans-europene si are în vedere familiarizarea tarilor beneficiare cu politicile si procedurile aplicate în
cadrul Fondurilor Structurale si de Coeziune ale
Uniunii Europene.
Programul Ispa a demarat la 1 ianuarie 2000. Initial a fost derulat în 10 state candidate si noi
state membre ale Uniunii situate în Centrul si Estul Europei: Bulgaria, Republica Ceha, Estonia,
Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia. Din 2004, beneficiaza de asistenta
Ispa numai Romania si Bulgaria.
Ispa furnizează sprijin financiar pentru investiţii în domeniile mediului înconjurător şi al
transporturilor, în scopul accelerării alinierii legislaţiei ţărilor candidate la legislaţia europeană în
vigoare în aceste două sectoare, pe o perioadă de şapte ani (2000-2006). Bugetul prevăzut pentru această
perioadă este de aproximativ 7 miliarde de euro.

Obiectivele Ispa sunt următoarele:

 Să sprijine ţările beneficiare în vederea alinierii standardelor lor de mediu la cele ale
Uniunii Europene.
 Să extindă şi să conecteze reţelele de transport proprii cu cele transeuropene.
 Să familiarizeze ţările beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate de Fondurile
Structurale şi de Coeziune ale Uniunii Europene.
Ca urmare a aprobării de către Consiliul UE a Regulamentului Ispa (Nr. 1267, din 21 iunie 1999),
Comisia Europeană a propus o alocare indicativă a resurselor Ispa pentru fiecare ţară beneficiară.
România este a doua ţară după Polonia, în ceea ce priveşte dimensiunea resurselor alocate, cu o valoare
a finanţării nerambursabile de peste 250 milioane € pe an) împărţite aproximativ egal între proiectele de
infrastructură
Sectoarele care beneficiaza de asistenta :
MEDIU: Alinierea standardelor de mediu ale ţărilor candidate la cele ale UE
Ţările candidate vor trebui să aloce investiţii substanţiale pentru a putea fi capabile să implementeze
legislaţia UE şi să atingă standardele comunitare în domeniul mediului. Programul Ispa se va concentra
pe “investiţii masive” legate de directivele de mediu a căror implementare solicită costuri importante.
Aceste domenii sunt următoarele:
 rezerva de apă potabilă,
 tratarea apelor reziduale,
 administrarea deşeurilor solide şi a celor periculoase şi
 poluarea aerului.
Implementarea acestor directive este strâns legată de îmbunătăţirea sănătăţii şi calităţii vieţii populaţiei
şi are un impact pozitiv în procesul de coeziune economică şi socială al ţărilor candidate.
TRANSPORT: Extinderea reţelelor de transport trans-europene catre tarile candidate
Construirea şi reabilitarea infrastructurii în ţările candidate şi legarea la reţelele de transport ale Uniunii
Europene reprezintă un obiectiv important pentru ţările candidate. Acesta este un element-cheie al
strategiilor de dezvoltare economică în ţările candidate şi va fi de asemenea crucial pentru integrarea cu
succes a acestor ţări pe piaţa internă comunitară şi pentru promovarea eficacităţii şi eficienţei pe această
piaţă.
Se încurajează finanţarea:
 proiectelor care sprijină forme durabile ale circulaţiei persoanelor şi a bunurilor, în special
proiectele de interes pentru Uniunea Europeană (identificate la conferinţele de la Helsinki şi
Creta);
 proiectelor care permit ţărilor candidate să întrunească obiectivele Parteneriatului de Aderare.
Aceasta va include extinderea Reţelelor de Transport Trans-europene în vederea asigurării de
legături bune între Uniunea Europeană şi ţările candidate.
Ispa va contribui prin urmare la finanţarea reabilitării şi dezvoltării căilor ferate, drumurilor, porturilor şi
aeroporturilor, cu scopul clar de a aduce infrastructura ţărilor candidate la standardele Uniunii Europene,
ţinând cont de cerinţele impuse pentru un transport durabil cu impact direct asupra dezvoltării
economice.
Strategii ISPSA :
Autorităţile române au fost solicitate să pregătească strategii pentru programul Ispa care să identifice
zonele prioritare de intervenţie în domeniul transportului şi al mediului şi care să servească drept reper
important în procesul de selectare a proiectelor. Aceste strategii trebuie agreate de către Comisia
Europeană. În conformitate cu aceste strategii, autorităţile române asigura portofoliul de proiecte care să
acopere în întregime suma alocată pentru cei şapte ani de funcţionare a programului Ispa în România
(2000-2006), pentru ambele domenii, transport şi mediu.
Aceste strategii sunt actualizate periodic, pentru a reflecta cele mai noi priorităţi din domeniu, in
conformitate cu Planul Naţional de Dezvoltare inclus în Strategia Guvernamentală. Comisia Europeană
aprobă strategiile pentru programul Ispa.
Beneficiari
Beneficiarii programului Ispa pot fi autorităţile locale şi centrale (ministerele de resort, consiliile
judeţene, primăriile), regiile autonome şi companiile naţionale care sunt capabile să dezvolte proiecte de
infrastructură de amploare, cum ar fi Compania Naţională a Autostrăzilor şi Drumurilor Naţionale şi
Compania Naţională de Căi Ferate.
Etape:
1. Ideile de proiect, care pot veni din surse diferite (municipalităţi, companii etc.), trebuie propuse
Coordonatorului Naţional ISPA al ţării candidate utilizând formularul standard ISPA.
2. Coordonatorul National ISPA (în România, Ministerul Integrării Europene) trimite propunerile direct
Comisiei Europene, care efectuează o evaluare amănunţită a proiectelor, urmând procedura stabilită
pentru Fondul de Coeziune. Criteriile de evaluare sunt: conformitatea cu obiectivele prioritare,
fezabilitatea, modul de finanţare (rata asistenţei) şi capacitatea instituţională.
3. Propunerea este trimisă Comitetului de Management al ISPA, alcătuit din responsabili ai Statelor
Membre.
4. Comisia decide pe baza opiniei exprimate de acest Comitet; Memorandumurile de Finanţare sunt
pregătite spre a fi semnate de Comisie şi de ţările beneficiare, după care începe implementarea
proiectelor.
Valoarea minimă a unei investiţii este de 5 milioane de euro, dar dimensiunea efectivă a unui
proiect poate fi mai mică în cazul în care sunt grupate mai multe proiecte. În general, proiectele au
valori semnificative: 6 - 100 milioane de euro pentru proiecte de mediu şi 6 - 300 milioane de euro
pentru proiectele în domeniul transporturilor. ISPA poate finanţa asistenţa tehnică acordată pe durata
întregului ciclu al proiectului: pregătire, management şi supervizare.

