Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir – Bucuresti

Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative

Referat - Devoluţiunea succesorală testamentară. Testamentul

Masterand: Nadejde Florentina

 Devoluţiunea succesorală testamentară. Testamentul.

Conform art.955 alin.1 Cod Civil, patrimoniul succesoral se transmite prin mostenire
legala, daca defunctul nu a dispus altfel prin testament. Printr-un act juridic numit testament,
legea permite persoanelor fizice sa dispuna pentru cauza de moarte.

Potrivit art.1034 C.civ., „Testamentul este actul unilateral, personal si revocabil, prin
care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul
cand nu va mai fi in viata”.1 Testamentl este reglementat in Codul civil, Cartea a IV-a
“Despre mostenire si liberalitati”, Titlul III “Liberalitatile”, Capitolul III “Testamentul”, art.
1034-1085.

Vechiul Cod Civil (art. 802) prevedea ca ,,testamentul este un act revocabil prin care
testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaţă, de tot sau parte din avutul
său,,definitie care a fost constant criticata de doctrina. „Mai mult, practica judecătorească, pe
bază, de interpretare, a dat un înţeles testamentului astfel încât acest act juridic, să se
conformeze mai mult definiţiei literaturii juridice decât celei a art. 802 din Codul civil astăzi
abrogat. Critica principală adusă definiţiei legale avute în vedere a fost aceea că reduce
testamentul la legat, iar definiţia este în realitate nu a testamentului ci a legatului, intrucat prin
acest act juridic se putea dispune în tot sau în parte, mortis causa, de un patrimoniu”.2

Chiar daca in cele mai multe cazuri testatorul întocmeşte actul său de ultimă voinţă
pentru a dispune pentru momentul încetării sale din viaţă de averea sa, de propriul său
patrimoniu, acest aspect n-ar motiva însă nici chiar când testamentul ar conţine un singur legat
(de exemplu unul universal) renunţarea la orice distincţie între testament şi legatul care-i dă
conţinut. Testamentul nu trebuie redus la legat după cum nici legatul nu poate fi confundat cu
testamentul. „Chiar în ipoteza deschisă, când cele două acte juridice se suprapun până la
contopire, măcar sub raport intelectual, diferenţa specifică dintre ele nu poate fi ignorată. Într-
adevăr, este vorba de acte juridice deosebite iar dacă este de reţinut o trăsătură a relaţiei dintre
ele, vom spune că nu poate exista legat fără testament. Testamentul este forma exterioară dar
fără îndeplinirea exigenţelor căreia legatul (dispoziţie asupra averii lui de cujus ) n-ar fi
valabil. Problema ce se pune este dacă dependenţa sine qua non se verifică şi în sens invers:
1
Codul Civil
2
Patrascu Bogdan,, Drept Civil-Succesiuni, Manual de studiu individual, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2012

2
anume că nu poate exista testament dacă acesta nu conţine legate. Esenţa criticii definiţiei din
art. 802 al noului Cod civil, era tocmai că, identificând testamentul cu legatul, concluzia ar fi
fost că nici testament fără legat nu poate exista. Ori,dimpotrivă doctrina are argumente în
sensul unei interpretări extensive a textului de lege, care să permită calificarea drept testament
şi a actului mortis causa care nu conţinea dispoziţii asupra averii testatorului, ori nu numai
asemenea dispoziţii ci şi alte acte juridice (de pildă, recunoaşterea unui copil, un act de
dezmoştenire a unui, unora ori chiar a tuturor moştenitorilor legali, numirea unui executor
testamentar, un partaj de ascendent etc.). Această linie de gândire, în sens larg din punctul de
vedere al cuprinsului testamentului, a fost însuşită şi de practica judecătoreasă, aceastea sub
imperiul vechiului Cod civil, recunoscând natura testamentară a actelor juridice pentru cauză
de moarte ce conţin, pe lângă legate şi alte acte juridice sau chiar numai astfel de alte acte nu
şi legate.”3

Dispozitia testatorului priveste in primul rand patrimoniul lasat la incetarea din viata
(drepturi si obligatii), dar si manifestari de vointa (accesorii). Conform art. 1035 Cod Civil in
vigoare ,,Testamentul contine dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile
ce fac parte din acesta, precum si la desemnarea directa sau indirecta a legatarului. Alaturi de
aceste dispozitii sau chiar si in lipsa unor asemenea dispozitii, testamentul poate sa contina
dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor testamentare anterioare, dezmostenire,
numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali si alte
dispozitii care produc efecte dupa decesul testatorului,,. Spre deosebire de vechiul Cod Civil,
in art. 1035, Codul Civil in vigoare reflecta faptul ca testamentul poate sa contina si alte acte
juridice, pe care le si enumera.

