CUPRINS

INTRODUCERE
1.EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE VERIFICARE METROLOGICĂ ȘI DE CALITATE A
CONTOARELOR DE ENERGIE TERMICĂ
1.1. Cadrul legal actual şi normative naţionale pentru verificarea metrologică a
contoarelor de energie termică .................................................................................... 6
1.2. Norme de metrologie legală CEE din 20 mai 2002 "NML CEE - 79/830.
Contoare de apă caldă ................................................................................................. 9
1.3. Măsurarea energiei termice-considerații generale........................................................10
1.4. Recomandări privind alegerea, amplasarea,montarea, exploatarea și înteținerea
contoarelor de energie termică ..................................................................................... 11
1.5. Scopul şi obiectivele verificării metrologice și a evaluării calitative a contoarelor de
energie termică ............................................................................................................. 14

2.DESCRIEREA PARAMETRILOR METROLOGICI A CONTOARELOR DE ENERGIE

TERMICĂ
2.1.Generalităţi.................................................................................................................... 15
2.2. Descrierea parametrilor metrologici a contoarelor de energie termică ........................ 17
2.3. Descrierea principiului de funcţionare a contoarelor de energie termică .................... 21
2.4.Descrierea instalaţiilor etalon pentru verificarea metrologică a parţilor componente a
contoarelor de energie termică .......................................................................................... 45
3.EFECTUAREA VERIFICĂRII METROLOGICE ȘI A EVALUĂRII CALITĂȚII
CONTOARELOR DE ENERGIE TERMICĂ
3.1. Descrierea cerinţelor necesare pentru organizarea verificării metrologica a
contoarelor de energie termică ..................................................................................... 55
3.2. Descrierea cerinţelor de mediu pentru efectuarea verificării
metrologice a contoarelor de energie termică .............................................................. 56
3.3. Cercetare experimentală cu privire la verificarea metrologică și evaluarea
calității contoarelor de energie termică..........................................................................57
3.4 Efectuarea verificarii metrologice a contoarelor de energie termică ............................ 68
3.5. Evaluarea rezultatelor obţinute, întocmirea buletinului de verificare
metrologică .................................................................................................................. 70
4. ANALIZA ECONOMICĂ
4.1. Punerea problemei de calcul ........................................................................................ 71
4.1.1.Cheltuieli pentru costul tuturor materialelor şi pieselor accesorii .............. 72
4.1.2.Cheltuieli pentru consumul de energie electrică .......................................... 73
4.1.3.Cheltuieli pentru remunerarea muncii .............................................................. 74
4.1.4.Cota asigurărilor sociale .................................................................................. 77
4.1.5.Uzura aparatajului şi a echipamentelor utilizate ............................................... 78
4.1.6.Cheltuieli de regie .....................................................................................................78
4.1.7. Alte cheltuieli .................................................................................................. 78
4.2. Concluzie ..................................................................................................................... 81
5. NORME DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATEA MUNCII SPECIFICE DOMENIULUI
5.1.Introducere .................................................................................................................... 83
5.2. Analiza condiţiilor de muncă ....................................................................................... 83
5.3. Măsuri de sănătate și securitate a muncii privind mediul de lucru industrial ............. 86
5.5. Măsuri de prevenire și stingere a incendiilor ............................................................... 91
Concluzii ...................................................................................................................................... 95
Anexe...........................................................................................................................................

Bibliografie .................................................................................................................................. 96
 Introducere
Metrologia este ştiinţa măsurărilor şi include toate aspectele legale, practice şi teoretice ale
măsurărilor oricare ar fi incertitudinea măsurării şi domeniul ei de aplicare.
O dată cu dezvoltarea comerţului internaţional rolul metrologiei a devenit o problemă majoră.
La sfîrşitul secolului al 18-lea, un grup de oameni de ştiinţă francezi, au iniţiat o abordare mai
ştiinţifică şi sistematică ce a condus la elaborarea sistemului metric de unităţi, predecesorul actualului
Sistem Internaţional de Unităţi SI. Sistemul metric de unităţi a fost menit pentru toate tipurile şi toate
popoarele lumii. În anul 1875, guvernele unui număr de 17 state au semnat un tratat diplomatic
internaţional, cunoscut sub denumirea de „Convenţia Metrului”, şi au creat la Sevres, în Franţa, Biroul
Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (BIMG).
În prezent, fiecare ţară are o lege a metrologiei şi o instituţie naţională de metrologie.
Pentru asigurarea exactităţii şi uniformităţii măsurărilor se utilizează unităţi de măsură legale şi
mijloace de măsurare care au ca referinţe etaloane naţionale ale României sau ale altor ţări ori etaloane
internaţionale, după caz.
Mijloacele de măsurare şi măsurările care sunt utilizate în domenii de interes public privind sănătatea
şi siguranţa populaţiei, ordinea publică, protecţia mediului, protecţia consumatorilor, perceperea
taxelor şi impozitelor şi corectitudinea tranzacţiilor comerciale, care afectează direct sau indirect viaţa
cetăţenilor, se supun controlului metrologic legal. Activităţile agenţilor economici, care au ca obiect
mijloacele de măsurare şi măsurările, sunt supuse controlului metrologic legal, prin autorizare/avizare
şi supraveghere, conform prevederilor ordonanţei nr. 20 din 21 august 1992(*actualizată*) privind
activitatea de metrologie.
Se supun controlului metrologic legal măsurările care se încadrează în următoarele categorii:
a) măsurările efectuate în cadrul unor tranzacţii comerciale sau măsurările pe baza cărora se stabilesc
costuri pentru utilităţi publice, tarife, taxe, daune, impozite şi altele asemenea;
b) măsurările efectuate asupra unor mărimi ce afectează interesele cetăţenilor, cum sunt: concentraţia
de zahar şi concentraţia de alcool în băuturi, concentraţia de grăsimi în lapte şi unt, masa hectolitrică
şi umiditatea cerealelor, viteza autovehiculelor, concentraţia alcoolică din sânge şi altele asemenea;
c) măsurările efectuate asupra unor mărimi ce afectează sănătatea şi siguranţă populaţiei, precum şi
mediul, cum sunt: poluanţii organici şi metalici din apa, pesticide şi alte substanţe toxice, gazul de
eşapament al autovehiculelor, conţinutul de noxe din atmosfera şi altele asemenea;
d) măsurările care privesc produsele şi mărfurile care se livrează şi se vând preambalate, conţinând
cantităţi determinate, indicate prin etichetare sau sub alta forma, precum şi produsele cu gramaj
declarat, fără a fi preambalate;
e) alte măsurări din domeniile care pot afecta sănătatea şi securitatea persoanelor şi protecţia
mediului. Pentru domeniile în care se utilizează aceste categorii de măsurări, metodele de măsurare
se stabilesc de către autorităţi, după caz.
Producătorii sau reprezentanţii lor autorizaţi, importatorii şi utilizatorii poartă întreaga răspundere
privind calitatea mijloacelor de măsurare care nu sunt supuse controlului metrologic legal, din punct
de vedere metrologic.
Operatorii economici care fabrică, repară, modifică, montează sau verifică mijloacele de măsurare
îşi vor organiza activităţile ce fac obiectul controlului metrologic legal pe baza cerinţelor din
instrucţiunile de metrologie legala. Activitatea de metrologie va fi coordonată de un responsabil
tehnic al activităţii, numit prin decizie a conducătorului operatorului economic persoana juridică.
Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau
penală, după caz.
Actualitatea temei rezultă din aceea că în ultimile decenii, măsurarea consumurilor de apă
caldă și de gaze au devenit extrem de importante atât pentru consumatorii casnici cât şi industriali.
Interesul furnizorului este motivat din perspectiva administrarii eficiente a cheltuielilor de regie, a
diminuării pierderilor pe reţele, a protecţiei şi siguranţei şi nu în ultimul rând a satisfacerii
clienţilor. De cealaltă parte, consumatorul, fie casnic, fie industrial, are o puternică motivaţie
financiară, motivată de creşterea costurilor globale a energiei.
La efectuarea acestei lucrări am stabilit ca principal obiectiv studiul teoretic cât şi practic
privind verificarea metrologică a contoarelor de energie termică.
În vederea realizării acestui obiectiv au fost trasate următoarele direcții :
 Cunoașterea evoluției conceptului de verificare metrologică și de calitate a contoarelor
de energie termică;
 Analiza rolului verificării metrologice a contoarelor de energie termică pentru asigurarea
evidenţei veridice a consumului de energie termice pe teritoriul ţării noastre;
 Descrierea principalilor parametrii metrologici ai contoarelor de energie termică şi ai
instalaţiilor etalon;
 Caracterizarea principiilor de dezvoltare şi de funcţionare a contoarelor de energie termică;
 Descrierea procedurii de verificare a contoarelor de energie termică;
 Evaluarea rezultatelor obţinute şi a modului de întocmire a buletinul de verificare
metrologică;
 Prezentarea măsurilor de sănătate și securitate a muncii specifice domeniului;
 1.EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE VERIFICARE
METROLOGICĂ ȘI DE CALITATE A CONTOARELOR DE
ENERGIE TERMICĂ
1.1.Cadrul legal actual şi normative naţionale pentru verificarea metrologica a
contoarelor de energie termică
LEGE nr. 121 din 18 iulie 2014 (*actualizată*) privind eficienţa energetică
Forma consolidată a LEGII nr. 121/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 574 din 1 august
2014, la data de 15 iunie 2018 este realizată prin includerea modificărilor şi completărilor aduse
de: LEGEA nr. 160 din 19 iulie 2016.
Scopul prezentei legi îl constituie crearea cadrului legal pentru elaborarea şi aplicarea politicii
naţionale în domeniul eficienţei energetice în vederea atingerii obiectivului naţional de creştere a
eficienţei energetice. Măsurile de politică în domeniul eficienţei energetice se aplică pe întreg
lanţul: resurse primare, producere, distribuţie, furnizare, transport şi consum final. Până în anul
2020 se stabileşte o ţintă naţională indicativă de reducere a consumului de energie cu 19%.
Politica naţională de eficienţă energetică defineşte obiectivele privind îmbunătăţirea eficienţei
energetice, ţintele indicative de economisire a energiei, măsurile de îmbunătăţire a eficienţei
energetice aferente, în toate sectoarele economiei naţionale, cu referiri speciale privind:
a) introducerea tehnologiilor cu eficienţă energetică ridicată, a sistemelor moderne de măsură
şi control, precum şi a sistemelor de gestiune a energiei, pentru monitorizarea, evaluarea continuă
a eficienţei energetice şi previzionarea consumurilor energetice;
b) promovarea utilizării la consumatorii finali a echipamentelor şi aparaturii eficiente din punct
de vedere energetic, precum şi a surselor regenerabile de energie;
c) reducerea impactului asupra mediului al activităţilor industriale şi de producere, transport,
distribuţie şi consum al tuturor formelor de energie;
d) aplicarea principiilor moderne de management energetic;
e) acordarea de stimulente financiare şi fiscale, în condiţiile legii;
f) dezvoltarea pieţei pentru serviciile energetice.
Contorizarea
În măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar
şi proporţional în raport cu economiile de energie potenţiale, consumatorii finali de energie
electrică, gaze naturale, încălzire centralizată, răcire centralizată şi apă caldă menajeră sunt dotaţi
cu contoare individuale la preţuri competitive, care reflectă exact consumul real de energie al
consumatorilor finali şi care furnizează informaţii despre timpul efectiv de utilizare.
 Astfel de contoare individuale la preţuri competitive se pun totdeauna la dispoziţie în cazul în
care se înlocuieşte un contor existent, cu excepţia situaţiei în care acest lucru nu este posibil din
punct de vedere tehnic sau nu este rentabil în raport cu economiile potenţiale estimate pe termen
lung.
În măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar
şi proporţional în raport cu economiile de energie potenţiale, operatorii de distribuţie
implementează sisteme de măsurare inteligentă şi montează contoare inteligente de gaze naturale
şi/sau de energie electrică, în conformitate cu Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr.
123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, în următoarele condiţii:
a) sistemele de măsurare inteligentă furnizează consumatorilor finali informaţii privind
perioada de utilizare reală, iar obiectivele privind eficienţa energetică şi beneficiile pentru
consumatorii finali sunt luate în considerare pe deplin în momentul stabilirii funcţionalităţilor
minime ale contoarelor şi a obligaţiilor impuse participanţilor la piaţă;
b) sistemele de măsurare inteligentă asigură securitatea contoarelor inteligente şi comunicarea
datelor, precum şi dreptul la viaţă privată al consumatorilor finali, în conformitate cu legislaţia
privind protecţia datelor şi a vieţii private, în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date,
cu modificările şi completările ulterioare;
c) la cererea consumatorului final, sistemele de măsurare inteligentă pot măsura energia
electrică exportată către reţea de la sediul consumatorului final.
LEGEA nr. 160 din 19 iulie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 26 iulie
2016.
În cazul în care încălzirea/răcirea sau apa caldă pentru o clădire sunt furnizate din sistemul de
alimentare centralizată cu energie termică, este obligatorie montarea contoarelor de energie
termică în punctele de delimitare/separare a instalaţiilor din punctul de vedere al proprietăţii sau
al dreptului de administrare.
Imobilul format din teren cu una sau mai multe construcții, dintre care unele proprietăți sunt
comune, iar restul sunt proprietăți individuale, pentru care se întocmesc o carte funciară colectivă
și câte o carte funciară individuală pentru fiecare unitate individualî aflată în proprietate exclusivă,
care poate fi reprezentată de locuințe și spații cu altă destinație, după caz,
constituie condominiu.
În imobilele de tip condominiu racordate la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică
este obligatorie montarea contoarelor până la 31 decembrie 2016 pentru individualizarea
consumurilor de energie pentru încălzire/răcire şi apă caldă la nivelul fiecărui apartament sau
spaţiu cu altă destinaţie. În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din
punct de vedere tehnic sau nu este eficientă din punctul de vedere al costurilor este obligatorie
montarea repartitoarelor individuale de costuri pe toate corpurile de încălzire din fiecare unitate
imobiliară în parte. În imobilele de tip condominiu racordate la sistemul centralizat sau dotate cu
o sursă proprie locală de producere a energiei termice la nivel de scară/bloc, repartizarea
consumului de energie termică pentru încălzire/răcire şi/sau apă caldă se face în baza normelor
tehnice elaborate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de
Utilităţi Publice. Normele includ modalităţi de repartizare a consumului de energie termică aferent:
a) apei calde de consum;
b) încălzirii spaţiilor comune;
c) încălzirii apartamentelor şi spaţiilor cu altă destinaţie din condominiu.
1.1.1. ORDONANŢĂ nr. 20 din 21 august 1992(*actualizată*) privind activitatea de
metrologie
Mijloacele de măsurare şi măsurările care sunt utilizate în domenii de interes public privind
sănătatea şi siguranţă populaţiei, ordinea publică, protecţia mediului, protecţia consumatorilor,
perceperea taxelor şi impozitelor şi corectitudinea tranzacţiilor comerciale, care afectează direct
sau indirect viaţa cetăţenilor, se supun controlului metrologic legal, conform prevederilor prezentei
ordonanţe. Activităţile agenţilor economici, care au ca obiect mijloacele de măsurare şi măsurările
sunt supuse controlului metrologic legal, prin autorizare/avizare şi supraveghere, conform
prevederilor prezentei ordonanţe.
Biroul Român de Metrologie Legala este organul de specialitate al administraţiei publice centrale,
organism competent, responsabil cu asigurarea reglementarilor metrologice, mijloacelor tehnice şi
acţiunilor la nivelul întregii ţări, necesare pentru obţinerea credibilităţii rezultatelor măsurărilor.
Biroul Român de Metrologie Legala exercita, în numele statului, controlul metrologic legal al
mijloacelor de măsurare şi al măsurărilor.
Unităţile de măsură legale sunt:
a) unităţi apartinând Sistemului Internaţional de Unităţi, denumite în continuare unităţi SI, şi
multiplii şi submultiplii lor zecimali;
b) unităţi care sunt definite pe baza unităţilor SI, dar nu sunt multipli sau submultipli zecimali
ai acestora;
c) unităţi utilizate împreună cu SI, ale căror valori în unităţi SI sunt obţinute experimental;
d) unităţi admise numai în domenii specializate;
e) unităţi compuse.
 Unităţile de măsură legale se aproba prin hotărâri ale Guvernului care stabilesc denumirile,
simbolurile şi definiţiile unităţilor de măsură legale, valorile unităţilor de măsură legale.
Pentru introducerea pe piaţa şi punerea în funcţiune a mijloacelor de măsurare prevăzute la art. 15
alin. 1, cu exceptia celor din domeniile prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 608/2001 privind
evaluarea conformităţii produselor, republicată, controlul metrologic legal se exercita în
conformitate cu prevederile din instrucţiunile de metrologie legala, prin următoarele modalităţi:
a) aprobare de model;
b) aprobare de model CEE;
c) verificare metrologică iniţială;
d) verificare iniţială CEE;
e) aviz metrologic.
Mijloacele de măsurare introduse pe piaţa, puse în funcţiune în condiţiile legii şi aflate în utilizare,
se supun, în condiţiile stabilite prin instrucţiuni de metrologie legala, următoarelor modalităţi de
control metrologic legal:
a) verificare metrologică periodica;
b) verificare metrologică după reparare sau modificare;
c) inspecţie şi testare inopinată;
d) supraveghere metrologică a utilizări
Pentru mijloacele de măsurare fabricate şi comercializate în mod legal într-un stat membru al
Uniunii Europene, în Turcia, într-un stat semnatar al Acordului privind Spaţiul Economic
European sau într-un stat cu care România a încheiat un acord de recunoaştere în acest sens, care
fac obiectul unei cereri de aprobare de model, încercările efectuate în acel stat sunt acceptate dacă
ele sunt echivalente cu încercările cerute în România şi dacă rezultatele acestor încercări sunt puse
la dispoziţie Biroului Român de Metrologie Legală.
Condiţiile de introducere pe piaţa şi de punere în funcţiune a mijloacelor de măsurare din domeniile
prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 608/2001, republicată, precum şi a celor care fac obiectul
normelor de metrologie legala CEE se stabilesc prin reglementari tehnice specifice adoptate prin
hotărâri ale Guvernului.
Ordinul 148/2012 pentru aprobarea listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse controlului
metrologic.
Acest ordin stabilește categoriile și sortimentele de mijloace de măsurare supuse controlului
metrologic legal tabelul, modalitățile de control metrologic legal aplicabile acestora, precum și
intervalele maxime admise între două verificări metrologice succesive.
 Categorii Sortimente Periodicitate
Nr.
crt.
Poziția Denumirea Poziția Denumirea (ani)1)

