Epidemiologie C.8 02.05.

2012

Statistica:
Este ştiinţa care se ocupă cu analiza numerică a fenomenelor de masă şi a legilor care
conduc fenomenele de masă.
În cadrul statisticii distingem:
a. statistica descriptivă are ca obiect:
- culegerea
- clasificarea datelor statistice
- descrierea datelor statistice
Ea serveşte epidemiologia descriptivă şi este faza premergătoare a statisticii
analitice.
b. statistica analitică analizează datele culese în etapa anterioară iar pe baza
aceste analize se elaborează concluzii şi previziuni. Ea serveşte epidemiologia analitică şi
operaţională.
Reprezentarea sintetică, schematică şi sistematică a datelor numerice obţinute prin
studii statistice sunt redate prin tabel. Acesta este conceput de aşa manieră încât datele culese
să fie aranjate într-o anumită ordine care să permită epidemiologului (managerului fermei) şă
tragă concluzii rapide asupra modului de evoluţie al bolii.

ian feb martie apr mai Iunie etc

1999 2 2 4 10 12 14
2000 2 3 4 11 11 13
2001 1 4 5 12 13 15
Interpretare transversală şi longitudinală a datelor

Ancheta epidemiologică:
Reprezintă un complex de investigaţii prin care se urmăreşte stabilirea condiţiilor de
apariţie a unei boli transmisibile (infecţioasă sau parazitară), originea, căile de vehiculare,
factorii care au favorizat apariţia îmbolnăvirilor, extinderea şi căile de difuzare a epidemiei şi
alte date necesare în vederea elaborării planurilor de măsuri necesare combaterii dar şi a
prevenirii extinderii bolii din focar.
La efectuarea anchetei se ţine cont atât de unele aspecte generale care trebuie luate în
calcul şi investigate în toate bolile transmisibile dar şi de unele aspecte speciale legate de
caracteristicile epidemiologice ale fiecărei boli în parte.

Supravegherea epidemiologică (epidemiosupraveghere):

Reprezintă sursa principală în lupta contra bolilor. Pentru a fi eficientă, supravegherea
epidemiologică este necesară o bună cunoaştere a frecvenţei şi mai ales a distribuţiei
geografice a bolilor.
În ultimii ani organismele veterinare naţionale cât şi cele internaţionale (OIE; FAO;
OMS) şi-au dezvoltat studiile cu privire la evaluarea numerică a bolilor, iar în acest sens, în
mod deosebit OIE, a gândit un sistem de primire a informaţiilor din teritoriul ţărilor membre
şi prelucrare a acestora şi de difuzare a lor printr-un cod unitar de asemeni tuturor statelor
membre. Astfel s-a ajuns ca pt un număr însemnat de boli să fie puse la dispoziţie autorităţilor
veterinare programe complete şi unitare pt:
- diagnosticul rapid şi exact (teste sigure şi de substituţie)
- conduita care trebuie urmată în prevenirea ţi combaterea bolilor
- mijloacele cele mai eficiente cu privire la distrugerea ag patogeni şi alte
aspecte.
Epidemiologia contemporană este dominată de o viziune în care factorii care altă dată
erau consideraţi factori cauzali, în zilele noastre sunt consideraţi numai factori de risc. În
tuberculoza bovină, prezenţa agentului specific (Mycobacterium bovis) este considerat astăzi
numai un factor de risc şi nu unica cauză a îmbolnăvirilor, pt producerea bolii fiind necesar să
se asocieze mai mulţi factori, mai mult sau mai puţin cunoscuţi şi studiaţi.
În concluzie, obiectivele principale ale metodelor epidemiologice pt cunoaşterea
distribuţiei bolilor pot fi utilizate în 3 direcţii principale şi anume:
1. descrierea mecanismelor de apariţie, indiferent dacă ne referim la cazul
bolilor transmisibile sau netransmisibile. (se vizează înţelegerea şi explicarea mecanismelor
cauzale ale bolilor)
2. cunoaşterea şi înţelegerea bolilor care au un caracter local pt elaborarea
programelor de prevenire şi combatere. Sunt frecvente cazurile când epidemiologia este
confruntată cu epidemii care au un specific local sau cu variaţii locale în evoluţia şi frecvenţa
bolii. (boli cu o evoluţie sporadică, sporadico-enzootice iar afecţiuni care evoluează în mod
obişnuit enzootic pot evolua enzootico-epizootic.)
3. conducerea măsurile administrative – cunoaşterea frecvenţei şi a răspândirii
bolilor în populaţiile animale serveşte la aplicarea măsurilor administrative care se referă de
asemenea la modalităţile şi la costurile economice de prevenire şi combatere a bolilor.
Metodele folosite în investigaţiile epidemiologice de masă trebuie să se caracterizeze
în principal pt a fi eficiente prin:
1. simplitate: metodele respective trebuie să fie uşor de efectuat, astfel încât în
timp scurt să fie efectuate cât mai multe investigaţii
2. acurateţe: executarea corectă a cercetărilor şi măsurarea precisă a
caracteristicilor urmărite
3. fidelitatea: fiecare metodă utilizată trebuie să conducă la aceleaşi rezultate
dacă este repetată
4. aplicabilitatea: metodele stabilite să fie uşor de aplicat pe scară largă la
întreg teritoriul.
5. sensibilitatea: capacitatea investigaţiilor de a evidenţia subiecţii pozitivi
6. specificitatea: capacitatea investigaţiilor de a evidenţia subiecţii negativi în
ceea ce priveşte boala respectivă
7. costul economic: trebuie foarte bine analizat şi care să aibă în vedere
realizarea dezideratului propus. (cost economic este diferit la anim mari faţă de anim de
companie.)