Caracterele testamentului. Potrivit art.1034 Cod Civil, testamentul are urmatoarele

caracteristici:

a) Este un act juridic - acesta trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate prevazute

pentru orice act juridic civil. Avand in vedere faptul ca acest act juridic este si o
liberalitate, testamentul trebuie sa indeplineasca si conditiile de lege pentru liberalitati
(art.984 alin.2 C. civ.).
b) Este un act juridic unilateral, deci exprima vointa unei singure personae (a testatorului)
si produce de cele mai multe ori efectele juridice urmarite de catre acesta.

3
Patrascu Bogdan, Ibidem. p.47-48

3
 Valabilitatea si efectele testamentului nu depind de acceptarea sau neacceptarea
ulterioara a acestuia de catre legatari.

„S-au avut în vedere, în opinia noastră, cel puţin două aspecte: primul că actul este şi rămâne
unilateral nefiind de natură ca, prin întălnirea cu o altă manifestare de voinţă să devină
contract, act juridic bilateral. Posibilitatea unei asemenea raţionament greşit ar fi putut exista
prin raportare la actul, tot unilateral, de acceptare a moştenirii. Şi testamentul şi actul de
acceptare rămân până la epiuzarea efecetelor lor acte unilaterale deşi prezintă semnificaţie
juridică unul pentru altul. Un al doilea element de interes în precizarea caracterului
testamentului de act juridic unilateral îl constituie înţelegerea raţiunii interzicerii
testamentului reciproc. Potrivit art. 1036 C. Civ. ,,sub sancţiunea nulităţii absolute a
testamentului, două sau mai multe 52 persoane nu pot dispune, prin acelaşi testament, una în
favoarea celeilalte sau în favoarea unui terţ. Testamentul trebuie făcut aşadar prin act separat.
Explicaţia principală stă tocmai în faptul că testamentul reciproc contravine unora dintre
caracterele juridice ale testamentului. Este vorba de caracterele revocabil, personal şi nu în
ultimul rând ci poate dimpotrivă, trăsăturii de act juridic unilateral.”4

c) Este un act juridic personal, in sensul ca acesta nu poate fi incheiat prin reprezentare
sau asistarea ocrotitorului legal - este necesar sa fie incheiat personal – de aici rezulta
ca daca o persoana nu are dreptul de a face un testament, nicio alta persoana nu va
putea incheia acest act juridic in numele sau;
d) Este un act juridic solemn, in sensul ca vointa testatorului trebuie sa fie manifestata in
formele anume prevazute de lege (sub sanctiunea nulitatii absolute). “Este adevarat ca
limitele legale sunt destul de permisive, dand posibilitatea testatorului sa-si exprime
vointa in diverse forme, in functie de posibilitatile pe care le are si de conditiile in care
actioneaza. Este la fel de adevarat ca exista si textul art 1050 NCC referitor la
conversia testamentului nul pentru vicii de forma. Deducem deci ca forma solemna, a
carei nerespectare este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului, este prevazuta de
lege in scopul de a apara exprimarea vointei testatorului, iar nu in scopul de a-i
restrange posibilitatile de manifestare”.5
e) Este un act juridic cu cauza de moarte (mortis causa) – acesta va produce efecte numai
dupa moartea testatorului – ultima parte a art. 1034 NCC, avand in vedere expresia
"pentru timpul cand nu va mai fi in viata". “Avem in vedere, in analiza pe care o

4
Patrascu Bogdan, Ibidem. p. 50-51
5
http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/11/testamentul-definitie-si-caractere.html

