Conform art.

409 Noul Cod de Procedură Penală Persoanele care pot face apel Apelul sunt:

a) procurorul, referitor la latura penală şi latura civilă;

b) inculpatul, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;

c) partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, şi partea responsabilă civilmente, în
ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură
a influenţat soluţia în latura civilă;

d) persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală;

e) martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, indemnizaţiile

cuvenite acestora şi amenzile judiciare aplicate;

f) orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o
măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea
vătămare.

(2) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b)-f), apelul poate fi declarat şi de către reprezentantul
legal ori de către avocat, iar pentru inculpat, şi de către soţul acestuia.1

În legislaţia noastră, calea ordinară de atac a apelului a fost reintrodusă prin Legea nr. 92/1992. Prin
intermediul apelului, instanţa superioară celei care a pronunţat hotărârea în primă instanţă, va
efectua o nouă judecată în fond a cauzei, iar pentru aceasta va putea reaprecia probele deja
adminIstrate şi de asemenea va putea administra noi probe. Apelul face parte deci din judecata
obişnuită a cauzei şi declararea lui va face imposibilă rămânerea definitivă a hotărârii date de prima
instanţă. Această cale de atac presupune o nouă judecată în fond a cauzei, atât în fapt cât şi în drept
şi tinde spre reformarea hotărârii date în primă instanţă. Ca regulă generală, pot fi atacate cu apel
sentinţele adică acele hotărâri prin care cauza este soluţionată în primă instanţă. Rezultă din cele ce
preced că pot fi atacate cu apel sentinţele pronunţate de toate instanţele: judecătorii, tribunale, curţi
de apel, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie În ceea ce priveşte regimul juridic al încheierilor,
legea prevede că cele date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa (aici pot fi
menţionate încheierile prin care instanţa se pronunţă asupra probelor solicitate de părţi şi de
procuror, încheierile prin care instanţa ia anumite măsuri de administrare a justiţiei, etc. Numai dacă
legea prevede în mod expres, atunci încheierile ar putea fi atacate separat cu apel (de ex. încheierile
prin care instanţa se pronunţă asupra unor cheltuieli judiciare, indemnizaţii sau amenzi). Potrivit art.
409 din Cpp, pot face apel: procurorul, inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente,
persoana vătămată, martorul, expertul interpretul, apărătorul, precum şi orice altă persoană fizică ori
juridică ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau act al instanţei. Exceptîndu-l
pe procuror, pentru restul persoanelor îndreptăţite să declare apel, această cale de atac poate fi
declarată atât personal, cât şi prin reprezentatnt sau avocat.

1
Noul Cod de Procedură Penală actualizat prin Lege nr. 255/2013 - pentru punerea în aplicare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care
cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, Monitorul Oficial 515/2013;
Persoanele care pot face apel.

Procurorul poate face apel atât în ceea ce priveşte latura penală cât şi latura civilă. El poate folosi
această cale de atac ori de câte ori pe parcursul procesului penal au fost încălcate dispoziţiile legale,
sau hotărârea pronunţată este nelegală sau netemeinică. În ceea ce priveşte latura penală,
procurorul poate face apel împotriva oricărei hotărâri, indiferent de soluţia pe care o conţine.

procurorul are sarcina de a reprezenta interesele generale ale societatii si de a apara ordinea de
drept precum si drepturile si libertatile cetatenilor este obligat sa examineze toate hotararile penale
si fara a mai fi numai reprezentantul functiei de invinuire sa atace toate hotararile neconforme cu
adevarul si/sau date cu incalcarea legii.

În baza principiilor unităţii sau indivizibilităţii şi al subordonării ierarhice, care funcţionează în cadrul
Ministerului Public, apelul poate fi declarat fie de către procurorul de la parchetul de pe lângă
instanţa care a pronunţat hotărârea supusă apelului, fie de către procurorul de la parchetul de pe
lângă instanţa superioară (Lorincz, 2009).