Contoare de apă rece,

L32-1 curată, până la DN 200 7
mm
9 L32 Contoare de apă
Contoare de apă caldă,
L32-2 curată, până la DN 200 4
mm

Contoare de energie
L73-1 termică, până la DN 200 4
mm

Calculatoare pentru
L73-2 contoare de energie 4
termică
Contoare de
22 L73 Perechi de
energie termică
termorezistențe pentru
L73-3 4
contoare de energie
termică

Traductoare de debit
pentru contoare de
L73-4 4
energie termică, până la
DN 200 mm

1.1.2. Legislație privind protectia consumatorilor la contorizare energie termică

1. Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor

2. Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi
consumatori.
3. Legea nr. 148/2000 privind publicitatea
4. Hotărârea nr. 947/2000 privind modalitatea de indicare a preţurilor produselor oferite
consumatorilor spre vânzare
5. Ordinul nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului-cadru de furnizare a energiei termice
6. Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006
 7. Hotărârea nr. 933/2004 privind contorizarea consumatorilor racordaţi la sistemele publice
centralizate de alimentare cu energie termică
8. Ordonanţa de urgenţă nr. 70/2011 privind măsurile de protecţie socială în perioada
sezonului rece
9. Ordinul nr. 233/2004 pentru aprobarea unor reglementări privind contorizarea
consumatorilor racordaţi la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termică.

Conform legii protecției consumatorului este obligatoriu ca fiecare dintre noi ăa cunoască
următoarele noțiuni:
 consumator - orice persoana fizica ce intenționează să comande sau să procure , respectiv
care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesitaţi nelegate de
activitatea de întreprinzător sau profesională;
 agent economic - orice persoana juridica sau fizică autorizata pentru activitatea de
întreprinzator, care fabrică, transportă,comercializează produse sau părți din produse,
prestează servicii(execută lucrări);
 producător:
- agent economic care fabrică un produs finit, o parte componentă a unui produs sau
materiea primă;
- agent economic care aplică pe produs numele său, marca comercială sau un alt
semn distinctiv;
- agent economic care recondiționează produsul;
- agent economic care modifică caracteristicile produsului;
- agent economic care importă produse;
- distribuitor sau vânzator al produsului importat în cazul în care importatorul nu
este cunoscut;
 vânzator - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzator,
care desfășoară activitate comercială în relațiile cu consumatorii;
 prestator - orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru activitate de întreprinzator,
care prestează servicii;
 produs - bun material destinat pentru consum sau utilizare individuală sunt de
asemenea, considerate produse: energia electrică şi termică, gazele, apa livrate pentru
consum individual;
 serviciu - activitate, alta decât cea din care rezultă produse, desfășurata în scopul
satisfacerii unor necesități ale consumatorilor;
 Prestatorul este obligat, la prestarea serviciilor, să utilizeze mijloace de măsurare proprii,
adecvate, legalizate, verificate metrologic, în modul stabilit de lege, conform cerințelor prescrise.
Vânzătorul este obligat să măsoare produsele oferite consumatorilor cu mijloace de
măsurare proprii, adecvate, legalizate,verificate metrologic. Indicațiile mijloacelor de măsurare
trebuie sa fie explicite şi la vederea consumatorului.
1.2. Norme de metrologie legală CEE din 20 mai 2002 "NML CEE - 79/830.
Contoare de apă caldă
Contoarele de apa caldă se supun controlului metrologic prin aprobare de model CEE şi
verificare iniţialã CEE, în conformitate cu prevederile pct. 1.2 din anexa nr. 2 la Hotãrârea
Guvernului nr. 1.055/2001 privind condiţiile de introducere pe piața a mijloacelor de mãsurare şi
în condiţiile stabilite în prezenta norma de metrologie legalã CEE.
Terminologie
1.1. Contoarele de apă caldă
1.1.1. Contoarele de apă caldă sunt mijloace de mãsurare utilizate pentru determinarea
continuă a volumului apei calde care trece prin interiorul lor şi care conţin un dispozitiv de
mãsurare conectat la un dispozitiv indicator. În sensul prezentei norme de metrologie legalã
CEE, apa este consideratã caldă dacã temperatura sa este cuprinsã între 30°C şi 90°C.
1.1.2. Contoarele de apă caldă sunt bazate pe un principiu de funcţionare mecanic, care
implică utilizarea camerelor volumetrice cu pereţi mobili sau acţiunea vitezei apei asupra unei
pãrţi mobile, cum ar fi o turbină, un rotor.
1.2. Debitul
Debitul este volumul de apa care trece prin contor în unitatea de timp.
1.3. Volumul livrat
Volumul livrat este volumul total al apei care a trecut prin contor într-un timp dat.
1.4. Debitul maxim [Q(max)]
Debitul maxim, Q(max), este cel mai mare debit la care contorul poate funcţiona o perioadă
limitatã fãrã sa se deterioreze şi fãrã depãşirea erorilor tolerate şi a valorilor maxime admise
pentru pierderea de presiune.
1.5. Debitul nominal [Q(n)]
Debitul nominal, Q(n), este egal cu jumãtatea debitului maxim, Q(max). Acesta este exprimat
în metri cubi pe oră şi este utilizat pentru a desemna contorul de apă caldă.
Contorul de apă caldă trebuie să poatã funcţiona în utilizare normalã, la debitul nominal, Q(n),
în condiţii de operare continuă şi intermitentă, fãrã depãşirea erorilor tolerate, prevãzute.
1.6. Debitul minim [Q(min)]
Debitul minim, Q(min), este debitul la care contorul de apă caldă nu trebuie sa depãşeascã
erorile tolerate prevãzute. Acesta este stabilit în funcţie de Q(n).
1.7. Intervalul de debit
Intervalul de debit al contorului de apă caldă este delimitat de debitele maxim şi minim,
Q(max) şi Q(min). Intervalul de debit al contorului de apă caldă este împãrţit în doua zone,
numite zona superioarã şi zona inferioarã, cu erori tolerate diferite.
1.8. Debitul de tranziție [Q(t)]
Debitul de tranziție, Q(t), este debitul care împarte intervalul de debit în zona superioarã şi
zona inferioarã şi la care variația erorilor tolerate este discontinuă.
1.9. Eroarea tolerată
Eroarea tolerată este limita erorii admise de prezenta norma de metrologie legalã CEE pentru
aprobarea de model CEE şi pentru verificarea iniţialã CEE a contoarelor de apă caldă.
Eroarea tolerată în zona inferioarã este ± 5%, de la Q(min) inclusiv la Q(t) exclusiv.
Eroarea tolerată în zona superioarã este ± 2%, de la Q(t) inclusiv la Q(max) inclusiv.
1.10. Pierderea de presiune
Pierderea de presiune reprezintã diferenţa de presiune cauzatã de prezenta contorului de apă
caldă în circuit.
1.11. Clasele metrologice
Contoarele de apa calda sunt împãrţite, în funcţie de valorile debitelor Q(min) şi Q(t) definite
mai sus, în 4 clase metrologice, conform tabelului urmãtor:

───────────────────────────────────────────────────────────────────
Clasa metrologica Q(n)
<15 mc/h ≥ 15 mc/h
───────────────────────────────────────────────
Clasa A

Q(min) 0,04 Q(n) 0,08 Q(n)

Q(t) 0,10 Q(n) 0,20 Q(n)
Clasa B
Q(min) 0,02 Q(n) 0,04 Q(n)
Q(t) 0,08 Q(n) 0,15 Q(n)
Clasa C
Q(min) 0,01 Q(n) 0,02 Q(n)
Q(t) 0,06 Q(n) 0,1 Q(n)
Clasa D
Q(min) 0,01 Q(n)
Q(t) 0,015 Q(n)
────────────────────────────────────────────────
1.3 Măsurarea energiei termice – cerințe generale

Măsurarea constituie, astăzi, o componentă esențială a oricăror activitaţi umane, deoarece

furnizează informaţiile cantitative necesare luării deciziilor asupra a ceea ce trebuie făcut, precum
şi informaţiile asupra rezultatelor activitaţii. Într-o economie națională modernă, măsurarea este
un moment de mare răspundere şi importanță, prezent în toate activitățile. Astfel, cercetarea
știintifică este de neconceput fără utilizarea unor mijloace de măsurare de înaltă precizie,
poiectarea şi realizarea de noi produse necesită încercarea acestora în condiții de exploatare şi
măsurare a performanțelor realizate. În activitatea industrială, asigurarea şi controlul calității
produselor necesită permanente măsurari, efectuate asupra materiilor prime, materiarelor şi
componentelor primite de la furnizorii societății comerciale sau efectuate de muncitori şi
controlorii de calitate după fiecare operație de execuție a unor repere, după montaj şi asupra
produselor finale. În cadrul unor procese de producție cu grad înalt de mecanizare şi automatizare,
mijloacele de măsurare au un rol vital, asemănător rolului sistemului nervos din organismul uman.
În exploatarea produselor complexe, pentru a controla menținerea performanțelor acestora în
timp, pentru a asigura securitatea instalațiilor şi protecția muncii, se efectuează măsurari periodice
sau după reparații. Urmărirea consumurilor de materii prime şi materiale, a consumurilor de
energie şi combustibili şi luarea măsurilor de economisire necesită utilizarea mijloacelor de
măsurare. Comerțul către populație, tranzacțiile comerciale între societăți comerciale şi
gestionarea unor stocuri nu pot fi realizate decât pe bază de măsurare.Industria în general este
confruntată în prezent cu una din cele mai dure cerințe - aceea de a asigura creşterea economică
şi, în acelasi timp, de a proteja mediul împotriva poluării concomitent cu protejarea resurselor de
materii prime folosindu-le util, eficient, cu randamente maxime. În acest sens, contoarele de
energie termică, anume produsele care sunt puse spre comercializare la momentul actual ajută la
conservarea energiei, la creșterea eficienţei industriale şi la îmbunătăţirea standardului de viața în
toată lumea.
Cu ajutorul contorului de energie termică se efectuează:

 măsurarea agentului termic şi a apei calde în centrale şi puncte termice

 măsurarea/ facturarea agentului termic şi a apei calde la consumatori (blocuri, instituţii
publice, cladiri, etc.)
 repartiţia costurilor/ consumurilor de energie termică în apartamente blocurilor cu
ajutorul contoarelor (solutie potrivita în cazul instalatiilor de distribuţie pe orizontală)
 repartiţia costurilor/ consumurilor de energie termică în apartamente blocurilor cu
ajutorul contoarelor (solutie potrivita în cazul instalatiilor de distribuţie pe verticală)
  citirea automată a contoarelor cu ajutorul sistemelor dedicate de achiziţie şi monitorizare

Contoarele de energie termică pot fi utilizate atât pentru măsurarea energiei în circuitele de
încălzire cât şi pentru măsurarea volumului de apă a energiei în circuitele de furnizare a apei calde
menajere.

1.3.1. Cerinţe generale referitoare la soluţiile de măsurare a energiei termice

Măsurarea energiei termice se face numai cu contoare de energie termică sau cu grupuri
de măsurare a energiei termice. Traductoarele de debit care intră în componenţa acestora
măsoară debitul masic (de exemplu traductoare Coriolis, termice etc.) sau volumic (de
exemplu traductoare mecanice, deprimogene, electromagnetice, ultrasonice, vortex etc.).
În consecinţă, energia termică livrată unui consumator poate fi calculată în două moduri,
în funcţie de tipul traductorului.
Măsurarea energiei termice transmise sub formă de apă fierbinte, apă caldă sau abur se face
cu contoare/grupuri de măsurare a energiei termice care îndeplinesc următoarele cerinţe:
a) sunt alese şi montate în baza unei documentaţii avizate de către producătorul/operatorul de
transport/operatorul de distribuţie/furnizorul de energie termică, după caz, care conţine:
i) proiectul de montaj, întocmit în conformitate cu instrucţiunile fabricantului;
ii) certificat de aprobare de model, acordat de BRML (numai pentru contoare de energie
termică şi numai până la Dn 200, inclusiv);
iii) certificat de agrement emis de M.L.P.T.L.;
b) sunt montate de către unităţi autorizate de BRML(numai pentru contoare de energie termică
şi numai până la Dn 200, inclusiv);
c) sunt dimensionate corect în raport cu parametrii instalaţiilor în care sunt montate;
d) se află în interiorul perioadei de valabilitate a verificării metrologice.
Soluţiile de măsurare a energiei termice trebuie aplicate astfel încât :
a) să nu introducă erori de metodă;
b) să înregistreze energia pe fiecare consumator sau, acolo unde acest lucru nu este posibil, pe
grupuri cât mai mici de consumatori;
c) să nu se înregistreze la consumatori pierderi de energie termică şi agent termic din reţelele
termice de transport/distribuţie;
d) să furnizeze date pentru calculul energiei termice livrate suplimentar, aferentă pierderilor de
agent termic;
 e) să nu se înregistreze la consumatori energia termică aferentă recirculărilor sau retururilor de
agent termic;
f) să asigure utilizarea aparatelor şi grupurilor de măsurare a energiei termice în condiţiile
prevăzute de fabricantul acestora şi în conformitate cu normele metrologice şi reglementările
în vigoare;
g) să nu afecteze buna funcţionare a instalaţiilor şi parametrii de furnizare.
Cea mai complexă structură care poate fi întâlnită într-un sistem de alimentare cu energie
termică se compune din: producător, operator de transport, operator de distribuţie şi
consumator. În această situaţie, energia termică se măsoară în toate punctele de mai jos:
a) la interfaţa dintre instalaţiile producătorului şi reţeaua termică de transport;
b) la interfaţa dintre reţeaua termică de transport şi cea de distribuţie;
c) la interfaţa dintre reţeaua termică de distribuţie şi instalaţiile consumatorului.

Pentru cazurile mai simple, când unul dintre agenţii economici preia şi atribuţiile altuia/altora, din
alineatele a) - c) se păstrează cele corespunzătoare situaţiei de fapt, fiind necesară numai măsurarea
energiei termice la interfaţa dintre agenţii economici care operează în sistem, respectiv între
aceştia şi consumatori.În cazul subconsumatorilor energia termică se măsoară la interfaţa dintre
instalaţiile acestora şi cele ale consumatorilor principali la care sunt racordaţi.