4
 facem, momentul la care testamentul isi va produce efectele, respectiv data deschiderii
mostenirii. Aprecierea valabilitatii testamentului se va face in functie de momentul
incheierii sale intrucat acesta este momentul in care a fost exprimata vointa testatorului
si, prin urmare, toate conditiile de fond si de forma necesare se vor analiza bazandu-ne
pe momentul intocmirii testamentului. Efectele menifestarii de vointa se vor produce
insa numai dupa momentul dechiderii mostenirii, transferurile patrimoniale operand
numai in acel moment. Prin urmare, legaratii nu vor avea nici un drept asupra
bunurilor cuprinse in testament atata vreme cat testatorul este in viata, acesta
pastrandu-si integral toate drepturile sale asupra bunurilor respective. Tocmai de aceea
instrainarea bunurilor cuprinse in testament este considerata de art 1068 alin 2 NCC
drept revocare voluntara a legatului. Aceasta caracteristica a testamentului se afla la
baza caracterului revocabil al acestuia, producerea efectelor juridice fiind legata
numai de momentul deschiderii mostenirii, respectiv al decesului persoanei . Pana la
acest moment, avand in vedere lipsa efectelor juridice, o persoana va putea oricand
modifica sau revoca testamentul deja intocmit. Producerea efectelor testamentului
dupa decesul testatorului este clar si expres prevazuta in ultima parte a art. 1035 NCC
care stabileste, principial , continutul testamentului, intr-o enumerare enuntiativa iar
nu limitativa incheiata cu sintagma "si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul
testatorului". Trebuie sa mai facem precizarea ca , datorita acestei caracteristici pe
care o are, testamentul nu va putea cuprinde clauze care sa fie executate in timpul
vietii testatorului. Astfel, nu se vor admite dispozitii de tipul " las averea mea
legatarului, cu conditia ca acesta sa ma intretina pe toate durata vietii mele" , sau " las
imobilul legatarului cu conditia ca acesta sa plateasca ratele aferente cumpararii
acestuia incepand de azi si pana la momentul achitarii integrale". Asemenea clauze ,
chiar daca sunt executate de legatar, in afara de feptul ca se opun caracterului de act
pentru cauza de moarte al testamentului, reprezinta conventii referitoare la o
mostenire nedeschisa inca, autorul promitand practic sa transfere drepturile eventuale
constand in mostenirea sa, nedeschisa inca, in schimbul contraprestatiilor legatarului,
efectuate inca din timpul vietii testatorului”.6
f) Este un act juridic revocabil – testatorul poate reveni asupra manifestarii sale de vointa
mortis causa, atat timp cat se afla in viata, modificand sau anuland dispozitiile unui
testament incheiat anterior. Revocabilitatea este de esenta testamentului – testatorul nu

6
http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/11/testamentul-definitie-si-caractere.html

5
 poate renunta la acest drept, orice clauza de renuntare la dreptul de revocare fiind nula.
–“ Orice renuntare la dreptul de a revoca testamentul, declararea acestuia ca irevocabil
precum si orice clauza sau conventie avand ca obiect punerea testatorului in
imposibilitatea de a revoca un testament vor fi lovite de nulitate absoluta, norma
incalcata avand caracter imperativ. Impiedicarea unei persoane in a-si revoca
testamentul reprezinta , conform art 959 lit c NCC, unul dintre motivele pentru care
poate interveni nedemnitatea judiciara. Normele legale de care este guvernata
revocarea testamentului sunt cele ale art 1051-1053 NCC. Exista, cu toate acestea, o
exceptie de la caracterul revocabil al testamentului, dar nu in privinta tuturor
dispozitiilor cuprinse in el, ci numai in privinta acelor dispozitii testamentare prin care
este recunoscut un copil . Astfel, in temeiul art 416 alin 3 NCC, acea dispozitie
testamentara prin care este recunoscut un copil este irevocabila”. 7

Autorul sau poate, pana in ultima clipa a vietii sale, sa modifice sau sa revoce
testamentul pe care l-a incheiat. O persoana poate, in timpul vietii sale, sa intocmeasca ,
sa modifice sau sa revoce, ori de cate ori doreste, testamentul sau. Fiind un act juridic
unilateral, ale carui consecinte juridice se vor produce abia in momentul mortii persoanei,
fara a avea nici o implicatie asupra circuitului juridic atata vreme cat testatorul este inca
in viata, revocarea testamentului nu poate prejudicia pe nimeni si nu poate constitui un
abuz din partea celui care o face. Revocarea testamentului reprezinta de asemenea, un act
juridic unilateral, implicand numai manifestarea de vointa a testatorului si avand de
indeplinit toate conditiile de fond necesare pentru valabilitatea oricarui act juridic .

g) Este un act de dispozitie - aceasta caracteristica este proprie testamentului cel putin in
privinta legatelor, care sunt acte juridice cu titlu gratuit, mai precis liberalitati, prin
care se diminueaza un patrimoniu si se imbogateste un altul, fara primirea unui
contraechivalent.

