Investeşte în oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN 

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013
Axa prioritară nr. 2 ”Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”
Domeniul major de intervenție 2.3 ”Acces şi participare la formare profesională continuă”
Titlul proiectului: „SIGMOB 2013- SIGURANTA LOCULUI DE MUNCA SI MOBILITATE PE PIATA MUNCII PRIN
CALIFICARE PROFESIONALA”
Contract POSDRU/164/2.3/S/135810

                 

Asociatia “Solidaritatea Umana”

Str.Egalitatii, nr. 33, Pitesti, judetul Arges; Romania
Tel: 0248-220-013; Fax: 0248-220-013;
E-mail: dinaemil2006@yahoo.com
asu_pitesti@yahoo.com
Investeşte în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN 
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013
Axa prioritară nr. 2 ”Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”
Domeniul major de intervenție 2.3 ”Acces şi participare la formare profesională continuă”
Titlul proiectului: „SIGMOB 2013- SIGURANTA LOCULUI DE MUNCA SI MOBILITATE PE PIATA MUNCII PRIN
CALIFICARE PROFESIONALA”
Contract POSDRU/164/2.3/S/135810

2014
                 

Asociatia “Solidaritatea Umana”

Str.Egalitatii, nr. 33, Pitesti, judetul Arges; Romania
Tel: 0248-220-013; Fax: 0248-220-013;
E-mail: dinaemil2006@yahoo.com
asu_pitesti@yahoo.com
 Cuprins

Capitolul Pagina

I. CONTEXT ............................................................................................. 3

I.1. Informații despre proiect ................................................................. 3

I.2. Prezentarea entităților care implementează proiectul ........................... 5

II. DE CE ACEST GHID ȘI CUM POATE FI UTILIZAT ? ..................................... 7

III. A ÎNVĂȚA SĂ ÎNVEȚI ............................................................................. 8

III.1. Ce este învățarea ? ....................................................................... 9

III.2. Abordarea competenței cheie ,,A învăța să înveți” ………………………………… 17

III.3. Motivația învățării ......................................................................... 21

IV. ÎNVĂȚAREA EFICIENTĂ .......................................................................... 28

IV.1. Etapele învățării ............................................................................ 28

IV.2. Stiluri de învățare ......................................................................... 37

V. VREI SĂ ÎNVEȚI EFICIENT ? ................................................................... 48

VI. CE TREBUIE SĂ ȘTIU DESPRE OCUPAȚIA ,,INSTALATOR APĂ CANAL” …………. 52

VII. ÎN LOC DE ÎNCHEIERE .......................................................................... 81

BIBLIOGRAFIE ..................................................................................... 83

1
I. CONTEXT

I.1. Informații despre proiect

Proiectul strategic ,,SIGMOB 2013 – Siguranța locului de muncă și mobilitate pe
piața muncii prin calificare profesională”, ID 135810, cofinanțat din Fondul Social
European în cadrul POS DRU 2007 – 2013, al cărui beneficiar este Asociația
Solidaritatea Umană, urmăreștedezvoltarea competențelor necesare dobândirii unei
calificări specifice sectorului de utilități, asigurând creșterea mobilității pe piața muncii
în contextul unui eventual proces de restructurare la nivelul sectorului de activitate.
Durata de implementare a proiectului este de 14 luni, începând cu luna mai 2014.

În contextul societății bazate pe cunoaștere, proiectul contribuie la realizarea

obiectivului general al Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007 – 2013, contribuind la dezvoltarea capitalului uman şi creşterea
competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa
muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a
muncii modernă, flexibilă şi inclusivă.

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă îmbunătățirea capacității

profesionale a 840 angajați din sectorul utilități de a răspunde cerințelor
companiilor și de a crește gradul de mobilitate a acestora pe piața muncii.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt:

 Dezvoltarea competențelor necesare exercitării corespunzătoare a unei ocupații
din sectorul utilități a 840 angajați, cu cel mult studii postliceale, din județele
Argeș, Prahova, Gorj, Bihor, Vâlcea, Timiș și București – Ilfov.
 Creșterea gradului de informare și conștientizare a 840 angajați din sectorul
utilități cu privire la opțiunile de carieră și dezvoltarea profesională pe baza
calificării obținute în cadrul proiectului și de înțelegere a ocupației alese.
 Îmbunătățirea accesului la programe de calificare profesională a angajaților din
sectorul utilități.

Grupul țintă vizat prin proiect este format din 840 angajați, cu cel mult studii
postliceale, care provin din societăți comerciale din sectorul utilități (producerea
energiei electrice, servicii de salubrizare, servicii de canalizare și apă, etc.) din județele
Argeș, Prahova, Gorj, Bihor, Vâlcea, Timiș și București – Ilfov, participanți la măsuri de
orientare și consiliere profesională, dar și la programme de formare profesională
continuă pentru calificare și recalificare, facilitând astfel creșterea șanselor de
ocuparea a unui loc de muncă.

2
Cursurile de calificare oferite prin intermediul proiectului sunt:

 Instalator apă canal, cod COR 7136.2.5;

 Operator la tratarea apei tehnologice, cod COR 8163.2.1;
 Operator cazane, turbine cu aburi, instalații auxiliare și de termoficare,
cod COR 8161.2.1;
 Electrician în instalații energetice, cod COR 7241.2.2;
 Sudor, cod COR 7212.2.1.

Rezultatele preconizate ale proiectului:

 Minim 1000 angajați din sectorul utilități informate cu privire la oportunitățile de
calificare oferite de proiect;
 Minim 840 angajati din sectorul de utilități consiliați în vederea înțelegerii
cerințelor și evoluției ocupației pentru care se vor califica;
 5 Ghiduri de orientare și consiliere profesională;
 5 Ghiduri de bune practici pentru învățare eficientă;
 5 Rapoarte privind influența fiecărei ocupații vizate de proiect asupra mediului și
dezvoltării durabile.

Prin intermediul proiectului vor fi consiliați și orientați profesional 840 angajați.

Orientarea și consilierea în carieră se referă la asistență de specialitate oferită

persoanei care dorește evaluarea competențelor sale (cunoștințe, deprinderi de
muncă, aptitudini, capacități de învățare,etc.) și definirea opțiunilor sale în raport cu
competențele de care dispune, cerințele și șansele pe care le oferă diversele locuri de
muncă disponibile. Identificarea acestor aspecte va conduce în mod direct la creșterea
șanselor de orientare în carieră.

Instrumentele specifice de consiliere și orientare în carieră vor fi aplicate grupului țintă

vizat în vederea stabilirii unui parcurs profesional adecvat, identificării posibilităților de
dezvoltare pe plan profesional/personal și stabilirii unor modalități/oportunități de
dezvoltare profesională, în vederea ocupării sustenabile.

3
I.2. Prezentarea entităților care implementează proiectul

Proiectul este implementat de către Asociația Solidaritatea Umană în parteneriat

cu:
 Asociația Solidaritatea Europeană;
 Asociația Perspectiva Europeană;
 Fundația pentru Învățământ.

Asociația Solidaritatea Umană este o organizație neguvernamentală care are drept

scop dezvoltarea și promovarea valorilor intelectuale în rândul adulților precum și
obiective de sprijinire și ocrotire a mediului înconjurător, monumentelor naturii
și parcurilor. Prin programele sale, organizația a oferit consultanță și consiliere
autorităților locale și a întreprins acțiuni menite să influențeze factorii decizionali
pentru ajustarea politicilor publice și a legilor care afectează viața oamenilor. Pentru
îndeplinirea misiunilor, organizația desfașoară campanii media și de advocacy pentru
îmbunătățirea calității vieții, cercetări și studii în domeniul dezvoltării durabile și
protecția mediului, crearea și derularea de proiecte și activități de formare
profesională. Organizația a asigurat managementul în 10 proiecte cu finanțare
europeană, toate beneficiind de evaluări pozitive din partea autorităților contractante.
Asociația Solidaritatea Europeană este o organizație neguvernamentală care are
drept scop dezvoltarea și promovarea valorilor intelectuale în rândul adulților. Pentru
îndeplinirea misiunii, organizația desfășoară următoarele tipuri de activități: campanii
media și de advocacy pentru îmbunătățirea calității vieții, asocierea cu alte structuri cu
scopuri comune, cercetării și studii în domeniul dezvoltării durabile și calității vieții,
crearea și derularea de proiecte și programe, urmărind și implicarea altor instituții,
activități de formare profesională pe diferite tematici în relație cu scopul organizației
pe care o reprezintă. Partenerul este furnizor autorizat de formare profesională,
activitatea de formare fiind activitate de baza a asociației.
Asociația Perspectiva Europeană este o organizație neguvernamentală înființată în
anul 2010 care își propune ca scop să promoveze dezvoltarea capitalului uman și a
societății bazate pe cunoaștere, în special în rândul grupurilor defavorizate, prin
furnizarea de consiliere și orientare în carieră, implementarea programelor de formare
profesională (calificare, specializare, perfecționare) și realizarea de proiecte
educaționale bazate pe educație alternativă și inovație în învățământ. Entitatea
promovează și susține formarea profesională continuă (FPC), cultura învățării pe tot
parcursul vieții, Tehnologia Informației și Comunicarii (TIC), noile tehnici și metode de
învățare în educația și formarea profesională inițială, inovația în învățământ, educația
alternativă, creșterea participării angajaților la FPC și servicii de orientare în carieră.
Dezvoltă instrumente și servicii integrate de informare, orientare,consiliere și

4
dezvoltare personală pentru angajați, șomeri, elevi și studenți, promovează
parteneriate între toți actorii implicați în dezvoltarea sistemelor de formare și educație
(sindicate, instituții publice, asociații patronate, lucrători, ONG-uri, întreprinderi,
mediul de afaceri, alte asociații). Activitățile entității constau în consultanță în
pregătirea și implementarea de proiecte pentru restructurarea sistemelor de educație
și formare profesională, pentru dezvoltarea resurselor umane și conștientizarea
acestora, pentru formarea și evaluarea de competențe profesionale, pentru
dezvoltarea de standarde în educație și formare profesională, realizarea, organizarea și
implementarea de proiecte de formare profesionala și educaționale, organizare de
cursuri de calificare și recalificare, instruiri practice în meserii și ocupații profesionale,
organizare de programe de perfecționare sau specializare profesională, comunicarea,
parteneriatul și colaborarea cu autorități, instituții, organizații și persoane din țară și
străinătate pe domeniile de interes și activități de studiere a pieței muncii.
Fundația pentru Învățământ reprezintă o organizație neguvernamentală înființată în
2003, desfășoară proiecte sociale axate pe formarea persoanelor aflate în nevoie.
Misiunea partenerului constă în consolidarea educației profesionale, civice, culturale și
spirituale în scopul prevenirii deficitului de competențe și îmbunătățirii calității muncii
și reintegrării socio- profesionale a persoanelor cu risc sau marginalizate social.
Partenerul oferă o gamă largă de cursuri acreditate de formare, specializare și
perfecționare profesională, concretizată în peste 50 cursuri inclusiv în programe de
calificare pentru ocupații din domeniul textile și confecții. Asociația deține un centru de
formare profesională ce include 14 săli de curs, asigurând formarea a peste 1000 de
cursanți anual, iar rata de plasare în câmpul muncii a acestora, a atins în anumite
perioade și un procent de 50%. Din evidențe rezultă că peste 10000 persoane s-au
pregatit profesional de la înființare și peste 700 de programe de formare au fost
organizate.

5
II. DE CE ACEST GHID ȘI CUM POATE FI UTILIZAT ?

Acest Ghid apare într-un moment în care atât interesul participanților la cursuri de
calificare/recalificare prin formare profesională continuă, cât și al agenților economici
pentru creșterea pregătirii profesionale a angajaților, cunoște o evoluție ascendentă.

Există un interes deosebit atât în îmbunătățirea accesului la învățarea de-a lungul

întregii vieți pentru a-i ajuta pe oameni să se integreze mai bine în activități cu înaltă
valoare adaugată și în considerarea învatarii non-formale și informare în cadrul
formării continue și utilizarea rezultatelor învățării dobândite, cât și în integrarea
formării continue în sistemul de orientare profesională.

Calificarea personalului constituie o țintă definită în Strategia Energetică a Romaniei

pentru perioada 2007-2020, actualizată pentru perioada 2011-2020, care prevede
formarea de personal calificat pentru acoperirea necesarului de forță de muncă din
sectorul de exploatare.

Resursa de față urmărește să acopere acest deficit, adresându-se, în principal,

angajaților acelor societăți economice care necesită personal calificat în ocupația
,,Instalator apă canal”.

Pentru că informațiile oferite aici reflectă în mod direct învățarea eficientă în vederea
dobândirii competențelor specifice ocupației vizate, ghidul poate fi util tuturor celor
care doresc să se familiarizeze sau să afle mai multe despre:
 ce este învățarea și sensurile asociate ei,
 abilitatea de ,,a învăța să înveți” și performanța ca expresie a învățării,
 procesul de învățare și randamentul învățării,
 motivația învățării,
 tipuri de învățare,
 stiluri de învățare,
 etapele procesului de învățare,
 metode de învățare eficientă,
 pași pentru o învățare eficientă ,
 sfaturi practice pentru o învățare eficientă.
Structura acestui ghid este una simplă și permite diverșilor utilizatori să identifice
tematicile de interes.

6
III. ”A ÎNVĂȚA SĂ ÎNVEȚI”

,,Oricine renunță să învețe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine
continuă să învețe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viață este să-ți
păstrezi propria minte tânără”.
Henry Ford

A învăţa este o artă şi ca orice artă, aceasta are câteva secrete.

În paginile care urmează îţi vom dezvălui doar câteva din acestea, restul ... le poţi
descoperi singur!

Toate organismele sunt înzestrate încă de la naştere cu însuşirea de a reacţiona la

modificări ale mediului extern şi intern, adică au capacitatea de a învăţa.

Omul, care este în permanentă interacţiune cu mediul natural şi social şi cu sine

însuşi:

 învaţă:
o cunoştinţe,
o deprinderi/abilităţi,
o obişnuinţe (bune sau rele),
o atitudini faţă de:
 oameni,
 lucruri,
o valori,
o interese,
o gusturi,
o sentimente,
o modalităţi de aplicarea a cunoştinţelor,
o imodalități de rezolvare de probleme;
 îşi învaţă:
o coordonatele imaginii de sine,
o diferite relaţii între dimensiunile personalităţii;
 se învaţă ca om.

7
III.1. Ce este învățarea? 

Învățarea este procesul care determină o schimbare în cunoaștere și comportament.

Nu orice schimbare este expresia învățării. Numai schimbările selective, permanente și
orientate într-o direcție determinată pot fi considerate schimbări ale învățării.

În literatura de specialitate s-au dat foarte multe definiţii pentru învăţare.

În accepțiunea ei cea mai largă, învățarea reprezintă dobândirea de către individ a
unei achiziții, a unei experiențe în sfera comportamentului, a unei noi forme de
comportare, ca urmare a repetării situațiilor sau exersării.

În literatura de specialitate, conceptul de învățare este utilizat în mai multe sensuri și

anume:

1. acțiune operațională, independentă sau dirijată pedagogic, individuală sau

colectivă și se exprimă în termeni de:
- predare,

8
 - instruire,
- exersare,
- autoinstruire,
- verificare.
2. proces, când se face referire la mecanismele care condiționează învățarea și se
exprimă în termeni de:
- însușire,
- asimilare,
- modificare,
- restructurare.
3. Rezultat și se exprimă în termeni de:
- cunoștiințe,
- priceperi,
- desprinderi,
- obișnuințe,
- adaptare,
- performanță, etc.
Învățarea este o activitate predominant subiectivă, de aceea resursele interne au un
rol determinant în desfășurarea ei. Resurse interne sunt considerate toate variabilele
psihologice pe care se bazează învățarea, dar cele mai importante sunt:
- interesul de cunoaștere (cognitiv),
- capacitatea de învățare,
- deprinderile de muncă intelectuală.
1. Interesul de cunoaștere (cognitiv) reprezintă o atitudine pozitivă, activă și
perseverentă față de anumite activități. Interesul de cunoaștere și procesul de
învățare se influențează reciproc. Un prim efect pe care îl are interesul de
cunoaștere asupra actului învățarii este acela că se exprimă în stimularea și
menținerea atenției, condiție psihologică esențială orcărei activității. Memoria
este de asemenea puternic marcată de interes. Câștigul în cazul instruirii și
educării nu este unul material, ci unul spiritual, prin intermediul căruia se va
realiza apoi câștigul material, exprimat prin performanțele profesionale și
sociale ale celui instruit.

9
 2. Capacitatea de învățare constă în posibilitatea de a acumula cunoștiințe,
priceperi și deprinderi.

3. Deprinderile de muncă intelectuală se formează încă din primele clase primare.

Procesul de formare a deprinderilor de muncă intelectuală începe din clasa I,
când concomitent cu formarea deprinderilor de citire cursivă și corectă, se
urmărește și dezvoltarea spiritului de observație, a memoriei logice și a gândirii.

De asemenea, învăţarea este în mod simultan:

 proces:
o prin desfăşurarea însăşi:
 însuşire,
 asimilare,
 modificare,
 restructurare,
 întărire;
o prin mecanisme care determină achiziţiile;
 acţiune operaţională (predare, instruire, exersare, autoinstruire, verificare,
examinare):
o dirijată pedagogic sau independentă,
o individuală sau colectivă;
 rezultat.
Rezultatele învăţării umane pot fi:
 cunoştinţe,
 priceperi/deprinderi/abilităţi, Competenţe
 atitudini,
 valori,
 obişnuinţe,
 familiarizare,
 aclimatizare,
 adaptare,
 performanţă.
A învăța înseamnă mai mult decât: a afla, a înțelege, a reține, a fi capabil să reproduci
o informație, cu mai multă sau mai puțină acuratețe.

10
O persoană învaţă cu adevărat și știe cu adevărat doar atunci când face din
lucrurile pe care le-a aflat, descoperit, înțeles și memorat (oricare ar fi ele și
oricare ar fi sursa lor) resurse productive pentru munca sa, pentru relațiile sale
cu sine și cu ceilalți, pentru viața sa de fiecare zi, pentru fericirea sa și a
altora.
Indicatorul învățării este performanța. Performanța este expresia învățării. Învățarea
este un proces care generează performanță, dar nu orice performanță este un rezultat
al învățării și nu orice învățare va avea ca rezultat o performanță observabilă.

Învățarea este un proces complex care

antreneză întreaga personalitate, zestrea
genetică a acesteia, nivelul proceselor
intelectuale, motivația.
La om învățarea se realizează în familie, în
grupurile de prieteni, la școală, în mediu
formal prin formare profesională continuă.
Învățarea școlară/mediu formal prin
formare profesională continuă este foarte
importantă deoarece are un caracter
sistematic, este condusă de persoane
specializate și se face conform unor idealuri
și scopuri educative.
Învățarea este un proces prin care se
produce o schimbare în cunoaștere și
comportament.
Performanța reprezintă expresia
învățării.
Resursele interne reprezintă toate
variabilele psihologice pe care se bazează
învățarea.
Cele mai importanteresurse interne: -
interesul de cunoaștere (cognitiv),
capacitatea de învățare și deprinderile de
muncă intelectuală.