1.3.2. Măsurarea energiei termice pe reţelele termice de abur

Măsurarea energiei termice livrate sub formă de abur se va face în fiecare punct de delimitare, pe
toate ramurile. Măsurarea se va face separat, pe niveluri de presiuni.
Pentru măsurarea energiei termice livrate sub formă de abur supraîncălzit se vor utiliza
grupuri de măsurare, fiecare având în compunere:
a) un traductor de debit, amplasat pe conducta de abur;
b) o pereche de sonde de temperatură, amplasate una pe conducta de abur şi una pe conducta
de retur condensat. În cazul când condensatul nu este returnat, cea de-a doua temperatură
va fi presetată în calculator (integrator de putere termică), la o valoare stabilită în “Acordul
privind disponibilitatea de livrare a energiei termice”;
c) un traductor de presiune, amplasat pe conducta de abur;
d) un calculator (integrator de putere termică), care primeşte semnale de la subansamblurile de
mai sus.
În cazul în care agentul termic utilizat este aburul saturat, se vor măsura numai debitul şi presiunea
acestuia. Energia termică livrată sub formă de abur saturat se va calcula pe baza puterii termice
transmise/absorbite, cu menţiunea că la calculul entalpiei se va lua în considerare titlul aburului
convenit între partenerii de tranzacţie şi înscris în contractul de vânzare-cumpărare/furnizare a
energiei termice.
Pentru măsurarea cantităţii de condensat returnat se vor prevedea traductoare de debit, pe fiecare
conductă de retur condensat.
Toate grupurile de măsurare a energiei termice amplasate pe o ramură a reţelei vor avea aceeaşi
clasă de exactitate, în toate punctele de delimitare.
În scopul determinării parametrilor care caracterizează calitatea energiei termice, producătorul va
măsura şi înregistra (grafic sau digital) debitul, presiunea şi temperatura aburului supraîncălzit,
respectiv debitul şi presiunea aburului saturat. Înregistrările se vor păstra timp de un an.
Calitatea chimică a aburului se va determina folosind:
a) un pH-metru în flux, cu scala 5…10, cu atenţionare la funcţionarea în afara limitelor indicate
de prescripţiile în vigoare. Se poate determina şi periodic, cu un pH-metru de laborator, la
fiecare 4 ore. În acest scop se va monta un dispozitiv de luarea probelor;
b) un conductometru în flux, cu scala 0…100 µS/cm, cu atenţionare la funcţionarea în
afara limitelor indicate de prescripţiile în vigoare. Se poate determina şi periodic, la
fiecare 4 ore, cu un conductometru de laborator sau portativ;
c) alte valori se vor stabili în funcţie de calitatea asigurată de furnizor şi de natura
metalelor din construcţia reţelelor termice şi a grupurilor aferente.
Pentru determinarea indicilor chimici ai condensatului returnat se recomandă:
a) determinarea în flux a pH-ului, cu atenţionare la funcţionarea în afara limitelor
indicate de prescripţiile în vigoare;
b) determinarea suspensiilor, periodic sau ori de cate ori se schimbă aspectul, cu un
turbidimetru de laborator;
c) determinarea periodică a uleiurilor, în cazul schimbării aspectului, prin metoda
calitativă cu camfor. În situaţii cu pericol iminent de impurificare cu uleiuri se vor
monta oleometre pe flux, cu element de execuţie de evacuare a condensatului
impurificat. În acest caz traductorul de debit pentru condensatul returnat va fi plasat
în aval de oleometru şi racordul de evacuare.
d) determinarea fierului ionic, o dată pe săptămână, cu o trusă specializată.
1.3.3. Măsurarea energiei termice la interfaţa dintre instalaţiile producătorilor şi reţelele
termice de transport / distribuţie
La interfaţa dintre instalaţiile producătorului şi reţelele termice de transport/distribuţie se vor
măsura:
a) energia termică livrată, pe niveluri de presiune (numai pentru aburul supraîncălzit);
b) debitele, presiunile şi temperaturile aburului livrat, pe niveluri de presiune (pentru aburul
supraîncălzit), respectiv debitele şi presiunile aburului livrat, pe niveluri de presiune (pentru
aburul saturat). Aceşti parametri pot fi înregistraţi grafic sau digital;
c) cantităţile de condensat returnat şi temperaturile condensatului, pe fiecare retur
(temperaturile pot fi înregistrate grafic sau digital).
Producătorul va determina:
a) indicii chimici ai aburului;
b) indicii chimici ai condensatului returnat.
1.3.4. Măsurarea energiei termice la interfaţa dintre reţelele termice de transport şi cele de
distribuţie
La interfaţa dintre reţelele termice de transport şi cele de distribuţie se vor măsura:
a) energia termică livrată, pe niveluri de presiune (numai pentru aburul supraîncălzit);
b) debitele, presiunile şi temperaturile aburului livrat, pe niveluri de presiune (pentru aburul
supraîncălzit), respectiv debitele şi presiunile aburului livrat, pe niveluri de presiune (pentru
aburul saturat).
c) cantităţile de condensat returnat şi temperaturile condensatului, pe fiecare retur.
1.3.5. Măsurarea energiei termice la interfaţa dintre reţelele termice de transport/
distribuţie şi instalaţiile consumatorilor
La interfaţa dintre reţelele termice de transport/distribuţie şi instalaţiile consumatorilor se vor
măsura:
a) energia termică livrată, pe niveluri de presiune (numai pentru aburul supraîncălzit);
b) debitele, presiunile şi temperaturile aburului livrat, pe niveluri de presiune (pentru aburul
supraîncălzit), respectiv debitele şi presiunile aburului livrat, pe niveluri de presiune (pentru
aburul saturat).
c) cantităţile de condensat returnat şi temperaturile condensatului, pe fiecare retur.
Operatorul de transport/distribuţie a energiei termice va determina, de asemenea:
a) indicii chimici ai aburului;
b) indicii chimici ai condensatului returnat.
1.3.6. Măsurarea energiei termice pe reţelele termice de apă fierbinte şi apă caldă
Măsurarea energiei termice livrate sub formă de apă fierbinte/caldă se va face în fiecare punct de
delimitare, pe toate ramurile.
Măsurarea energiei termice livrate sub formă de apă fierbinte, respectiv apă caldă la consumatori
(din circuitul de încălzire), se va face cu contoare de energie termică având traductorul de debit
amplasat pe tur şi o pereche de sonde de temperatură, amplasate una pe tur şi una pe retur. În
instalaţiile producătorului sonda de temperatură de pe retur va fi amplasată:
 în amonte de punctul de intrare a apei de adaos, dacă pentru prepararea apei de adaos se
consumă energie termică. În acest caz se va măsura şi energia termică aferentă preparării apei
de adaos;
 în aval de punctul de intrare a apei de adaos, dacă pentru prepararea apei de adaos nu se
consumă energie termică.
La producător şi în staţia termică, măsurarea energiei termice utilizate pentru prepararea apei calde
din circuitul de încălzire se poate realiza cu contoare de energie termică având traductorul de debit
amplasat pe tur şi o pereche de sonde de temperatură, amplasate una pe tur şi cea de-a doua pe
retur, în aval de punctul de injecţie a apei de adaos. Se vor măsura, de asemenea:
- cantitatea de apă de adaos în circuitul de încălzire;
- presiunea şi temperatura apei calde livrate;
- temperatura agentului termic returnat.
La producător şi în staţia termică măsurarea energiei termice utilizate pentru prepararea apei calde
de consum se poate face cu contoare de energie termică, existând următoarele variante:
a) În cazul instalaţiilor de preparare a apei calde de consum care sunt prevăzute cu circuite de
recirculare a acesteia se aplică una dintre următoarele soluţii:
i) Se montează două contoare de energie termică, astfel:
- un contor de energie termică, având traductorul de debit montat pe conducta de intrare a
apei reci în instalaţie, iar sondele de temperatură amplasate: una pe conducta de apă rece,
la intrarea în instalaţie, iar cea de-a doua pe conducta de apă caldă de consum, la ieşirea din
instalaţia de preparare a acesteia. În cazul instalaţiilor de preparare într-o singură treaptă, la
care apa recirculată se injectează înainte de treapta I, prima sondă de temperatură se
montează în amonte de punctul de injecţie a apei recirculate în circuitul de apă rece;
- un contor de energie termică, având traductorul de debit montat pe conducta de apă
recirculată, iar sondele de temperatură amplasate: una pe conducta de apă recirculată, la
intrarea în instalaţie, iar cea de-a doua pe conducta de apă caldă de consum, la ieşirea din
instalaţia de preparare a acesteia.
 ii) Se montează două contoare de energie termică, astfel:
- un contor având traductorul de debit amplasat pe conducta de ieşire a apei calde din
instalaţia de preparare a apei calde de consum, iar sondele de temperatură amplasate: una
pe conducta de apă caldă de consum, la ieşirea din instalaţia de preparare, iar cea de-a doua
pe conducta de intrare a apei reci. În cazul instalaţiilor de preparare într-o singură treaptă,
la care apa recirculată se injectează înainte de treapta I, prima sondă de temperatură se
montează în amonte de punctul de injecţie a apei recirculate în circuitul de apă rece;
- un contor având traductorul de debit amplasat pe conducta de apă recirculată, iar sondele
de temperatură amplasate: una pe conducta de apă recirculată, la intrarea în instalaţie, iar
cea de-a doua pe conducta de intrare a apei reci.
b) În cazul instalaţiilor de preparare a apei calde de consum care nu sunt prevăzute cu circuite
de recirculare a acesteia se montează un contor de energie termică având traductorul de debit
amplasat pe conducta de intrare sau de ieşire a apei calde din instalaţia de preparare a apei
calde de consum, iar sondele de temperatură amplasate: una pe conducta de apă caldă de
consum, la ieşirea din instalaţia de preparare şi una pe conducta de intrare a apei reci.
Se vor măsura, de asemenea cantitatea de apă rece la intrarea în instalaţia de preparare precum
şi presiunea şi temperatura apei calde de consum livrate.
La consumatori, pentru apa caldă de consum, se va aplica una din următoarele soluţii:
a) măsurarea energiei termice, folosind contoare de energie termică. În această situaţie
contoarele vor avea traductorul de debit şi una din sondele de temperatură amplasate pe
conducta de apă caldă de consum, pe racordul de alimentare al consumatorului (astfel încât
traductorul de debit să măsoare numai debitul efectiv consumat). Pentru determinarea celei
de a doua temperaturi există două variante:
i) montarea unei sonde de temperatură, plasată pe conducta de apă rece, într-o zonă în care
circulaţia apei este asigurată în permanenţă;
ii) presetarea în calculator (integrator de putere termică) a unei valori a temperaturii apei reci,
care va fi stabilită şi, după caz, modificată periodic conform unei metodologii convenită de părţi,
prin contract. În acest caz se va preseta aceeaşi valoare pentru toţi consumatorii alimentaţi de un
furnizor, utilizând aceeaşi sursă de apă rece.
b) măsurarea cantităţii de apă caldă de consum, cu ajutorul unui contor volumetric. În această
situaţie furnizorul are obligaţia să asigure montarea, la fiecare consumator, a unei teci pentru
termometru de control şi instalarea contoarelor de energie termică din apa caldă de consum
în staţiile termice.
Consumurile de energie termică din apa caldă de consum se vor determina în baza indicaţiilor
aparatelor montate în instalaţii, corectate corespunzător pierderilor de energie termică de pe
circuite, conform unei metodologii acceptată de părţi, inclusă în contractul de furnizare a energiei
termice.
Energia termică consumată pentru preparea apei de adaos, acolo unde este cazul, se va determina
utilizând una din următoarele soluţii:
a) măsurare directă, cu contoare de energie termică având traductorul de debit amplasat pe
racordul de injecţie al apei de adaos în retur şi o pereche de sonde de temperatură, amplasate:
una pe conducta de retur, în amonte de punctul de amestec cu apa de adaos, cea de-a doua pe
conducta de apă de adaos, la ieşirea din staţia de tratare chimică. Dacă nu există staţie de tratare
chimică, atunci această sondă se va amplasa pe conducta de alimentare cu apă rece.
b) determinare utilizând:
- un contor volumetric, amplasat pe racordul de injecţie a apei de adaos în conducta de retur;
- sondă de temperatură, amplasată pe conducta de retur;
- o sondă de temperatură, amplasată pe conducta de apă de adaos, la ieşirea din staţia de tratare
chimică.
Pentru controlul pierderilor de agent termic, la interfaţa dintre instalaţiile producătorilor şi reţeaua
termică de transport şi la interfaţa dintre reţeaua termică de transport şi cea de distribuţie se vor
măsura debitul şi cantitatea de agent termic de pe retur, cu ajutorul unor traductori de debit.
Toate contoarele de energie termică amplasate pe o ramură a reţelei termice vor avea aceeaşi clasă
de exactitate, în toate punctele de delimitare. Se recomandă ca pentru reţelele termice de apă
fierbinte/apă caldă să se utilizeze contoare de energie termică şi traductori de debit cu clasa de
exactitate 2.
Calitatea chimică a apei fierbinţi/calde pe tur şi retur va fi urmărită la interfaţa dintre instalaţiile
producătorului şi reţeaua termică de transport (pe tur şi retur), la interfaţa dintre reţeaua termică
de transport/distribuţie şi consumatorii industriali (numai pe retur) şi la ieşirea din staţiile termice
(numai pe tur). În acest scop se recomandă:
a) determinarea în flux a pH-ului, cu atenţionare la depăşirea sau scăderea sub valorile
indicate de prescripţiile în vigoare;
b) determinarea periodică a oxigenului dizolvat, o dată pe zi cu metoda sau o dată la 8
ore cu un oxigenometru de laborator în domeniu 0,01 - 0,2 mg/l;
c) determinarea periodică a suspensiilor, ori de cate ori se schimbă aspectul, cu un
turbidimetru de laborator;
d) determinarea CO2 liber, numai în cazul scăderii valorii pH-ului sub pragul indicat de
 prescripţiile în vigoare, la un laborator de specialitate;
e) determinarea periodică a uleiurilor, în cazul schimbării aspectului, prin metoda
calitativă cu camfor;
f) determinarea fierului ionic, o dată pe săptămână, cu o trusă specializată.
1.3.7. Măsurarea energiei termice la interfaţa dintre reţelele termice de distribuţie şi
instalaţiile consumatorilor de tip urban
La clădirile etajate, având distribuţia pe verticală, măsurarea energiei termice se va face pe întreaga
clădire, pe circuitul de încălzire, respectiv pe circuitul de apa caldă de consum. Acolo unde
condiţiile tehnologice permit (există branşamente pentru părţi de clădire - de exemplu pentru scări
de bloc - atât pentru circuitul de încălzire, cât şi pentru apa caldă de consum), se poate face
măsurarea energiei termice pe părţi de clădire.
Pentru fiecare consumator sau grup de consumatori , la măsurarea energiei termice se vor avea în
vedere următoarele cazuri:
a) consumatorul este alimentat prin circuite separate: un circuit de încălzire şi un circuit de apă
caldă de consum. În această situaţie, pentru circuitul de încălzire se va utiliza un contor de
energie termică, iar pentru circuitul de apă caldă de consum un contor de energie termică
sau un contor volumetric;
b) consumatorul este alimentat în sistem bitubular, având schimbătoare de căldură pentru
producerea locală a apei calde de consum sau având punct termic local (producere locală a
apei calde de consum şi schimbătoare de energie termică locale, pentru circuitul de
încălzire). În aceste situaţii se va amplasa un singur contor de energie termică, ce va
înregistra consumul total (atât pentru încălzire, cât şi pentru prepararea apei calde de
consum).
1.4. Recomandări privind alegerea, amplasarea, montarea, exploatarea și
întreținerea contoarelor de măsurare a energiei termice