In practica procurorul se foloseste de dreptul sau de a face apel, de obicei,in defavoarea inculpatului,
fie pentru a cere condamnarea acestuia, daca inculpatul a fost achitat ori s-a incetat procesul penal,
fie pentru a obtine reindividualizarea pedepsei,in sensul agravarii ei, sub aspectul duratei sau
cuantumului ori al modului de executare ; dar, avand in vedere interesul general in satisfacerea
caruia actioneaza, procurorul poate folosi calea apelului si atunci cand consecintele acesteia ar fi
favorabile inculpatului (Paraschiv, Damaschin, 2004). În literatura de specialitate (Boroi, Ungureanu,
Jidovu, Magureanu, 2001) s-a susţinut, corect apreciem noi, că şi în situaţia în care prin hotărârea
atacată, prima instanţă şi-a însuşit punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public, aceasta
poate fi apelabilă de către procuror.

Dreptul procurorului de a face apel nu este limitat si subordonat dreptului partilor de a face apel.

Datorita si faptului ca procurorul nu este parte in proces, el nu are de aparat interese proprii. Pentru
a-si putea exercita sarcinile, in Codul de procedura penala roman s-a prevazut ca procurorul poate
exercita apelul in ambele laturi, atat penala cat si civila, ale procesului penal, astfel:

- in latura penala, procurorul poate face apel atat impotriva unei hotarari de achitare sau de incetare
a procesului penal cat si impotriva unei hotarari de condamnare, atat in sensul agravarii situatiei
inculpatului, cat si in cel al usurarii ei (ad mitiorem), indiferent ca infractiunile sunt din cele pentru
care actiunea penala se pune in miscare din oficiu sau la plangerea prealabila a persoanei vatamate,
in deplina concordanta cu dispozitiile art. 129 din Constitutia Romaniei in care se prevede ca in
activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta, interesele generale ale societatii si apara ordinea
de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.

- in latura civila, procurorul, dupa o parere, nu se poate folosi de calea apelului decat in situatiile in
care potrivit art 17 C. pr. pen. actiunea civila se exercita din oficiu (daca persoana vatamata este o
unitate la care se refera art. 145 ( C. pen., o persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu sau cu
capacitate de exercitiu restransa) ori in cazurile in care actiunea civila, dobandind un caracter oficial,
are ca obiect restituirea lucrurilor, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris ori restabilirea
situatiei anterioare savarsirii infractiunii. in celelalte cazuri, procurorul poate declara apel doar daca
exista si apelul partii civile, in virtutea principiului disponibilitatii care se aplica in materie civila. In
sens contrar se sustine ca procurorul poate declara apel in favoarea partii civile, chiar in lipsa acesteia
cu conditia ca prin apelul sau procurorul sa nu solicite obligarea inculpatului la despagubiri civile mai
mari decat cele cerute initial de partea civila^2). In latura civila, chiar daca in unele situatii opereaza
principiul disponibilitatii, unii autori sunt de parere ca art. 362 alin. (1) lit. a) ( C. proc. pen., nu
contine restrangeri in exercitarea dreptului de apel de catre procuror, cat si ratiunea legii: crearea
unui mijloc eficient la dispozitia procurorului pentru indeplinirea rolului sau de aparator al ordinii de
drept si al drepturilor cetatenilor.

Asa fiind, desi procurorul exercita functia acuzarii, nu trebuie sa se conchida ca acesta face apel
exclusiv in sensul agravarii situatiei inculpatului. Apelul procurorului poate avantaja sau dezavantaja
situatia oricareia dintre parti, daca prin rezolvarea cauzei s-a ajuns la o situatie care dupa opinia
acestui organ este nelegala sau netemeinica. Spre exemplu, s-a aratat ca apelul procurorului pentru
majorarea despagubirilor acordate partii civile - persoana fizica cu capacitate de exercitiu - este
admisibil si cand partea civila nu a declarat apel.

