Epidemio C. 7 25.04.

2012

Concepte de bază ale activităţii epidemiologice

Activitatea epidemiologică este bazată pe 3 principii şi concepte despre sănătate şi

boală.
Primul, şi cel mai vechi concept se referă la faptul că apariţia bolii are legătură cu
mediul ambiant al speciilor studiate. În noţiune de mediu ambiant sunt incluse atât mediul
fizic cât şi cel biologic, dar şi cel etologic (comportamental) al animalelor.
Climatul este o componentă majoră a mediului ambiant, rolul său fiind determinant în
multe boli parazitare, dar şi în infecţiile vehiculate de vectori şi de asemenea tot aici putem
vorbi despre căldură şi umiditate ca elemente ale climei care furnizează mediul optim pt mulţi
paraziţi ca să poată supravieţui în afara gazdei, dar şi pt supravieţuirea şi înmulţirea insectelor
care servesc ca vectori ai bolii. Uscăciunea, în schimb, este în mod obişnuit vătămătoare pt
supravieţuirea lor.
Componenţii mediului ambiant care nu ţin de climat, care se referă la managementul
unităţii respective, dar şi adăpostirea pot de asemenea să exercite un mare efect asupra
sănătăţii animalului, în special asupra apariţiei bolii şi a productivităţii în general.
De asemenea în cadrul triadei gazdă (populaţie) – ag patogen – mediu ambiant, în
ultimii ani, epidemiologii americani tratează ag patogen ca parte a mediului ambiant.
Interacţiunea dintre ag patogen, populaţie, mediu:
Ag patogen mediu ambiant populaţie ag patogen

Populaţie Boa- Mediu,

la Ag patogen

Populaţia: specie, nr indivizi, rasa, sex, vârsta, stare fiziologică

Mediu: prezenţa vectorilor, tehnologiile de creştere, climă
Ag patogen: patogenitatea, rezistenţă, tropism
Chiar şi în zilele noastre, atât populaţia cât şi ag patogen, ca şi factori ai lanţului
epidemic li s-a acordat o mare importanţă, fiind mult cercetate, în schimb o atenţie mai mică
s-a acordat studiilor care vizau mediul ambiant şi mai ales relaţia dintre mediu şi gazdă.
Al doilea principiu al activităţii epidemiologice se referă la luarea în consideraţie a
evenimentelor naturale, precum naşterile, boala, sau moartea. Astfel pt o apreciere cantitativă
a bolii este necesar ca medicii veterinari să aibă cunoştinţe despre demografie şi statistică.
Părintele demografiei John Grennt, în secolul XVI, un negustor, a emis ideea că, dacă o boală
este prezentă în mod obişnuit într-o anumită zonă, la un anumit sex, la o anumită populaţie,
aceasta trebuie să fie o cauză care necesită să fie cercetată şi care, după identificare, poate
duce la reducerea îmbolnăvirii.
Această capacitate de previziune a evenimentelor de masă este utilizată de către
medicii veterinari ca şi model primordial în studiile din domeniul epidemiologiei. De
asemenea, clinicienii veterinari utilizează frecvent această caracteristică ca ajutor pt
diagnostic (ex. pisicile castrate, hrănite cu hrană uscată pt pisici şi sedentare sunt mult mai
predispuse pt a contacta sindromul urologic, spre deosebire de cele necastrate, hrănite cu
hrană umedă şi cărora li se permite mişcarea în are liber).
Ca o concluzie a celui de-al doilea concept este aceea că trebuie căutată motivaţia pt a
explica de ce o boală apare în anumite circumstanţe iar în altele nu.
Al treilea concept constă în utilizarea experimentelor în condiţiile date (condiţiile
naturale de viaţă ale animalului ori de câte ori este posibil). Ex: într-un studiu pt aprecierea
efectelor diferitelor sisteme de ventilaţie pricind pneumoniile la porcine, s-au putut identifica
un nr suficient de mare de porcine cu afecţiuni. Unele din loturile cercetate au fost crescute în
adăposturi ventilate printr-un anumit sistem, altele prin alte sisteme, altele crescute în
adăposturi fără a fi dotate cu un sistem anume pt schimburile de aer.
În afara cadrului natural de creştere a porcinelor, în toate celelalte situaţii s-a constatat
extinderea pneumoniei apărută în diversele sisteme de ventilaţie.

Investigaţia epidemiologică şi obiectivele acesteia.

Epidemiologia poate fi considerată ca studiul sănătăţii şi bolii în populaţie, în raport cu

condiţiile şi modul concret de existenţă al acestora, adică cu detectarea grupelor
„vulnerabile” în perioadele critice.
Metodele epidemiologice care se folosesc privind investigaţia epidemiologocă sunt
aceleaşi, chiar dacă ne referim la bolile transmisibile sau la cele netransmisibile care au
caracter de masă, pt că o epidemie poate fi provocată de un ag infecţios, parazitar, sau de o
intoxicaţie în masă.
Metodele folosite în epidemiologie pot fi structurate astfel:
-observaţia,
-experimentul
-statistica
-ancheta epidemiologică
-laboratorul
-supravegherea epidemiologică
-studiile speciale (metodele comparativ istorice, monografiile, bilanţurile de
sănătate ş.a)