Cuprinsul testamentului.

Conform art. 1035 Cod civil, cuprinsul principal al testamentului il constituie actele
de dispozitie cu titlu gratuit privitoare la bunurile pe care testatorul le va lasa la moartea
sa, adica legatele. . “De regulă se testează pentru a dispune mortis causa de patrimoiu. În
consecinţă principalul act juridic pe care testamentul îl poate conţine este legatul. Prin

7
Ibidem

6
 acest act testatorul desemnează persoana sau persoanele care la moartea sa vor primi
patrimoniul său în întregime, o parte a acestui patrimoniu sau unul ori mai multe bunuri
singulare ale celui decedat. Legatarul trebuie, aşadar, să fie desemnat prin testament.”8

De asemenea, legatele pot avea ca obiect tot patrimoniul defunctului, o fractiune din
acestea sau bunuri individualizate. Avand in vedere aceste aspecte, legatele sunt
clasificate dupa cum urmeaza:

a) legate universale (ce conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la întreaga
moştenire – art. 1055 C.civ.) - dispozitia prin care testatorul lasa, dupa moartea sa,
universalitatea bunurilor sale uneia sau mai multor persoane. Ceea ce caracterizeaza
legatul universal nu este cantitatea bunurilor culese (emolumentul) ci vocatia la intreaga
universalitate pe care o ofera legatarului. De aceea, testatorul poate sa lase chiar mai multi
legatari universali. Legatul ramane universal si in cazul in care, datorita drepturilor pe care
testatorul le-a conferit altora, emolumentul mostenirii se reduce considerabil (cu conditia
sa existe o vocatie la intreaga mostenire). Spre exemplu, daca testatorul a lasat mai multi
legatari universali si ei accepta mostenirea, fiecare va culege efectiv numai o parte din
succesiune, desi toti au vocatie la intreaga mostenire. Daca un singur legatar accepta,
acesta va culege intreaga mostenire in virtutea vocatiei sale universale.

- legate cu titlu universal (care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie la o
fracţiune din moştenire – art. 1056 alin.(1) C.Civ.) – testatorul confera legatarului vocatie
succesorala numai asupra unei fractiuni din mostenirea pe care urmeaza sa o lase dupa
decesul sau. Legatul universal se aseamana cu cel cu titlu universal prin faptul ca ambele
sunt caracterizate de intinderea vocatiei succesorale si nu de emolument. Deosebirea
dintre cele doua tipuri de legate este ca legatul universal confera vocatie la intreaga
mostenire, pe cand cel universal numai la o fractiune din ea (chiar daca un alt legatar cu
titlu universal nu ar putea sa mosteneasca sau ar renunta la succesiune).

Exemple: Legatul unei fractiuni din mostenire, Legatul tuturor bunurilor mobile, egatul
tuturor bunurilor immobile, Legatul unei fractiuni din totalitatea bunurilor mobile etc.

- legate cu titlu particular (definit de art. 1057 C. Civ.) – se mai numeste legat singular,
este acela prin care testatorul conferă unei persoane vocaţia succesorală asupra unuia sau
mai multor bunuri succesorale, determinate, privite ca bunuri izolate (ut singuli). Orice

8
Patrascu Bogdan, Ibidem. p. 55

7
bun cert, individual determinat si aflat in circuitul civil poate constitui obiectul unui legat
cu titlu particular. De asemenea, bunurile determinate generic dar care sunt precis
determinate cantitativ pot face obiectul unui astfel de legat. Bunurile incorporale pot
constitui si ele obiectul unui legat cu titlu particular. – de exemplu o creanta pe care o
avea contra unui tert.