Datorita sarcinilor pe care le are Ministerul Public, procurorul poate exercita calea de atac a apelului
si in situatia in care instanta s-a pronuntat in sensul concluziilor formulate in rechizitoriul, primand
asupra altor argumente indatorirea de obiectivitate si necesitatea adoptarii doar a solutiilor
conforme cu adevarul si legea, cu respectarea garantiilor procesuale.2

. Atat timp cat apelul parchetului vizeaza hotararea in intregul ei fara nici o limitare, chiar daca
motivele de desfiintare depuse ulterior se refera la unele aspecte determinate, aceasta nu opreste pe
procuror ca in sustinerea apelului sa invoce si alte motive pentru care pretinde desfiintarea hotararii
atacate.3

In acest sens procurorul va examina hotararile si personal sau impreuna cu conducerea parchetului
va stabili si va exercita apelul. Daca concluziile sale au fost libere, in cazul exercitarii cailor de atac
functioneaza principiul subordonarii ierarhice fiind obligat sa exercite o cale de atac din dispozitia
procurorului ierarhic superior, cu exceptia situatiilor cand considera dispozitia ilegala.

Inculpatul

Fiind persoana care poate fi trasa atat la raspundere penala, cat si la raspundere civila,
inculpatul, potrivit art. 409 lit. b, poate face apel in ceea ce priveste latura penala si latura
civila a cauzei. De asemenea, inculpatul poate face apel impotriva sentintei de achitare sau
de incetare a procesului penal, in ceea ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului
penal in vederea crearii unei situatii mai avantajoase (de ex. in locul achitarii pe motiv ca
fapta nu e prevazuta de legea penala sa obtina o achitare pe motivul nesavarsirii faptei.

Apelul sau este personal si independent, ceea ce inseamna ca el nu va putea ataca decat
acele capete din hotarare care privesc doar situatia sa proprie, atat in latura penala cat si in
latura civila, nu si in situatia altor personae. De pilda, inculpatul nu va putea critica sentinta
pentru ca:

2
V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de editura si presa „Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1994, pag. 47
3
Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 1962/1975, Revista Romana de Drept nr.6/1976, p.53
- un alt inculpat a fost condamnat sau achitat gresit ori pentru ca a incalcat dreptul de
aparare

- pentru ca nu s-a extins procesul penal cu privire la alte persoane care au participat la
comiterea infractiunii

- pentru ca prima instanta a omis sa-l oblige la despagubiri alaturi de el pe un coinculpat

- pentru ca prima instanta n-a introdus in cauza in calitate de parte responsabila civilmente o
persoana ori desi a introdus-o n-a obligat-o la despagubiri

In acelasi timp, s-a mai decis ca inculpatul nu ar putea ataca o hotarare judecatoreasca sub
aspectul laturii civile, atunci cand solutia primei instante este cea la care el insusi a achiesat,
facand o tranzactie cu partea civila.

Apelul, având un caracter personal şi independent, criticile inculpatului nu se pot referi la

situaţia altor persoane, care situaţie chiar modificată, nu s-ar referi la persoana sa (Tulbure,
Tatu, 2001).

În plus, pentru inculpat, apelul poate fi declarat şi de către soţul acestuia. Cu toate acestea,
titular al apelului rămâne inculpatul care poate arăta că nu îşi însuşeşte apelul astfel
declarat.

Sotul este substituit procesual in declararea apelului pentru inculpat; nici o ruda apropiata a
inculpatului, cum ar fi fratele sau mama acestuia, nu este autorizata de lege sa declare apel
pentru inculpat si nici concubinul.