1.4.1. Alegerea contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice

Contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice trebuie să corespundă caracteristicilor tehnice

prevăzute în proiectul de montaj. Contoarele de energie termică trebuie să aibă certificat de
aprobare de model acordat de BRML (până la Dn 200, inclusiv) şi certificat de agrement emis de
MLPTL. Pentru consumatorii la care există variaţii mari de cerere de debit, energia termică se va
măsura cu contoare/grupuri de măsurare care au în componenţă traductoare de debit cu raport mare
între debitul permanent şi debitul minim, corelat cu variaţia cererii. În consecinţă, pentru aceste
aplicaţii se vor evita traductoare de debit bazate pe diferenţă de presiune (diafragme, tuburi Pitot
integrale).

La alegerea contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice se vor avea în vedere situaţiile

concrete ce pot fi întîlnite în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică (dopuri de
salinitate, magnetită, impurităţile mecanice, conductivitatea termică, eventuala existenţă a bulelor
de gaz etc.) şi influenţa acestora asupra bunei funcţionări a contoarelor/grupurilor.Principalele
criterii tehnice care vor sta la baza alegerii unui contor/grup de măsurare a energiei termice sunt:
a) Contorul/grupul de măsurare a energiei termice trebuie să funcţioneze cu exactitatea
garantată, în domeniul de măsurare specificat;
b) Elementele care sunt în contact direct cu fluidul trebuie să fie compatibile cu acesta:
- să suporte presiunile şi temperaturile pentru care este proiectată instalaţia în care sunt
amplasate, fără să depăşească erorile tolerate;
- erorile de măsurare să nu fie influenţate, peste limitele tolerate, de acţiunea agentului
termic (coroziune, eroziune, depuneri etc.);
- parametrii exteriori (temperatura şi umiditatea din zona de amplasare, calitatea energiei
electrice etc.) nu trebuie să introducă erori instrumentale care să depăşească valorile
tolerate.
c) Cerinţele de montare (lungimi maxime amonte şi aval, cote de montare etc.) trebuie să
corespundă situaţiei concrete de la locul de amplasare;
d) Montarea, exploatarea şi întreţinerea trebuie să fie simple şi cu costuri minime;
e) Pierderile de sarcină hidrodinamică pe care le produc trebuie să se înscrie în disponibilul
stabilit de proiectantul instalaţiei;
f) Clasa de mediu a contoarelor/grupurilor utilizate pentru măsurarea energiei termice
şi a traductoarelor de debit trebuie aleasă corespunzător condiţiilor de la locul de amplasare.
Fabricanţii de contoare/grupuri de măsurare a energiei termice trebuie să pună la dispoziţia
factorilor interesaţi fişe tehnice şi instrucţiuni de montare, conform reglementărilor în vigoare. Se
vor face precizări privind componentele sistemului şi sistemul în ansamblu, pentru a evita apariţia
unor erori suplimentare care pot modifica clasa de exactitate a contorului/grupului de măsurare a
energiei termice.
1.4.2. Cerinţe constructive

Elementele constitutive ale contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice trebuie

construite din materiale rezistente la coroziune şi la acţiunea eventualelor impurităţi aflate în
lichid.

Componentele contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice trebuie să fie protejate în

raport cu factorii de mediu, după cum urmează:
a) Traductorul de debit – minim IP 55;
b) Sondele de temperatură – minim IP 55;
c) Calculatorul (integratorul de putere termică) – minim IP 54.

Contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice trebuie să asigure o funcţionare corectă în

domeniul normal de variaţie al mărimilor exterioare perturbatoare.

Elementele de protecţie cu care sunt prevăzute contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice

trebuie să fie concepute astfel încât să nu permită alterarea înregistrărilor prin acţiuni exterioare.
În cazul alimentării exterioare cu energie electrică, trebuie să se asigure protecţia contra
deconectării, precum şi indicarea perioadelor în care contorul/grupul de măsurare a energiei
termice nu a fost alimentat.
Cablurile de legătură dintre subansamblele contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice
trebuie să respecte cerinţele din certificatul de aprobare de model.

1.4.3. Modul de înregistrare, stocare si prezentare a informaţiilor

Energia termică va fi indicată în J, Wh sau în multiplii zecimali ai acestor unităţi. Simbolul unităţii
de măsură trebuie să fie afişat.

Indicaţia contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice nu trebuie să se piardă în

eventualitatea unui defect al sursei de alimentare şi să rămână accesibilă minimum un an.
Afişajul trebuie astfel ales încât să asigure indicarea valorilor, fără depăşirea indexului maxim, pe
o perioadă de funcţionare de cel puţin 3000 h la puterea termică maximă specifică aparatului.
Energia termică măsurată pe durata de 1h trebuie să fie egală cu cel puţin rezoluţia afişajului.
Înălţimea cifrelor afişajului trebuie să fie de cel puţin 4 mm.

Contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice trebuie să permită afişarea valorilor

instantanee ale debitului (debitelor, în cazul contoarelor/grupurilor prevăzute cu două debitmetre,
temperaturilor pe tur şi retur, presiunii (în cazul aburului), precum şi valoarea totală a energiei
termice.

1.4.4. Amplasarea contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice

Senzorii contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice se amplasează, după caz:

a) în punctele de delimitare dintre instalaţiile producătorului şi reţelele termice de
transport/distribuţie;
b) în punctele de delimitare dintre reţelele termice de transport şi cele de distribuţie;
c) în punctele de delimitare dintre reţelele termice de transport/distribuţie şi instalaţiile
consumatorului, sau cât mai aproape de aceste puncte, astfel încât valoarea înregistrată a
energiei să reflecte cât mai corect posibil consumurile şi pierderile de energie termică
(pierderi de căldură şi de agent termic) ale utilizatorilor reţelelor termice.

În cazul amplasării în alte puncte decât cele specificate anterior, corecţiile aplicate mărimilor
indicate de contoarele/grupurile de măsurare se vor stabili printr-o procedură specifică, acceptată
de ambele părţi, anexă a contractului de vânzare-cumpărare/furnizare a energiei termice.

La alegerea poziţiei de amplasare se va avea în vedere asigurarea condiţiilor tehnice pentru

montarea, funcţionarea şi citirea corectă a contoarelor/ grupurilor de măsurare a energiei termice.
În cazul montării acestora în spaţii închise este necesar să se asigure drenarea corespunzătoare a
încăperii alese.

Amplasarea se va face în locuri accesibile, astfel încât indicaţiile contoarelor/ grupurilor de

măsurare a energiei termice să poată fi citite de către reprezentanţii partenerilor de contract. Este
interzisă blocarea sau îngreunarea accesului la contoarele/ grupurile de măsurare, prin plasarea
unor obstacole pe căile de acces.

În cazul măsurării energiei termice pe clădire sau pe fracţiune de clădire, montarea contoarelor de
energie termică se va face în spaţii corespunzătoare din subsolul clădirilor. Accesul la încăperile
din subsolul clădirilor, unde acestea sunt montate, se va asigura prin scări şi uşi normale, cu gabarit
corespunzător necesităţilor de exploatare şi întreţinere a contoarelor.

1.4.5.Montarea contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice

Montarea contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice se va face în conformitate cu

indicaţiile fabricantului, și cu prescripţiile BRML , în baza unui proiect realizat de compartimente
specializate organizate la producător/operator de transport/operator de distribuţie/furnizor, după
caz, sau de o unitate de specialitate şi avizat de către acesta.

Montarea se va face de către personal autorizat al producătorului/ operatorului de

transport/operatorului de distribuţie/furnizorului, după caz, sau de către terţi - societăţi
specializate, autorizate, dacă este necesar, de BRML.

La montare se vor avea în vedere următoarele cerinţe de ordin general:

a) contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice trebuie să fie montate la distanţă faţă de
sursele de paraziţi electromagnetici (motoare, lămpi fluorescente etc.);
b) înaintea instalării, circuitul pe care se va monta contorul/grupul de măsurare a energiei
termice va fi curăţat cu atenţie de toate impurităţile. Dacă este cazul, se va curăţa şi filtrul;
c) contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice vor fi protejate împotriva deteriorării
prin şoc şi vibraţii provenite de la mediul în care sunt instalate;
d) contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice nu trebuie sa fie supuse unor tensiuni
mecanice din partea conductelor si racordurilor. Pentru aceasta, conductele sistemului de
încălzire în amonte şi aval de contoare/grupuri trebuie fixate in mod corespunzător;
e) contoarele/grupurile de măsurare construite pentru a funcţiona alimentate la surse exterioare
de energie electrică trebuie să fie racordate electric în conformitate cu reglementările in
vigoare;
f) alimentarea electrică principală trebuie să fie protejată împotriva întreruperilor accidentale.
Circuitul de protecţie trebuie să fie încorporat după regulile de montaj, pentru a permite
debranşarea fără riscuri în cazul în care survine un defect electric;
g) lungimea cablurilor de legătură la cuplarea în sisteme de măsurare cu m-bus conformă;
h) cablurile de transmitere a semnalelor nu trebuie poziţionate de-a lungul cablurilor de
alimentare; ele trebuie fixate în mod independent, iar distanţa care le separă de cablurile de
alimentare trebuie să fie de minim 50 mm. Nu se admite înnădirea cablurilor de transmitere
a semnalelor de temperatură sau de debit. Pentru prelungirea acestor cabluri se pot utiliza
cutii intermediare de conexiuni IP 55;
 i) circuitele de transmitere a semnalelor între diferitele părţi ale contoarelor/grupurilor de
măsurare a energiei termice trebuie să fie astfel concepute şi montate încât să facă
imposibilă orice intervenţie sau deconectare neautorizată;
j) trebuie luate măsuri de precauţie pentru a se evita regimurile hidraulice defavorabile
(cavitaţie, suprapresiuni, lovituri de berbec), care pot produce deteriorări ale
contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice.

Pentru montarea traductoarelor de debit se vor avea în vedere următoarele:

a) traductoarele vor fi amplasate în acord cu prevederile Codului şi respectând indicaţiile din
proiectul de montaj;
b) se vor respecta indicaţiile fabricantului privind sensul de curgere şi distanţele minime faţă
de primele obstacole aval şi amonte (dacă acest lucru nu este posibil, atunci se va instala în
amonte un dispozitiv special de liniştire a curgerii);
c) se recomandă ca în amonte de traductoarele de debit să se monteze filtre de reţinere a
suspensiilor solide.