3.SAPARD(Special pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Development-Programul

special de aderare pentru agricultură şi Dezvoltare Rurala)

Programul special de aderare pentru agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD), care furnizează
o contribuţie financiară a Comunităţii Europene, a fost stabilit prin reglementarea Comisiei Europene
(CE) nr. 1268/1999 din 21 iunie 1999 privind sprijinul Comunităţii Europene pentru măsurile de
preaderare în domeniulAgriculturii şi Dezvoltării rurale în ţările candidate din centrul şi estul Europei în
perioada de preaderare.
Principalele obiective ale SAPARD sunt:
 sa finanteze proiecte majore din domeniul agricol si al dezvoltarii rurale;
 sa imbunatateasca activitatile de prelucrare si comercializare a produselor agricole si
pescaresti;
 sa dezvolte si sa imbunatateasca infrastructurile rurale;
 sa dezvolte economia rurala (investitii in companiile cu profil agricol;
 sa dezvolte resursele umane (instruire profesionala; asistenta tehnica, inclusiv studii
menite sa sprijine pregatirea si monitorizarea programului, campanii de informare si publicitate).

Priorităţi:
Programul SAPARD în România a fost adoptat de Comisia Europeană pe 12 decembrie
2000, pe baza Planului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR). Măsurile din
programul SAPARD au ca scop principal facilitarea implementării Acquis-ului Comunitar, reducerea
unor lipsuri ce caracterizează agricultura în România.Conform prevederilor Reglementării (CE)
1268/1999 privind Instrumentul de Preaderare SAPARD din totalul de 15 măsuri eligibile pentru
sectorul public şi privat, PNADR a programat implementarea a 11 măsuri de intervenţie în spaţiul rural,
grupate pe patru mari obiective, denumite generic « axe prioritare » după cum urmează:
· Îmbunătăţirea competitivităţii în prelucrarea şi comercializarea produselor agricole şi piscicole;
· Îmbunătăţirea infrastructurilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală;
· Dezvoltarea economiei rurale;
· Dezvoltarea resurselor umane.
Programul Sapard este implementat complet descentralizat, ceea ce implică responsabilitatea
exclusivă a autorităţilor din statul beneficiar în gestionarea fondurilor. O Agenţie Sapard a fost creată în
fiecare dintre statele beneficiare.
Este pentru prima dată când Comisia aplică un sistem complet descentralizat de administrare a
unui program de asistenţă externă. Principala raţiune a acestei abordări este de a oferi viitoarelor state
membre posibilitatea de a câştiga experienţă în aplicarea regulilor şi procedurilor UE. Practic, Agenţiile
Sapard operează într-o manieră similară cu agenţiile de plată din statele membre şi, după aderare, ele
vor putea îndeplini acelaşi rol.În plus, programul implică un număr mare de proiecte şi ar fi fost aproape
imposibil, din punct de vedere administrativ, să se efectueze de către Comisie o verificare prealabilă a
alocării fondurilor (aşa cum se întâmplă cu Phare şi Ispa).
Agenţia Sapard (ca Autoritate Contractantă) este responsabilă cu activitatea de informare şi
comunicare privind acest program, cu organizarea licitaţiilor şi cu contractarea, precum şi cu
managementul administrativ şi financiar al acestuia. Agenţia Sapard ia toate deciziile fără aprobarea
prealabilă a Comisiei Europene.