11
Randamentul învăţării este determinat de mai multe condiții interne și externe:
 Interne:
o psihice -activitatea psihică:
 intelectul;
 afectivitatea;
 reglativitatea;
 personalitatea:
 temperamentul,
 aptitudinile,
 caracterul;
o fizice:
 starea de odihnă/oboseală,
 starea de sănătate/boală,
 vârstă,
 caracteristici funcționale ale analizatorilor etc.
 Externe :
o caracteristici ale mediului ambiant:
 temperatură,
 lumină,
 zgomot,
 organizarea spațiului;
o familia;
o profesorul/formatorul/mentorul/tutorele;
o aspecte ale organizării procesului de învățare:
 orar,
 programe,
 scopuri,
 obiective, context al învăţării /furnizorul de formare/învăţare,
 contextul social.
Învăţarea umană se poate clasifica după mai multe criterii:
 conținutul învățat,
 modul de acțiune în actul învățării,
 gradul și forma de organizare,
 nivelul vieții psihice la care se realizează învățarea.

12
Învățarea este o activitate psihică prin care se dobândesc și se sedimentează noi
cunoștințe și comportamente, prin care se formează și se dezvoltă personalitatea
umană.

Schimbarea în comportament şi cunoaştere se produce prin mai multe tipuri de

învăţare.

Tipurile de învățare reprezintă diferitele niveluri adaptative și performanțele lor de

cunoaștere pe care le generează.
Tipuri de învățare:
 Învăţarea senzoriomotorie se referă la formarea priceperilor şi deprinderilor
motorii.
Deprinderea reprezintă un lanț de operații automatizate și prescurtate prin
exercițiu. Ea este întotdeauna rezultatul învățării. Presupune economie de efort
și rapiditate deoarece operațiile sunt prescurtate prin exercițiu.

13
 Deprinderile sunt situate la toate nivelurile psihicului: senzorial (deprinderi
senzoriale), deprinderi de gândire, deprinderi intelectuale (se socotit, de
numărat), deprinderi psihomotorii (de scriere, de citire), deprinderi practice (de
mânuire a unor unelte și instrumente, de realizare a unor exerciții fizice).

Deprinderea poate deveni obișnuință prin asocierea cu o trebuință funcțională

(de exemplu obișnuința de a ne spăla pe dinți). Orice deprindere poate fi
socotită ca un efect al învățării. Însușirea și automatizarea unei acțiuni se face
prin exercițiu.

Fazele procesului de însușire a deprinderilor motorii sunt:

 Faza familiarizării cu modelul extern. În această fază se obțin
informații asupra acțiunii, asupra obiectelor legate de ea și asupra
mijloacelor cu care se va realiza acțiunea.
 Faza analitică în care se disecă elementele acțiunii și se studiază fiecare
element în parte.
 Faza sintetică în care se conturează ansamblul acțiunii, se unifică fazele
deprinderii și se realizează toate fazele în înlănțuirea lor firească.
 Faza întăririi și automatizării acțiunii respective prin exercițiu. Orice
deprindere poate fi socotită ca un efect al învățării. Însușirea și
automatizarea unei acțiuni se face prin exercițiu.
În timpul învățării deprinderilor pot apărea fenomene ca:
 transferul (vechea deprindere constituie un suport sau model pentru
elaborarea unei noi deprinderi);
 interferența (deprinderea consolidată incorect devine un factor
perturbator față de deprinderea în curs de elaborare).
 Învăţarea prin receptare constă în însuşirea de cunoştinţe şi formarea de
capacităţi şi abilităţii intelectuale ca urmare a prezentării de către
profesor/formator/mentor a informaţiilor în forma lor finală.
Etapele procesului de însușire a cunoștințelor prin receptare sunt:
 Etapa perceptivă;
 Etapa înțelegerii: se poate realiza dacă materialul este organizat logic și
cel care învață are informații, idei relevante la care să raporteze
materialul. Este necesar ca cel care învață să aibă intenția de a raporta
noile idei la ideile pe care le avea anterior.
 Etapa fixării/memorării;

14
  Etapa reactualizării;
 Etapa aprofundării (prin exerciții/prin activitate practică).
 Învățarea prin descoperire reprezintă un alt tip al învățării. Materialul de
învățat nu este prezentat într-o formă finală celui care învaţă, ci urmează să fie
descoperit, ca urmare a unei activități mintale și apoi inclus în schema sa
cognitivă.
În acest tip de învăţare cel care învaţă este pus în situația de a reorganiza
datele de care dispune pentru a obține el însuși o nouă generalizare sau o nouă
informație.
Învățarea prin descoperire este utilă în:
 formarea conceptelor,
 formularea generalizărilor,
 rezolvarea de probleme,
 dezvoltarea creativităţii,
şi are succes dacă situația de învățare este:
 bine structurată,
 adaptată:
o particularităților de vârstă ale celui care învață,
o conținutului studiat.
 Învățarea logică se realizează atunci când achiziția finală a procesului de
învățare:
o poate fi articulată și inclusă în structura cognitivă a celui care învaţă,
o poate fi corelată cu ceea ce el știa dinainte, dându-i acestei achiziții un
sens.
Achiziția devine verigă sau componentă într-un lanț mai complex.
 Învățarea mecanică este învăţarea în care achiziția finală este predominant
memorată, fără să fie corelată cu cunoștințele anterioare.
 Învățarea creatoare presupune descoperirea unor soluții originale pentru
rezolvarea situațiilor problematice.
 Învăţarea experenţială furnizează mediul şi instrumentele care îl pot ajuta pe
cel/cea care învaţă la înţelegerea informaţiilor şi a proceselor cognitive, prin
crearea interacţiunii dintre el/ea, profesor/formator/mentor şi grup.

15
III.2. Abordarea competenței cheie ,,A învăța să înveți”
 
  ,,A învăța să înveți este cea mai importantă abilitate”.
  Anonim

În Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011 competenţa este definită astfel:

”Competenţa reprezintã capacitatea doveditã de a:

 selecta,
 combina şi
 utiliza
adecvat:
 cunoştinţe,
 abilitãţi şi
 alte achiziţii constând în valori şi atitudini,
pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncã sau de
învãţare, precum şi pentru dezvoltarea profesionalã ori personalã în condiţii de
eficacitate şi eficienţă.”

(LEN nr. 1/2011)

În 2006, Parlamentul European împreună cu Consiliul Uniunii Europene au emis o

recomandare privind competenţele-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii.

”Competenţele-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii reprezintă o

combinaţie a cunoştinţelor, a abilităţilor şi a atitudinilor adecvate fiecărui context.
Acestea sunt necesare în special pentru:
 împlinirea şi dezvoltarea personală,
 incluziunea socială,
 cetăţenia activă,
 ocuparea forţei de muncă.”

(Recomandarea 2006/962/CE).

16
Competenţele-cheie:
 sunt esenţiale într-o societate bazată pe cunoaştere,
 garantează mai multă flexibilitate în ceea ce priveşte forţa de muncă,
permiţându-i acesteia să se adapteze mai rapid la modificările constante care
apar într-o lume din ce în ce mai interconectată,
 reprezintă un factor major în inovaţie, productivitate şi competitivitate,
 contribuie la motivaţia şi satisfacţia angajaţilor,
 contribuie la calitatea muncii.
Dobândirea competenţelor-cheie se încadrează în principiile de egalitate şi acces
pentru toţi:
 tinerii aflaţi la sfârşitul perioadei obligatorii de învăţământ şi formare;
competenţele cheie i-ar pregăti pe aceştia pentru viaţa adultă, în special pentru
piața muncii, constituind totodată o bază pentru continuarea învăţării;
 adulţii, pe tot parcursul vieţii, prin dezvoltarea şi actualizarea abilităţilor.
Acest cadru defineşte opt competenţe cheie şi descrie cunoştinţele, abilităţile şi
atitudinile esenţiale legate de fiecare dintre acestea. Aceste competenţe cheie sunt:
- comunicarea în limba maternă

- comunicarea în limbi străine

- competenţa matematică şi competenţe de

bază privind ştiinţa şi tehnologia

- competenţa digitală

- a învăța să înveți

- competenţe sociale şi civice

- simţul iniţiativei şi al antreprenoriatului

- conştiinţa şi expresia culturală.

Comunicarea în limba maternă reprezintă abilitatea de a exprima şi interpreta

concepte, gânduri, sentimente, fapte şi opinii, atât în formă orală, cât şi în formă
scrisă (ascultare, vorbire, citire şi scriere) şi de a interacţiona într-un mod adecvat
într-o serie completă de contexte culturale şi sociale (educaţie şi instruire, la serviciu,
acasă sau în timpul liber).

17
Comunicarea în limbi străine pe lângă dimensiunile principale ale abilităţilor de
comunicare în limba maternă, implică şi abilităţile de mediere şi înţelegere
interculturală. Nivelul de cunoştinţe depinde de mai mulţi factori şi de capacitatea de
ascultare, vorbire, citire şi scriere.

Competenţa matematică şi competenţe de bază privind ştiinţa şi tehnologia.

Competenţa matematică reprezintă capacitatea de a dezvolta şi a aplica gândirea
matematică pentru rezolvarea diferitor probleme în situaţii cotidiene, accentul
punându-se pe proces, activitate şi cunoştinţe. Alfabetizarea matematică este
abilitatea de a aduna, scădea, înmulţi şi împărţi mental sau în scris pentru a rezolva o
gamă de probleme în situaţiile vieţii de fiecare zi. Competenţele de bază privind
ştiinţa şi tehnologia se referă la stăpânirea, utilizarea şi aplicarea cunoştinţelor şi a
metodologiilor de explicare a lumii înconjurătoare. Acestea implică o înţelegere a
schimbărilor cauzate de activitatea umană şi a responsabilităţii fiecărui individ în
calitate de cetăţean.

Competenţa digitală implică utilizarea cu încredere şi în mod critic a tehnologiei din

societatea informaţională (TSI) la muncă, în timpul liber şi pentru comunicare.
Abilităţile de bază privind tehnologia informaţiei şi a comunicării (TIC) cuprind
utilizarea tehnologiei multimedia pentru a primi, evalua, stoca, produce, prezenta şi
schimba informaţii, şi pentru a comunica şi a participa în reţele pe Internet.

A învăța să înveți! (capacitatea de a învăţa procesul de învăţare) este legată de

învăţare, de abilitatea omului de a-şi urmări şi organiza propria învăţare, atât
individual, cât și în grup. Aceasta include abilitatea de a organiza eficient timpul, de a
rezolva probleme, de a achiziţiona, procesa, evalua şi asimila noi cunoştinţe, şi de a
aplica noile cunoştinţe şi deprinderi într-o varietate de contexte (acasă, la serviciu, în
educaţie şi instruire). În termeni mai generali, ”A învăţa să înveţi” contribuie puternic
la managementul traseului profesional.

Competenţe sociale şi civice. Competenţele sociale se referă la competenţele

personale, interpersonale şi interculturale şi toate formele de comportament care permit
fiecărei persoane să participe în mod eficace şi constructiv la viaţa socială şi
profesională. Aceste competenţe sunt legate de bunăstarea personală şi socială. Este
esenţială înţelegerea codurilor de conduită şi a obiceiurilor din diferite medii în care
activează persoanele. Competenţele civice, în special cunoaşterea conceptelor şi a
structurilor sociale şi politice (democraţie, justiţie, egalitate, cetăţenie şi drepturi civile),
fac posibilă participarea activă şi democratică a oamenilor.

Simţul iniţiativei şi al antreprenoriatului reprezintă capacitatea de a transforma

ideile în acţiune. Acest simţ presupune creativitate, inovaţie şi asumarea unor riscuri,
precum şi capacitatea de a planifica şi gestiona proiectele în vederea atingerii

18
obiectivelor. Persoana este conştientă de contextul propriei sale activităţi şi este
capabilă să valorifice oportunităţile apărute. Acesta este fundamentul pentru achiziţia
unor abilităţi şi cunoştinţe mai specializate, de care au nevoie cei care instituie sau
contribuie la o activitate socială sau comercială. Acest lucru ar trebui să includă
conştientizarea valorilor etice şi promovarea bunei guvernări.

Conştiinţa şi expresia culturală implică aprecierea importanţei expresiei culturale a

ideilor, a experienţelor şi a emoţiilor printr-o serie de canale (muzică, teatru, literatură
şi arte vizuale).

Toate aceste competenţe cheie sunt interdependente, iar accentul se pune, în fiecare
caz, pe:
o gândirea critică,
o creativitate,
o iniţiativă,
o rezolvarea problemelor,
o evaluarea riscurilor,
o luarea deciziilor,
o gestionarea constructivă a sentimentelor.

Dobândirea competenţelor cheie se încadrează în

principiile de egalitate şi acces la educaţie pentru
toţi şi vizează şi grupurile dezavantajate
(persoanele cu abilităţi de bază reduse, cele care
părăsesc şcoala de timpuriu, şomerii pe termen
lung, persoanele cu dizabilităţi, migranţii etc.), al
căror potenţial educaţional necesită sprijin.
La nivelul țărilor membre ale Uniunii Europene
(UE), a fost emisă o Recomandare referitoare la
competențele cheie pentru învățarea pe tot
parcursul vieții. De asemenea, UE a recomandat
țărilor membre să integreze aceste competențe
cheie în cadrul strategiilor elaborate de ele.
Având în vedere aceste aspecte, România a
introdus competențele cheie în standardele de
pregătire profesională în vederea obţinerii unei
calificări, respectiv în standardele ocupaționale.
Competențele cheie contribuie la motivația și
satisfacția angajaților, precum și la calitatea muncii
prestate de fiecare angajat.

19
III.3. Motivația învățării

Orice demers de învăţare trebuie să înceapă cu întrebarea:

De ce să învăţ?
A cunoaşte motivaţia unei persoane de a învăţa reprezintă primul pas în găsirea
răspunsului la întrebarea ,,De ce ?”. Răspunsul însă nu este aşa de simplu de găsit,
deoarece cauzele declanşatoare sunt multiple şi pe lângă factorii interni, au un rol
important şi stimulii externi.

Motivaţia învăţării reprezintă totalitatea motivelor sau mobilurilor

(conștiente sau nu) care determină pe cineva să declanşeze o activitate de
învăţare.

Motivaţia este esenţială în orice activitate psihică şi în

dezvoltarea personalităţii, deoarece:
 este primul element cronologic al oricărei activităţi;
 selectează şi declanşează activităţile
corespunzătoare propriei satisfaceri şi le susţine
energetic;
 contribuie, prin repetarea unor activităţi şi evitarea
altora, la formarea şi consolidarea unor însuşiri ale
personalităţii.

Motivele pentru care un adult doreşte să înveţe pot fi:

o externe:
 aşteptări externe,
 regulamente, legi specifice,
 motive sociale:
 apartenenţa la un grup,
 necesitatea de a socializa,
 ataşamentul faţă de un model,
o interne (interese sau beneficii personale):
 plăcerea şi bucuria de a învăţa,
 curiozitate,
 dorinţa de a scăpa de plictiseală,

20
  dorinţa de schimbare,
 pentru a avea o ocupaţie,
 pentru dezvoltare personală:
 pentru un loc de muncă mai bun,
 pentru un certificat,
 pentru o promovare,
 pentru recompense materiale (salariu/venit mai mare),
 pentru o viață mai bună,
 pentru creșterea respectului de sine,
 pentru laude,
 din teamă de eşec, de probleme sociale etc.

Într-o societate în continuă schimbare este necesar ca fiecare individ să se adapteze

rapid acestor schimbări şi pentru aceasta este esenţial să ştie cum să înveţe.

A învăţa să înveţi este o competenţă utilă pe toată durata vieţii pentru că:
o se salvează timp şi se obţin rezultate mai bune;
o volumul de informaţii este foarte mare şi trebuie învăţat în mod permanent;
o evoluţia tehnologică este rapidă şi este bine ca persoanele să se adapteze
schimbărilor.

Ce înseamnă ,,A învăţa să înveţi “ ?

A învăţa să înveţi înseamnă organizarea propriei învăţări prin gestionarea

eficientă a timpului şi a informaţiilor, pornind de la cunoştinţe şi experienţe
anterioare de viaţă astfel încât rezultatele învăţării să poată fi utilizate în
contexte diferite: acasă, la muncă în educaţie şi formare.

A învăţa să înveţi presupune:

o Documentare rapidă:

21
 Adunarea informaţiilor, exemplelor, a situaţiilor
şi cazurilor semnificative, alegerea referinţelor
bibliografice, a metodelor alternative de
obţinere a informaţiilor (interviuri, chestionare,
conversaţii cu profesorul, colegii, observaţii)

Înregistrarea și organizarea cunoștințelor de

specialitate.

Înregistrarea, clasificarea și conservarea

cunoștințelor referitoare la o problemă sau la un
domeniu de activitate.

Informare amănunțită și temeinică.

o Lectură/citire aprofundată:

Lectura este o metodă esenţială de învăţare, cu rol de a-i

introduce pe cei care învaţă în tehnica utilizării textului scris
(manuale, opere literare sau ştiinţifice, dicţionare, enciclopedii,
atlase, culegeri de texte etc.).

Lectura este o metodă economică şi eficientă de îmbogăţire a

cunoştinţelor, care încurajează reflecţia personală a celui care
învaţă, asigură individualizarea învăţământului şi premisele
pentru autoinstruire şi educaţie permanentă.

Unitatea de bază a lecturii este paragraful!

Lectura de profunzime presupune:

realizarea de legături între informaţiile noi şi fenomene
deja cunoscute;
repetarea celor citite se face prin adnotări pe text
realizarea de rezumate şi scheme prin raționamente
deductive;
accentuarea exemplelor din conţinutul lucrării.

