Probleme medico-legale FEBRUARIE 2015

Organizarea rețelei naționale de medicină legală

Cursul nr. 1.

Medicina legală a fost o disciplină ce a derivat în timp din anatomie iar, dacă inițial
scopul era de a stabili structurile organismului uman, ulterior obiectivul acestei specialități a
devenit stabilirea cauzei și mecanismului de deces al unei persoane, mai ales în situațiile în care
moartea survenea în împrejurări suspecte.
Din dorința ca actul medical legal să fie cât mai obiectiv, s-a hotărât ca această
specialitate, spre desebire de celelalte specialități medico-legale să fie subordonată atât
Ministerului Sănătății cât și MJ și Ministerului de Interne. Dar finanțarea instituțiilor medico –
legale este realizată de Ministerul Sănătății.

Există 3 tipuri de instituții medico-legale:

a) SML – se găsesc în fiecare oraș - capitală de județ și se ocupă de rezolvarea
problemelor medico-legale din județul respectiv: autopsii medico-legale; examinări
traumatologice, examinări sexologice, psihiatrice, examinări de laborator, alcoolemii
și serologie, respectiv examinări anatomo - patologice.
b) CML (cabinete medico-legale) – în județele mai mari sau cu relief accidental, unde
deplasarea medicului legist este dificilă, s-au înființat cabinete ce funcționează în
orașele județului respectiv, rezolvând problemele medico-legale zonale. Competența
loe este limitată la efectuarea de autopsii cu excepția crimelor și a examinărilor de
persoane. Restul cazurilor sunt rezolvate de SML din județul respectiv.
c) Institutele medico-legale se găsesc în centrele universitare (în București, Iași, Cluj,
Craiova, Tg. Mureș, Timiș) care desfășoară pe lângă toată gama de activitate medico-
legală și activitate didactică.

Fiecare institut are în subordine un număr de județe coordonând activitatea SML-ului

respectiv. În cazul institutelor funcționează Comisia de avizare și control a actelor medico –
legale ce verifică actele med.-leg. din județele respective, iar la nivel național există Comisia
superioară de avizare a actelor medico-legale compusă din medici legiști din toată țara și care
analizează actele medico-legale contestate la nivel național.

1
Probleme medico-legale FEBRUARIE 2015

Deci, un act med.-leg. emis la nivelul CML poate fi reanalizat în SML, respectiv, ulterior
în IML, ulterior la Comisia de avizare din cadrul Institutului și în final la Comisia Superioară de
Avizare și Control la nivel național.
Consiliul Superior de Medicină legală, din care fac prte reprezentanți ai Medicinii legale,
MJ, M.Sănătății și ai Ministerului de Interne și care elaborează propuneri legislative și
metodologii și regulamente interne de funcționare a instituțiilor med.-leg., se întrunește o singură
dată pe an sau ori de câte ori este necesar. Prin Legea 1/2000 cu mod. ulterioare, în baza căreia
funcționează instit. medico- legale, este posibilă și activitatea medico-legală privată, sub două
forme:

A) Consultanța medico – legală în care medicul legist formulează avocatului uneia dintre
părți, obiective pe care acesta le prezintă în instanță sau
B) Expert – parte în care medicul angajat de una dintre părți participă la examinarea
medico-legală împreună cu expertul oficial elaborând concluzii proprii în urma
examinării.

DOMENIILE DE ACTIVITATE ALE MEDICINII LEGALE

Există patru mari domenii ale medicii legale:

1. Examinări de cadavre sau parți din ele;
2. Examinări de persoane;
3. Examinări de produse biologice sau cadaverice umane;
4. Verificarea competenței și responsabilității.