Toate proiectele de tip SAPARD sunt co-finanţate cu fonduri de la Uniunea Europeană şi bugetul
naţional al României.
Regulile de co-finanţare sunt diferite pentru beneficiarii privaţi şi respectiv cei publici:
 pentru măsurile din domeniul privat: minim 50% contribuţia beneficiarului şi 50%
contribuţie publică (din care 25% bugetul naţional şi 75% contribuţie comunitară);
 pentru măsurile din domeniul public: contribuţie publica 100% din care, 25% de la
bugetul naţional şi 75% contribuţie comunitară. Proiectele publice sunt proiecte de infrastructura
care nu generează venituri substanţiale, în consecinţă, contribuţia publică fiind de 100% din bugetul
eligibil total al proiectului.
Pentru beneficiarii privaţi sunt stabilite următoarele criterii generale de eligibilitate:
 proiectele trebuie să fie amplasate în zonele rurale şi numai în cazul în care se referă la
modernizarea sau extinderea unor capacităţi deja existente pot fi plasate în zone urbane;
 proiectele trebuie să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei în zonele în care sunt localizate;
 trebuie demonstrată viabilitatea economică şi financiară a proiectului prin intermediul
unui studiu de fezabilitate şi/sau a unui plan de afaceri; acesta din urmă va fi cerut numai
în situaţia în care bugetul total eligibil pentru proiectul respectiv va depăşi 50.000
EURO;
 solicitantul sau angajaţii acestuia, responsabili tehnici cu proiectul, trebuie să-şi
dovedească cu documente experienţa profesională relevantă pentru respectivul proiect;
 proiectele trebuie să corespundă standardelor U.E. şi româneşti privind protecţia
mediului înconjurător;
 beneficiarii nu trebuie să fi înregistrat pierderi financiare sau să aibă datorii către bugetul
de stat sau cel al asigurărilor sociale.
Conformitatea proiectelor se realizează pe baza verificării documentelor justificative anexate la
Cererea de finanţare. Documentele necesare pentru depunerea şi acceptarea proiectelor sunt prezentate
în Ghidul solicitantului. Pentru fiecare măsură în parte sunt stabilite criterii de selecţie şi criterii de
eligibilitate. Evaluarea şi selecţia proiectelor se face pe baza acestor criterii generale şi specifice.
1.2.2. Fondurile post-aderare
Fondurile post aderare sunt fonduri alocate de Uniunea Europeana pentru reducerea disparitatilor
economice dintre tarile europene si tarile nou aderate. Aceste fonduri sunt o continuare a fondurilor de
pre-aderare, care la noi in tara s-au derulat prin intermediul programelor Phare, ISPA, Sapard.
 Pentru perioada 2007-2013 exista trei instrumente financiare cunoscute sub denumirea de Fonduri
structurale, respectiv:
 Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR), care sustine dezvoltarea
economica durabila prin mobilizarea capacitatilor locale si diversificarea structurilor economice in
domenii precum: cercetare si dezvoltare tehnologica, inovare si antreprenoriat, societatea
informationala, IMM-uri, protectia mediului, turism, energie;
 Fondul Social European (FSE), care contribuie la sporirea adaptabilitatii fortei
de munca si a firmelor, cresterea accesului pe piata fortei de munca, prevenirea somajului,
prelungirea vietii active si cresterea gradului de participare pe piata muncii a femeilor si
imigrantilor, sprijinirea incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate si combaterea discriminarii;
 Fondul de Coeziune (FC), prin care se finanteaza: proiecte in domeniul
protectiei mediului si retelelor de transport transeuropene, proiecte in domeniul dezvoltarii durabile,
precum si proiecte care vizeaza imbunatatirea managementului traficului aerian si rutier,
modernizarea transportului urban, dezvoltarea si modernizarea transportului multimodal.
si doua Actiuni Complementare (care continua programul SAPARD):
 Fondul European pentru Agricultura si Dezvolare Rurala (FEADR), care finanteaza
investitii pentru cresterea competitivitatii in agricultura si silvicultura, protectia mediului, ameliorarea
calitatii vietii si diversificarea activitatilor economice in spatiul rural;
 Fondul European pentru Pescuit (FEP), care sustine dezvoltarea durabila a sectorului
de pescuit si a zonelor de coasta unde acest sector este preponderent.
Fonduri Structurale nu constituie o sursa unica de finantare in cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare
fond acopera zona sa tematica specifica. Fondurile Structurale nu finanteaza proiecte individuale
separate. Ele finanteaza programe de dezvoltare regionala multianuale trasate impreuna de regiuni, State
Membre si Comisie, pe baza orientarii propuse de Comisie pentru intreaga Uniune Europeana.Ajutorul
structural reprezinta efectiv, in acest fel, o valoare adaugata pentru teritoriile eligibile; statele membre
sunt obligate sa mentina angajamentele financiare la acelasi.
Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 2007-2013 sunt:
 Obiectivul Convergent:: promoveaza dezvoltarea si ajustarile structurale ale regiunilor care
inregistreaza intrzieri in dezvoltare. Este finantat prin FEDR, FSE, Fond de Coeziune;
 Obiectivul Competitivitate : regionala si ocuparea fortei de munca: sprijina regiunile care nu
sunt eligibile pentru obiectivul Convergenta. Este finantat de FEDR si FSE;
 Obiectivul Cooperare teritoriala europeana : sprijina regiuni, judete si zone transnationale. Este
finantat de FEDR.
Domeniile de interventie a fondurilor structurale si de coeziune sunt :
1. Cercetare, dezvoltare tehnologica, (CDT) inovare si antreprenoriat
2. Societatea informationala
3. Transport
4. Energie
5. Protectia mediului si prevenirea riscurilor
6. Turism
7. Cultura
8. Regenerare urbana si rurala
9. Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si firmelor, a intreprinderilor si antreprenorilor
10. Cresterea accesului la ocupare si a sustenabilitatii pe piata muncii
11. Cresterea incluziunii sociale a persoanelor defavorizate
12. Imbunatatirea capitalului uman
13. Investitii in infrastructura sociala
14. Mobilizarea pentru reforme in domeniul angajarii si incluziunii
15. Consolidarea capacitatii institutionale la nivel national, regional si local
16. Reducerea costurilor aditionale care impiedica dezvoltarea regiunilor extreme
17. Asistenta Tehnica
 Principiile care stau la baza fondurilor structurale