22
o Adnotările de text trebuie să vină în ajutor învăţării. De exemplu:

Adnotare Semnificaţie

√ pasajele care confirmă ce ştiu deja

- pasajele care contrazic sau diferă de ceea ce ştiu sau credeam că ştiu

+ informaţii noi, neaşteptate

? pasajele în legătură cu care am întrebări

o Audiere corectă si atentă a cursurilor, care este condiţionată de:

o Captarea atenţiei - Persoanele reţin numai ceea ce le captează atenţia,
ceea ce produce în mintea lor o anumită frământare, anumite întrebări.
o Menținerea curiozităţii epistemice (referitoare la cunoaştere).
o Crearea unor aşteptări.
o Transformarea învăţării pasive într-una conştientă.
o O particularitate a memorării este aceea că se reţine imediat:

10% din
ceea ce citim

20% din ceea ce

auzim

30% din ceea ce vedem

50% din ceea ce, simultan,

auzim şi vedem

80% din ceea ce explicăm

90% din ceea ce explicăm şi facem în acelaşi

timp

23
o Luarea notițelor în mod eficient:
o Înregistrarea notițelor folosind:
 abrevieri şi prescurtări,
 scheme,
 numerotări,
 marcarea cuvintelor cheie,
 evidenţierea conţinutului prin aranjarea în pagină,
 folosirea culorilor.
o Prelucrarea și organizarea notițelor folosind:
 hărți conceptuale în jurul unor termeni cheie (ca în figura
următoare);

 liste structurate –clasificări, scrieri (aşa cum se folosesc în acest

material);
 tabele –sistematizare, imagine de ansamblu (ca în figura
următoare);

24
  matrici – rubrici distincte, multiperspectivitate (ca în figura
următoare);

 diagrame – reprezentări schematice, serieri (aşa cum se folosesc în

acest material);.
o Realizarea unor sinteze valoroase:
o Prezentarea de carte - constă în reprezentarea succintă a conţinutului
unei cărţi, în care sunt incluse şi elemente de opinie personală și
cuprinde:
o precizarea titlului, autorului şi a anului de apariţie;
o identificarea temei centrale a cărţii şi a domeniului în care se
încadrează;
o prezentarea câtorva aspecte din cuprins;
o selectarea unor citate;
o delimitarea categoriei de public căreia i se adresează;
o exprimarea opiniei personale.
o Recenzia - este aseamănătoare cu prezentarea de carte, dar perspectiva
este una critică, evaluativă. Elementele recenziei sunt:
 titlul, autorul şi anul apariţiei;
 tema şi domeniul;
 modul de structurare a conţinutului;
 ideile originale, incitante, noi;
 calităţile stilistice ale redactării;
 opinia recenzorului.
o Referatul este o categorie de text care informează asupra:
 conţinutului:
 unei cărţi (referat analitic),
 a mai multor cărți (referat sintetic),

25
  unei prezentări,
 unei activități și a rezultatelor acesteia.
Etapele elaborării unui referat sunt:
o delimitarea temei,
o documentarea,
o selectarea surselor de informaţie,
o parcurgerea materialelor,
o notarea aspectelor relevante,
o prelucrarea informaţiilor,
o formularea/reformularea titlului,
o conceperea planului lucrării,
o redactarea referatului,
o revizuirea,
o tehnoredactarea,
o prezentarea,
o publicarea.
În procesul învățării este antrenat întreg psihicul uman, toate procesele și funcțiile
psihice precum:
o percepția observativă,
o reprezentările,
o imaginația,
o gândirea,
o memoria,
o motivația,
o afectivitatea,
o limbajul,
o voința,
o atenția.
La nivelul ființei umane învățarea este în mare măsură, intenționată, rațională,
urmărind scopuri fixate conștient și este totodată teoretică și practică.

26
IV. ÎNVĂȚAREA EFICIENTĂ

”Nu este destul să știi, trebuie să aplici. Nu este destul să

vrei, trebuie să și faci.”
(J. W. Goethe)

Creșterea responsabilității și implicarea activă în propria învățare, necesită din partea

persoanei dezvoltarea capacității de a învăța cum să învețe. Să fii autonom în învățare
înseamnă să îți poți proiecta propria învățare, să îți autodirijezi și să îți monitorizezi
învățarea și să autoreglezi propria învățare.

Deşi termenul "eficientă" a fost utilizat pe scară largă asociat cu cel de învăţare, el are
sens numai atunci când sunt specificate contextul și obiectivele învăţării.
Eficient pentru ce? Eficient când?

IV.1. Etapele învățării

Principalele etape ale învățării:
1. Etapa achiziţie – familiarizarea cu materialul de învățat (acomodarea): este faza
de contact cu informaţiile noi, urmată de o prelucrare a acestora, până când are
loc înţelegerea.
2. Etapa interiorizare - asimilarea: este faza de interiorizare a noilor cunoştinţe şi
de integrare a lor într-un sistem personal, coerent, care se construieşte pornind
de la experienţele anterioare.
3. Etapa modificare: presupune acţiune din perspectiva noilor achiziţii, care, odată
dobândite şi operaţionalizate, trebuie utilizate. Aceasta înseamnă că vom
acţiona conştienţi fiind şi de faptul că ştim ceva în plus, şi de faptul că ştim la ce
ne foloseşte ceea ce tocmai am aflat.
4. Etapa rezultat: reprezină pasul final, de concretizare a modificărilor în abilităţi şi
comportamente. A atinge nivelul rezultatelor înseamnă a acţiona fără să uităm
că am învăţat ceva.
A învăţa eficient înseamnă a dori să atingi un rezultat, pe care îl stabileşti conştient
drept scop al învăţării şi te implici activ în atingerea lui.

27
Învăţarea eficientă are trei caracteristici importante:
 Este activă = presupune implicare şi participare conştientă în procesul de
construire a cunoştinţelor. A da semnificaţie personală materialelor care sunt
învăţate înseamnă a le transpune în sisteme proprii de cunoştinţe, a stabili
permanent legături între experienţele anterioare şi cele noi, între cunoştinţe şi
aplicabilitatea lor, între şi în interiorul domeniilor de cunoaştere.
 Este orientată către scop = presupune armonizarea eforturilor înspre atingerea
unor obiective. Obiectivele se stabilesc pornind de la punctele slabe existente,
care vor fi convertite în nevoi de instruire şi autoinstruire. Obiectivele în
învăţare pot viza achiziţia de informaţii, formarea de abilităţi, formarea de
comportamente sau dezvoltarea potenţialului de învăţare. În funcţie de obiective
se aleg conţinuturile şi procedeele. Proiectarea activităţilor de învăţare eficientă
se realizează prin obiective nu prin conţinut.
 Duce la rezultate măsurabile = sunt un imbold pentru a continua investiţia de
efort în învăţare. Rezultatele se concretizează în aspecte imediate (examene
promovate, concepte stăpânite, idei însuşite), dar există şi rezultate care vor
putea fi demonstrate în timp mai îndelungat (succes în profesie, performanţă
intelectuală, comportamente în viaţa concretă). Dezvoltarea personală este un
continuum, nu se încheie odată cu dobândirea unei achiziţii sau obţinerea unui
rezultat. Calitatea este o coordonată cheie a rezultatelor obţinute prin învăţarea
eficientă.
Învăţarea eficientă se poate face prin mai multe metode, care depind de următorii
factori:
 motivaţia,
 obiectivul de învăţare urmărit,
 voinţa celui/celei care învaţă,
 capacitatea de concentrare şi învăţare a celui/celei care învaţă,
 deprinderile de învăţare ale celui/celei care învaţă,
 bio-psiho-ritmul personal,
 volumul materialului de învăţat,
 gradul de structurare al materialului de învăţat.
Cele mai utilizate metode de învăţare eficientă sunt:
 Metoda învăţării globale care este folosită pentru învăţarea
unor materiale de volum mic şi grad scăzut de dificultate şi se
realizează în următoarele etape:
o citirea întregului material,
o recitirea lentă, pentru a înţelege în profunzime

28
 materialul,
o repetarea cu glas tare a lecturii pentru memorare.
 Metoda învăţării analitice folosită pentru materiale de volum mare, grad
ridicat de dificultate şi în unele cazuri nestructurat.
În aceste condiţii, cele trei etape specifice învăţării globale sunt precedate de
împărţirea materialului pe unităţi reduse ca volum şi învăţarea fiecărei unităţi,
urmând etapele învăţării globale.
 Metoda învăţării progresive care este o combinaţie a metodelor anterioare.
La întrebarea: "De ce învăţare eficientă?", pe lângă economia de timp şi de resurse
necesare procesului de învăţare, se poate argumenta şi cu rezultatele de nivel
superior care se pot obţine într-un astfel de proces:
 Cunoștințe referitoare la lucruri, oameni, acţiuni conectate puternic la cunoştinţe
şi experienţe anterioare;
 Gamă mai largă de strategii;
 O înţelegere mai complexă;
 Măsuri consolidate corespunzătoare obiectivelor propuse și contextelor în care
are loc învăţarea;
 Angajament sporit/implicare şi asumare a procesului de învăţare și auto-
dirijare;
 Abordare mai reflexivă/analitică;
 Mai multe emoţii pozitive şi dorinţă de învăţare;
 Viziune dezvoltată privind propriul viitor al persoanei care învaţă;
 Deschidere pentru învăţarea în echipă/învăţarea prin cooperare;

 Sentiment puternic de apartenenţă la o comunitate de învăţare.

Pentru a identifica modalităţi de învăţare eficientă trebuie analizate principiile
învățării:

 Învățarea nu este neapărat un rezultat al predării.

În procesele de evaluare s-a constatat că, chiar într-un proces de instrucţie bine
realizat, multe persoane care învaţă, inclusiv la nivel academic, înțeleg mai puțin
decât este planificat/aşteptat.

 Ceea ce învaţă o persoană este influenţat de ideile pe care le

avea la momentul începerii învăţării.

29
Oamenii îşi construiesc propria înţelegere (prin conectarea de noi informații și
concepte la ceea ce ei credeau deja) indiferent de cât de clar prezintă un
profesor/formator/mentor un conţinut, sau cât de clar sunt prezentate
informaţiile în cărţi.
Conceptele (unitățile esențiale ale gândirii umane) care nu au legături cu modul
în care gândeşte şi percepe lumea cel care învaţă, au şanse reduse de a rămâne
în memorie şi de a fi utilizate. Conceptele sunt cel mai bine învățate atunci când
acestea sunt întâlnite într-o varietate de contexte și exprimate într-o varietate
de moduri.
Învățarea eficientă necesită de multe ori mai mult decât a face doar conexiuni
între ideile noi şi cele vechi; se impune uneori ca oamenii să-şi restructureze
radical gândirea şi să renunţe la unele credinţe şi idei preconcepute.

Progresul în învăţare se face de obicei de la simplu către complex,

de la concret către abstract.

Oamenii pot învăţa mai ușor despre lucruri care sunt tangibile și direct accesibile
simțurilor: vizual, auditiv, tactil, kinestezic.
Prin activităţi practice creşte capacitatea oamenilor de a:
o înțelege concepte abstracte,
o manipula simboluri,
o face raţionamente logice,
o face generalizări.
Aceste competențe se dezvoltă lent şi dezvoltarea lor depinde de situaţiile
concrete cu care se întâlnesc oamenii pe tot parcursul vieţii.

Oamenii învață să facă bine doar ceea ce au exersat să facă.

În cazul în care se așteaptă ca oamenii să aplice idei în situații noi, atunci ei

trebuie să exerseze de multe ori aplicarea lor în situații noi.
În mod similar, oamenii nu pot:
 să învețe să gândească critic,
 să analizeze informații,
 să comunice idei științifice,
 să facă argumentări logice,

30
  să lucreze în echipă,
 dacă nu sunt încurajaţi şi nu exersează de multe ori astfel de
activităţi/procese.

Învățarea eficientă necesită feedback.

Simpla repetare a sarcinilor de către cei care învaţă, atât manual cât şi
intelectual, este puțin probabil să ducă la abilități îmbunătățite.
Învăţarea are cele mai bune rezultate atunci când cei care învaţă au posibilități
de:
o a-și exprima ideile,
o a obţine feedback de la colegii lor şi/sau de la profesori/formatori/
mentori.
Pentru ca feedback-ul să fie cel mai util, acesta trebuie să conțină mai mult
decât furnizarea de răspunsuri corecte. Feedback-ul ar trebui:
o să fie analitic,
o să fie sugestiv,
o să vină într-un moment în care cei care învaţă sunt interesaţi de el.
După primirea feedback-ului, cei care învaţă au nevoie de timp pentru:
o a reflecta asupra lui,
o a face ajustări,
o a încerca din nou o cerință care a fost neglijată.

Așteptările afectează performanțele.

Cei care învaţă răspund la propriile așteptări şi la ceea ce ei pot sau nu pot
învăța. Dacă ei cred că sunt în stare să învețe ceva (de exemplu: rezolvarea
ecuațiilor sau mersul pe bicicleta), fac de obicei progrese. Dar când le lipsește
încrederea învățarea le scapă.
Celor care învaţă:
o le crește încrederea în ei când în procesul de învăţare au experiențe de
succes,
o le scade sau îşi pierd încrederea în ei ca urmare a unor eşecuri repetate.
Ţinând cont de cele menţionate, este necesar ca mediatorii proceselor de
învăţare (profesori, formatori, mentori, colegi, familie) să ofere celor care învaţă
sarcini de învățare provocatoare, dar realizabile și să îi ajute să le realizeze.

31
Din cele prezentate reiese că învăţarea eficientă este facilitată de patru elemente
critice:
o motivaţia;
o încurajarea continuă,
o furnizarea de ancore de memorie pentru îmbunătăţirea procesului de
învăţare;
o posibilitatea de transferare a celor învăţate la situaţiile reale de viaţă.

Învață pe alții!

Cea mai eficientă modalitate de a absorbi şi de a-ţi însuşi noi cunoştinţe este aceasta:
în timp ce înveţi, să te gândeşti cum ai putea „preda” noul material altcuiva. Îţi
imaginezi că trebuie să explici – cu cuvintele tale – aceste cunoştinţe unei alte
persoane, care nu ştie absolut nimic despre acest subiect. De aceea, este bine ca,
imediat după ce afli noi cunoştinţe, să le împărtăşeşti celor din jurul tău. Dacă nu ai cui
să explici noile informaţii, atunci trebuie măcar să îţi „predai” ţie însuţi noul material –
adică să-ţi explici ţie însuţi ce ai aflat, reformulând textul şi explicându-l cu propriile
tale cuvinte. Este important ca, atunci când le explici altora – şi chiar şi ţie însuţi –
noile cunoştinţe, să reformulezi textul cu cuvintele tale. Trebuie neapărat să elimini
tonul formal şi limbajul academic, dacă vrei să înveţi cu adevărat. În schimb, trebuie
să foloseşti un limbaj obişnuit şi un ton conversaţional, exact aşa cum i-ai vorbi unui
prieten drag.

Practica efectivă!

Dacă încerci să explici altei persoane ceea ce ai aflat nou, câştigi patru lucruri:
1. Te concentrezi mai uşor, mai repede şi mai bine – deoarece limbajul obişnuit,
folosit într-un stil conversaţional, îţi captează imediat atenţia, tot aşa cum o
discuţie prietenească te atrage mult mai mult decât o prelegere academică.
Adevărul este că, atunci când oamenii au impresia că se află într-o conversaţie,
devin dintr-odată atenţi, deoarece trebuie să-şi urmărească interlocutorul şi să
intervină în discuţie, atunci când e cazul (de ex. când sunt întrebaţi ceva).
2. Înţelegi mai bine noile informaţii decât dacă te-ai gândi să le înveţi şi să le
foloseşti doar pentru tine, deoarece efortul depus pentru a reformula cu
cuvintele tale textul şi de a-l explica pe înţelesul tuturor te determină să fii mai
activ.
3. Înveţi mult mai rapid. Întrucât înţelegi foarte bine materialul, nu va trebui să
mai depui niciun efort pentru a-l memora. Astfel, îl vei învăţa în mod natural,

32
 noile cunoştinţe integrându-se de la sine în structura informaţiilor pe care le
deţii deja.
4. Memorezi mai mult timp noul material, deoarece concentrarea necesară
explicării conţinutului, cu propriile tale cuvinte, unei alte persoane, face ca
aceste informaţii să pătrundă adânc în subconştientul tău, unde vor deveni o
parte permanentă din memoria ta pe termen lung.

Audio – vizual

Ştim cu toţii că „o imagine valorează cât o mie de cuvinte”. Imaginile facilitează mult
înţelegerea unui text şi se memorează mult mai rapid decât cuvintele singure
(imaginile îmbunătăţesc cu până la 90% capacitatea de înţelegere şi de memorare).
De aceea, este bine ca să îţi construieşti cât mai multe scheme şi diagrame
structurate, pe baza noilor cunoştinţe pe care trebuie să ţi le însuşeşti – scheme care
să fie cât mai sugestive (să exprime relaţiile, dependenţele, incluziunile dintre noţiuni)
şi să fie adnotate corect (cuvintele cheie să fie incluse în schemă, la locurile potrivite),
eventual completate cu imagini sugestive.

Literatura de specialitate indică o largă paletă de procedee care conferă învățării

eficiență:
 procedee de confruntare cu sine însuși: gândirea cu voce tare, monologul
interior, verificarea propriei înțelegeri în timpul cunoașterii;
 reflecția personală;
 procedee active: verificarea soluțiilor, aplicarea în situații similare, rezolvarea de
probleme, învățarea asistată de calculator, prelucrarea grafică a informațiilor;

33
  procedee interactive: învățarea în perechi sau în echipă, instruirea prin
schimbare de roluri;
 procedee de autoapreciere, de autoîncurajare, de subliniere a propriului succes.

În concluzie, o persoană care învaţă eficient:

 are scopuri clare privitoare la ceea ce învaţă,
 are o gamă largă de strategii de învăţare şi ştie când să le utilizeze,
 foloseşte resursele disponibile în mod eficace,
 știe care îi sunt punctele forte şi punctele slabe,
 înţelege procesul de învăţare,
 îşi controlează sentimentele în manieră adecvată,
 îşi asumă responsabilitatea pentru procesul lor de învăţare,
 îşi planifică, monitorizează, evaluează şi adaptează procesul de învăţare.
Deci ... drumul cel mai eficient spre învăţare este prin cunoaşterea:
 propriei persoane,
 a capacităţii personale de învăţare,
 a procedeelor utilizate cu succes în trecut,
 a interesului şi cunoaşterii subiectului despre care doreşti să înveţi.

Învăţarea eficientă la adulţi se produce în puţine cazuri din iniţiativa celui care învaţă şi
adulţii, în cele mai multe cazuri, trebuie să fie atraşi şi învăţaţi să înveţe.
Pentru aceasta formatorul/mentorul ar trebui să:
 utilizeze tehnici de captare a atenţiei,
 împartă conţinutul învăţării în unităţi uşor de învăţat,
 utilizeze alternanţe general/specifice,

34
  stimuleze învăţarea auto-dirijată,
 creeze un climat de explorare,
 furnizeze resurse suficiente pentru învăţare individuală,
 creeze condiţii pentru lucrul în echipe mici,
 furnizeze explicaţii suficiente pentru derularea activităţilor de învăţare.

Adulţii care participă la activităţi de învăţare, indiferent de motivaţia lor, pot fi grupaţi
în trei categorii.

În concluzie, învăţarea eficientă depinde de crearea condiţiilor în care se produce

declanşarea procesului de învăţare.
Învăţarea la adulţi apare dacă:
 ei simt nevoia să înveţe,
 procesul de formare:
o porneşte de la experienţa acestora,
o se bazează pe aplicaţii practice,
 există sprijin pentru facilitarea învăţării,
 există un mediu de învăţare confortabil şi adecvat.

35
IV.2. STILURI DE ÎNVĂȚARE

”Învățat este omul care nu termină niciodată de învățat.”

(Lucian Blaga)

Stilurile de învățare se formează prin educație și reprezintă modalitatea

preferată de receptare, prelucrare, stocare și reactualizare a informației.