Partea civilă şi partea responsabilă civilmente

Daca o persoana nu s-a constituit parte civila in termen legal nu se va putea constitui parte
civila prin declaratia de apel si nici in cazul in care desi s-a constituit parte civila in termen
legal a revenit sau a renuntat la despagubiri

O primă modificare faţă de reglementarea anterioară se,regăsește la lit. c): partea

responsabilă civilmente poate introduce apel în ceea ce privește latura civilă, iar în ceea ce
privește latura penală, numai în măsura în care a influențat soluția asupra laturii civile.
Putem observa, în art. 86 NCPP, că legiuitorul a intenționat să extindă sfera persoanelor care
pot avea calitatea de parte responsabilă civilmente, incluzând și asigurătorul în această
categorie. De asemenea, putem remarca şi o restrângere a posibilităţii de a ataca în orice
condiţii soluţia sub aspectul laturii penale, aspect care decurge din dispozițiile art. 87 alin. (2)
NCPP, potrivit cărora, „drepturile părţii responsabile civilmente se exercită în limitele şi în
scopul soluţionării acţiunii civile. Fara indoiala ca apelul partii civile, potrivit legii, trebuie sa
vizeze in principal latura civila a cauzei. In mod practic, insa, este posibil ca si in apelul sau, in
anumite situatii, pentru corecta solutionare a laturii civile, partea civila sa critice aspecte
legate de latura penala a cauzei, daca acestea au rezonante asupra modului de rezolvare a
laturii civile. De pilda, partea civila ar putea declara apel impotriva hotararii de achitare
pronuntata pe temeiul inexistentei faptei sau al necomiterii ei de catre inculpat, cu
precizarea ca reexaminarea ei se va face numai in ceea ce priveste laturi civila, fara a se
putea ajunge la condamnarea inculpatului”

Dacă partea civilă este majoră, calea de atac nu poate fi exercitată de tatăl acesteia, acesta
neavând calitatea de reprezentant legal; în aceste condiţii, apelul va fi respins ca inadmisibil,
fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.4

In cazul decesului partii civile si al partii responsabile civilmente, mostenitorii acestora,

introdusi in proces, devin titulari ai dreptului de apel, iar in cazul persoanei juridice,acest
drept revine persoanei juridice succesoare sau lichidatorilor introdusi in cauza a (Pavaleanu,
2007).

Partea responsabilă civilmente se poate folosi de dreptul de apel independent de poziţia

inculpatului faţă de soluţia primei instanţe, adică independent de faptul dacă acesta s-a
folosit sau nu de calea apelului (Theodoru, 2002).

Daca o persoana care nu a fost introdusa in proces ca parte responsabila civilmente a fost
totusi obligata la despagubiri alaturi de inculpat, atribuindu-se in mod nelegal aceasta
calitate,exista pentru ea drept de apel deoarece - fie si prin incalcarea dispozitiilor legale - a
fost considerata parte in proces; daca insa prima instanta s-a limitat la a afirma in
considerentele hotararii, despre o persoana,care nu a figurat ca parte in proces, ca este
responsabila sub aspect civil-dar fara a o fi obligat la despagubiri, lasand ca eventualele
pretentii ale partii civile sa fie valorificate pe calea unei actiuni civile separate-,persoana
despre care este vorba n-are drept de apel, caci interesele sale n-au fost cu nimic vatamate,
ea fiind in masura sa se apere plenar in cadrul acelui eventual proces ulterior (Paraschiv,
Damaschin, 2004).

Persoana vatamata.

Persoana vătămată poate formula apel în ceea ce privește latura penală, calea de atac
putând fi declarată pentru aceasta și de către reprezentantul legal sau de avocat, astfel cum
prevede art. 409 alin (1) și (2) CPP. Conform art. 407 alin. (1) CPP, ulterior pronunțării,
persoanei vătămate i se comunică o copie a minutei hotărârii, în vederea exercitării căii de
atac. Deci, se va putea declara impotriva unei sentinte de achitare, incetare a procesului
penal sau, in caz de condamnare pentru schimbarea temeiurilor condamnarii, aplicarea unei
pedepse mai grave, retinerea unor circumstante agravante etc. Nu se poate face apel pentru
schimbarea temeiurilor condamnarilor dintr-o infractiune la care actiunea penala se pune in

4
C. A. Suceava, dec. pen. nr. 205/A/1999, in Ion Neagu,Tratat de procedura penala.Partea speciala, ed.
Universul Juridic, Bucuresti,2009, pag. 292
miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate intr-o infractiune ce se urmareste din
oficiu, pentru ca s-ar depasi limitele apelului stabilit de lege pentru partea vatamata.