1.Principiul aditionalitatii

Aditionalitatea reprezinta nivelul cheltuielilor publice pe care statul membru al Uniunii Europene il
realizeaza din surse proprii, pe parcursul perioadei de programare, pentru aceleasi tipuri de masuri
finantate din fondurile structurale, inclusiv cofinantarea publica aferenta acestor masuri. Fondurile
Structurale si de Coeziune de care beneficiaza statele membre ale Uniunii Europene sunt menite sa
completeze si nu sa inlocuiasca efortul national.
2.Principiul rambursarii

Spre deosebire de PHARE si ISPA, Fondurile Structurale si de Coeziune opereaza pe principiul

rambursarii, ca si SAPARD. Aceasta implica faptul ca Beneficiarii Finali efectueaza plata furnizorilor de
lucrari sau servicii din fonduri proprii, iar ulterior, pe baza facturilor platite si a ordinelor de plata in
baza carora s-a facut plata, se solicita rambursarea cheltuielilor efectuate.

3.Regula n+3/ n+2

N este anul angajamentului, n+3 este anul pana la sfarsitul caruia fondurile angajate in anul “n” trebuie
cheltuite. Sumele necheltuite in intervalul mentionat se pierd. In perioada 2007-2010 se aplica regula
n+3 iar in perioada 2011-2013 regula n+2.

4.Principiul parteneriatului

Principiul parteneriatului joaca un rol fundamental in implementarea Fondurilor Structurale.

Conform Regulamentului General privind FEDR, FSE si FC, Statele Membre si Comisia trebuie sa
traseze actiunile comunitare in stransa consultare, iar in timpul tuturor fazelor (programare,
monitorizare, evaluare) trebuie sa implice cele mai reprezentative organisme la nivel national, regional,
local. Acestea trebuie sa includa parteneri economici, sociali, sectoriali, teritoriali, inclusiv ONG-uri, si
trebuie sa ia in considerare principiul promovarii sanselor egale intre barbati si femei si dezvoltarea
durabila prin integrarea protectiei mediului.

1.2.2.1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR)