Stilurile de învatare sunt de fapt, comportamente sau acţiuni pe care persoanele

care învață, le afişează în procesul învăţării. Comportamentul acestora furnizează
informaţii despre modul în care percep, interacţionează şi răspund la mediul în
care se produce procesul învăţării.

Învăţăm cu ajutorul a trei receptori senzoriali principali:

 vedere,
 ascultare şi
 atingere (tactil, kinestezic).

Majoritatea celor care învață le folosesc pe toate pentru a recepta informaţii. Cu toate
acestea, unul sau mai multe dintre aceste stiluri de receptare sunt dominante. Stilul
dominant defineşte modalitatea cea mai bună prin care o persoană poate acumula noi
informaţii prin filtrarea conţinutului care urmează să fie învăţat. Acest stil poate să nu
fie întotdeauna acelaşi pentru toate sarcinile. Foarte puţine persoane învaţă orice
bazându-se doar pe un singur stil. Marea majoritate au un stil de învăţare dominant şi
cel puţin încă unul, secundar.

Cei care învaţă bazându-se pe imagini vizuale apreciază utilizarea în timpul orei,
alături de explicaţiile profesorului/formatorului, prezentarea de imagini sau de
secvenţe video. În acelaşi timp, pentru cei care este caracteristic stilul de învăţare
vizual sunt cei care preferă şi programele de educare on-line. Persoanele care citesc
mult nu au, în mod necesar, stilul de învăţare vizual, ci dezvoltă stilul auditiv ca stil
separat de învăţare. Ei transpun mental cuvintele în imagini. Cei care adoptă stilul
practic (tactil-kinestezic, bazat pe experiment) au nevoie să testeze ceea ce învaţă,
pentru a vedea implicaţiile în situaţii noi.

36
După componenta genetică implicată, există patru stiluri de învăţare principale:
 auditiv,
 vizual,
 tactil,
 kinestezic.

Stilul de
Caracteristici ale comportamentului de învățare
învățare

 învaţă din explicaţiile profesorului;

Stilul
auditiv  verbalizează acţiunea întreprinsă pentru a învăţa;
 este eficient în discuţiile de grup.

 este important să vadă textul scris;

Stilul
vizual  învaţă pe bază de ilustraţii, hărţi, imagini, diagrame;
 recitirea/ rescrierea materialului sunt metodele de fixare.

 are nevoie să se implice fizic în activitatea de învăţare;

Stilul
tactil  se exprimă folosind mişcarea mâinilor şi comunicarea
nonverbală

 învaţă din situaţiile în care poate să experimenteze;

Stilul
kinestezic  lipsa de activitate determină agitaţie, fiind etichetat drept
copil cu tulburări de comportament.

Literatura de specialitate identifică cinci categorii de factori care determină stilurile de

învăţare:

 influenţa mediului (condiţiile în care se desfăşoară învăţarea);

 influenţa emoţionalului (motivaţia, persistenţa, responsabilitatea, nevoia de

structură, conformism/ nonconformism);

 influenţa grupului (preferinţa pentru lucrul individual sau în grup, cu sau fără un
personaj cu autoritate);

 influenţa elementelor fiziologice (incluzând aici preferinţa pentru vizual, auditiv

sau kinestezic, momentele preferate din zi);

37
  influenţa elementelor de ordin psihologic (modele analitice, globale, impulsive
sau reflexive de procesare a informaţiei).

Persoanele cu stil de învăţare predominant auditiv învaţă mai bine prin audierea
unui discurs sau a explicaţiilor celorlalţi, asociind conceptele cu diverse sunete.Nu au
nevoie ca lângă ei să stea cineva care să le vorbească. Au o bună memorie auditivă.
Reţin mai bine dacă repetă în gând sau se aud pe ei înşişi, participând activ în timpul
procesului de predare.

Pentru aceste persoane, lecţiile trebuie să fie bogate în mesaje audio, ca întăriri pentru
ceea ce este deja scris. Sunt indicate cursurile concepute folosindu-se tehnologii
multimedia (flash, radio, mp3), interactive (ex. diferite programe de învăţare a limbilor
străine şi nu numai).

Persoanele cu stil de învăţare predominant vizual

dispun de două subcanale: lingvistic şi spaţial. Persoanele
vizual-lingvistic învaţă pe baza limbajului scris şi preferă
sarcinile de citire şi scriere. Îşi amintesc cu uşurinţă, chiar şi
la intervale mari de timp, ceea ce au scris/citit, acordă o mai
mare atenţie cursului dacă simultan notează ceea ce este
prezentat. Categoria persoanelor vizual-spaţiali are abilităţi în
lucrul cu diagrame, demonstraţii, materiale video.
Vizualizează cu uşurinţă chipuri şi locuri, îşi folosesc
imaginaţia, au o bună orientare. Aceştia vor să primească
materiale care pot fi tipărite la imprimantă în diferite
formate, vor ca predarea să fie concepută folosind tehnologii
multimedia (filme în Flash, PowerPoint, pagini Web, imagini video), vor diverse
modalităţi de căutare a informaţiei şi acces la biblioteci de documente.

Persoanele cu stil de învăţare predominant kinestezic/practic se caracterizează

prin preferinţa pentru activităţi în care sunt posibile experimentele, desfăşurarea
activităţilor practice, implicarea fizică în activitatea de învăţare. Lipsa stimulilor fizici
externi le induce o concentrare mai scăzută, de aceea, pentru ca să fie implicaţi
procesul de învăţare, activităţile trebuie să fie scurte, sintetice şi combinate cu probe
practice. În studiul materialelor preferă formarea iniţială a unei imagini de ansamblu,
urmând să se concentreze asupra detaliilor.

38
Următorul tabel este o sinteză a caracteristicilor indicative observate pentru
principalele stiluri de învăţare.

STIL PREFERAT VIZUAL AUDITIV KINESTEZIC/PRACTIC

DE ÎNVĂŢARE Învaţă cu ajutorul demonstraţiilor Învaţă cu ajutorul instrucţiunilor Învaţă prin efectuarea sarcinilor şi
vizuale. orale. implicare directă.

Recunoaşte cuvintele la prima vedere De cele mai multe ori este slab la
Foloseşte o abordare fonetică. Are
ORTOGRAFIE şi se bazează pe configuraţia ortografie; scrie cuvintele ca să îşi dea
abilităţi de orator.
acestora. seama dacă „sună” bine.

Îi plac conversaţiile şi jocurile; evită Preferă poveşti unde acţiunea începe

Îi plac descrierile; uneori face pauze
pe cât posibil descrierile; nu este devreme în cursul povestirii; se foieşte în
CITIRE pentru a-şi imagina scenele; se
atent la ilustraţii; citeşte mişcându- timp ce citeşte; se joacă cu cărşile; nu
concentrează intensiv.
şi buzele. este un cititor avid.

SCRIERE Tinde să fie bun mai ales când este Învăţarea îi este mai dificilă la
Bun iniţial, dar se deteriorează pe măsură
mic; ţine la aspectul scrisului, bine început; scrie foarte şters, citindu-şi
ce rămâne fără spaţiu; scrie apăsat.
(de mână) proporţionat. propriul scris în acelaşi timp.

Ţine minte numele, dar uită feţele; Ţine minte cel mai bine odată ce a făcut
Ţine minte feţe, dar uită numele; ia
MEMORIE ţine minte prin repetiţii orale ceva, mai puţin când doar a văzut sau
notiţe.
succesive. auzit.

Murmură; îşi imaginează totul prin

Imaginaţie aprinsă; gândeşte în Ilustrarea nu este importantă; imaginile
ILUSTRARE intermediul sunetelor; nu acordă
imagini şi vizualizează în detaliu. sunt rare şi însoţite de mişcare.
atât de multă importanţă detaliilor.

În general nu sunt distraşi de sunete;

Nu este atent la prezentări vizuale sau
DISTRACTIBILITATE sunt distraşi de mişcări sau schimbări Uşor distras de sunete.
auditive, pare uşor de distras.
vizuale.

Chibzuit; planifică din timp; îşi pune Atacă problemele fizic; este impulsiv şi
REZOLVARE DE Discută problemele; îşi analizează
ordine în gânduri scriindu-le; face liste alege soluţiile care implică cel mai mare
PROBLEME soluţiile oral sau murmurându-le.
cu problemele. grad de activitate.

REACŢIE LA
Se uită în gol sau mâzgăleşte; Fredonează, vorbeşte singur sau Se foieşte sau găseşte motive să se
PERIOADELE DE
găseşte ceva de făcut. cu alţii. mişte, ridică mâna.
INACTIVITATE

Discută situaţia şi argumente pro şi

REACŢIE LA Testează diferite lucruri; atinge şi
Se uită în jur sau analizează situaţia. contra posibilelor cursuri de
SITUAŢII NOI manipulează obiecte.
acţiune.

Îşi reprimă emoţiile într-o oarecare

Când este fericit sau supărat urlă; Sare de bucurie, îmbrăţişează când e
măsură; se uită fix când se
explodează verbal dar se calmează fericit; sare, loveşte sau pleacă când este
EMOŢII enervează;străluceşte când este
repede; exprimă emoţii verbal şi supărat; limbajul trupului este un indicator
fericit; expresiile faciale sunt un bun
prin schimbări de ton şi volum. bun al emoţiilor.
indicator al emoţiilor simţite.

39
 Silenţios, nu vorbeşte mult; devine Îi face plăcere să asculte, dar abia Foloseşte multe gesturi când vorbeşte; nu
neliniştit, nervos când trebuie să aşteaptă să vorbească; descrierile este un bun ascultător; preferă apropierea
asculte prea mult; poate fi nepriceput sunt lungi, dar repetitive; îi place să atunci când vorbeşte sau ascultă; îşi
COMUNICARE
când se exprimă verbal; descrie fără se asculte pe sine şi pe alţii pierde repede interesul în timpul
multe detalii; foloseşte cuvinte ca vorbind; foloseşte cuvinte ca, discuţiilor detaliate; foloseşte cuvinte care
vezi, arată, pare. ascultă, sună. reprezintă acţiuni.

Aranjat şi meticulos; îi place ordinea; Nu îl interesează foarte mult cum

Aranjat, dar se şifonează repede datorită
ASPECT GENERAL poate prefera să nu îşi schimbe se îmbracă; poate să.şi explice
activităţii crescute.
aspectul. foarte bine alegerile vestimentare.

Preferă muzica artelor vizuale,

dareste gata oricând să le discute
Nu reacţionează la muzică în mod Reacţionează la muzică prin mişcări
şi pe acestea; nu observă detalii
special; preferă artele vizuale, fiind fizice; preferă sculptura; atinge sculpturi şi
importante, dar apreciază opera ca
RĂSPUNS LA mult mai influenţat de spectacole sau picturi; la expozişii se opreşte doar in
un intreg; este capabil să asocieze
ARTE informaţii vizuale; se concentrează pe dreptul acelor opere a căror admiraţie
verbal toate formele de artă;
detalii şi componente şi nu pe operă presupune o implicare fizică; comentează
petrece mai mult timp discutând
ca un întreg. foarte puţin.
despre diversele piese de artă,
decât uitându-se la ele.

Identificarea şi recunoaşterea stilurilor de învăţare.

Activitatea pedagogică se bazează pe o cunoaştere reciprocă profesor – cursant,

relaţie care poate fi intuitivă, spontană, din aproape în aproape, pe parcursul
activităţilor educaţionale, sau poate fi sistematică, cu ajutorul unor instrumente
specializate.
Recunoaşterea şi înţelegerea acestor diferenţe în stilurile de învăţare necesită
acceptarea şi utilizarea unei mari varietăţi de metode, procedee, materiale didactice de
prezentare a conţinuturilor noi. Identificarea stilurilor de învăţare contribuie la
înţelegerea relaţiilor dintre cursanți şi actul învăţării.
Se poate realiza prin:
observarea şi analiza propriilor experienţe/conduite de învăţare; consemnarea modului în care
îşi pregăteşte lecţiile, condiţiile de învăţare preferate, metoda de studiu ce i-a adus succes,
momentele propice învăţării;

caracterizarea stilului de învăţare pe baza explicaţiilor, descrierilor, exerciţiilor oferite de diferiţi

autori, aplicarea unor chestionare specifice (Internet, manuale de psihoteste) ce permit
identificarea modalităţilor de abordare a sarcinilor de învăţare în diferite contexte educaţionale;

discuţii cu specialişti de la cabinetele de asistenţă psihopedagogică din reţeaua naţională de

consiliere, autoinformarea cu privire la stilurile de învăţare, participarea activă la activităţile
practice cu această temă (orele de consiliere şi orientare, diverse opţionale), implicarea în
programe educaţionale cu această temă (de ex. optimizarea stilului de învăţare, tehnici de
învăţare eficientă).

40
Pentru identificarea stilurilor de învăţare, literatura de specialitate oferă numeroase chestionare.
Chestionarul de identificarea stilului preferat de învăţare reprodus aici, a fost creat de O'Brien (1985). El
poate fi folosit de orice persoană care dorește să îşi identifice stilul de învăţare.

Chestionar de identificare a stilurilor de învăţare nr. 1

Pentru a completa acest chestionar, citiţi fiecare frază cu atenţie şi analizaţi dacă vi se aplică şi
dumneavoastră. Pe linia din faţa fiecărei propoziţii, indicaţi dacă propoziţia nu vi se aplică niciodată
(1), vi se aplică câteodată (2), sau vi se aplică des (3). Răspundeţi la toate întrebările din toate
secţiunile chestionarului.

Stilul preferat: Vizual

1. _____ Îmi place să mâzgălesc, chiar şi notiţele mele includ multe desene şi săgeţi.
2. _____ Îmi aduc aminte ceva mult mai uşor dacă notez.
3. _____ Mă rătăcesc dacă cineva îmi explică cum să ajung undeva şi nu îmi notez indicaţiile.
4. _____ Când încerc să-mi amintesc un număr de telefon, sau altă informaţie nouă, mă ajută să mă gândesc la
imaginea lui.
5. _____ Dacă dau un test, pot să „văd” clar pagina din manual unde găsesc răspunsul.
6. _____ Mă ajută să mă uit la cineva atunci când vorbesc cu persoana respectivă pentru amă putea concentra.
7. _____ Am urmat terapie logopedică.
8. _____ Îmi este greu să înţeleg ce spune o persoană dacă se vorbeşte în jurul meu sau dacă este muzică pe fundal.
9. _____ Îmi este greu să înţeleg glumele când mi se relatează.
10. ____ Îmi este mai uşor să lucrez în linişte.

Total Vizual _____

Stilul preferat: Auditiv

1. _____ Nu mi se pare că ceea ce scriu este îngrijit. Lucrările mele au multe ştersături şi cuvinte tăiate.
2. _____ Mă ajută să urmăresc cu degetul când citesc.
3. _____ Lucrările cu scris foarte mic, cu pete şi ştersături sau copii proaste sunt foarte greu de citit pentru mine.
4. _____ Înţeleg mai uşor când mi se spune ceva decât când încerc să citesc.
5. _____ Îmi amintesc mai uşor informaţii care mi se spun decât cele citite sau văzute.
6. _____ Scrisul mi se pare obositor. Scriu mult prea apăsat.
7. _____ Ochii îmi obosesc uşor chiar dacă doctorul îmi spune că nu am probleme cu ochii.
8. _____ Când citesc confund cuvintele care se scriu asemămător, cum ar fi „bar” şi „dar” sau „scop” şi „stop”.
9. _____ Îmi este greu să citesc scrisul de mână al altora.
10. ____ Dacă aş putea alege cum să învăţ informaţii noi, citindu-le sau asistând la un curs, aş prefera să ascult decât să
citesc.
Total Auditiv

41
 Stilul preferat: Kinestezic
1. _____ Nu îmi place să citesc instrucţiuni, prefer să fac direct.
2. _____ Învăţ cel mai bine când mi se arată cum să fac ceva şi mi se dă ocazia să fac.
3. _____ Studiul la birou nu este pentru mine.
4. _____ Tind să abordez rezolvarea problemelor prin metoda încercare şi eroare decât prin metoda pas cu pas.
5. _____ Înainte să urmez instrucţiunile mă ajută să văd pe cineva executând sarcina.
6. _____ Am nevoie de multe pauze în timp ce studiez.
7. _____ Nu mă pricep la a da explicaţii sau instrucţiuni orale.
8. _____ Nu mă rătăcesc uşor, nici chiar în medii necunoscute.
9. _____ Gândesc mai bine când am libertate de mişcare.
10. ____ Când nu îmi aduc aminte un anumit cuvânt gesticulez mult şi spun lucruri de genul „ştii tu cum îi zice” sau „ chestia
aia”.
Total Kinestezic_____

După ce toţi cei 30 de itemi au fost completaţi faceţi totalul pentru fiecare secţiune. Scorul
maxim pentru fiecare din cele 3 secţiuni este 30 şi minim 10. Stilul cu cel mai mare scor
indică modul preferat de învăţare al formabilului. Cu cât scorul este mai mare, cu atât
este mai mare preferinţa pentru acel mod de învăţare. Dacă o persoană are scoruri
ridicate la două secţiuni ale testului atunci are două stiluri preferate de învăţare. Dacă
scorurile sunt relativ egale la toate secţiunile, probabil că persoana nu are un stil preferat
de învăţare.

42
Stilul preferat de învăţare al unei persoane poate influenţa mult strategiile de învăţare
care vor fi eficace, ce sarcini vor fi dificile sau uşoare şi ce aranjamente ar trebui
făcute pentru el. Următoarele sugestii oferă câteva direcţii de explorare.

Un alt chestionar folosit pentru identificarea stilurilor de învăţare este următorul1:

Pentru a stabili preferinţele dumneavoastră de învăţare, apreciaţi evenimentele de

învăţare menţionate mai jos. Citiţi fiecare afirmaţie şi decideţi dacă sunteţi de acord cu
ea sau nu. Dacă sunteţi de acord, scrieţi litera corespunzătoare afirmaţiei respective în
harta literelor. În cazul în care nu sunteţi de acord cu afirmaţia, lăsaţi locul gol.
După ce aţi citit toate declaraţiile şi aţi decis cât de importante sunt pentru
dumneavoastră, reveniţi şi încercuiţi primele 10 afirmaţii pe care le consideraţi cele mai
importante.

