Sunteți pe pagina 1din 2

Adevăr și minciună

Ana Maria SANDU

Publicat la 30 June 2018

Săptămîna trecută a fost o moțiune de cenzură împotriva guvernului și un discurs al


premierului Viorica Dăncilă în Parlament, în care aceasta a demontat, pe puncte, acuzațiile
aduse de opoziție. L-am ascultat cu atenție. Și nu mi l-am putut scoate prea ușor din minte.

Primul lucru de care mi-a amintit a fost povestea lui Andersen, Hainele cele noi ale
Împăratului. Vă mai amintiți de personajele ei, de „cei doi pungaşi care se dădură drept mari
meşteri ţesători şi spuseră că ei ştiau ţese cea mai frumoasă stofă din întreaga lume. Nu numai
culorile şi desenele erau nemaipomenit de frumoase, dar hainele făcute din acea stofă aveau o
însuşire ciudată: se făceau nevăzute pentru orice om care nu îşi îndeplinea bine slujba sau
care era mărginit la minte”.

În parabola asta sîntem. Manipularea funcţionează perfect, mecanismele ei au fost aplicate ca


la carte. Vinovat nu e cine minte, ci cel care n-a ajuns încă să vadă adevărul acolo unde nu
există. Împăratul poate fi gol, dar ce mai contează, dacă toți ceilalți se îndoiesc de ei înșiși?

În basm, salvarea vine prin gura copilului și apoi a poporului, care rupe vraja ipocriziei și
spune cu voce tare ce se vede cu ochiul liber. Nu e nici o haină la mijloc și mai marele umblă
prin lume în pielea goală.

Recitiți interviul acesta cu Ciprian Mihali de pe PressOne.ro, pentru o mai bună


„Pentru ca
contextualizare a lumii a post-adevărului în care trăim.
minciunile să poată fi înghiţite uşor, adică să nu-i
trezească din somn pe cei care le aud, e nevoie ca ele
să fie formulate în cuvinte cît mai puţine şi cît mai
des repetate, dar rostite teatral pe scenele publice
oferite cu atîta generozitate de industriile mediatice,
ele însele complice şi supuse acestui spectacol (...). O
afirmaţie absurdă spusă o dată poate fi percepută ca
absurdă, deci necredibilă. Repetată însă de o mie de
ori, ea nu este în fond mai puţin absurdă, doar că
devine credibilă. Iar credibilitatea ei se obţine prin
credulitate, expresia cea mai înaltă a abandonării
oricărui simţ critic”, spune Mihali.
Exact acesta a fost unul dintre reproșurile aduse opoziției de actuala putere, maestră absolută
la capitolul manipulare: „Prezentaţi răul ca fiind bine, iar binele ca fiind rău. Am credinţă în
puterea adevărului, în inteligenţa acestui popor, care a dovedit în nenumărate rînduri că nu
se lasă manipulat şi e capabil să distingă între adevăr şi minciună. Ecuaţia va fi cît se poate
de simplă, dvs. aţi tăiat, noi am majorat pensiile şi salariile”, a mai spus Dăncilă.

Philip Roth credea „că trăim într-o lume în care minciuna e regină”. S-ar putea ca în curînd
marile bătălii să nu se mai dea pe resurse, ci pe alchimia transformării adevărului în minciună
și invers.