Articolul 160 din Tratat prevede ca Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER) este
destinat sa redreseze principalele dezechilibre regionale din Comunitate. Astfel, FEDER contribuie la
reducerea diferentei intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni si la recuperarea decalajului de
catre regiunile cele mai putin favorizate, inclusiv zonele rurale si urbane, zonele industriale in declin,
precum si regiunile afectate de un handicap geografic sau natural, precum regiunile insulare si zonele
muntoase, zonele cu densitate mica a populatiei si regiunile de frontiera.
Regulamentrul (CE) Nr. 1080/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 5 iulie 2006
privind Fondul European de Dezvoltare Regionala si de abrogare.Regulamentului (CE) nr. 1783/1999"
stabileste principalele tipuri de investitii ce vor fi finantate prin FEDR, dupa cum urmeaza:
FEDER contribuie la finantarea:
 Investitiilor productive care contribuie la crearea si salvgardarea locurilor de munca
durabile, in special prin intermediul unor ajutoare directe pentru investitiile efectuate indeosebi in
IMM-uri;
 Investitiilor in infrastructuri;
 Dezvoltarii potentialului endogen prin masuri de sustinere a dezvoltarii regionale si
locale. Aceste masuri cuprind asistenta si serviciile pentru intreprinderi, in special pentru IMM-uri,
 crearea si dezvoltarea instrumentelor de finantare precum capitalul de risc, fondurile de imprumut si
de garantie, fondurile de dezvoltare locala, subventiile la dobanda, conectarea la retea, cooperarea si
schimbul de experienta intre regiuni, orase si factorii sociali, economici si de mediu relevanti;
 Asistentei tehnice.
Convergenţă
În regiunile care se află sub incidenţa obiectivului „Convergenţă”, domeniile de intervenţie FEDR se
concentrează asupra modernizării şi diversificării structurilor economice, precum şi asupra păstrării şi
creării de locuri de muncă durabile. Acţiunile întreprinse prin FEDR curpind următoarele domenii:
 cercetare şi dezvoltare tehnologică (CDT);
 inovare şi spirit antreprenorial;
 societate informaţională;
 mediu;
 prevenirea riscurilor;
 turism;
 cultură;
 transporturi;
 energie;
 educaţie;
 sănătate.
Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă
Priorităţile obiectivului „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă” se concentrează asupra
a trei aspecte:
 inovare şi economia cunoaşterii: consolidarea capacităţilor regionale în materie de cercetare şi
dezvoltare tehnologică, stimularea inovării şi a spiritului antreprenorial şi dezvoltarea ingineriei
financiare, în special pentru întreprinderile legate de economia cunoaşterii;
 mediu şi prevenirea riscurilor: reabilitarea terenurilor contaminate, stimularea eficacităţii
energetice, promovarea de transporturi publice urbane nepoluante şi elaborarea de planuri pentru
prevenirea şi gestionarea riscurilor naturale şi tehnologice;
 acces la serviciile de transport şi telecomunicaţii de interes economic general.
Cooperare teritorială europeană
În ceea ce priveşte obiectivul „Cooperare teritorială europeană”, ajutorul furnizat prin FEDR se
grupează în jurul a trei axe:
 dezvoltarea de activităţi economice şi sociale transfrontaliere;
 stabilirea şi elaborarea cooperării transnaţionale, inclusiv cooperarea bilaterală între regiunile
maritime;
 consolidarea eficacităţii politicii regionale prin promovarea şi cooperarea interregională, prin
realizarea de activităţi de conectare în reţea şi prin schimburi de experienţă între autorităţile
regionale şi locale.
Principalul obiectiv al Fondului European de Dezvoltare Regională este de a asigura asistenţă
financiară în scopul corectării principalelor decalaje între nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni.
Măsurile admisibile pentru intervenţia FEDR sunt adaptate la obiectivele şi priorităţile politicii de
coeziune, astfel:
1. Investiţii în infrastructură
Intervenţiile prin acest fond sunt concentrate pe creşterea potenţialului economic, dezvoltare, adaptarea
structurală şi la crearea şi menţinerea de locuri de muncă durabile în regiunile selectate pentru
Obiectivul 1. Totodată include şi investiţii care contribuie la crearea şi dezvoltarea reţelelor trans-
europene în sectoarele transporturilor, telecomunicaţiilor şi energiei, ţinând cont de necesitatea de
interconectare a regiunilor centrale ale comunităţii, cu cele care prezintă dezavantaje structurale, care
derivă din poziţia insulară, lipsa căilor de acces şi situarea la periferie.
În regiunile sau zonele care intră în Obiectivele 1 şi 2, FEDR poate participa la finanţarea investiţiilor în
domeniul infrastructurii zonelor industriale în declin, renovarea zonelor urbane degradate precum şi
relansarea şi integrarea zonelor rurale şi a celor dependente de pescuit. În acelaşi timp sunt finanţate
activităţile creatoare de locuri de muncă, inclusiv cele care vizează conectarea infrastructurilor de
comunicare şi de altă natură.
2. Dezvoltarea potenţialului intern prin iniţiative de dezvoltare locală şi ocuparea forţei de
muncă precum şi susţinerea activităţilor întreprinderilor mici şi mijlocii prin intermediul stimulentelor
acordate pentru crearea de noi locuri de muncă (cu excepţia măsurilor finanţate de Fondul Social
European).
Altfel spus, FEDR susţine în particular următoarele sectoare:
 mediul productiv, în special pentru dezvoltarea competitivităţii şi investiţiilor durabile ale
întreprinderilor mici şi mijlocii, şi pentru creşterea capacităţii de atracţie a regiunilor prin
intermediul potenţialului infrastructurii lor;
 cercetarea şi dezvoltarea tehnologică în scopul favorizării dezvoltării de noi tehnologii;
 dezvoltarea societăţii informaţionale;
 dezvoltarea turismului şi a investiţiilor în patrimoniul cultural, inclusiv protecţia acestuia şi a
celui natural, cu condiţia de a crea locuri de muncă;
 protecţia şi ameliorarea mediului ţinând cont de principiul precauţiei şi acţiunile preventive în
sprijinul dezvoltării economice, utilizării depline şi eficace a energiei şi dezvoltarea surselor de
energie regenerabile;
 susţinerea egalităţii şanselor între bărbaţi şi femei prin crearea de întreprinderi şi infrastructură
de servicii care să faciliteze concilierea dintre viaţa de familie şi cea profesională.
Cele două Obiective menţionate mai sus prezintă următoarele caracteristici:
 Obiectivul 1 - promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor cu
dificultăţi. Cuprinde regiunile corespondente nivelului doi din Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale
Statistice (NUTS) al căror PIB/cap de locuitor este inferior nivelului de 75% din media comunitară.
El include în afară de acestea, regiunile ultraperiferice, departamentele franceze de peste mări, ş.a.
Comisia Europeană este responsabilă pentru definirea listei regiunilor cărora li se aplică Obiectivul
1.
 Obiectivul 2 - Favorizarea reconversiei economice şi sociale a zonelor cu dificultăţi
structurale. Regiunile cărora li se aplică obiectivul 2 sunt zone care au probleme de reconverise
economică şi socială şi a căror populaţie şi suprafaţă sunt semnificative. Ele cuprind zone care se
află în faze de schimbări economice şi sociale în sectoarele industriale şi de servicii, zonele rurale în
declin, zonele urbane aflate în dificultate şi zonele dependente de pescuit care se găsesc într-o
situaţie de criză.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordă o atenţie deosebită caracteristicilor
specifice teritoriale. Acţiunile întreprinse în cadrul FEDR încearcă să atenueze problemele
economice, sociale şi ecologice cu care se confruntă mediile urbane. Zonele cu handicapuri
geografice sau naturale (regiunile insulare, zonele muntoase sau zonele cu densitate mică a
populaţiei) beneficiază de un tratament privilegiat. Zonele ultraperiferice beneficiază, de asemenea,
de un ajutor specific al FEDR pentru a compensa dezavantajele determinate de îndepărtarea lor
geografică.
1.2.2.2. Fondul Social European (FSE)

Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a dispozitiilor generale
privind Fondul European de Dezvoltare Regionala, Fondul Social European si Fondul de coeziune
introduce cadrul in care se inscrie actiunea Fondurilor structurale si a Fondului de coeziune si stabileste
in principal obiectivele, principiile si normele de parteneriat, de programare, de evaluare si de gestiune.
in consecinta, este oportun sa se defineasca misiunea Fondului Social European (FSE) in raport cu
atributiile care ii sunt consacrate in conformitate cu articolul 146 din Tratat si in cadrul actiunii statelor
membre si a Comunitatii care are ca obiectiv elaborarea unei strategii coordonate pentru ocuparea fortei
de munca in conformitate cu articolul 125 din Tratat.
Fondul Social European (FSE) este destinat să îmbunătăţească calitatea locurilor de muncă şi
posibilităţile de ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană. Acesta intervine în cadrul obiectivelor
„Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.
FSE sprijină acţiunile statelor în următoarele domenii:
 adaptarea lucrătorilor şi a întreprinderilor; sisteme de învăţare pe toată durata vieţii, conceperea
şi diseminarea unor forme inovatoare de organizare a muncii;
 îmbunătăţirea accesului la un loc de muncă al persoanelor în căutarea unui loc de muncă, a
persoanelor inactive, a femeilor şi a emigranţilor;
 integrarea socială a persoanelor defavorizate şi combaterea tuturor formelor de discriminare pe
piaţa muncii;
 consolidarea capitalului uman prin aplicarea unor reforme ale sistemelor de învăţământ şi prin
activităţile de conectare în reţea a unităţilor de învăţământ.
FSE contribuie la prioritatile Comunitatii in ceea ce priveste intensificarea coeziunii economice si
sociale prin imbunatatirea ocuparii fortei de munca si a posibilitatilor de angajare, prin incurajarea unui
nivel ridicat de ocupare a fortei de munca si o imbunatatire cantitativa si calitativa a ocuparii fortei de
munca. in acest scop, FSE sprijina politicile statelor membre al caror scop este de a realiza ocuparea
intregii forte de munca, precum si calitatea si productivitatea muncii, de a promova asimilarea sociala,
in special accesul persoanelor defavorizate la angajare si de a reduce disparitatile nationale, regionale si
locale in domeniul ocuparii fortei de munca.
In special, FSE sustine actiunile conforme cu masurile pe care statele membre le adopta pe baza
liniilor directoare din cadrul strategiei europene pentru ocuparea fortei de munca, astfel cum au fost
incorporate in liniile directoare integrate pentru ocuparea si cresterea gradului de ocupare a fortei de
munca, precum si al recomandarilor care le insotesc.
Pentru indeplinirea misiunii FSE sustine prioritatile Comunitatii in ceea ce priveste necesitatea
consolidarii coeziunii sociale, a cresterii productivitatii si competitivitatii si incurajarii cresterii
economice si a dezvoltarii durabile. in acest proces, FSE tine seama de prioritatile si obiectivele
pertinente ale Comunitatii din domeniul educatiei si formarii profesionale, al cresterii participarii
persoanelor inactive din punct de vedere economic la piata muncii, al combaterii excluderii sociale - in
special aceea a categoriilor defavorizate, precum persoanele handicapate, al promovarii egalitatii intre
barbati si femei si al nediscriminarii.
Tipurile de măsuri astfel finanţate au în vedere :