1
Training of  trainers  Workshop  for  Technology  Transfer  in  Water  Supply  and  Sanitation:  the  Water  and  Sanitation  of 
Health (WASH) Project/ CEDPA/ Training Trainers 

43
___1. Formatorul prezintă participanţilor materiale care trebuie folosite.
___2 Formatorul va participa la exerciţii de învăţare împreună cu participanţii.
___3. Formatorul va proiecta toate activităţile de formare.
___4. Participanţii critică de multe ori activitatea altor participanţi cu sau fără facilitarea
formatorului.
___5. Participanţii şi facilitatorul împart responsabilitatea pentru materialele realizate.
___6. Participanţii efectuează învăţare auto-dirijată cu un minim de ghidaj din partea
formatorului.
___7. Rolul principal al formatorului este de a încuraja participanţii să continue lucrul în echipă, să
exploreze alternativele şi să tindă să îşi realizeze obiectivele proprii.
___8. Formatorul discută cu participanţii planul detaliat şi organizarea activităţilor de formare.
___9. Participanţii sunt încurajaţi să dezvolte modalităţi proprii de realizare a sarcinilor de lucru
chiar dacă aceasta ar determina schimbarea planului iniţial de lucru.
___10. Formatorul alege singur materialele pentru curs.
___11. Formatorul acceptă ideile participanţilor, chiar dacă nu este de acord cu ei.
___12. Participanţii împart responsabilitatea cu formatorul pentru adaptarea
activităţilor de formare la nevoile lor.
___13. Formatorul ştie mai puţin despre subiect decât unii participanţi.
___14. Formatorul permite participanţilorsă ia cele mai multe hotărâri pentru realizarea de
activităţi de formare de succes.
___15. Formatorul permite comentariile participanţilor referitoare la nevoile de formare şi
ţine cont de ele în îmbunătăţirea activităţilor de învăţare.
___16. Participanţii evaluează propriul progres pe parcursul formării.
___17. Formatorul permite participanţilor să hotărască alocarea duratelor pentru fiecare subiect al
formării.
___18. O parte semnificativă a formării estededicatăprelegerilor bine executate ale
formatorului şi demonstraţiilor făcute de el
___19. Se aşteaptă ca participanţii să conteste ideile formatorului.
___20. Participanţii comunică exact ce aşteptări au de la activitatea de formare.
___21. Formatorul nu ar trebui să asiste la grupurile mici de discuţii.
___22. Discuţiile sunt întotdeauna bine controlate pentru a rămâne în cadrul prestabilit.
___23. Intervenţiile de fond ale formatorului sunt rare deşi este specialist în domeniu.
___24. Formatorul îşi asumă întreaga responsabilitate pentru activităţile de învăţare.
___25. Participanţii vor fi rugaţi să ajute la proiectarea formării.

44
___26. Participanţii se bazează pe cunoştinţele formatorului pentru multe dintre
răspunsurile pe care le caută.
___27. Formatorulva evalua succesul cursului.
___28. Participanţii ar trebui să definească subiecte şi teme de discuţie în sesiunile de formare;
ei ar trebui să fie responsabili pentru căutarea de răspunsuri.Formatorul ar trebui numai să îi ajute
pe participanţi în acest proces.
___29. Fiecare participant, cu sprijinul formatorului, ar trebui să identifice beneficiile formării
pentru propria persoană, să îşi asume responsabilităţi în formare şi să le respecte.
___30. Participantul trebuie să decidă dacă un curs este sau nu benefic pentru el şi să
abandoneze formarea dacă nu s-a dovedit utilă.
BILANŢUL:

Numărul total de A___ Numărul total de B___ Numărul total de C___

Numărul total de A încercuiţi ___ Numărul total de B încercuiţi ___ Numărul total de C
încercuiţi ___

Harta literelor

45
Dacă s-au colectat mai mulţi ”A” atunci stilul de învăţare este dependent.

Mai mulţi ”B” înseamnă stil de învăţare colaborativ, iar mai mulţi ”C” înseamnă stil de
învăţare independent.

Literele încercuite pun în evidenţă coerenţa raţionamentelor (aceeaşi literă majoritară,

încercuită sau nu, indică un stil bine definit, iar litere majoritare diferite pun în
evidenţă faptul că stilul nu este clar definit ).

Interpretarea stilurilor de învăţare şi rolul pe care trebuie să îl aibă atât persoana care
învaţă cât şi profesorul/formatorul/tutorele:

În concluzie, specialiștii consideră că nu pot face aprecieri dacă un stil de învățare este
mai bun decât altul. Principalul aspect este că fiecare individ tinde să-și formeze, cu
timpul, un stil propriu de învățare, și pe care, practicându-l sistematic, se va găsi
într-o situație confortabilă.

46
V.VREI SĂ ÎNVEȚI EFICIENT?

Cum ai învăţat să mergi pe bicicletă? Cineva te-a ajutat la început şi apoi a trebuit ca
tu să exersezi. Poţi să înveţi cum să studiezi în acelaşi fel, sau măcar într-o manieră
asemănătoare.
Trebuie să deprinzi câteva abilităţi pentru învăţare iar apoi să le dezvolţi. Aceste
abilităţi te vor ajuta să înveţi mai usor şi să te descurci în acumularea de cunoștințe
noi.

Sfaturi practice pentru o învăţare eficientă

Iată aici câteva sfaturi pentru a învăţa eficient:

1. Fii atent în sala de cursuri !
2. Ia-ţi notiţe!
3. Pregăteşte-te din timp pentru teste şi proiecte !
4. Fragmentează temele pe bucăţele, îţi va fi mai uşor să le rezolvi !
5. Cere ajutor când ai nevoie !
6. Ai grijă să te odihneşti destul !

1. Fii atent în sala de cursuri!

Dacă vei fii atent în sala decursuri, noţiunile de bază vor fi fixate şi îţi va fi mai uşor să
înveţi.
Dacă îţi este greu să fii atent în sala de cursuri din cauza unui coleg gălăgios sau
pentru că nu vezi la tablă, încearcă să iţi găseşti un alt loc în sală. Dacă nu reuşeşti de
unul singur, discută cu formatorul care te va ajuta cu siguranţă.
2. Ia-ţi notiţe!
Nu ştii cum să iei notiţe? Începe prin a nota ceea ce scrie formatorul pe tablă. Notează
şi ceea ce formatorul menţionează că ar fi foarte important. Încearcă să scrii cât mai
inteligibil, astfel încât să-ţi poţi citi notiţele atunci când vei avea nevoie. De asemenea
este bine să-ţi organizezi notiţele în funcţie de materie şi subiect ca să-ţi fie cât mai
uşor să le găseşti.
3. Pregăteşte-te din timp pentru teste şi proiecte!
Nu aştepta până în ultimul moment ca să faci proiectul sau ca să te apuci de învăţat
pentru testul de a doua zi. Acest obicei este obositor şi nu-ţi permite să performezi. Cu

47
toţii amânăm lucrurile până în ultimul moment, însă aceasta nu este cea mai bună
metodă de a rezolva lucrurile. Cel mai bine este să planifici pe zile ce ai de făcut, astfel
încât să nu ai parte de surprize neplăcute în ultimul moment.
4. Fragmentează temele pe bucăţele, îţi va fi mai uşor să le rezolvi
Când ai foarte mult de învăţat sau când ai multe teme, îţi va fi mai simplu să le dai de
cap dacă le iei pe bucăţele. Aşa îţi va fi cel mai uşor.
5. Cere ajutor cand ai nevoie!
Nu poţi învăta eficient dacă nu înţelegi materia. Pune întrebări formatorului atunci
când nu înţelegi ceva. Dacă înveţi acasă şi ţi se pare că ai nevoie de ajutor, cere-l
chiar de la colegii tăi.
6. Ai grijă să te odihneşti destul!
Ai învăţat toată seara, dar simţi că nu ştii nimic. Nu panica! Creierul tău are nevoie de
timp pentru a procesa informaţiile pe care i le-ai dat. Încearcă să te odihneşti şi vei
vedea că nimic nu este mai bun decât un somn odihnitor. Dimineaţa vei avea mintea
mai limpede şi-ţi vei aminti totul cu uşurintă.

Și ... câțiva pași pentru o învățare eficientă:

 Să îți organizezi timpul.

Trebuie alternate perioadele de învăţare cu cele de relaxare.
Perioadele de învăţare trebuie astfel alese încât să fie cele optime pentru
învăţare şi să asigure continuitatea învăţării.
Trebuie ca în perioade limitate de timp să se realizeze o singură sarcină de
învăţare.
 Să îți planifici din timp materia pe care dorești să o înveţi.
Planul de învăţare trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte:
o obiectivele învăţării,
o volumul de învăţat,
o intervalul de timp în care trebuie să se realizeze învăţarea.
 Să folosești strategii alternative de învăţare.
Persoanele care învaţă trebuie să îşi descopere cel mai bun mod de a învăţa şi
să îşi perfecţioneze propriile tehnici de învăţare. Un prim pas în activitatea de

48
 învăţare constă în identificarea, în materialul care trebuie învăţat, a ceea ce este
cu adevărat necesar.
Un alt aspect care trebuie luat în considerare, este corelarea activităţilor de
învăţare cu obiectivele învăţării.
Activităţile de învăţare nu trebuie să se rezume la întelegere şi memorare. Este
foarte important ca cel care învaţă să dea semnificaţie învăţării, adică să înveţe
încercând să identifice legături între unităţi de învăţare şi între acestea şi diferite
situaţii din realitate/viaţă.
Este recomandabil ca învăţarea să se facă atât individual cât şi în echipă, pentru
că astfel se pot împărtăşi idei şi învăţarea se bazează pe sprijin reciproc.
Trebuie alese cele mai simple metode de învăţare, fără ca acestea să afecteze
rezultatele învăţării. De exemplu:
 să se evite sarcini de lucru inutile- de exemplu luarea excesivă de notiţe;
 folosirea în luarea notiţelor de prescurtări/abreviaţiuni.
 Să elimini factorii care îți pot distrage atenţia.
Trebuie creat un climat plăcut de învăţare şi trebuie avut în vedere ca:
o persoana care învaţă:
 să fie odihnită,
 să fie hidratată (aceasta ajută la conexiunile electrice din creier),
 să nu fie stresată,
 să se bucure de ceea ce învaţă - este
important ca ceea ce trebuie învăţat să fie
privit din unghiuri care să stimuleze
interesul pentru studiu;
o să nu existe factori externi perturbatori (telefon,
televizor etc.)
 Să stabilești obiective de învăţare de scurtă şi de
lungă durată.
Trebuie fixate termene pentru fiecare obiectiv. Dacă
pentru îndeplinirea aceluiaşi obiectiv se pot derula
acţiuni de învăţare diferite, pentru o bună planificare
trebuie reflectat la:
o întregul evantai de acţiuni de învăţare posibile;
o consecinţele fiecărei acţiuni;

49
 o varianta de acţiune cea mai potrivită.
Trebuie stabilite priorităţi în realizarea obiectivelor.
Pentru a se evita riscul conflictelor între diferite obiective personale este
necesară definirea tuturor nevoilor personale şi realizarea lor echilibrată.
 Să cauți şi să folosești informaţii din mai multe surse.
 Să te evaluezi singur pentru a vedea progresul.
Pentru a înregistra progresul şi pentru a remedia aspectele negative, cel care
învaţă trebuie să se evalueze singur în mod periodic. Pentru auto-evaluare
trebuie stabilite ţinte de realizare. Aceste ţinte trebuie să fie:
 strategice - "să asiste" pe cel care învaţă pentru relizarea propriilor
scopuri,
 măsurabile - să se poată identifica dacă au fost realizate sau nu,
 realizabile - stabilite în corelaţie cu posibilităţile fizice şi psihice ale celui
care învaţă,
 realiste - potrivite pentru circumstanţele date,
 corelate cu perioade bine determinate de timp,
 flexibile - să poată să fie schimbate dacă circumstanţele se schimbă.
 Să ceri ajutor de câte ori este nevoie.
 Să te concentrezi pe conţinuturi care îți plac cel mai mult.
 Să sărbătorești reuşitele.

50
VI. CE TREBUIE SĂ ȘTIU PENTRU OCUPAȚIA DE ,,INSTALATOR APĂ CANAL” ?

Rezultatele învăţării persoanelor care doresc să activeze ca ,,Instalator apă

canal”trebuie să fie corelate cu cele conţinute în standardul ocupaţional/standardul de
pregătire profesională. Aceste rezultate pot fi obţinute în mod optim prin proiectarea şi
realizarea unui plan coerent de dezvoltare personală.

Planul de dezvoltare personală este absolut necesar chiar dacă persoanele interesate
participă la un curs de formare în vederea dobândirii competențelor specific ocupației
,,Instalator apă canal” (care conform cerinţelor din standardul ocupaţional/
standardul de pregătire profesională trebuie să aibă o durată de 720 de ore, dintre
care 240 ore sunt alocate pregătirii teoretice, iar 480 ore sunt alocate pregătirii
practice). Aceasta deoarece, după cum s-a precizat în capitolele anterioare, fiecare
persoană are un stil propriu de învăţare, porneşte de la nişte condiţii preliminare
specific (cunoştinţe, abilităţi, atitudini, valori) şi de la niveluri de dezvoltare
intelectuală diferite şi, în plus, ceea ce se învaţă în 720 de ore la un curs nu este
suficient pentru a acumula toate cunoştinţele şi a se dezvolta toate abilităţile necesare
practicării cu succes a acestei ocupaţii.
Pentru realizarea planului personal de dezvoltare trebuie pornit de la:
 analiza atentă a standardului ocupaţional pentru a identifica atât sarcinile pe
care le are în fişa postului un ,,Instalator apă canal”, cât şi competenţele pe
care trebuie să şi le dezvolte - cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori;
 auto-evaluare, pentru a se identifica ce cunoştinţe şi abilităţi sunt
deţinute/dezvoltate de cel care doreşte să înveţe (pentru a se identifica punctul
de pornire în procesul de învăţare);
 identificarea stilului personal de învăţare; această acţiune este absolut necesară
pentru a proiecta în mod optim o combinaţie de activităţi de învăţare
recomandabile pentru stilul identificat şi activităţi de învăţare specifice altor
stiluri de învăţare (care să îl scoată pe cel care învaţă din zona de confort şi
astfel să se evite sau să se diminueze faza a treia a procesului de învăţare
(stagnarea relativă - scăderea interesului pentru învăţare din cauza familiarizării
cu materialul învăţat).
Identificarea nevoiler de învăţare permite trecerea la următorii paşi în dezvoltarea
planului personal de învăţare:
 Stabilirea obiectivelor de învăţare;

51
  Fixarea termenelor de realizare pentru fiecare obiectiv. Dacă pentru îndeplinirea
aceluiaşi obiectiv se pot derula acţiuni diferite, pentru o bună planificare trebuie
reflectat la:
o întregul evantai de acţiuni posibile;
o consecinţele fiecărei acţiuni;
o variante de acţiune cea mai potrivită;
 Definirea priorităţilor în realizarea obiectivelor.
Pentru a stabili ce trebuie ştiut şi învăţat pentru ocupaţia de ,,Instalator apă canal”
trebuie citite în corelaţie sarcinile de lucru şi unităţile de competenţe care contribuie la
realizarea sarcinilor de lucru;
 trebuie diferenţiate fin şase etape ale procesului de învăţare, etape care vizează
structurarea operaţiilor mentale:
o percepţie,
o interiorizare,
o construie de structure mentale,
o transpunere în limbaj,
o acomodare internă, adaptare externă.
Acestora le corespund categorii de competenţe organizate în jurul câtorva verbe
definitorii:
 Receptare, care poate fi concretizată prin următoarele concepte operaţionale:
o identificarea de termeni, relaţii, procese,
o observarea unor fenomene, procese,
o perceperea unor relaţii, conexiuni,
o nominalizarea unor concepte,
o culegerea de date din surse variate,
o definirea unor concepte.
 Prelucrarea primară a datelor/informaţiilor, care poate fi concretizată prin
următoarele concepte operaţionale:
o compararea unor date, stabilirea unor relaţii,
o calcularea unor rezultate parţiale,
o clasificarea de date,
o reprezentarea unor date,
o sortarea-diferenţierea/discriminarea,
o investigarea, descoperirea, explorarea,
o experimentarea.

52
 Algoritmizare, care poate fi concretizată prin următoarele concepte
operaţionale:
o reducerea la o schemă sau la un model,
o anticiparea unor rezultate,
o reprezentarea datelor,
o remarcarea unor invarianţi,
o rezolvarea de probleme prin modelare şi algoritmizare.
 Exprimarea, care poate fi concretizată prin următoarele concepte operaţionale:
o descrierea unor stări, sisteme, procese, fenomene,
o generarea de idei,
o argumentarea unor enunţuri,
o demonstrarea.
 Prelucrarea secundară a rezultatelor, care poate fi concretizată prin următoarele
concepte operaţionale:
o compararea unor rezultate, date de ieşire, concluzii,
o calcularea, evaluarea unor rezultate,
o interpretarea rezultatelor,
o analiza de situaţii,
o elaborarea de strategii,
o relaţionarea între diferite tipuri de reprezentări, între reprezentare şi
obiect.
 Transferul, care poate fi concretizat prin următoarele concepte operaţionale:
o aplicarea,
o generalizarea şi particularizarea,
o integrarea,
o verificarea,
o optimizarea,
o transpunerea,
o negocierea,
o realizarea de conexiuni,
o adaptarea şi adecvarea la context.

Legătura între operaţiile mentale, categoriile de competenţe şi activităţile de

învăţare prin care pot fi declanşate operaţiile mentale şi dezvoltate
competenţele este prezentată în figura următoare.
53
Sarcinile de lucru ale ,,Instalatorului apă canal” vizează, în principal aspecte legate de:
 Organizarea locului de muncă prin aprovizionarea locului de muncă cu mijloacele
de muncă necesare și prin organizarea spațiului propriu de lucru;

54
  Aplicarea prevedrilor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă și în
domeniul situațiilor de urgență;
 Întreținerea echipamentelor de lucru;
 Asigurarea calității lucrărilor executate;
 Aplicarea normelor de protecția mediului;
 Montarea rețelelor exterioare de canalizare prin parcurgerea etapelor:
pregătirea operațiilor de execuție și montaj, amenajarea traseelor conductelor
de canalizare, montarea instalațiilor interioare de canalizare, realizarea
îmbinărilor, verificarea montajului efectuat;
 Montarea rețelelor exterioare de alimentare cu apă prin parcurgerea etapelor:
pregătirea operațiilor de execuție și montaj, montarea rețelelor exterioare de
alimentare cu apă, realizarea îmbinărilor, realizarea branșamentelor, verificarea
montajului executat;
 Montarea utilajelor, echipamentelor și accesoriilor folosite în rețelele de
alimentare cu apă/canalizare prin: pregătirea operațiilor de montaj și a locului
de amplasare al utilajelor, echipamentelor și accesoriilor; montarea accesoriilor,
echipamentelor și utilajelor; realizarea îmbinărilor și racordurilor; verificarea
montajului executat;
 Întreținerea rețelelor de alimentare cu apă și canalizare;
 Remedierea defecțiunilor și/sau avariilor apărute la rețelele de alimentare cu
apă/canalizare;
 Aplicarea normelor de protecția muncii, de prevenire și stingere a incendiilor;
 Comunicarea la locul de muncă;
 Desfășurarea activității în echipă.

Pentru realizarea acestor sarcini trebuie învăţat, iar învăţarea nu poate fi eficientă
dacă nu se ţine cont de ceea ce s-a prezentat în acest ghid cu privire la învăţarea
eficientă şi la competenţa cheie a învăţa să înveţi. Cu privire la conţinutul învăţării
informaţiile trebuie preluate din standardul ocupaţional pentru ,,Instalator apă canal”.