La montarea sondelor de temperatură se vor respecta următoarele:

a) sonda de temperatură de pe aceeaşi conductă cu traductorul de debit va fi plasată în aval de
acesta, cât mai aproape de el, respectând totodată şi recomandările fabricantului în ceea ce
priveşte distanţele minime;
b) lungimea maximă şi secţiunea conductorilor de legătură între sondele de temperatură şi
calculator (integrator de putere termică) vor fi în conformitate cu aprobarea de model emisă
de BRML;
c) ambele sonde de temperatură (pe tur şi retur) vor fi dublate de teci pentru termometre de
control. Acestea vor fi amplasate la o distanţă suficient de mare faţă de sonde, astfel încât
să nu se perturbe măsurarea temperaturii.
În situaţia în care montarea contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice se realizează de
un terţ, se va asigura acestuia accesul în instalaţie, iar producătorul/ operatorul de transport/
operatorul de distribuţie/furnizorul, după caz, va stabili procedurile tehnice prin care se certifică
calitatea lucrărilor, respectarea standardelor, garanţia acordată şi respectarea măsurilor de protecţie
a muncii şi a mediului.
După montare, pentru fiecare contor/grup de măsurare a energiei termice producătorul/
operatorul de transport/ operatorul de distribuţie/furnizorul, după caz, va întocmi o fişă tip, în care
se vor preciza: tipul, modelul, fabricantul şi caracteristicile contorului, data şi laboratorul care a
făcut verificarea metrologică iniţială, verificările prealabile pornirii şi indexul de pornire. În
această fişă se vor înscrie, în mod obligatoriu, toate operaţiunile legate de întreţinerea şi
funcţionarea grupului (inspecţii, revizii, defecţiuni, remedieri, verificări metrologice periodice
etc.), consemnându-se data la care s-au produs aceste evenimente şi perioadele de nefuncţionare.

1.4.6. Verificarea, recepţia, punerea în funcţiune a contoarelor/ grupurilor de măsurare a

energiei termice

După executarea montajului se face recepţia de către deţinătorul contorului/grupului de măsurare

a energiei termice, cu participarea delegaţilor partenerului de tranzacţie şi a reprezentanţilor
unităţii care a realizat lucrările de montaj. Pentru aceasta, în prealabil se vor face următoarele
verificări:
a) Verificarea certificării. Înainte de punerea in funcţiune, trebuie sa se verifice dacă tipul şi
dimensiunile specificate de către furnizor pentru contorul/grupul de măsurare a energiei
termice corespund caracteristicilor tehnice din proiect. În cazul in care acesta este un
instrument complet, trebuie să se verifice certificatul de aprobare de model. Atunci când
contorul/grupul de măsurare a energiei termice este un instrument “combinat”, trebuie să se
verifice dacă fiecare subansamblu prezintă marca în conformitate cu certificatul de aprobare
de model corespunzător, iar pe calculator (integrator de putere termică) este aplicată marca
ce corespunde ansamblului.
b) Verificarea instalaţiei. Se vor verifica următoarele:
- concordanţa contorului/grupului de măsurare a energiei termice montat (tip, dimensiune)
cu cel prevăzut în proiect;
- corectitudinea montării traductorului de debit, verificarea sensului de curgere;
- corectitudinea montării sondelor de temperatură;
- corectitudinea alimentării electrice;
- legătura de punere la pământ (dacă este cazul) a contorului/grupului;
- contorul/grupul de măsurare a energiei termice a fost montat la o distanţă suficientă faţă
de sursele de perturbaţii electromagnetice (aparate de comutaţie, motoare electrice, lămpi
fluorescente);
- accesoriile sunt montate in conformitate cu instrucţiunile furnizorului si utilizatorului;
- instalaţia este etanşă;
- contorul/grupul de măsurare a energiei termice începe să indice în momentul în care prin
el începe să circule agentul termic.
După executarea acestor verificări se pune în funcţiune contorul/grupul de măsurare a energiei
termice, se sigilează conform normelor în vigoare şi se încheie un proces verbal semnat de toate
părţile prezente. În cazul în care contorul/grupul este predat în custodie, se încheie un proces verbal
unic, de recepţie şi de predare-primire.

4.1.7 Exploatarea şi întreţinerea contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice

Contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice vor fi exploatate şi întreţinute în conformitate

cu procedurile specifice elaborate de producătorul/ operatorul de transport/operatorul de
distribuţie/furnizorul de energie termică, după caz, în baza indicaţiilor indicaţiilor fabricantului.

Exploatarea, întreţinerea, repararea şi verificarea metrologică a contoarelor/ grupurilor de

măsurare a energiei termice vor fi realizate cu respectarea normelor şi instrucţiunilor de metrologie
legală. În caz de uzură, avarie sau nefuncţionare, deţinătorul contorului/grupului de măsurare a
energiei termice va asigura repararea sau înlocuirea acestuia.Partenerul de tranzacţie al
deţinătorului contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice va suporta costul aparatelor
deteriorate şi al lucrărilor de demontare, verificare, reparare, recalibrare şi remontare, în cazul în
care contoarele/grupurile de măsurare a energiei sunt deteriorate din vina sa.

Pe perioada în care contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice au fost scoase din

funcţiune din motive întemeiate, consumul se stabileşte în baza unei metodologii, întocmite cu
respectarea prevederilor legale în vigoare, acceptate de partenerii de tranzacţie şi anexate
contractului de vânzare-cumpărare/furnizare a energiei termice.

Pe perioada în care la contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice s-au constatat defecţiuni

sau acestea au funcţionat în afara plajei de valori ale parametrilor pentru care se încadrează în
erorile maxime tolerate, garantate de fabricant, consumul se recalculează conform punctului
anterior.

Citirea contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice se va face periodic, cu o frecvenţă

stabilită de comun acord de partenerii de tranzacţie şi menţionată în contractul de furnizare/
vânzare-cumpărare a energiei termice.

În cazul contractelor de furnizare, citirea se va face de către reprezentantul furnizorului, pe cât

posibil în prezenţa delegatului împuternicit al consumatorului. În cazul contractelor de vânzare-
cumpărare, citirea se va face conform precizărilor din contract.
Abrevieri

ANRE Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

BRML Biroul Român de Metrologie Legală

MLPTL Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei

OIML Organizaţia Internaţională de Metrologie Legală

HG Hotărâre a Guvernului României

OUG Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului

SR Standard român

EN Standard (normă) europeană

PE Prescripţie energetică

I Instrucţiune energetică

NTM Normă tehnică de metrologie

SACET Sistem de alimentare centralizată cu energie termică

1.5 Scopul şi obiectivele verificării metrologice și a evaluării calității

acontoarelor de energie termică

Scopul lucrării constă în analiza şi cercetarea complexă a particularităţilor privind verificarea

metrologică a contoarelor de energie termica . Pentru realizarea scopului dat mi-am propus
următoarele obiective:
 definirea şi evoluţia conceptului de verificare metrologică a contoarelor energie
termică.

 evidenţierea cadrului legal şi naţional pentru verificarea metrologică a contoarelor de

energie termică şi determinarea rolului verificării metrologice a contoarelor pentru
asigurarea evidenţei veridice.

 analiza parametrilor metrologici a contoarelor şi caracteristica principiului de

funcţionare a contoarelor de energie termică analiza instalaţiei etalon de verificare a
debitmetrelor „ IE-VM-G-1-6” pentru verificarea metrologică a contoarelor de
 energie termică şi prezentarea cerinţelor necesare şi de mediu pentru organizarea
verificării metrologice a contoarelor de energie termică.

 argumentarea procedurii de verificare metrologică a contoarelor de energie

termică,prezentarea rezultatelor obţinute şi întocmirea buletinului de verificare
metrologică.
 elaborarea analizei economice şi protecţiei muncii.
 2. DESCRIEREA PARAMETRILOR METROLOGICI AI
CONTOARELOR DE ENERGIE TERMICĂ
2.1Generalitaţi
Energia termică este energia conţinută de un sistem fizic şi care poate fi transmisă sub formă de
căldură altui sistem fizic pe baza diferenţei dintre temperatura sistemului care cedează energie şi
temperatura sistemului care primeşte energie. Exemple: energia aburului, energia apei calde sau
fierbinţi, energia gazelor calde etc.
Căldura apare ca urmare a arderii combustibililor, frecării dintre două corpuri, reacţiilor
chimice exoterme, reacţiilor nucleare şi trecerii curentului electric printr-un conductor.
Agentul termic este substanţa lichidă sau gazoasă prin care se realizează transportul şi
transferul de energie.
Unităţi de măsură:

Fluidul purtător de energie termică (lichid sau gaz) este denumit în mod uzual agent termic.Apa
caldă şi fierbinte se caracterizează prin temperaturi superioare valorii de 30 ˚C , fiind utilizată
pentru uzul casnic şi industrial. Sistemele de distribuție centralizată asigura transportul de la sursă
(centrale termo-electrice, centrale termice) la beneficiari.Mijloacel ede măsurare a energiei termice
se numesc generic contoare de energie termică. Contorul de energie termică este constituit dintr-
un contor care măsoara debitul de agent termic, din două traductoare de temperatură (uzual
termorezistențe, una amplasata pe conducta tur, alta amplasata pe conducta retur față de
consumatorul de energie termică şi un bloc electronic de calcul al energiei termice). Contorul de
debit şi cele două traductoare de temperatură transmit blocului de calcul semnale electrice de ieșire.
În figura1. sunt prezentate variante ale configurației contorului de energie termică şi tipurile uzuale
de contoare de debit, respectiv de traductoare de temperatură.Contoarele de energie termică se pot
realiza în trei variante constructive:
- contoare complete, care nu conțin subansambluri separabile (contoare de debit, traductoare de
temperatură, bloc electronic de calcul);
- contoare combinate, care conțin subansambluri separabile (contoare de debit, perechi de
traductoare de temperatură, bloc electronic de calcul);
Contoarele hibride sunt cele care la verificările metrologice inițiate sunt considerate drept contoare
combinate, iar după verificare sunt considerate contoare complete (cu subansambluri
inseparabile); în mod frecvent, aceste contoare sunt denumite contoare compacte.
Transferul de căldura se efectuează :
 Prin conversie – transferul de căldură se realizează de la un loc la altul printr-o mişcare
reală a suprafeţei calde (încălzirea cu aer cald, cu apă caldă, curgerea sângelui prin corp).
 Prin conducţie – fenomenul de trecere a căldurii printr-un corp, de la particulele cu
temperatură înaltă la particulele cu temperatură mai joasă.
 Prin radiaţie – se realizează fără contact între corpuri (radiaţiile luminoase ce pătrund într-
o seră se transformă în căldură).

2.2.Descrierea parametrilor metrologici a contoarelor de energie termică

2.2.1.Contor de energie termică

Contorul de energie termică este utilizat pentru înregistrarea consumului de energie consumată
pentru încalzirea apartamentelor în cadrul unui imobil. Facturarea încălzirii se poate face direct
după indexul preluat de la contorul de energie termică compact, montat individual.

