Epidemio C. 1 07.03.

2012

Epidemiologia generală
- Aspecte generale -

Epidemiologia este o ştiinţă care are o vechime apreciabilă , fiind strâns legată de evoluţia
societăţii omeneşti, având atât perioade de dezvoltare şi de stagnare, îfd evoluţia generală a
cunoştiinţelor ştiinţifice.
În epoca sclavagistă, nivelul redus al dezvoltării tehnice a limitat evoluţia cunoştiinţelor din
domeniul medical. Bolile contagioase care evoluau şi eforturile făcute pt cunoaşterea şi combaterea lor
au reprezentat momentul favorabil pt elaborarea unor concepte prin care se bănuia existenţa unui agent
invizibil, denumit ca „sămânţă a bolii”. Totodată apare termenul de epidemie dar și tratate care
încearcă să descifreze cauzele de producere a unor boli cu mare răspândire. De asemenea, în cazul
acestor boli, se încearcă şi găsirea unor factori endogeni şi factori exogeni cauzatori ai bolii. Hipocrate
a fost cel care a intuit acest lucru.
Pentru factorii endogeni au fost emise teorii care se refereau la disarmonia umorilor din
organism, iar pt cei exogeni se aprecia ca risc major consumul unei ape poluate, pericolul unor
reziduuri poluante din sol, care puteau declanşa / elibera particole patogene (teoria miasmatică).
Toate aceste metode au fost folosite de edilii timpurilor respective şi în acest sens putem da
exemplu acţiunile de salubrizare a oraşelor şi construcţia impresionantelor instalaţii de aducţiune a
apei potabile (Roma antică).
Renaşterea totuşi a permis o creştere mai semnificativă în cunoaşterea bolilor, aducându-se
argumente pt existenţa agenţilor parazitari şi permiţând explorarea corpului uman. Este momentul în
care se construieşte o epidemiologie empirică dar destul de corectă în ceea ce priveşte bolile
contagioase.
Secolul XIX aduce marele avânt ştiinţific şi tehnic care a permis apariţia şi dezvoltarea
microscopului şi cu această ocazie şi descoperirea agenţilor infecţioşi, în mod deosebit de către
Pasreur, Babeş, Virchow.
Apariţia microbiologiei ca disciplină medicală a condus la descoperirea cauzei şi anume a
agentului patogen, pt o serie de boli infecţioase. Din acest moment, epidemiologia îşi propune să
descifreze (1) şi să combată (2) răspândirea bolilor infecţioase la om, totodată apare epidemiologia pt
animale, iar într-o perioadă de timp relativ scurtă se obţin succese considerabile în prevenirea şi
combaterea unor boli infecţioase în populaţiile umane dar şi de animale. Epidemiologia era concepută
la acel moment strict ca epidemiologia bolilor infecţioase.
Spre sfârşitul secolului XIX, în majoritatea statelor cu un anumit grad de dezvoltare, statul
începe să intervină în epidemii nu numai prin măsuri de constrângere, ci şi prin măsuri organizate, ce
constau în aprovizionarea cu apă potabilă tratată ştiinţific, îndepărtatrea reziduurilor, salubrizarea
localităţilor şi a locuinţelor, supravegherea alimentelor, vaccinări obligatorii contra bolilor infecţioase,
etc.
Toate aceste măsuri şi acţiuni, în numai câteva decenii au ameliorat considerabil starea de
sănătate la oameni şi animale, mai alea în rândul ţărilor dezvoltate din Europa de V şi America de N.
Totuşi, existenţa unui nr mare de boli extrem de grave şi cu mare răspândire au condus la apariţia unor
organisme internaţionale, care să coordoneze şi să uniformizeze acţiunile de luptă împotriva acestor
boli prin elaborarea de documente şi acte normative care să reglementeze la nivel global problematica
acestor boli, astfel încât, după 1946, sub egida ONU, ia naştere OMS, care reglementează raporturile
dintre bolile oamenilor pe de o parte, şi dintre oameni şi animale (zoonoze), pe de altă parte şi totodată
apare în 1921 apare Oficiul Internaţional de Epizootii (OIE), principalul organism veterinar
internaţionale care se ocupă în mod deosebit de bolile animalelor şi dă reglementări juridice, (emite
acte normative) în domeniul bolilor transmisibile, infecţioase şi parazitare la animale.