În standardul ocupaţional, pe lângă competenţa cheie A învăţa să înveţi mai sunt

prevăzute şi competenţele cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii:

 Comunicare în limba română,

 Competență matematică și competențe de bază în știință și tehnologie,
 A învăța să înveți.

Acestor competenţe le sunt adăugate tot sub denumirea de competenţe cheie şi

Competenţe sociale şi civice.

55
Competenţele civice înzestrează individul pentru a participa în mod activ la viaţa civilă,
bazată pe cunoaşterea conceptelor şi structurilor sociale şi politice, şi pe angajarea la o
participare democratică şi activă şi constau în:
 înţelegerea cu privire la cum pot indivizii să-şi asigure sănătatea mintală şi fizică
optimă, incluzând resurse pentru sine, pentru propria familie şi pentru mediul
social;
 cunoştinţe despre cum poate să contribuie la toate acestea un stil de viaţă
sănătos;
 capacitatea de a:
o comunica în mod constructiv în diferite medii,
o arăta toleranţă,
o exprima şi înţelege diferite puncte de vedere,
o negocia cu abilitate pentru a produce încredere,
o gestiona situaţiile de stres şi frustrare,
o distinge diferenţa între sferele personale şi profesionale.
 respectul pentru alţii.
Competenţele civice se bazează pe:
 cunoaşterea conceptelor de:
o democraţie,
o justiţie,
o egalitate,
o cetăţenie,
o drepturi civile,
aşa cum sunt ele exprimate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene şi în declaraţii internaţionale şi cum sunt aplicate de către diferite
instituţii la nivel local, regional, naţional în Europa şi la nivele internaţionale.
 cunoştinţe despre:
 evenimente contemporane,
 structurile Uniunii Europene,
 principale obiective şi valori naţionale şi europene.
Deprinderile pentru competenţele civice se raportează la capacitatea de a se angaja
efectiv împreună cu alţii în domeniu public şi activităţi în comun, precum şi luare de
decizii la toate nivelurile, de la local, la nivel naţional şi european, în special prin vot.
Respectul total pentru drepturile omului incluzând egalitatea drept bază pentru
democraţie, apreciere şi înţelegere a diferenţelor dintre sisteme de valori ale diferitelor
religii şi grupări etnice, pune bazele unei atitudini pozitive.

Pe lângă competenţele cheie, standardul ocupaţional pentru ,,Instalatorul apă canal”

conţine unități de competenţe generale şi unități de competențe specifice:

56
Competențe generale Competențe specifice

Aplicarea prevederilor legale referitoare la Montarea reţelelor exterioare de

SSM şi în domeniul situaţiilor de urgenţă canalizare

Aplicarea normelor de protecţie a mediului Montarea reţelelor exterioare de

alimentare cu apă

Asigurarea calităţii lucrărilor executare Montarea utilajelor, echipamentelor şi

accesoriilor folosite în rețelele de
alimentare cu apă/canalizare

Întreţinerea echipamentelor de lucru Întreţinerea reţelelor de alimentare cu apă

şi canalizare

Organizarea locului de muncă Remedierea defecţiunilor şi/sau avariilor

apărute la reţelele de distribuţie apă şi
canalizare

Fiecare dintre aceste unități de competențe este caracterizată printr-o descriere și este
compusă din elemente de competență. De asemenea, sunt prezentate criterii de
realizare din punct de vedere al deprinderilor practice necesare, al cunoștințelor
necesare, precum și al atitudinilor necesare. Fiecare unitate de competență este
însoțită de o enumerare a gamei de variabile, precum și tehnici de evaluare
recomandate.

 Unitatea de competențe generală (Aplicarea prevederilor legale referitoare

la sǎnǎtatea şi securitatea în muncǎ şi în domeniul situaţiilor de urgenţă)
cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare executantului, în vederea aplicării
corecte a prevederilor legale, referitoare la sănătatea, securitatea în muncă şi situaţiile
de urgenţă, în scopul evitării producerii accidentelor, acordǎrii de prim ajutor şi
intervenţiei în cazul situaţiilor de urgenţă.
Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de
competență:

1.Identifică riscurile în muncă.

2.Aplică prevederile legale referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă;
3.Aplică prevederile legale referitoare la situaţiile de urgenţă;
4.Intervine în caz de accident.
Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

57
-Însuşirea normelor referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă, pe teme specifice
locului de muncă;
-Utililizarea echipamentului de lucru şi protecţie, specific activităţilor de la locul de
muncă;
-Verificarea mijloacelor de protecţie şi de intervenţie, în ceea ce priveşte starea lor
tehnică şi modul de păstrare, conform cu recomandările producătorului şi adecvat
procedurilor de lucru specifice.
-Identificarea și analizarea situaţiilor de pericol, în scopul eliminării imediate.
-Raportarea situaţiilor de pericol, care nu pot fi eliminate imediat, persoanelor abilitate
în luarea deciziilor.
-Identificarea factorilor de risc în funcţie de particularităţile locului de muncă.
-Raportarea factorilor de risc pe cale oralǎ sau scrisǎ, conform procedurilor interne.
-Înlǎturarea factorilor de risc cu responsabilitate, conform reglementǎrilor în vigoare.
-Semnalarea accidentului, cu promptitudine personalului specializat şi serviciilor de
urgenţă.
-Aplicarea măsurilor de evacuare, în situaţii de urgenţă, respectând procedurile
specifice.
-Aplicarea măsurilor de prim ajutor în funcţie de tipul accidentului.

Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au

cunoștințe referitoare la:

- norme de sănătatea și securitatea în muncă, de protecţie a mediului şi pentru situaţii

de urgenţă;
- legislaţie şi proceduri de lucru specifice locului de muncă;
- specificul locului de muncă.

Atitudinile necesare sunt:

-atenția cu care sunt identificate situațiile de pericol;

-responsabilitatea raportării cu promptitudine persoanelor abilitate a situațiilor de
pericol, care nu pot fi eliminate imediat;
-responsabilitatea raportării factorilor de risc;
-responsabilitatea înlăturării factorilor de risc;
-contactarea imediată a personalului specializat şi a serviciilor de urgenţă, în caz de
accident;
-aplicarea măsurilor de prim ajutor cu promptitudine şi responsabilitate, cu antrenarea
întregii echipe.

Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

58
Riscuri: pericol de lovire, surpări de teren, cădere de la înălţime, pericol de alunecare,
tăiere cu scule şi unelte conţinând părţi metalice/ascuţite, pericol de cădere de
materiale şi obiecte de la înalţime, etc.
Factori de risc referitori la: sarcina de muncă, executant, mediul de muncă, procesul
tehnologic, temperatură, zgomote, etc.
Situaţii de urgenţă: incendii, cutremure, inundaţii, explozii, alunecări de pământ,
etc.
Aspecte relevante: fronturi de lucru existente şi tipurile de activităţilor desfăşurate,
modalitatea de organizare a activităţilor, punctele de descărcare a materialelor de
construcţie, existenţa şi repartizarea căilor de acces, numărul de participanţi în
procesul de muncă şi distribuirea pe posturi de lucru, condiţiile de lucru, etc.
Mijloace de semnalizare: permanentă (panouri, culori de securitate, etichete),
ocazională (semnale luminoase, acustice, comunicarea verbală pentru atenţionarea
asupra unor evenimente periculoase, evacuare de urgenţă, etc.)
Echipamente: tehnic, individual de lucru, individual de protecţie.
Instructaje periodice: zilnice, lunare sau la intervale stabilite prin instrucţiuni proprii
în funcţie de specificul condiţiilor de lucru.
Persoane abilitate: şef de şantier, maistru, şef de echipă, coordonatori SSM şi
responsabil situaţii de urgenţă, etc.
Servicii de urgenţă: ambulanţă, pompieri, protecţie civilă, etc.
Modalităţi de intervenţie: îndepărtarea accidentaţilor din zona periculoasă,
degajarea frontului pentru eliberarea accidentaţilor prinşi sub derâmături, anunţarea
operativă a persoanelor abilitate, etc.
Tipuri de accidente: traumatisme mecanice (loviri, răniri, fracturi, caderi de la
înălţime), electrocutare, arsuri, intoxicaţii cu gaze, probleme respiratorii, etc.
Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență
sunt menționate:
-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

 Unitatea de competențe generală (Aplicarea normelor de protecție a

mediului) cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare executantului, în vederea
aplicării corecte a normelor de protecţie a mediului, în scopul diminuǎrii riscurilor de
mediu, precum şi a consumului de resurse natural.

59
Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de
competență:

1. Aplică normele de protecție a mediului;

2. Acţioneazǎ pentru diminuarea riscurilor de mediu;
3. Acţioneazǎ pentru diminuarea consumului de resurse naturale.
Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

- Identificarea corectă a problemelor de mediu, asociate activităților desfășurate, în

vederea aplicării normelor de protecţie.
- Însușirea normelor de protecţie a mediului, prin instructaje periodice pe tot parcursul
executării lucrărilor.
- Aplicarea normelor de protecţie a mediului, evitându-se impactul nociv asupra
mediului înconjurător zonei de lucru.
- Aplicarea de proceduri de recuperare a materialelor refolosibile în mod adecvat
specificului activităţilor derulate.
- Manipularea și depozitarea reziduurilor rezultate din activităţile de pe locul de muncă,
conform procedurilor interne, fără afectarea mediului înconjurător.
- Aplicarea de măsuri reparatorii a mediului înconjurător, în conformitate cu
procedurile de urgenţă şi legislaţia în vigoare.
- Aplicarea de măsuri reparatorii, evitând agravarea situaţiei deja create.
- Utilizarea resurselor naturale se face judicios.
- Diminuarea pierderilor de resurse naturale, conform procedurilor specifice.

Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au

cunoștințe referitoare la:
- norme specific de protecție a mediului;
- legislaţie şi proceduri interne de urgență, secifice;
- particularitățile locului de muncă.

Atitudinile necesare sunt:

- atenția cu care sunt identificate problemele de mediu associate activităților care sunt
desfășurate;
-responsabilitatea anunțării cu promptitudine, persoanelor abilitate, a eventualelor
riscuri ce pot afecta factorii de mediu de la locul de muncă și vecinătăți;
- aplicarea de măsuri reparatorii cu promptitudine.
- identificarea situaţiilor în care se pot produce pierderi, necontrolate de resurse
natural.
Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

60
- Documentaţie de referinţǎ: legea protecţiei mediului, norme de protecţia mediului,
regulament de ordine interioarǎ (ROI), fişa postului, plan prevenire şi protecţie,
proceduri interne specifice locului de muncǎ, tematicǎ instruiri etc.
- Factori de mediu: apǎ, aer, sol, specii şi habitate naturale.
- Riscuri: poluarea apei, aerului, solului, degradarea biodiversitǎţii etc.
- Factori de risc ce acţioneazǎ asupra mediului:
-chimici: substanţe toxice, corozive, inflamabile;
-mecanici: vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice; mişcǎri funcţionale ale
echipamentelor; deplasǎri ale mijloacelor de producţie sub efectul gravitaţiei (
alunecare, rostogolire, rǎsturnare etc. );
-termici;
- electrici;
- biologici;
- radiaţii;
- expunere la gaze (inflamabile, explozive);
- alţi factori de risc ai mediului: lucrări în subteran, lucrări în mediul acvatic,
lucrări în mediul subacvatic, în mediu mlăştinos, în mediu aerian, lucrări care implică
expunerea la pulberi în suspensie în aer, lucrări care implică expunerea la aerosoli
caustici, toxici.
- Instructaje periodice: zilnice, lunare sau la intervale stabilite prin instrucţiuni
proprii în funcţie de specificul condiţiilor de lucru.
- Persoane abilitate: şef de şantier, maistru, şef de echipă, responsabili de mediu,
pompieri, salvatori la locul de muncă, etc. Servicii abilitate: pompieri, protecţie civilă,
etc.
- Resurse naturale: apă, gaze, ţiţei, solul, resurse energetice, etc.

Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență

sunt menționate:

-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

 Unitatea de competențe generală (Asigurarea calității lucrărilor executate)

cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare executantului pentru asigurarea
cerinţelor de calitate ale lucrărilor executate, verificarea atentă a rezultatului
activităţilor desfăşurate şi remedierea promptă a eventualelor deficienţe constatate..
Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de
competență:

61
1. Identifică cerinţele de calitate specifice;
2. Aplicǎ procedurile tehnice de asigurare a calităţii;
3. Verificǎ lucrările executate din punct de vedere calitativ;
4. Remediazǎ deficiențele constatate.
Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

- Identificarea cerinţelor de calitate, prin studierea prevederilor referitoare la calitatea

lucrărilor, din documentaţia tehnică.
- Identificarea cerinţelor de calitate, pe baza indicaţiilor din fişele tehnologice,
desenului de execuţie şi procedurilor / planurilor de control.
- Identificarea cerinţelor de calitate, conform normelor privind abaterile şi toleranţele
admisibile la operaţiile tehnologice de execuţie.
- Aplicarea procedurilor tehnice de asigurare a calităţii, în funcţie de tipul lucrării de
executat.
- Aplicarea procedurilor tehnice de asigurare a calităţii, pe întreaga derulare a
lucrărilor, în vederea asigurării cerinţelor de calitate specifice acestora.
- Aplicarea procedurilor tehnice de asigurare a calităţii lucrărilor, respectând precizările
din documentaţia tehnică specifică.
- Verificarea calităţii lucrărilor executate.
- Verificarea caracteristicilor tehnice ale lucrărilor realizate, prin compararea calităţii
execuţiei cu cerinţele de calitate impuse de tehnologia de execuţie şi normele de
calitate specifice.
- Verificarea prin aplicarea metodelor adecvate tipului de lucrare executată şi
caracteristicilor tehnice urmărite.
- Verificarea calităţii lucrărilor executate, utilizând corect dispozitivele şi verificatoarele
specifice necesare.
- Remedierea eventualelor defecte constatate, pe parcursul derulării lucrărilor.
- Eliminarea defectelor identifciate, prin depistarea şi înlăturarea cauzelor care le
generează.
Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au
cunoștințe referitoare la:

- Criterii şi reglementări naţionale, standarde tehnice;

- Metode standard de asigurare a calităţii
- Proceduri de lucru, proceduri de control, tehnologie de lucru etc.
- Desen tehnic
- Tehnologii de execuţie
- Tehnologii de control.
Atitudinile necesare sunt:

62
- Responsabilitatea identificării cerinţelor de calitate.
- Responsabilitatea aplicării procedurilor tehnice de asigurare a calităţii.
- Responsabilitatea verificării calităţii lucrărilor executate.
- Asumarea verificării calităţii lucrărilor.
- Remediarea cu responsabilitate a eventualelor defecte constatate.

Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

Cerinţe de calitate conform instrucţiunilor de lucru, fişelor tehnologice, caietelor de

sarcini, normelor interne, criteriilor şi reglementărilor naţionale, standardelor tehnice.
Deficienţe posibile: neetanşeităţi ale instalaţiilor, montare incorectă a elementelor
de susţinere, front instabil, dimensiuni incorecte, neplaneitate, dezaliniere, defecte
apărute în urma montajul, etc.
Metode de verificare a calităţii execuţiei: vizual, măsurare, verificare cu AMC-uri
şi SDV-uri adecvate fiecărui tip de lucrare. Scule şi echipamente pentru
controlul/verificarea calităţii lucrărilor efectuate: dreptar, ruletă, metru liniar, aparat
de trasat cu laser, nivelă cu bulă de aer, fir cu plumb, furtun de nivel, compresor,
manometru, etc.
Cauze care generează deficienţe: materiale necorespunzătoare, nerespectarea
tehnologiei de lucru, nerestectarea teţetelor de preparare pentru betoane, diverse
erori umane etc.
Caracteristici tehnice ale lucrărilor: poziţia/înclinarea/distanţă dintre găurile ce
urmează a fi perforate/forate, stabilitatea şi rezistenţa elementelor de susţinere,
dimensiunile, orizontalitatea, planeitatea, verticalitatea pentru lucrările de zidărie, etc.
Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență
sunt menționate:

-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

 Unitatea de competențe generală (Întreținerea echipamentelor de lucru)

cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare, pentru verificarea stării echipamentului
de lucru, aplicarea procedurilor de întreţinere şi informarea asupra defectării acestuia,
în vederea asigurării funcţionării la parametrii normali.
Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de
competență:

1. Verifică starea de funcţionare a echipamentului de lucru;

63
2. Aplică procedurile de întreţinere a echipamentului de lucru;
3. Informează asupra deteriorării/ defectării echipamentului de lucru.
Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

-Verificarea zilnică a stării echipamentului de lucru, conform instrucţiunilor proprii sau

procedurilor specifice.
-Oprirea echipamentului de lucru, dacă se constată o stare de funcţionare
necorespunzătoare, conform procedurilor specifice.
-Remedierea deficienţelor minore pentru scurtarea timpului de staţionare, conform
atribuţiilor ce îi revin operatorului echipamentului de lucru.
-Înlocuirea/Repararea echipamentelor de lucru defecte conform procedurilor specifice.
-Aplicarea procedurilor de întreţinere, pentru menţinerea duratei normale de lucru a
echipamentelor, conform procedurilor specifice.
-Aplicarea procedurilor de întreţinere în condiţii de siguranţă, într-un mod adecvat, în
funcţie de tipul echipamentului .
-Aplicarea procedurilor de întreţinere, în conformitate cu instrucţiunile proprii de
exploatare şi întreţinere.
-Informarea asupra deteriorării/ defectării echipamentului de lucru, pentru asigurarea
continuităţii procesului de muncă.
-Informarea asupra defectării echipamentului de lucru persoanelor abilitate, conform
reglementărilor interne de la locul de muncă.
-Informarea privind starea echipamentului.
Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au
cunoștințe referitoare la:

- Utilaje de bază folosite in activităţile specifice, parametrii, instrucţiuni de exploatare;

- SDV – uri de bază folosite in activităţile specifice.
Atitudinile necesare sunt:
-Asumarea activității de oprire a echipamentului de lucru, dacă se constată o stare de
funcţionare necorespunzătoare.
-Responsabilitatea remedierii deficienţelor minore.
-Selectarea cun responsabilitatea a echipamentelor de lucru defecte în vederea
înlocuirii / reparării.
-Responsabilitatea aplicării procedurilor de întreţinere.
-Promptitudinea informării asupra deteriorării/ defectării echipamentului de lucru.
-Comunicarea informaţiilor privind starea echipamentului pe cale orală sau scrisă,
către persoanele abilitate.
Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

-Echipamente de lucru: utilaje, instalaţii, aparate, scule, dispozitive, verificatoare, etc.

64
-Starea echipamentului de lucru: număr, integritate, funcţionare, grad de uzură,
diverse defecte constatate sau alte disfuncţionalităţi etc.
-Documentaţia tehnicǎ: cărţi tehnice, instrucţiuni de exploatare, instrucţiuni de
întreţinere, parametrii de funcţionare, fişe de reglaj, fişe tehnologice, proceduri interne
de calitate, întreţinere, manipulare şi depozitare SDV-uri, etc.
-Proceduri de întreţinere: curăţire uscată, frecare cu peria, ascuţire, reparare, ungere,
etc.
-Materiale pentru întreţinere: lavete, perii, mături, produse de curǎţare - degresare,
vaselină, uleiuri, etc.

Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență

sunt menționate:

-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

 Unitatea de competențe specifică (Montarea rețelelor exterioare de

canalizare) cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare pregătirii operaţiilor de
execuţie şi montaj ale reţelelor exterioare de canalizare, montării şi a realizării
îmbinărilor acestora şi a branşamentelor, precum şi verificării montajului executat.
Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de
competență:
1. Pregăteşte operaţiile de execuţie şi montaj;
2. Amenajează traseele conductelor de canalizare;
3. Montează instalaţiile interioare de canalizare;
4. Realizează îmbinări
5. Verifică montajul efectuat

Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

-Identificarea, verificarea conformității cu specificațiile tehnice a componentelor
instalațiilor ;
-Alegerea AMC-urilor și SDV-urilor în corelare cu natura lucrărilor de executat;
-Identificarea și marcarea corespunzătoare a traseelor conductelor de canalizare în
conformitate cu planurile de amplasament;
-Realizarea orificiilor pentru trecerile prin planşee şi ziduri ale conductelor;
-Amenajarea și montarea sifoanelor de pardoseală;

65
-Montarea elementelor de prindere pe traseul conductelor şi ramificaţiilor pentru a
asigura o fixare şi rigidizare a acestora;
-Pozarea coloanelor de scurgere pe traseele marcate conform documentaţiei de
montaj;
-Trecerea conductelor prin planşee şi ziduri se efectuează, prin orificiile special
executate, acestea fiind izolate, în locurile de trecere, cu materiale speciale.
-Executarea operaţiilor de montaj a tuburilor, elementelor de ramificaţie şi a pieselor
de legătură, în conformitate cu documentaţia de execuţie sau fişa tehnologică;
-Executarea legăturilor între coloanele de scurgere şi locul de montaj al obiectelor
sanitare, cu conducte din materiale recomadate în proiect, folosind piese de legătură
sau prin deformare la cald;
-Îmbinarea atentă a componentelor instalaţiilor, utilizând tehnologia de îmbinare
indicată în documentaţia de montaj sau fişa tehnologică;
-Realizarea îmbinărilor componentelor, folosind materiale şi piese adecvate pentru a
asigura o bună etanşeitate a acestora;
-Realizarea îmbinărilor, respectând standardele de calitate, pentru a preveni eventuale
scăpări de fluid;
-Verificarea montajului efectuat;
-Spălarea conductelor prin umplerea cu apă a sistemului şi evacuarea rapidă a
acesteia;
-Verificarea, cu atenţie, vizual sau cu AMC+ri adecvate, a etanşeității la îmbinările
dintre conducte şi ramificaţii.
-Măsurarea și verificarea pantelor conductelor de legătură, pentru a asigura o scurgere
corespunzătoare a apelor uzate.
-Remedierea pe poziție a neetanşeităţilor şi/sau a abaterilor mecanice constatate şi
înscrierea acestora în procesul verbal de lucrări ascunse;
-Raportarea, superiorului ierarhic, a deficienţelor ce nu pot fi remediate.

Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au

cunoștințe referitoare la:

-componentele reţelelor exterioare de canalizare,

-metode de manevrare a componentelor şi materialelor rețelelor exterioare de
canalizare,
-AMC-uri şi SDV-uri specific e montării rețelelor de canalizare,
-operațiile de măsurare şi debitare a conductelor de canalizare,
-procesul tehnologic de pozare, montare, prindere și izolare a conductelor ce compun
rețelele exterioare de canalizare,
-tehnologii de îmbinare a conductelor, pieselor de legătură şi elementelor de
ramificaţie,

66
-procesul de montaj al elementelor de record, între conducta exterioară de alimentare
şi instalaţia interioară şi/sau între două conducte exterioare, dar și a accesoriilor,
-metodele specifice testului de etanşeitate,
-măsurări şi verificări ale pantelor conductelor de legătură,
-metode de remediere pe poziţie a defecţiunilor constatate.

Atitudinile necesare sunt:

- Atenţie,
-Spirit de echipă,
-Comunicare eficace cu colegii de echipa şi cu superiorii,
-Profesionalism,
-Asumarea responsabilităţii,
-Seriozitate,
-Rigurozitate,
-Acurateţe,
-Exactitate.

Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

-Componentele reţelelor de canalizare: conducte gravitaţionale, piese de legătură,

cămine, camere deversoare, guri de scurgere, staţii pompare,conducte sub presiune. -
-Materiale pentru reţelele de canalizare:conducte (PVC, HDPE, GRP, beton, gresie
ceramică), table, profile metalice, garnituri elastromerice, manşoane, vane, coliere,
mufe de îmbinare, clapete, robineţi, debitmetre, rigole prefabricate, etc.
-Elemente de prindere/fixare: bride, suporţi, console, coliere, etc. Materiale speciale
de izolare: vată minerală, carton bituminos, plasă rabiţ, sârmă, cochilii din vată
minerală sau polistiren.
-Elemente de ramificaţie: cruce, teuri
-Piese de legătură/racord: mufe, coturi, ramificaţii, reducţii
-Tehnologii de îmbinare: cap la cap prin sudare, cu manşaone, prin mufare, prin flaşe,
compresiune etc.
-Locul de montaj al branşamentului: cămin
-Accesorii: clapete, robineţi, etc AMC-uri, SDV-uri: subler, ruletă, ciocan, patent, fir cu
plumb, şurubelniţă, chei simple şi reglabile, nivelă, compresor, chei dinamometrice,
flex, fierastrău, termometre, manometre, pompă de probă, tirfor, etc.
-Metode specifice testului de etanşeitate: cu aer sub presiune sau apă.

Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență

sunt menționate:

67
-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

 Unitatea de competențe specifică (Montarea rețelelor exterioare de

alimentare cu apă) cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare pregătirii
operaţiilor de execuţie şi montaj ale reţelelor exterioare de alimentare cu apă, montării
acestora, realizării îmbinărilor şi branşamentelor, precum şi cunoştinţele şi deprinderile
necesare verificării corectitudinii montajului executat în vederea funcţionării acestuia în
condiţii de siguranţă la parametrii normali.
Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de
competență:
1. Pregăteşte operaţiunile de execuţie şi montaj;
2. Montează reţelele exterioare de alimentare cu apă;
3. Realizează îmbinări;
4. Realizează branşamente;
5. Verifică montajul executat.

Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

-Identificarea lucrările ce trebuiesc executate în urma studierii corecte a documentaţiei

de execuţie;
-Componentele reţelelor exterioare de alimentare cu apă ce urmează a fi montate sunt
verificate şi inventariate pentru a fi conforme cu documentaţia;
-Componentele şi materialele necesare montajului sunt manipulate şi depozitate, cu
grijă, lângă locul de montaj, ferindu-le de lovituri sau şocuri;
-SDV-urile şi AMC-urile sunt alese corespunzător în funcţie de natura lucrărilor şi de
tehnologiile ce trebuie aplicate;
-Măsurile referitoare la SSM şi în domeniul situaţiilor de urgenţă precum şi normele de
protecţia mediului sunt identificate şi aplicate în concordanţă cu lucrările de executat;
-Conductele de alimentare cu apă sunt măsurate, debitate cu precizie şi pregătite
pentru îmbinare în conformitate cu documentaţia de montaj;
-Conductele de alimentare sunt pozate pe stratul suport, cu grijă, pentru a se asigura
calitatea şi siguranţa acestora;
-Conductele de oţel montate în pământ sunt izolate folosind produse anticorozive
adecvate, în funcţie de agresivitatea solului,
-Conductele aparente sunt fixate cu elemente de prindere la supratraversări şi izolate
cu materiale specifice, împotriva îngheţului şi coroziunii,
-Piesele de legătură dintre conducte sunt montate în locurile indicate în documentaţie;

68
-Armăturile sunt montate pe conducte în locurile indicate în documentaţia de montaj,
în vederea unei bune exploatări a acestora;
-Componentele reţelelor exterioare de alimentare cu apă sunt îmbinate conform
documentaţiei de imbinare indicată în documentaţia de montaj, după curăţirea
acestora de impurităţi,
-Îmbinările componentelor reţelelor exterioare de alimentare cu apă sunt realizate
folosind materiale şi piese adecvate pentru a asigura o protecţie optimă a acestora, în
vederea minimizării situaţiilor de risc,
-Îmbinările se realizează, cu grijă, respectând standardele de calitate, pentru a preveni
eventuale scăpări de fluid;
-Locul de montaj al branşamentului este astfel amenajat încât să permită accesul uşor
pentru realizarea acestuia şi ulterior pentru operaţiile de întreţinere şi reparaţii;
-Racordurile dintre conductele exterioare de alimentare şi instalaţile interioare de apă
şi/sau între două sau mai multe conducte exterioare se realizează conform tehnologiei
corespunzătoare tipului de ţeavă utilizat;
-Elementele de ramificaţie şi vanele sunt montate pe poziţiile indicate în documentaţia
de montaj;
-Corectitudinea montajului, este verificată pentru a fi conformă cu documentaţia de
montaj,
-Conductele sunt supuse testului de etanşeitate şi presiune, în vederea prevenirii
pierderilor de lichid la îmbinările dintre acestea;
-Eventualele defecţiuni constatate sunt localizate şi identificate vizual sau cu AMC-uri
adecvate;
-Deficienţele ce nu pot fi remediate sunt raportate, prompt şi corect, în scris sau
verbal, superiorilor ierarhici;
-Conductele înainte de darea lor în folosinţă sunt, obligatoriu, dezinfectate, prin
clorinare şi spălate cu apă.

Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au

cunoștințe referitoare la:
-componentele reţelelor exterioare de alimentare cu apă;
-manevrarea şi depozitarea componentelor şi materialelor pentru a le feri de lovituri
sau şocuri;
-AMC-uri şi SDV-uri specific;
-măsurile de SSM şi în domeniul situaţiilor de urgenţă precum şi normele de protecţia
mediului aplicabile la montarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă;
-măsurarea şi debitarea conductelor de alimentare cu apă;
-pozarea conductelor de alimentare cu apă;
-produse anticorozive utilizate pentru izolarea conductelor de oţel montate în pământ;
-materiale speciale de izolare a conductelor aparente;

69
-elemente de prindere a conductelor aparente la supratraversări;
-izolarea conductelor aparente cu materiale special;
-montarea pieselor de legătură, a armăturilor, a elementelor de ramificaţie şi a vanelor
în locurile indicate în documentaţia de montaj;
-tehnologiile de îmbinare a componentelor reţelelor exterioare de alimentare cu apă;
-tehnologii de realizare a racordurilor între conducta exterioară de alimentare şi
instalaţia interioară şi/sau între două conducte exterioare;
-testul de etanşeitate şi presiunie;
-modalități de localizare a eventualelor defecţiuni;
-operaţiile obligatorii ce trebuie efectuate înainte de darea în folosinţă a conductelor;
-raportarea deficienţelor superiorului ierarhic.

Atitudinile necesare sunt:

-Atenţie,
-Spirit de echipă,
-Comunicare eficace cu colegii de echipa şi cu superiorii,
-Profesionalism,
-Asumarea responsabilităţii,
-Seriozitate,
-Rigurozitate,
-Acurateţe,
-Exactitate,
-Promptitudine.

Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

-Reţele de alimentare cu apă: aducţiuni şi reţele de distribuţie;

-Locul de montaj al branşamentului: cămin, subsol clădire, etc.;
-Componente: conducte, piese de legătură, cămine de vane, ventile aerisire,
reductoare de presiune, etc.;
-Materiale :conducte (oţel, PVC, HDPE, GRP, ceramice), table, profile metalice,
garnituri elastromerice, manşoane, vane, flanşe coliere, mufe de îmbinare, supape,
clapete, robineţi, ventile aerisire, reductoare de presiune, etc.;
-Elemente de prindere: bride, suporţi, console, coliere, etc .;
-Elemente de ramificaţie: cruce, teuri;
-Piese de legătură: mufe, coturi, ramificaţii, reducţii;
-Materiale de izolare: vată minerală, carton bituminos, plasă rabiţ, sârmă, cochilii din
vată minerală sau polistiren;
-Produse anticorozive: grund, vopsea, hidroizolaţie de bitum şi folie PVC;

70
-Tehnologii de îmbinare: cap la cap prin sudare, prin mufare, cu manşoane, prin
flanşare, compresiune, etc.;
-Test de etanşeitate şi presiune: cu apă. AMC-uri, SDV-uri: subler, ruletă, ciocan,
patent, şurubelniţă, chei simple şi dinamometrice, termometre, nivelă, compresor,
apometre, flex, manometre, pompă de probă, etc.

Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență

sunt menționate:
-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

 Unitatea de competențe specifică (Montarea utilajelor, echipamentelor și

accesoriilor folosite în rețelele de alimentare cu apă/canalizare) cuprinde
cunoştinţele şi deprinderile necesare pregătirii operaţiilor de montaj şi a locului de
amplasare al accesoriilor şi utilajelor folosite în reţelele de alimentare cu
apă/canalizare, montării acestora, realizării îmbinărilor şi racordurilor şi verificării
montajului efectuat pentru a se asigura de buna lor funţionare.
Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de
competență:

1. Pregăteşte operaţiile de montaj şi locul de amplasare al utilajelor, echipamentelor şi

accesoriilor;
2. Montează accesorii, echipamente şi utilaje;
3. Realizează îmbinări şi racorduri;
4. Verifică montajul executat.
Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

- Identificarea și inventarierea accesoriilor, echipamentelor şi utilajelor în conformitate

cu indicaţiile din documentaţia de montaj.
-Amenajarea locurilor de amplasare cu elemente de prindere/fixare, respectând forma
şi dimensiunea utilajelor.
-Verificarea, transportarea și depozitarea materialelor, accesoriilor, echipamentelor şi
utilajelor lângă locul de montaj, cu grijă, pentru a asigura calitatea şi integritatea
acestora.
-Alegerea AMC-urilor şi SDV-urilor ţinând cont de natura lucrărilor de executat şi de
specificaţiile din documentaţia tehnică.
-Aplicarea și respectarea măsurilor referitoare la SSM şi la situaţiile de urgenţă precum
şi normele de protecţia mediului, în concordanţă cu lucrările de executat.

71
-Montarea utilajelor şi echipamentelor, pe poziţiile special amenajate, respectând
materialele alocate şi normele de timp.
-Montarea accesoriilor, printr-o manipulare atentă, în locurile indicate în documentaţia
de montaj.
-Constatarea și raportarea eventualelor nepotriviri între documentaţia de montaj şi
situaţia reală.
-Corectarea nepotrivirilor, conform indicaţiilor date de persoanele abilitate.
-Stabilirea tehnologiei de execuţie a îmbinărilor conductelor, pentru realizearea
tronsoanelor, conform indicaţiilor din documentaţia de montaj.
-Măsurarea și debitarea conductelor, în vederea realizării îmbinărilor şi racordurilor,
folosind AMC-uri şi SDV-uri adecvate.
-Realizarea legăturilor utilajelor şi echipamentelor la conducte, prin îmbinarea acestora
cu piese de conexiune adecvate.
-Executarea racordarilor utilajelor şi echipamentelor la reţeaua de apă/canalizare, cu
elemente de racord specifice tipului de lucrare.
-Verificarea corectitudinii poziţionării utilajelor, echipamentelor, traseelor de conducte
şi accesoriilor, pentru a fi conforme cu documentaţia de montaj şi specificaţiile tehnice.
–Identificarea vizuală sau cu aparate de măsură, control a eventualelor neconcordanţe
şi/sau defecte.
-Remedierea deficienţelor, utilizând tehnici adecvate şi permise.
-Raportarea superiorilor ierarhici a deficienţelor care exced competenţelor sale
-Efectuarea testelor specifice în vederea probării utilajelor respectând prevederile
specificaţiilor tehnice şi a standardelor în domeniu.

Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au

cunoștințe referitoare la:
-accesorii, echipamente şi utilaje specific;
-amenajarea locurilor de amplasare ale utilajelor, echipamentelor şi accesoriilor cu
elemente de prindere/fixare;
-transportul materialelor, accesoriilor, echipamentelor şi utilajelor;
-condiţii de depozitare a materialelor, accesoriilor, echipamentelor şi utilajelor;
-selectarea AMC-urilor şi SDV-urilor adecvate;
-măsuri de SSM şi în domeniul situaţiilor de urgenţă precum şi norme de protecţia
mediului aplicabile la montarea utilajelor, echipamentelor şi accesoriilor;
-montarea utilajelor şi echipamentelor;
-corectarea nepotrivirilor constatate;

-tehnologia de execuţie a îmbinărilor;

-măsurarea şi debitarea conductelor;
-realizarea legăturii utilajelor şi echipamentelor la conducte;

72
-piesele de conexiune utilizate pentru realizarea legăturii utilajelor şi echipamentelor la
conducte;
-selectarea elementelor de racord pentru a realiza racordarea utilajelor şi
echipamentelor la reţeaua de apă/canal;
-verificarea corectitudinii poziţionării utilajelor, echipamentelor, traseelor de conducte
şi accesoriilor;
-identificarea eventualelor neconcordanţe şi/sau defecte;
-remedierea deficienţelor;
-deficienţe care trebuiesc raportate superiorilor ierarhici;
-teste specifice ce trebuie efectuate pentru a proba utilajele şi echipamentele.

Atitudinile necesare sunt:

-Atenţie,
-Spirit de echipă,
-Comunicare eficace cu colegii de echipa şi cu superiorii,
-Profesionalism,
-Asumarea responsabilităţii ,
-Seriozitate,
-Rigurozitate,
-Acurateţe,
-Exactitate,
-Promptitudine.

Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

-Accesorii: capace şi rame pentru căminele de vizitare ale reţelelor de alimentări cu
apă şi canalizări, grătare, guri de scurgere ale reţelelor de canalizare, camine de
rupere de pantă, de spălare, deversoare.
-Utilaje şi echipamente: pompe, apometre, debitmetre, regulatoare de debit şi
presiune, hidranţi, etc.
-Elemente de prindere/fixare: dibluri, console, suporţi, bride, coliere, etc.
-Materiale: masticuri, elemente de pridere, holzşurub, elemente de racord, piese de
conexiune. AMC-uri şi SDV-uri: ruletă, ciocan, patent, şurubelniţă, chei simple şi
dinamometrice, şubler, pompe de presiune (aer şi apă), manometru, compresor,
filiere, menghine, polizoare unghiulare, bomfaier.
-Persoane abilitate: proiectant, diriginte de şantier, inginer şef punct de lucru, etc.
-Piese de conexiune: ştuţuri, racorduri flexibile, mufe, etc.
-Elemente de racord: garnituri, coturi, teuri, reducţii, manşoane, etc.
-Tehnologii de îmbinare: sudură, mufare, cu manşon, lipire, etc.
-Alte construcţii: rezervoare, bazine de retenţie, etc.