2.2.1.1. Caracteristici metrologice (erori tolerate, MPE)

Contoarele de energie termică trebuie să se încadreze în toleranţele specifice considerate ca fiind
erorile tolerate la încercările efectuate pentru aprobare de model, verificarea iniţială şi periodică.
2.2.1.2 Generalităţi
Traductoarele de debit ale contoarelor de energie termică şi contoarele complete trebuie să
aparţină uneia dintre următoarele clase de exactitate: clasa 2 şi clasa 3.
Pentru contoarele de energie termică, erorile tolerate, pozitive sau negative, în raport cu valoarea
convenţională adevărată a energiei termice, sunt definite ca erori relative,care variază în funcţie de
diferenţa de temperatură şi de debit. Eroarea tolerată a fiecărui subansamblu, pozitivă sau negativă,
este calculată în funcţie de diferenţa de temperatură, în cazul calculatorului şi a perechii de
traductoare de temperatură şi în funcţie de debit în cazul traductorului de debit.
Eroarea relativă, E, se calculează cu formula:
Xd  Xc
E 100 0 0
Xc (1.1)
în care:
Xc – valoarea convenţională adevărată
Xd – valoarea indicată;
2.2.1.3. Valori ale erorilor tolerate (exprimate în %)
2.2.1.4. Erori relative tolerate ale unui contor complet
Erorile tolerate ale unui contor complet sunt calculate în funcţie de raportul diferenţei de
temperatură (ΔΘmin/ ΔΘ) şi de raportul de debit (qp/q).
Clasa 2: E = ± (3 + 4ΔΘmin /ΔΘ + 0,02 qp/q);
Clasa 3: E = ± (4 + 4ΔΘmin /ΔΘ + 0,05 qp/q);
2.2.1.5. Erori relative tolerațe ale subansamblurilor
2.2.1.5.1. Calculator
Ec = ± (0,5 + ΔΘmin /ΔΘ)în care eroarea Ec este funcţie de valoarea energiei termice indicată şi
de valoarea convenţională adevărată a acestei energii.
2.2.1.5.2. Pereche de traductoare de temperatură
Et = ± (0,5 + 3ΔΘmin /ΔΘ) în care eroarea Et este funcţie de valoarea indicată a relaţiei între
ieşirea perechii de traductoare de temperatură şi diferenţa de temperatură şi valoarea convenţională
adevărată a diferenţei de temperatură.
2.2.1.5.3. Traductor de debit
Clasa 2: Ef = ±(2 + 0,02qp/q), dar nu mai mult de ± 5%;
Clasa 3: Ef = ±(3 + 0,05qp/q), dar nu mai mult de ± 5%;
în care, eroarea Ef este funcţie de valoarea indicată şi de valoarea convenţional adevărată arelaţiei
dintre semnalul de ieşire al traductorului de debit şi masă sau volum.
2.2.1.6. Erori tolerate
Pentru o combinaţie de subansambluri eroarea tolerată este suma aritmetică a erorilor tolerate
pentru fiecare subansamblu care formează combinaţia.
Erorile contoarelor combinate nu trebuie să depăşească suma aritmetică a erorilor tolerate ale
subansamblurilor.Producătorul contoarelor combinate poate să specifice că, pentru încadrarea în
erorile tolerate, acestea trebuie considerate ca aparate complete. În acest caz subansamblurile
contorului combinat nu mai trebuie să satisfacă erorile relative tolerate ale subansamblurilor sau a
unei combinaţii a acestora.
2.2.2 Componența contorului de energie termica

Contoarele de energie termică au în compunere:

 corp din alamă cu canal de intrare-ieșire a apei, cu racord olandez;

 turbina cu ax vertical - dispozitiv de măsurare ce funcționează sub acțiunea apei;
 integrator electronic care indică indexul energiei, indexul volumului, temperatura tur-retur,
precum diferența de temperatură, debit instantaneu, autonomie baterie, vârfuri de debit,
indexul lunar retroactive precum şi mulți alți parametri.
2.2.2.1.Caracteristicile tehnice a exemplului model Multidata sunt următoarele:

Domeniu temperatură calculator °C 1 ... 130

Domeniu temperatură debitmetru °C 10 ... 90

Diferența temperatură calculator K 3 ... 100

Tip sonde Pt500

Domeniu măsură sonde °C 0 ... 130 (silicon)

Debit nominal Qn m3/h 0.6 1.5 2.5

Diametru nominal DN mm 15 15 20

Debit maxim Qmax m3/h 1.2 3.0 5.0

Debit tranziție Qt (clasa A) l/h 60 150 250

Debit minim Qmin (clasa A) l/h 24 60 100

Presiune nominală Pn bar 16

Pierdere de presiune la Qn bar < 0.25

• montaj orizontal l/h 3 5 7

Debit de pornire
• montaj vertical l/h 4 7 10

Afișaj 8½ digiti

Alimentare (baterie) V 3.0 (litiu)

Durată de viață baterie ani >6

Clasa de protecție IP 54
 Temperatură ambient °C 0 ... 55

Greutate g 680

Cum comunicațiile ocupă un loc semnificativ în viața noastră, acestea pot fi utilizate şi în cazul
contoarelor de apă prin preluarea consumului înregistrat prin releu reed,sistem M-Bus, modem
radio şi preluat de un sistem automatizat sau GSM. Astfel contoarele pot fi livrate cu echipare
pentru transmiterea semnalului la distanță sau doar cu preechipare pentru o dotare ulterioară cu
dispozitivul de transmitere la distanță.

2.2.2.2 Părți componente

Spre exemplu, contorul de energie termică tip Multidata are în componenţă trei părţi distincte,
astfel:

• integrator electronic de energie termică Zenner Multidata WR3;

• traductor de debit: MTWI (DN 15 - DN 50), WSI (DN 50 - DN 200);

• traductor de temp.: Pt 100 / Pt 500.

Figura1. Ecranul integratorului de energie termica

Integratorul electronic de energie termică este aparatul care reuneşte şi poate prelucra semnale de
la traductoarele de debit şi de temperatură. Contoarele de energie termică calculează energia
termică consumată de un consumator sau de un grup de consumatori.

2.2.2.3.Avantajele integratorului tip multidata

Integratorul WR3 prezintă următoarele avantaje:

• permite citirea şi memorarea energiei la dată fixă;

• dispune de două index-uri: unul curent şi un altul peste valoarea de prag;

• utilizat în sisteme de termoficare şi/ sau de climatizare;

• permite memorarea valorilor de vârf ale puterii şi ale debitului împreună cu data şi ora
corespunzătoare înregistrării;

• permite transmiterea de date prin: interfaţa optică, interfaţa BUS standard, interfaţa radio şi
interfaţa GSM;

• respectă normele de protecţie a mediului;

2.2.2.4.Tipuri de traductoare de debit

Principalele tipuri de traductoare de debit pentru apă fierbinte utilizate la scară industrială sunt:

- debitmetre electromagnetice;

- diafragme de măsură;

- debitmetre cu ultrasunete;

- traductoare cu turbină.

2.2.2.5. Tipuri de traductoare de temperatură

Traductoarele de temperatură folosite pentru sistemele de măsurare a energiei termice sunt:

 termorezistenţe tip Pt 100 sau Pt 500.

2.2.2.6. Ce măsoară şi înregistrează integratorul

Cu ajutorul contoarelor de energie termică se măsoară şi se ănregistrează următoarele date:

• debitul volumetric al fluidului circuitului respectiv (mc/h) - valorile cumulate pe o perioadă de

timp;

• temperatura tur şi retur a fluidului (˚C );

• diferenţa de temperatură intrare-ieşire (˚C);

• cantitatea de energie termică cedată

2.3 Descrierea principiului de funcţionare a contoarelor de energie termică

2.3.1.Principiul de masurare
Energia termică cedată sau absorbită de un corp se poate determina atunci când se cunoaşte masa,
capacitatea calorică specifică şi modificarea temperaturii.
Într-un contor de energie termică, viteza de variaţie a entalpiei între intrarea şi ieşirea lichidului
care curge printr-un schimbător de căldură este integrată în raport cu timpul.
Ecuaţia pentru funcţionarea sa este următoarea:
t1
Q   q m hdt
t0
(1.2)
Q – energia termică cedată sau absorbită;
qm – debitul masic al agentului termic ce trece prin contorul de energie termică;
Δh – diferenţa dintre entalpiile specifice ale agentului termic la temperaturile tur şi
retur ale circuitului de schimb termic;
t – timpul
Dacă aparatul determină volumul în locul masei, ecuaţia lui devine:
V1
Q   q m dV
V0
(1.3)
Q – energia termică cedată sau absorbită;
V – volumul lichidului care traversează contorul de energie termică;
k – denumit ,,coeficientul termic’’, este funcţie de proprietăţile agentului termic la
temperaturile şi presiunea corespunzătoare (Anexa 1);
ΔΘ – diferenţa de temperatură dintre turul şi returul circuitului de schimb termic.
Valoarea convenţională adevărată a coeficientului termic pentru apă, atunci cînd ea este utilizată
ca agent termic, trebuie să fie obţinută din formulele (A.1) la (A.5) din anexa1, unde presiunea
trebuie să fie de 16 bar.Pentru contoare destinate să fie utilizate cu alţi agenţi termici decât apa,
producătorul trebuie să declare coeficientul termic utilizat, în funcţie de temperatură şi presiune.Un
contor de energie termică este un sistem de măsură compus din trei componente principale:
 Un debitmetru de apă caldă care măsoară volumul de apa vehiculat prin conductă;
 pereche de termorezistențe, una amplasata pe conducta de tur iar celalalta pe
conducta de retur, care măsoară temperaturile de tur, respectiv retur ale agentului
de încălzire;
 Un calculator-integrator de energie termică, care preia informațiile de volum şi de
temperatură;
 Calculul şi afișarea căldurii consumate în unități de măsură standard - kWh, MWh
sau GJ.
 Contoar compact Contoare combinate

Termorezistențe Debitmetre de apă caldă

Integratoare de energie termică

2.3.2 Principiul de măsurare al integratorului de energie termică

2.3.2.1.Multical-integratorul de energie termica

Măsoară cu precizie energia pentru încălzire sau răcire, în sisteme ce vehiculează debite de
până la:
 3000 m³/h
 Pt100, 2-fire
 Pt500, 2 şi 4-fire
Se combină cu ULTRAFLOW® de la qp 0.6 până la 1000 m³/h 24 VAC, 230 VAC sau
alimentare de la baterie cu durata de viață de 10 ani.Detectarea pierderilor de căldură şi apa
din sistem în conformitate cu EN 1434:2004 Clasa C şi MID
Posibilitate de montare simultana a două module suplimentare:
- Modul superior: Ceas cu baterie de back-up, iesiri CE+CV, limitare-PQ, M-Bus, etc.
-Modul de bază: M-Bus, RF/Router, LonWork, ieșiri 0/4....20 mA şi intrări în impulsuri
pentru contoare de energie electrica şi apă.
Domenii de utilizare
MULTICAL® 601 este utilizat atât pentru măsurarea energiei pentru încălzire cât şi a celei
de răcire, în toate sistemele ce funcționează cu apă ca agent termic, cu temperaturi cuprinse
între 2°C şi 180°C şi cu debitul între 0.6 m³/h şi 3000 m³/h.
Contorul este simplu de instalat, de citit şi verificat. MULTICAL® 601 contribuie la
menținerea unor costuri anuale de exploatare minime, printr-o combinație unică a preciziei
de măsurare cu o durată lungă de viață. Atunci când MULTICAL® 601 se conectează la 2
debitmetre montate pe conductele de tur şi retur, contorul poate monitoriza pierderile şi
avariile din sistemul de încălzire sau răcire. În plus, pierderile de apă din sistemul de apă
caldă menajeră, pot fi monitorizate separat,dacă se conectează un contor de apă la intrările
în impulsuri suplimentare.
MULTICAL® 601 primește de la debitmetru impulsuri proporționale cu volumul şi
calculează energia consumată. Calculul energiei, include măsurarea temperaturilor pe tur
şi retur, precum şi corecția de densitate şi entalpie. MULTICAL® 601 poate fi alimentat
de la baterie sau rețea de 230 VAC sau 24 VAC. MULTICAL® 601 poate fi dotat simultan
cu două module – unul superior: cu ceas şi baterie de back-up, ieșiri în impulsuri sau sistem
de control a unei vane şi un modul de bază: M-Bus, Radio, LonWorks sau ieșiri de
0/4…20mA. Modulul de bază include două intrări suplimentare pentru conectarea
adițională a altor contoare de apă şi energie electrică, permițând astfel transmiterea
simultană la distanță a tuturor datelor de consum, în vederea facturării.
Calculul energiei termice
MULTICAL® 601 calculează energia termică pe baza formulei din EN
1434-1:2004, în care se folosește scara internațională de temperatură din 1990 (ITS-90) şi
presiunea definită la 16 bar.
Simplificat, calculul energiei poate fi prezentat prin formula:
Energia = V x Δθ x k. (1.4)
V -este volumul de apa furnizat
Δθ- este diferența de temperatură măsurată
k- este coeficientul termic al apei
Integratorul calculeaza întotdeauna energia în [Wh], iar apoi o convertește în unitatea de
măsură selectata de beneficiar.