 reintegrarea profesională a şomerilor pe termen lung;

 integrarea profesională a şomerilor tineri;
 integrarea profesională a persoanelor excluse de pe piaţa muncii;
 promovarea egalităţii de şanse în accesul la piaţa muncii;
 acţiuni specifice de îmbunătăţire a accesului femeilor la piaţa muncii;
 îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi formare;
 concentrarea de potenţial uman în domeniile cercetării şi dezvoltării.
În acelaşi timp şi prin toate aceste măsuri, FSE acoperă şi trei aspecte orizontale ale politicilorUE:
o promovarea iniţiativelor locale de ocupare a forţei de muncă,
o dimensiunea socială şi ocuparea profesională în societatea informaţională,
o crearea de oportunităţi egale între femei şi bărbaţi.
1.2.2.3. Fondul de Coeziune (FC)

Scopul acestui Fond este acela al intensificarii coeziunii economice si sociale in cadrul
Comunitatii, in perspectiva promovarii unei dezvoltari durabile.
Fondul intervine pentru actiuni din domeniile enumerate in continuare, respectand un echilibru corect si
tinand seama de necesitatile de investitie si de infrastructura specifice fiecarui stat membru beneficiar:
1. Retelele transeuropene de transport, in special proiectele prioritare de interes comun enumerate
in Decizia nr. 1692/96/CE;
2. Mediul face parte din prioritatile politicii comunitare de protectie a mediului, astfel cum au fost
definite in programul de politica si de actiune din domeniul mediului. in acest context, Fondul
poate sa intervina, de asemenea, in domenii legate de dezvoltarea durabila care prezinta avantaje
 clare pentru mediu, precum eficacitatea energetica si energiile regenerabile, iar in ceea ce
priveste transportul care nu are legatura cu retelele transeuropene, transportul feroviar,
transportul pe caile navigabile interne, transportul maritim, sistemele de transport intermodal si
interoperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim si aerian, transporturile urbane
specifice si transporturile publice;
3. Echilibrul corect al asistentei se defineste p rin parteneriat intre statele membre si Comisie.
Proiecte majore
Prin intermediul acestui fond pot fi finantate si proiectele majore, prin proiect major intelegandu-se
proiectul care include un ansamblu de lucrari, activitati sau servicii destinate sa indeplineasca o functie
indivizibila cu caracter economic sau tehnic clar, care urmareste obiective identificate clar si al carui
cost total depaseste 25 de milioane EUR pentru mediul inconjurator si 50 de milioane EUR pentru alte
domenii.
In cazul unor astfel de intiative, Statul Membru sau Autoritatea de Management furnizeaza Comisiei
urmatoarele informatii privind proiectele majore:
 Informatii privind organismul care va fi responsabil pentru aplicare;
 Informatii privind natura investitiilor si descrierea lor, precum si pachetul financiar si localizarea
sa;
 Rezultatele studiilor de fezabilitate;
 Un calendar de executie si, in cazul in care perioada de aplicare a operatiunii in cauza ar trebui
sa fie mai lunga decat perioada de programare, transele pentru care se cere o cofinantare
comunitara pe perioada de programare 2007-2013;
 O analiza costuri-beneficii care contine o analiza a riscurilor, precum si impactul previzibil
asupra sectorului in cauza si asupra situatiei socio-economice a statului membru si/sau a regiunii
si, daca este posibil, dupa caz, a altor regiuni din Comunitate;
 O analiza a impactului de mediu;
 Justificarea participarii publice;
 Planul de finantare care contine suma totala a resurselor financiare prevazute si suma prevazuta
pentru contributia din Fonduri, a BEI, a FEI si din orice alta sursa de finantare comunitara,
inclusiv planul indicativ anual al contributiei financiare din FEDER sau din Fondul de Coeziune
pentru proiectul respectiv.
Comisia evalueaza proiectul major, consultandu-se, dupa caz, cu experti externi, inclusiv cu
BEI, verificand coerenta acestuia cu prioritatile programului operational, contributia la realizarea
obiectivelor acestor prioritati si coerenta cu celelalte politici comunitare si adopta o decizie in termen de
cel mult trei luni de la prezentarea unui proiect major de catre statul membru sau autoritatea de gestiune.
1.2.2.4.Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala(FEADR);