I. Examinări de cadavre sau parți din ele.

Se concretizează prin elaborarea unui act ce poartă numele de raport de autopsie.
Autopsia medico – legală se face obligatoriu în următoarele situații:
1. În orice moarte violentă (crimă, sinucidere, accident);
2. În orice moarte suspectă sau când decesul se produce în împrejurări deosebite;
3. În orice moarte subită (morțile care survin brusc pe o stare aparentă de sănătate a
persoanei)
4. Când decesul intervine în 24 h de la internarea în spital (se consideră că nu reprezintă un
timp suficient pentru detectarea tuturor informațiilor care să dea diagnosticul de deces;
5. Când cadavrul este neidentificat;
6. Când decesul survine în custodie (penitenciar, școli de corecție, spitale de psihiatrie);

2
Probleme medico-legale FEBRUARIE 2015

7. Când există suspiciunea unor greșeli în tratamentul medical aplicat.

Autopsia medico-legală se efctuează în baza unei ordonanțe emise de organele de poliție

sau de parchete iar ca urmare a autopsiei se eliberează certificate de deces fără de care niciun
cadavru nu poate să fie înhumat (medicii curanți sau medicina legală în cele 7 cazuri de mai sus).
Raprtul de autopsie reprezintă actul medico – legal care însoțit de fotografii se înaintează
instanței și constituie proba efectuării autopsiei și a rezultatelor acesteia. Cuprinde mai multe
părți:

 Preambul – în care se consemnează datele de identitate ale cadavrului (dacă se cunosc),

numele persoanelor care participă la autopsie, numele persoanelor care efectuează
autopsia, data și locul în care s-a efectuat autopsia.
 Istoricul faptelor reprezintă datele de anchetă cunoscute până la acel moment și preluate
din ancheta efectuată de autorități, documentele medicale ale victimei, relatările
anturajului și ale familiei luate cu circumspecție.
 Examenul extern al cadavrului
 A) Identificarea cadavrului - În cazul în care cadavrul e neidentificat, identificarea
se poate face prin:
o Portretul vorbit (consemnarea sexului, vârstei, taliei, greutății, constituției,
culoarea părului, a ochilor etc.).
o Semne particulare constatate pe corp ( nervi pigmentari, malformații).
o Semne autoproduse – tatuaje.
o Semne de boală sau tratamente (amputații, cicatrici post – operatorii).
o Sechele post – traumatice (cicatrici, deformări osoase).
o Examinarea stomatologică – consemnarea tratamentelor stomatol. ale
cadavrului ce ulterior sunt comparate cu fișa stomatologică de la medicul
curant.
o Amprentarea cadavrului.
o Examenul ADN.

 B) Consemnarea semnelor de moarte

o Semnele de moarte precoce – oprirea cordului și a respirației care d.p.v.
med.-leg. nu ne sunt utile pentru că nu asistăm la momentul morții;
o Semnele de moarte semi – tardive
o Semnele de moarte tardivă.

3
Probleme medico-legale FEBRUARIE 2015

Semnele de moarte semi – tardive sunt reprezentate de:

1. Lividități cadaverice – colorarea în violet a pielii cadavrului în părțile delicve (cele mai
de jos ale corpului) datorită opririi cordului și curgerii sângelui ca urmare a gravității. În
primele 12 h după deces, culoarea lividităților dispare la presiune digitală, după acest
interval, ele devenind fixe (atestă realitatea morții, timpul scurs și poziția în momentul
decesului).
Pot fi aproape inexistente când are loc o hemoragie externă masivă;
Avea culoare diferită (rosu aprins la intoxicatie cu CO).

2. Rigiditatea cadaverică – reprezintă înțepenirea articulațiilor ca urmare a proceselor

metabolice ale acidului lactic ce se instalează de la cap către membrele inferioare, fiind
completă după 24 h de la deces și dispare în aclași sens, după 3 zile.
Ne dă elemente priv. realitatea decesului și timpul scurs.