73
Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență
sunt menționate:
-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

 Unitatea de competențe specifică (Întreținerea rețelelor de alimentare cu

apă de canalizare) cuprinde cunoştinţele şi deprinderile necesare asigurării
condiţiilor optime efectuării lucrărilor de întreţinere precum şi executării efective a
lucrărilor de întreţinere a elementelor metalice supuse coroziunii, a reţelelor,
accesoriilor şi utilajelor.

Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de

competență:

1. Asigură condiţiile necesare efectuării lucrărilor de întreţinere;

2. Efectuează lucrări de întreţinere a elementelor metalice supuse coroziunii;
3. Efectuează lucrări de întreţinere a reţelelor, accesoriilor şi utilajelor.

Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

- Alegerea SDV-urilor şi AMC-urilor funcție de natura operaţiilor de executat şi de tipul

reţelei.
-Asigurarea condiţiilor de acces la reţele, prin efectuarea de lucrări de deblocare
corespunzătoare tipului de blocaj.
-Identificarea și aplicarea măsurilor referitoare la SSM şi la situaţiile de urgenţă
precum şi normelor de protecţia, în concordanţă cu lucrările de executat.
-Protejarea elementelor metalice supuse coroziunii, prin acoperirea acestora cu
produse anticorozive.
-Înlocuirea elementelor metalice uzate care nu oferă rezistenţă suficientă şi siguranţă,
cu elemente compatibile.
-Înlăturarea cauzelor care ar duce la modificarea condiţiilor de mediu din incintele
proiectate, în vederea protejării elementelor metalice.
-Lucrări de întreţinere conforme cu prevederile normativelor în domeniu, cărţile
tehnice şi instrucţiunile tehnice ale instalaţiilor.
-Efectuarea controlului periodic, interior şi exterior, în vederea asigurării funcţionării
normale a reţelelor, utilajelor şi a accesoriilor.
-Depistarea eventualelor stări anormale, prin observarea şi aplicarea de proceduri
mecanice şi analizate în vederea stabilirii cauzelor care le-au produs.
-Raportarea către superiorii ierarhici a defectelor a căror remediere depăşesc
competenţele instalatorului apă canal.

74
Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au
cunoștințe referitoare la:

-selectarea AMC-urilor şi SDV-urilor adecvate,

-condiţiile de acces,
-tipuri de blocaje,
-măsuri de SSM şi în domeniul situaţiilor de urgenţă precum şi normele de protecţia
mediului aplicabile pentru întreţinerea reţelelor,
-produse anticorozive utilizate pentru portejarea elementelor metalice,
-cauze care determină modificarea condiţiilor de mediu din incintele proiectate,
-lucrări de întreţinere și controlul periodic, interior şi exterior,
-cauze de producere a stărilor anormale,
-defecte.
Atitudinile necesare sunt:
-Atenţie,
-Spirit de echipă,
-Comunicare eficace cu colegii de echipa şi cu superiorii,
-Profesionalism,
-Asumarea responsabilităţii ,
-Seriozitate,
-Rigurozitate,
-Acurateţe,
-Exactitate,
-Promptitudine.

Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

-AMC-uri, SDV-uri: subler, ruletă, ciocan, patent, şurubelniţă, chei simple şi reglabile,
manometru presiune, maşini de găurit, menghină pentru ţeavă, set filieră , compresor
aer, polizor unghiular, fierăstrau pendular, detector de cabluri şi conducte subterane,
etc.
-Tipuri de blocaje: zăpadă, gheaţă, frunze, gunoaie, pământ.
-Lucrări de întreţinere: inspecţii şi revizii preventive, reparaţii curente planificate,
măsuri speciale pentru pregătirea exploatării în timpul iernii.
-Produse anticorozive: grund, vopsea, hidroizolaţie de bitum şi folie PVC.
-Elemente metalice: console, stâlpi metalici, trepte acces, bride, suporţi.
-Cauze care duc la modificarea mediului din incinte: infiltraţii de ape, inundarea,
deteriorarea aerisirilor galeriilor, infiltraţii de gaze diverse în incinte, etc.
-Stări anormale: conductele nu se sprijină corespunzător pe toate elementele de fixare
sau acestea sunt deteriorate, crăpături, fisuri, uzura armăturilor.

75
-Cauze de producere a stărilor anormale: tasări ale terenului, vibraţii datorate
mijloacelor de transport, agresivitatea unor medii din incinte, execuţia altor lucrări în
apropiere.

Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență

sunt menționate:

-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

 Unitatea de competențe specifică (Remedierea defecțiunilor și/sau avariilor

apărute la rețele de distribuție apă și canalizare) cuprinde cunoştinţele şi
deprinderile necesare localizării, identificării şi remedierii defecţiunilor şi/sau avariilor
constate la reţele, utilaje, accesorii, precum şi cunoştinţele şi deprinderile necesare
pentru demontarea, montarea, înlocuirea unor tronsoane, piese, materiale,
subansamble existente care necesită lucrări de reparaţii şi verificării din punct de
vedere calitativ a acestor lucrări.

Această unitate de competențe este compusă din următoarele elemente de

competență:

1. Analizează defecţiunile şi avariile apărute la reţele, utilaje şi accesorii;

2. Propune soluţii de remediere;
3. Asigură condiţiile necesare efectuării lucrărilor de reparaţii;
4. Efectuează lucrări de reparaţii;
5. Verifică din punct de vedere calitativ lucrările executate.

Deprinderile practice ce trebuie dobândite se referă la următoarele activități:

-Verificarea tehnică și funcțională a conductelor, utilajelor, pieselor şi elementelor, în

vederea identificării stărilor anormale.
-Diagnosticarea defecţiunilor şi/sau avariilor apărute, în funcţie de manifestările
specifice constatate.
-Analiza, în conformitate cu indicaţiile din documentaţia tehnică şi instrucţiunile de
exploatare, a informaţiilor privind defecţiunile şi/sau avariile.
-Identificarea cauzelor care au produs defecţiunile şi/sau avariile, în vederea înlăturării
acestora.
-Identificarea vizuală a materialelor şi pieselor defecte.
-Cauze care determină apariția defectiunilor şi/sau avariilor constatate precum şi
cauzele care le-au produs.
-Stabilirea soluţiei de remediere a defecţiunilor şi/sau avariilor.

76
-Alegerea corespunzătoare a AMC-urilor şi SDV-urilor în funcție de natura operaţiilor
de executat şi tipul instalaţiei.
-Măsurile referitoare la SSM şi în domeniul situaţiilor de urgenţă precum şi normele de
protecţia mediului specific.
-Lucrări de reparaţii în conformitate cu normativele, în ordinea stabilită de cărţile
tehnice ale utilajelor şi instrucţiunile tehnice ale instalaţiilor.
-Starea de uzură a materialelor, pieselor şi subansamblelor defecte.
-Paramentrii normali de funcţionare ai reţelelor, utilajelor, echipamentelor şi
accesoriilor.

Dobândirea acestor deprinderi practice este posibilă numai dacă persoanele au

cunoștințe referitoare la:

-conducte, utilaje, piese şi elemente specifice,

-diagnosticarea defecţiunilor şi/sau avariilor,
-cauze care pot produce defecţiuni şi/sau avarii,
-depistarea materialelor şi piesele,
-soluţii de remediere a defecţiunilor şi/sau avariilor,
-AMC-uri şi SDV-uri adecvate,
-măsuri de SSM, măsuri în domeniul situaţiilor de urgenţă precum şi normele de
protecţia mediului aplicabile pentru remedierea defecţiunilor şi/sau avariilor apărute,
-lucrări de reparaţii,
-metode de determinare a stării de uzură a materialelor, pieselor şi echipamentelor şi
a acelora adiacente zonei afectate,
-verificarea corectitudinii execuţiei lucrărilor de reparaţii,
-verificarea încadrării în parametrii normali de funcţionare prevăziţi a reţelelor,
utilajelor, echipamentelor şi accesoriilor,
-asigurarea asistenţei tehnice.

Atitudinile necesare sunt:

-Atenţie,
-Spirit de echipă,
-Comunicare eficace cu colegii de echipa şi cu superiorii,
-Profesionalism,
-Asumarea responsabilităţii ,
-Seriozitate,
-Rigurozitate,
-Acurateţe,
-Exactitate,

77
-Promptitudine.

Pentru această unitate, în gama de variabile, sunt menționate:

-Reţele: de alimentare cu apa, de canalizare, staţii de pompare, reţele transport ape

pluviale, instalaţii de stins incendii, etc.
-Defecţiuni/avarii pot fi:neetanşeităţi la îmbinări sau armaturi, uzarea pieselor interne
la grupurile de pompare, obturarea / colmatarea conductelor, defecţiuni de montaj ale
conductelor de transport apă potabilă şi ape uzate menajere şi pluviale, ramificaţiilor
de scurgere(canalizare), fisurarea sau spargerea elementelor de legătură, a
racordurilor sau armăturilor de închidere, greşeli de proiectare, coroziunea
conductelor, exploatarea tehnică defectuoasă şi întreţinerea insuficientă;
-Cauze: tasări de teren, materiale necorespunzătoare, montaj defectuos, exploatarea
în afara parametrilor normali a reţelelor, execuţia altor lucrări în apropriere, etc.;
-Piese, materiale ce se pot defecta: conducte, fitinguri şi armature;
-AMC-uri, SDV-uri: subler, ruletă, ciocan, patent, şurubelniţă, chei simple şi reglabile,
manometru presiune, maşini de găurit, menghină pentru ţeavă, set filieră , compresor
aer, polizor unghiular, fierăstrau pendular, detector de cabluri şi conducte subterane,
etc.;
-Lucrări de reparaţii: înlocuirea pieselor, materialelor consumabile (garnituri),
materialelor defecte (robineţi, fitinguri, conducte, accesorii), elementelor de prindere,
înlocuire pompe, armături de siguranţa, racorduri, repararea vanelor, schimbarea
pieselor de îmbinare la neetanşeităţi, înlocuire AMC-uri, montarea/demontarea
conductelor, tronsoanelor, etc.

Ca tehnici de evaluare recomandate pentru evaluarea aceste unități de competență

sunt menționate:

-Observarea direct;
-Declaraţii ale specialistului care a urmărit modul de realizare a altor rezultate decât
cele observate direct.

Se poate observa că o parte dintre cunoştinţele menţionate anterior sunt cunoştinţe pe

care ar trebui să le aibă o persoană pentru angajarea ca Instalator apă canal, iar altele
sunt cunoştinţe necesare pentru locuri de muncă specifice şi ar trebui însuşite după
angajare, pentru buna desfăşurare a sarcinilor de muncă.
Pe lângă cunoştinţele, abilităţile şi competenţele prezentate anterior, pentru ocuparea
unui loc de muncă şi pentru integrarea socio-profesională trebuie adoptate atitudindi
prin care să se evite:
 singurătatea absolută şi izolarea socială,
 căutarea disperată şi cu orice preţ a relaţiilor sociale,
 cererea exagerată de înţelegere şi de afecţiune,

78
  respingerea afecţiunii oferite,
 tentativa de a domina cu orice preţ,
 supunerea nelimitată în raport cu ceilalţi,
 presiune excesivă pentru a fi acceptat/acceptată,
 refuzul de integrare socială.

În cadrul oricărui domeniu de activitate performanţa organizaţiei/instituţiei/ asociaţiei

depinde de eficienţa cu care acţionează membrii săi, care de obicei sunt grupaţi în
echipe. Echipele eficiente prezintă următoarele caracteristici:

 coordonare coerentă,
 resurse interioare multiple şi diversificate,
 cunoaşterea şi asumarea obiectivelor,
 aplicarea fermă a deciziilor adoptate,
 susţinerea şi completarea reciprocă a membrilor echipei,
 integrarea benevolă în roluri,
 motivaţie puternică a membrilor echipei,
 comunicare deschisă, pozitivă.
Pentru integrarea într-o echipă trebuie dezvoltate competenţele de lucru în echipă.

79
VII. ÎN LOC DE ÎNCHEIERE ...
Când o persoană doreşte să se perfecţioneze sau să dobândească o calificare nouă
trebuie avuţi în vedere anumiți factori sociali și organizaționali care se referă la
organizarea procesului învățării de către:
 furnizorul de formare,
 formator,
 agentul economic la care se desfășoară activitățile practice.
Aceşti factori sunt prezentaţi mai jos:
 Este important ca spațiile pe care le deține furnizorul de formare să fie unele
funcționale și diverse, în funcție de situațiile de învățare.
 În grupa de formare trebuie să predomine o atmosferă propice învățării cu
randament ridicat.
 Laboratoarele trebuie să fie dotate cu aparatură
necesară pentru a putea transmite abilitățile
necesare utilizării lor și la locul de muncă, atunci
când absolvenții vor intra pe piața muncii.
 Formatorul/lectorul trebuie:
 să organizeze învățarea astfel încât să-
i creeze fiecărui cursant condiții să
învețe în raport cu:
o posibilitățile lui,
o ritmul său de munca
intelectuală.
 să folosească:
o metode activ-participative,
o întrebări-problemă,
o dezbateri,
o confruntări de idei.
 Materialul prezentat trebuie:
 să fie:
o accesibil (adecvat nivelului de gândire și de cunoștințe al
cursantului),
o structurat logic,
o prezentat în mod gradat: de la simplu la complex, de la ușor la
greu, de la cunoscut la necunoscut.

80
  să integreze noile cunoștințe în cele anterioare,
 să creeze motivații optime pentru a învăța.
 Este important ca învățarea să fie eșalonată în timp având în vedere că majoritatea
cursanţilor sunt persoane angajate, iar participarea la cursuri se realizează după
orele de serviciu.
 Pauzele lungi sunt favorabile învățării unui material dificil.
La adulți, s-a constatat că învăţarea autodirijată devine forma principală de învăţare.
Raportul „învăţare sistematică (în context formal) – învăţare auto-dirijată (în contexte
formale, non formale şi/sau informale)” se schimbă pe parcursul înaintării în vârstă, în
favoarea celei din urmă, astfel încât învăţarea auto-dirijată devine permanentă.

A învăţa, în perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii, înseamnă a determina un

autentic proces de învăţare auto-dirijată, care se cere înțeles ca o completare, o
continuare, dar și o desăvârșire a educației.

Certificarea competențelor dobândite în urma procesului de învățare poate asigura

posibilitatea încadrării pe o treaptă superioară de salarizare.
De asemenea, persoanele calificate au posibilitatea de a exercita într-o manieră
îmbunătățită atribuțiile aferente postului.
Mobilitatea pe piața muncii pentru cei calificați va crește.Transferul de cunoștințe
moderne către cursanți permite reducerea riscurilor de excludere de pe piața muncii.

81
Bibliografie

 Demirel, Y., Effective Teaching and Active Learning of Engineering Courses with
Workbook Strategy. Proceedings of the 2004 American Society for Engineering
Education Annual Conference & Exposition. 2004.
 Dunlosky, J., et al., Improving Students’ Learning With Effective Learning Techniques:
Promising Directions From Cognitive and Educational Psychology. Association for
Psychological Science, 2013.
 Felder, R. M., Learning and Teaching Styles in Engineering Education, Engr. Education,
78(7), 674–681, 1988.
 Hoskins, B., Fredriksson, U., Learning to Learn: What is it and can it be measured? JRC
Scientific and Technical Reports, 2008.
 Mușat, C., Tehnici și modalități de învățare eficientă. 2012.
 Stockwell, T., To learn anything fast and effectively, you have to see it, hear it and feel
it. Published by EFFECT (European Foundation for Education, Communication and
Teaching), Liechtenstein.
 Vrchota, D., Communication Skills: Learning to Listen to Learn.
 Wirth, K. R., Perkins, D., Learning to Learn.
[http://www.macalester.edu/academics/geology/wirth/learning.pdf]
 ***, Assessing Learning-to-Learn. A Framework. Centre for Educational Assessment
Helsinki University, in collaboration with the National Board of Education in Finland
Helsinki, Finland 2002.
 ***, Chapter 2 Self-efficacy theory, 2013.
 ***, Chapter 13: Effective Learning And Teaching.
http://www.project2061.org/publications/sfaa/online/chap13.htm
 ***, Effective Learning. In NSIN Research Matters, Institute of Education, University of
London, National School Improvement Network, 2002.
 ***, How to Learn Effectively. http://www.wikihow.com/Learn-Effectively.
 ***, JobTestPrep's Numerical Reasoning Formulas [http://www.jobtestprep.co.uk]
 ***, Lessons from Part Ones: Effective Teaching and Learning. Learning and skills
development agency.
 ***, Key Module 3 Learning-to-learn skills (Prototype). VOICE. Developing citizens –
Paths to core competencies through a problem-based learning project in civic education
(510806-LLP-1-2010-1-DE-COMENIUS-CMP 2010 - 4193 / 001 – 001).
 ***, Module Four: Thinking Critically About Critical Thinking!
 ***, Orientation Lecture Series: LEARNING TO LEARN. Developing critical thinking skills.
 ***, Psihologia educaţiei. Note de curs.
 ***, Soft Skills Module 3: Learning to Learn. PROFITT Curriculum.
 ***, Strategii de învăţare, COGNITROM Career Planner, 2012.

82
 ***, Strategies for Effective Teaching. A Handbook for Teaching Assistants. University of
Wisconsin – Madison, College of Engineering, 1995.
 ***, colectie articole de pe Internet.
 Standardul ocupaţional pentru Instalator apă canal, www.edu.anc.ro,

83
Investeşte în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN 
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013
Axa prioritară nr. 2 ”Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii”
Domeniul major de intervenție 2.3 ”Acces şi participare la formare profesională continuă”
Titlul proiectului: „SIGMOB 2013- SIGURANTA LOCULUI DE MUNCA SI MOBILITATE PE PIATA MUNCII PRIN
CALIFICARE PROFESIONALA”
Contract POSDRU/164/2.3/S/135810

Material produs în cadrul proiectului ”SIGMOB 2013 – Siguranța

locului de muncă și mobilitate pe piața muncii prin calificare
profesională”, contract POSDRU/164/2.3./S/135810, proiect
cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional
Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, axa prioritară:
2. „Corelarea învățării pe tot prcursul vieții cu piața muncii”,
domeniul major de intervenţie: 2.3. „Acces și participare la formarea
profesională continuă”
A5. Elaborare materiale – support pentru învățare pentru programul
de formare profesională
Pentru informaţii adiţionale, vizitaţi site-
Autor: Gabriela – Mihaela DIACONU –   Analist piața muncii și relații ul proiectului:
instituționale http://www.sigmob.asu-pitesti.ro/
Partenerul 2: Asociația Perspectiva Europeană
Conţinutul acestui material nu
Editat de: S.C. IDEA - GROUP S.R.L. reprezintă în mod necesar poziţia
oficială a Uniunii Europene.
Publicat la: 31/12/2014

                 

Asociatia “Solidaritatea Umana”

Str.Egalitatii, nr. 33, Pitesti, judetul Arges; Romania
Tel: 0248-220-013; Fax: 0248-220-013;
E-mail: dinaemil2006@yahoo.com
asu_pitesti@yahoo.com