Exemple: un bun corporal determinat în individualitatea sa (exemple : o anumită casă ; un

anumit autoturism), un bun corporal determinat numai prin geniul său şi prin numărare,
cântărire etc. (exemple. : o sumă de bani; o anumită cantitate de cereale; un anumit volum
de materiale de construcţie etc.), un bun necorporal (exemple: o creanţă a dispunătorului
împotriva unui terţ, o creanţă împotriva moştenitorului legal, având ca obiect nu un bun, ci
obligaţia de a face sau de a nu face ceva, o succesiune cuvenită defunctului, nelichidată la
decesul acestuia etc.

Legatul cu titlu particular conferă legatarului fie un drept real (atunci când obiectul
lui îl constituie un bun individual determinat) fie doar un drept de creanţă. El nu comportă
un activ şi un pasiv. Asadar, spre deosebire de legatarul universal sau cu titlu universal,
legatarul cu titlu particular nu raspunde de pasivul succesiunii.

Tipuri de legate cu titlu particular.

Legatul uzufructului, prin care testatorul poate transmite, dupa decesul sau, nuda
proprietate unei persoane si dreptul de uzufruct asupra unui bun sau patrimoniu, alteia;

Legatul lucrului sau bunului altuia este acela prin care testatorul face un legat avand ca
obiect bunul altei persoane;

Legatul bunului indiviz este acel legat cu titlu particular care are ca obiect un bun
individual determinat care, la data deschiderii succesiunii, se află în stare de indiviziune.
În cazul în care testatorul a lăsat legatarului o cotă-parte ideală din dreptul de proprietate
asupra bunului determinat, legatul este valabil, legatarul substituindu-se testatorului cu
privire la partea sa din drept. De altfel, defunctul, conidivizar, este in drept sa isi transmita
cota sa din bun prin acte juridice pentru cauza de moarte. Insa, daca legatul are ca obiect
bunul în materialitatea sa si nu cota-parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunului,
atunci legatul este valabil sau nul. Soarta juridica a legatului in acest caz va depinde de
împrejurarea dacă legatarul a cunoscut sau nu ca bunul nu-i aparţine în exclusivitate.

8
O alta clasificare a legatelor este aceea a afectării ori nu de o modalitate (termen, condiţie,
sarcină). Din acest punct de vedere avem:

- legate pure si simple - sunt acelea neafectate de modalităţi. În această situaţie, drepturile
legatarului, sub rezerva acceptării legatului, se nasc chiar din ziua deschiderii succesiunii,
la fel ca şi drepturile moştenitorilor legali. Astfel fiind, din momentul deschiderii
succesiunii, legatarul poate instraina dreptul dobandit (de exemplu, legatarul cu titlu
particular prin vanzare-cumparare obisnuita, respectiv prin cesiune de creanta, iar
legatarul universal sau cu titlu universal, potrivit regulilor aplicabile vanzarii unei
mosteniri). De asemenea, in cazul mortii legatarului dupa data deschiderii succesiunii,
drepturile lui se transmit asupra propriilor mostenitori.

- legate afectate de modalităţi:

a) legatul cu termen este acela a carui valabilitate (in sensul posibilitatii de executare sau
al stingerii) depinde de implinirea unui anumit termen (suspensiv sau extinctiv) fixat de
catre testator. Termenul suspensiv amână executarea legatului până la momentul împlinirii
sale (de exemplu, „Imobilul in care am domiciliat se va preda legatarului la doi ani de la
decesul meu”). Drepturile legatarului se nasc şi pot fi înstrăinate (fie prin acte între vii, fie
mortis causa) de la data deschiderii succesiunii, numai că executarea (predarea) legatului
este cerută doar la data împlinirii termenului. Termenul extinctiv ii permite legatarului să
intre în posesia bunului legat din momentul deschiderii succesiunii, însă, la împlinirea lui,
drepturile sale se sting pentru viitor (de exemplu, „Las prin legat lui [...] uzufructul
apartamentului, până când acesta împlineşte varsta de 30 de ani”).

b) legatul sub condiţie este acela da carui valabilitate (nasterea sau stingerea sa) depinde
de indeplinirea unei conditii; Condiţia constituie un eveniment viitor şi nesigur ca
realizare de care depinde naşterea sau stingerea dreptului transmis. Condiţia poate fi
suspensivă sau rezolutorie.