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala va putea fi accesat dupa aprobarea
Programului National pentru Dezvoltare Rurală (PNDR). Investitiile care vor putea primi fonduri
nerambursabile prin FEADR nu sunt stabilite cu exactitate, in acest moment exista propuneri pentru
stabilirea acelor investitii eligibile.
Politica Agricolă Comună, pe care şi ţara noastră o va urma odată cu integrarea în Uniunea
Europeană constă într-o serie de măsuri, majoritatea legate de dezvoltarea rurală.
Potrivit Reglementării Consiliului Europei nr. 1290/2005 privind finanţarea politicii agricole
comune s-au creat două fonduri europene pentru agricultură, numite FEGA (Fondul European de
Garantare Agricolă) pentru finanţarea măsurilor de marketing şi FEADR (Fondul European pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală) pentru finanţarea programelor de dezvoltare rurală. În anul 2004,
Comisia Europeană a propus pentru perioada 2007 – 2013 crearea Fondului European pentru Pescuit.
Acest fond va înlocui Instrumentul Financiar pentru Orientare în Pescuit care acoperă anii 2000 – 2006.
Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 13/27 februarie 2006 a fost înfiinţată Agenţia de Plăţi
pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Noua structură, pe lângă derularea Programului SAPARD, va
asigura implementarea tehnică şi financiară a Fondului European pentru Agricultură şi Dezvoltare
Rurală (FEADR) şi a Fondului European pentru Pescuit (FEP). Modul în care aceste fonduri vor finanţa
concret investiţiile este dat de către Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală 2007 – 2013,
document aflat în stadiul de elaborare la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
In acest moment, în urma definitivării Planului National Strategic 2007 – 2013 s-au conturat patru
direcţii prioritare pentru finanţare prin FEADR. Astfel, se va urmări restructurarea şi dezvoltarea
producţiei agricole şi silvice, dar şi a industriilor prelucrătoare aferente. Toate acestea vor ţine cont de
îmbunătăţirea competenţelor profesionale, de un management durabil şi de respectarea exigenţelor de
mediu. O componentă asupra căreia Uniunea Europeană pune accent este cea de biodiversitate şi
conservare a naturii, care se va materializa prin sprijinirea conservării şi dezvoltării pădurii, asigurarea
unei ocupări echilibrate a teritoriului şi dezvoltarea practicilor de managemnt durabil al terenurilor
agricole şi forestiere.
1.2.2.5 Fondul European pentru Pescuit (FEP)
Pe data de 16 iunie 2006, Consiliul ministrilor cu responsabilitati in domeniul pescuitului a adoptat
Regulamentul privind Fondul european pentru pescuit (FEP). Acest Fond inlocuieste de la 1
ianuarie 2007 Instrumentul financiar de orientare pentru pescuit (IFOP).
Ce este FEP?
Fondul european pentru pescuit este instrumentul financiar al Uniunii Europene, conceput pentru a
asigura dezvoltarea durabila a sectorului european de pescuit si acvacultura.
Principalele obiective ale FEP
 sustinerea obiectivelor majore ale politicii comune in domeniul pescuitului, in special asigurarea
exploatarii durabile a resurselor de peste (asigurarea unui echilibru stabil intre aceste resurse si
capacitatea flotei comunitare de pescuit);
 intarirea competitivitatii si viabilitatii operatorilor din sector;
 promovarea metodelor de pescuit si de productie care respecta mediul (ecologice);
 asigurarea unui sprijin adecvat persoanelor angajate in sector;
 favorizarea dezvoltarii durabile a zonelor de pescuit.
In perioada 2007-2013, valoarea totala a creditelor alocate FEP este de 3,8 miliarde euro.
FEP intervine complementar actiunilor nationale, regionale si locale.
Fiecare stat membru adopta un plan strategic national in care prezinta actiunile, resursele financiare si
termenele necesare pentru realizarea obiectivelor definite. Acest plan este transmis Comisiei. In plus,
fiecare stat membru trebuie sa prezinte Comisiei un program national, compatibil cu planul strategic,
destinat punerii in practica a politicilor si prioritatilor care urmeaza sa fie finantate prin FEP.
Comitetele de monitorizare, compuse din reprezentanti la nivel regional, national si comunitar sunt
responsabile pentru supravegherea si evaluarea intermediara a fiecarei actiuni.
Finantarea actiunilor e guvernata de doua principii:
 cofinantarea (se cere o contributie minima a autoritatilor regionale sau nationale sau, dupa caz,
a beneficiarului privat;
 interventia diferentiata in functie de regiune
.
Participarea financiara comunitara este de maxim 75% din cheltuielile publice totale cofinantate prin
FEP in regiunile eligibile in cadrul obiectivului Convergenta si de maxim 50% pentru celelalte regiuni.
Regiunile ultraperiferice vor beneficia de o cota de cofinantare mai mare (contributia Comunitatii poate
ajunge pana la 85%) din cauza dificultatilor specificeacestor regiuni.
Spre deosebire de IFOP, FEP nu face parte din familia “Fondurilor structurale”. Bugetul FEP ca linie
bugetara distincta, intitulata “Conservarea si gestiunea resurselor naturale”.
Beneficiarii potentiali
FEP este deschis tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, inclusiv Romaniei si Bulgariei.
.
FEP este structurat pe 5 axe prioritare:
 Adaptarea flotei comunitare de pescuit
 Acvacultura, pescuitul intern, procesare si marketing
 Masuri de interes comun
 Dezvoltarea durabila a zonelor pescaresti
 Asistenta tehnica