Exista posibilitatea ca partea vatamata sa cumuleze si calitatea de parte civila, atunci cand a
suferit si o vatamare materiala. In aceasta ipoteza, partea vatamata poate ataca prin
intermediul caii de atac a apelului, hotararea primei instante, atat sub aspectul laturii penale
cat si sub aspectul laturii civile.

Martorul, expertul, interpretul si aparatorul

Martorul, expertul, interpretul si aparatorul au drept de apel limitat „cu privire la

cheltuielile judiciare cuvenite acestora [art. 409 alin. (1) lit. e) ( C. proc. pen.]. S-a creat
aceasta posibilitate pentru a nu se introduce o actiune civila pentru drepturi privitoare la
cheltuielile judiciare (cheltuieli de deplasare, de intretinere, venitul de care au fost lipsite,
salariul ori onorariul cuvenit). În acest fel se evită situaţia ca, în anumite cazuri, valorificarea
dreptului la cheltuieli judiciare să se facă pe calea unei acţiuni civile; este însă de la sine
înţeles că dreptul acordat acestor persoane de a exercita calea de atac nu implică şi dreptul
de a li se comunica hotărârea.

Orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit
printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au
provocat asemenea vătămare.

Aceste persoane nu vor putea critica fondul rezolvarii cauzei atat in latura penala cat si in cea
civila si nu au dreptul ca partile de a li se comunica hotararea. Aceasta reglementare vadeste
conceptia legiuitorului de a nu limita sfera titularilor apelului numai la subiectii procesuali
care au participat in cauza penala, lasand posibilitatea, in mod practic, oricarei persoane
vatamate in drepturile sale, prin desfasurarea procesului penal, sa ceara anularea actului sau
masurii dispuse de instanta si prin care i-au fost prejudiciate interese legitime.

Din modul de redactare a textului legii, in opinia noastra, de regula, in ipoteza pe care o
analizam, apelul este declarat impotriva incheierilor sau actelor instantei prin care au fost
vatamate interese legitime ale unor persoane straine de cauza penala. Sub aspectul
obiectului pe care-l are apelul unei asemenea persoane, subliniem ca nu sunt vizate, printr-
un asemenea apel, aspecte legate de fondul cauzei. O asemenea concluzie rezulta, credem,
din pozitia specifica a persoanei in raport cu actiunile rezolvate in procesul penal, si anume,
acest titular al apelului nefiind parte in proces, nu are drepturi si obligatii care izvorasc din
rezolvarea actiunilor in procesul penal si, in consecinta, vatamarea ce i s-a produs nu este
legata de fondul cauzei. Poate exercita apel o persoana, chiar straina de cauza, daca instanta
a dispus gresit confiscarea speciala a unui obiect pe care l-a socotit al inculpatului si care in
realitate apartinea apelantului, in astfel de cazuri, in lipsa prevederilor art. 409 lit. e,
persoana ar fi trebuit sa introduca o actiune civila, pe care sa o intenteze pe cale separate.
In practica judiciara s-a apreciat, in mod corect, ca nu poate face apel potrivit art. 362 lit. e, impotriva
sentintei de achitare acela care a reclamat o persoana pentru marturie mincinoasa. Intr-o asemenea
situatie, apelul este inadmisibil intrucat pe de o parte celui care a reclamat nu i s-a vatamat un
interes legitim, iar pe de alta parte, nu poate fi considerat ca atare interesul sau de a obtine
condamnarea unui martor pentru marturie mincinoasa spre a putea cere, ulterior, pe acest temei,
revizuirea hotararii respective^6).
Intrucat in dispozitiile legii (art. 362 lit. e) se arata ca orice persoana ale carei interese legitime au fost
vatamate poate face apel, apreciem ca si persoanele juridice pot folosi calea de atac a apelului, daca
sunt realizate conditiile prevazute de lege.