Condiţia suspensivă suspendă, până la realizarea ei, dobândirea dreptului real sau de creanţă
transmis prin legat, însă, odată îndeplinită, dreptul legatarului se naşte cu efect retroactiv, de
la data deschiderii succesiunii (de exemplu, „Las casa fiului meu in deplina proprietate atunci
cand acesta va obtine diploma de masterat.”

9
Condiţia rezolutorie nu afectează naşterea şi transmiterea drepturilor care formează obiectul
legatului. Acestea sunt dobândite şi pot fi exercitate de către legatar de la data deschiderii
succesiunii, însă, în cazul în care condiţia se realizeaza, ele se desfiinţează cu efect retroactiv
(de exemplu, „Las lui [...] imobilul [...] dacă fiicei mele nu i se va naşte un copil în termen de
[...] ani de la căsătorie”).

c) legatul cu sarcină - este acela a carui valabilitate este conditionate de indeplinirea de

catre lagatar a unei obligatii (de a da, a face sau a nu face ceva) impusa de testator.

“In materie de legate – dupa regula dreptului roman -, termenul incert (suspensiv) valoreaza
conditie (dies incertus in testamento conditionem facit). De exemplu, legatul instituit „la
moartea fiicei testatorului”. Dreptul legatarului se naste, cu efect retroactiv, la indeplinirea
modalitatii, iar daca moare mai inainte legatul va fi caduc. Dupa parerea noastra, in lipsa unei
norme legale, o asemenea regula nu poate fi generalizata. In schimb, interpretand vointa reala
a testatorului, instanta poate aprecia (numai in cazul termenului incert, dar si in alte cazuri),
daca modalitatea prevazuta afecteaza nasterea sau desfiintarea dreptului (deci este o conditie)
ori numai executarea legatului (deci este un termen), tinand seama si de faptul ca testatorul nu
intotdeauna este constient de semnificatiile termenilor folositi”.9

Cazuri de caducitate – art. 1071 Cod civil

Codul civil prevede patru cauze de caducitate care fac imposibila executarea legatului:
decesul legatarului, incapacitatea legatarului de a primi legatul, neacceptarea legatului de
către legatar şi pieirea totală a bunului care formează obiectul legatului. De asemenea,
literatura juridica mai adauga unele cauze cu efecte similare caducitatii.

a) Decesul legatarului - Legatul devine caduc dacă legatarul a murit înaintea testatorului,
deoarece liberalităţile în general şi cele făcute mortis causa au caracter exclusiv
personal. Dacă legatarul a decedat înainte de deschiderea succesiunii, odata cu
moartea sa ii inceteaza si capacitatea succesorala, executarea legatului devenind astfel
imposibilă. Legatul, ca liberalitate, are caracter personal. De aceea, moştenitorii
legatarului nu au niciun drept asupra legatului. Legatarul nu a dobandit dreptul legat,
decedand inaintea testatorului, si de aceea el nu il poate transmite propriilor
mostenitori. Este de mentionat ca reprezentarea succesorala nu are aplicabilitate in

9
Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Editia a III-a, actualizata si completata, Vol. II. Mostenirea
testamentara, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2014, p. 127-128