3. Răcirea cadavrului – tendința cadavrului de a ajunge la temperatura mediului în care se

află.
Răcirea se face cu 0,7 - 1 grad/ora fiind mai rapidă iarna, mai lentă vara și mai rapidă dacă
cadavrul este dezbrăcat. În primele 48 h de la deces, prin măsurarea temperaturii rectale a
cadavrului și a mediului ambiant, se poate stabili momentul morții cu precizie de +/- o oră.

4. Pergamentări – reprezintă deshidratări ale tegumentelor cadavrului în zonele unde pielea

e mai subțire (buze sau scrot) sau unde există distrugeri ale straturilor pielii prin plăgi sau
excoriații. Ca urmarea a pergamentării, pielea devine mai dură, de consistență
pergamentoasă și de culoare brună. Utilitatea pergamentării este de a stabili realitatea
morții cât și de a scoate în evidență leziunile care pot trece neobservate.

Semnele de moarte tardivă – putrefacția care începe prin colorarea în verede a

tegumentelor în partea inferioară dreaptă a abdomenului și poartă numele de patul verde
abdominal. Apare în mod normal la 3 zile de la deces după care culoarea verde se generalizează
la tot abdomenul; apar flictene; iar producerea de gaze în interiorul cadavrului determină
deformarea acestuia până la imposibilitatea identificării.

4
Probleme medico-legale FEBRUARIE 2015

Ulterior, țesuturile sunt distruse de către microorganisme, larve și viermi ce populează

treptat și succesiv cadavrul până la descompunerea completă. Identificarea acestor specii se
numește entomologie med.-leg. și ajută la stabilirea timpului scurs de la deces.

Fenomene cadaverice conservatoare

1. Mumifierea poate fi naturală când cadavrul este înhumat în soluri nisipoase, uscate
sau lăsat în zone cu curenți de aer (peșteri, beciuri) sau artificială când se realizează cu diverse
substanțe (formol).
2. Lignifierea – conservarea cadavrului în soluri cu cărbune, în special lignit, care
asigură păstrarea cadavrului pe perioade îndelungate de timp.
3. Adipoceara – cadavrele ce rămân în apă pe perioade mai mare de timp suferă o
descuamare a tegumentelor iar grăsimea de sub tegumente în contact cu sărurile din apă produc
un strat protector, motiv pentru care fenomenul se numește saponificare.
4. Îngheț, congelare – asigură conservarea cadavrului pe perioade lungi dde timp cu
mențiunea că decongelarea trebuie să se realizeze treptat altfel survenind o distrugere a
țesuturilor cadavrului.

 C) Consemnarea semnelor de violență – se consemnează toate

semnele de violență constatate la cadavru de la cap la membrele
inferioare, urmărind 3 aspecte: localizare, culoarea și aspectul,
dimensiunile.

LEZIUNI ELEMENTARE:

1. Echimoza reprezintă colorarea în violet a pielii ca urmare a ruprii unor vase de

sânge de calibru mic din grosimea acesteia. Astfel, sângele fuzează către straturile superficiale

5
Probleme medico-legale FEBRUARIE 2015

ale pielii, determinând o culoare roșie în primele 1-2 zile, violet în următoarele 4 – 5 zile, iar
ulterior brună, a cărei margini virează către galben, culoarea revenind la normal în aprox. 3
săptămâni. Cel mai greu se vindecă echimozele de la nivelul pleoapelor.
Ne dau date cu privire la vechimea traumatismelor în funcție de culoare și privind
forma obiectului vulnerant deoarece adesea păstrează forma acestuia.
Un tip particular de echimoze este cel reprezentat în urma lovirii cu obiecte lungi
cum ar fi băț, nuia, bici, la care vom întâlni două echimoze longitudinale de o parte și de alta a
locului de impact, distanța dintre ele fiind egală cu lățimea obiectului contondent. În marea
majoritate a cazurilor, echimozele se găsesc la locul impactului dar uneori pot apărea și la
distanță, prin scurgerea sângelui pe sub tegument.