10
 materia mostenirii testamentare. In situatia in care legatarul moare dupa deschiderea
succesiunii succesorii lui vor beneficia de legat pentru ca ei dobandesc dreptul la
legatul neafectat de o conditie suspensiva din clipa mortii testatorului. Prin urmare,
legatul se poate transmite prin mostenire. Daca in testament exista mai multi legatari,
legatele lor raman valabile si neafectate de caducitate in cazul in care unul dintre ei
decedeaza. Dacă legatarul şi testatorul sunt comorienţi sau codecedaţi, fara sa se poata
stabili ordinea deceselor, legatul este de asemenea caduc. Aceasta deoarece
comorientilor sau codecedatilor le lipseste capacitate succesorala in momentul
deschiderii mostenirii, neputandu-se dovedi, spre exemplu, faptul ca legatarul traia in
clipa mortii testatorului. Dacă legatarul există însă la data deschiderii succesiunii,
indiferent de durata supravieţuirii, el dobândeşte dreptul la legat, cu excepţia legatului
sub condiţie suspensivă. In acest ultim caz, legatul devine caduc dacă legatarul moare
înaintea realizării condiţiei. Aceasta solutie se explica prin faptul ca drepturile
legatarului se nasc numai din momentul realizarii conditiei, cu efect retroactiv.
Legatul, fiind stipulat intuitu personae, nu mai poate produce efecte daca in momentul
realizarii conditiei legatarul este decedat.
b) Incapacitatea legatarului de a primi legatul - Întrucât capacitatea de a primi legatul
trebuie, de regulă, apreciată la data deschiderii succesiunii, el devine caduc dacă în
acest moment legatarul este lovit de o incapacitate de a-l primi (principiul specialitatii
capacitatii de folosinta a persoanei juridice legatare).
c) Legatarul refuza primirea legatului - Drepturile legatarului se nasc din momentul
deschiderii succesiunii. Legatarul are insa drept de opţiune succesorală, în virtutea
căruia poate renunţa la legat, caz în care acesta devine caduc daca testatorul nu a
prevazut o substitutie vulgara. Codul civil reglementeaza principiul conform caruia
nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire care i se cuvine. Acest principiu este
valabil atat pentru mostenirea legala, cat si pentru cea testamentara.
d) Pieirea totală a bunului care formează obiectul legatului – in acest caz trebuie
indeplinite anumite conditii:
- Legatul să fie cu titlu particular şi să aibă ca obiect bunuri corporale certe, individual
determinate;
- Pieirea bunului să fie totală;
- Pieirea bunului să fie produsă în timpul vieţii testatorului;
- Pieirea bunului poate fi fortuită sau culpabilă prin fapta unui terţ, a testatorului sau a
legatarului.

11
 Formele testamentului art.1040- 1050 Cod Civil

Legea prevede ad solemnitatem, sub sancţiunea nulităţii absolute, anumite forme

testamentare pe care trebuie să le îmbrace voinţa testatorului pentru a putea produce efecte
juridice. Astfel, o persoană îşi poate exprima ultima voinţă în diferite forme testamentare, în
funcţie de dorinţa sa ori de împrejurările în care se află. In condiţii obişnuite, testatorul poate
să dispună printr-unul din formele testamentare ordinare: olograf sau autentic.

Din perspectiva clasificării lor, testamentele se grupează în trei categorii:

- testamente ordinare (obişnuite), încheiate în condiţii normale nu excepţionale;

- testamente privilegiate, la care se poate apela în cazuri excepţionale, anume determinate de

Codul civil;

- alte feluri de testamente.

Din prima categorie, a testamentelor ordinare, fac parte testamentul olograf şi testamentul
autentic. “Trebuie remarcat că la a treia categorie de testamente ordinare pe care o reglementa
Codul civil acum abrogat, anume la testamentele mistice sau secrete, legiuitorul actual a
renunţat socotind probabil că este vorba de o formă testamentară a cărei incidenţă practică era
nesemnificativă.”10

Testamentul olograf este acela pentru a cărui validitate se cere ca testatorul să îl scrie, dateze
și semneze cu mâna lui. Testamentul este nul absolut dacă nu sunt respectate aceste condiții
de validitate la întocmirea lui (potrivit art. 1041 din Noul Cod Civil).

Testamentul autentic sau notarial este acel testament realizat prin intermediul unui notar
public. Testatorul (persoana care face testamentul) îşi va dicta dispoziţiile de ultimă voință în
faţa notarului public, de obicei, în prezența a doi martori. Testamentul notarial este forma de
testament cea mai sigură, atât din punct de vedere juridic - fiind cel mai greu de atacat în
instanță, cât și material - deoarece este păstrat într-un loc sigur, inaccesibil persoanelor rău-
intenţionate, și prezintă multiple avantaje față de testamentul olograf sau cel atestat de un
avocat (doar testamentul redactat de un notar public are valoare de act autentic).

Testamentele privilegiate sunt testamente autentice în formă simplificată, întocmite de

persoane care, temporar, se află în situaţii excepţionale, prevăzute de lege. Astfel de esituatii

10
Patrascu Bogdan, op.cit. p.62

12
sunt: starea de război pe teritoriu străin sau prizonier la inamic, într-un loc asediat, fără
comunicaţie cu exteriorul etc. Aceste testamente se numesc privilegiate datorită faptului că,
pentru întocmirea lor, legea permite formalităţi mai reduse, in interesul testatorilor.

13