Aplicatii
MULTICAL® 601 operează cu până la 9 tipuri diferite de energii:E1...E9, care sunt
calculate în paralel, la fiecare integrare, indiferent de configuraţia contorului.
Tipurile de energie de la E1 la E9, sunt calculate după cum urmează:
E1= V1(T1-T2)k Energia termică (V1 pe tur sau retur) (1.5)
E2= V2(T1-T2)k Energia termică (V2 pe retur) (1.6)
E3= V1(T2-T1)k Energia de răcire (V1 în tur sau în retur) (1.7)
E4= V1(T1-T3)k Energia termică pe tur (1.8)
E5= V2(T2-T3)k Energia termică pe retur sau consum de apă caldă menajeră din retur
(1.9)
E6=V2(T3-T4)k Energia termică din apă caldă menajeră,separate (1.10)
E7=V2(T1-T3)k Energia termică din apa caldă menajeră,din conducta de tur (1.11)
E8=m³xT1 (Energia pe tur) (1.12)
E9=m³xT2(Energia pe retur) (1.13)
Acest lucru face ca MULTICAL® 601 să poata calcula atăt energia termică pentru încălzire
cât şi pentru răcire, apă caldă menajeră, etc. într-o multitudine de aplicații în sisteme
deschise şi închise, având conectate mai multe debitmetre în același timp.
Toate tipurile de energii calculate sunt memorate şi afișate independent de configurație.
Măsurarea debitului
MULTICAL® 601 calculează debitul de agent termic după două principii diferite, în
funcție de tipul debitmetrului utilizat:
• În cazul debitmetrelor ultrasonice actualizarea debitului pe display-ul contorului se face
la fiecare 10 sec.
• În cazul debitmetrelor mecanice, de regulă cele cu contact Reed, actualizarea debitului pe
display-ul contorului se face periodic şi este actualizat cu fiecare impuls de volum.

Calculul puterii
MULTICAL® 601 calculează puterea pe baza debitului de agent termic şi a diferenței de
temperatură măsurate împreună, la ultima integrare. Actualizarea puterii pe display-ul
contorului se face simultan cu actualizarea debitului.

Valori min. şi max. ale debitului şi puterii

MULTICAL® 601 înregistrează valorile minime şi maxime ale debitului și puterii atât
lunar cât şi anual. Înregistrările care apar pe display sau care pot fi citite de la distanță,
includ valorile max. și min. ale debitului şi puterii, însoțite de dată. Toate valorile minime
și maxime sunt calculate ca medie a celor mai mici, respectiv celor mai mari măsurari de
debit sau putere. Perioada medie utilizată pentru toate calculele este selectată în intervalul
1…1440 min.
Măsurarea temperaturii
MULTICAL® 601 este disponibil în diferite versiuni pentru termorezistențe Pt100 sau
Pt500, precum şi în versiunile cu 2 sau 4 fire.Sistemul de măsurare include un convertizor
analog/digital de înaltă rezoluție cu un domeniu de temperatură între 0,00°C…185,00°C.Pe
lângă temperaturile uzuale necesare la calcularea energiei, pot fi afișate şi temperaturile
medii anuale şi lunare.

Funcțiile display-ului
MULTICAL® 601 este prevăzut cu un display cu cristale lichide cu 8 digiti, unități de
măsură şi panou de informare. În conexiune cu citirile de energie şi volum, se utilizeaza 7
digiti şi unitățile de măsură corespunzătoare, în timp ce la citirea seriei contorului se
utilizeaza 8 digiti.Prima afișare pe display arată energia cumulată. La activarea
butoanelor,pe display se afișează alte citiri. Display-ul revine automat la citirea energiei
cumulate după patru minute de la ultima activare a butoanelor.
Butonul superior este folosit pentru a selecta înregistrările primare.Consumatorii utilizează
de regulă primele citiri primare legate de factura de consum.Butonul inferior este folosit
pentru a arata informația secundară, aferentă citirii primare selectate.

Figura 2. Supragherea avariilor

Sisteme de termoficare
Sistemul de supraveghere al avariilor este destinat, în principiu, pentru sistemele de
termoficare cu conexiune directă. Sistemul de supraveghere are în componența sa două
contoare ultrasonice, amplasate pe conducta tur şi respectiv pe conducta de retur şi senzori
de temperatură pe fiecare conducta. MULTICAL® 601 monitorizează diferența de masă
care poate apare între conducta de tur şi cea de retur.
Sisteme de apa rece
La MULTICAL® 601 se poate conecta şi un contor de apa rece din casa, monitorizându-
se astfel şi acest consum. În cazul apariției unor avarii la rezervorul toaletei sau la
conductele rezervorului de apa,atunci contorul de apa rece va transmite impulsuri 24 de ore
din 24 și va semnala astfel pierderea.
Intrări în impulsuri VA şi VB
MULTICAL® 601 are două intrări suplimentare în impulsuri, VA şi VB,pentru a primi
date de la contoarele de apa rece şi eventual de la contoarele de energie electrică. Intrările
de impulsuri se regasesc în”modulele de bază”. Intrările de impuls VA şi VB funcționează
independent de alte intrări/ieșiri ale contorului

Alimentarea contorului
MULTICAL® 601 este disponibil cu alimentare de la baterie, de la o sursă principală de
230 VAC sau de la 24 VAC. Sursele de alimentare pot fi schimbate făăa a fi necesară
reverificarea metrologica.
Modulele suplimentare
Funcțiile MULTICAL® 601 pot fi extinse prin inserarea de module suplimentare, atăt în
partea superioara a calculatorului (module superioare) cât şi în unitatea de bază (module de
bază), facând posibilă adaptarea la diverse aplicații şi metode de citire.
Programare şi verificare
Software-ul METERTOOL pentru MULTICAL® 601 are la bază sistemul de operare
Windows® care include toate facilitățile pentru programarea calculatorului. Atunci când
programul este utilizat împreună cu ECHIPAMENTUL DE VERIFICARE pentru
MULTICAL® 601, calculatorul poate fi testat şi verificat corespunzător.
Funcțiile tarifare
MULTICAL® 601 are 2 registre suplimentare, TA2 şi TA3, pentru înregistrarea energiilor,
în paralel cu registrul principal care are la bază un tarif programat. Indiferent de tipul de
tarif selectat, registrele de tarifare vor fi afiaște ca TA2 şi TA3.Registrul principal afișează
întotdeauna valoarea cumulată, indiferent de funcția de tarifare selectată, fiind considerat
registru legal de facturare. Condițiile de tarifare TL2 şi TL3 sunt monitorizate înainte de
fiecare integrare. Dacă condițiile de tarifare sunt îndeplinite, energia termică consumată
este ănregistrată atât în TA2 sau TA3, cât şi în registrul principal.
Domeniu de temperatură θ: 2°C...180°C
Diferența de temperatură ΔΘ: 2K...170K (3K... 170K)
Precizia de măsurare EC ±(0.5 + ΔΘmin/ΔΘ)% (1.14)
Gama de debite cu unitățile de măsură corespunzatoare
– [kWh] qp 0.6 m³/h...qp 15 m³/h
– [MWh] qp 0.6 m³/h...qp 1500 m³/h
– [GJ] qp 0.6 m³/h...qp 3000 m³/h
Corespondența MID
– mediu mecanic Clasa M1
– mediu electromagnetic Clasa E1 şi E2

Date mecanice
Temperatura mediului ambiant 5…55°C încăperi fără condens ( locaţii de interior)
Clasa de protecție IP54
Temperatura depozitare - 20…60°C (mediu uscat)
Greutate 0.4 kg excluzând termorezistențele şi debitmetrele
Cabluri de conectare ø3.5…6 mm
Cablu de alimentare ø5…10 mm
2.3.3.TERMOMETRE CU VARIAŢIA REZISTENŢEI ELECTRICE

Se bazează pe variaţia cu temperatura a rezistenţei electrice a unui conductor sau

semiconductor.

2.3.3.1.Termometrul cu rezistenţă

Termorezistenţele- fac parte din categoria elementelor sensibile care necesită energie auxiliară
în procesul de măsurare dar și din categoria traductoarelor parametrice astfel că adaptoarele
destinate acestora sunt rezistenţei electrice cu semnal unificat de ieşire. Pentru conexiune de tipul
convertor- rezistenţă, la realizarea adaptoarelor se are în vedere o serie de particularităţi:

 în special pentru variaţia redusă a rezistenţei termorezistenţei ca şi necesităţile

impuse de precizia de măsurare, în domenii mici ceea ce implică utilizarea de
metode de punte în intrare, alimentate în c.c. şi lucrând în regim
echilibrat/dezechilibrat;
 distanţa relativ ridicată între elementul sensibil şi adaptor impune controlul riguros
al rezistenţelor de linie;
 neliniaritatea caracteristicii statice a elementului sensibil, ca şi a punţii de măsurare,
în cazul punţilor lucrând în regim dezechilibrat, impune utilizarea de circuite de
liniarizare în structura adaptorului;
 separarea galvanică a semnalului unificat de ieşire din adaptor în raport cu
elementul sensibil şi/sau cu sursele de alimentare, impusă de condiţiile concrete în
care se utilizează traductorul.

Intervalele de temperatură în care pot fi folosite termometrele

cu rezistenţă
Intervalul de temperatură
Corpul termometric
de la până la
Platină pură +200°C 1100°C
Nichel pur -100°C +200°C
Cupru pur -20°C +100°C
2.3.3.2.Corpuri termometrice

Corpurile termometrice folosite la construcţia termometrelor cu rezistenţă sunt metale care

trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- Coeficientul termic al rezistenţei să fie mare, pentru a asigura o sensibilitate mare a

termometrului;
- Conductorul să aibă o rezistivitate electrică mare, pentru a se putea utiliza un fir cât mai
scurt;
- Metalul din care este confecţionat conductorul electric să nu reacţioneze chimic cu mediul
în care se măsoară temperatura, pentru a nu îşi modifica proprietăţile în procesul de
măsurare.
Metalele care îndeplinesc cel mai bine aceste condiţii sunt platina pură, nichelul pur şi
cuprul pur. Din acest motiv, acestea sunt metalele cele mai folosite pentru fabricarea de
termometre cu rezistenţă.

2.3.3.3.Precizie

Măsurarea rezistenţei electrice a termometrului aflat la diferite temperaturi se realizează prin

intermediul unei punţi electrice (punte Wheastone), în care firul termometrului este chiar una din
ramurile punţii. Măsurarea rezistenţei cu ajutorul punţilor electrice are o mare precizie, de aceea
şi precizia termometrului cu rezistenţă este mare (0,001°C).

2.3.3.4. Principiu de funcționare

Principiul de funcţionare al termorezistențelor se bazează pe proprietatea unui conductor de a-şi

modifica rezistenţa electrică odată cu schimbarea temperaturii.Construcţia instalaţiei în care se
montează termorezistenţele trebuie să asigure spaţiul necesar pentru montare, accesibilitate la cutia
de borne, pentru asigurarea unor interveniţii rapide în exploatare în caz de necesitate.Se
demonstrează că pentru metale rezistivitatea este direct proporţională cu temperatura.Din cauza
dilatării reţelei cristaline şi respectiv,a modificării energiei electronilor, în realitate dependenţa de
temperatură este neliniară,astfel încât rezistenţa poate fi aproximată polinomial :

(1.15)
unde:
R To- reprezintă valoarea rezistenţei la temperatura de referinţă To.
Prezenţa impurităţilor în metale create de numărul de coliziuni ale electronilor,conducând și la
creșterea rezistivităţii ,la temperaturi nu prea înalte, termenul corespunzător rezistivităţii proprii
metalului este comparabil cu termenul corespunzător rezistivităţii datorat impurităţilor,ceea ce
conduce la scăderea sensibilităţii. Din acest motiv , la construirea termorezistoarelor metalice se
folosesc numai metale cu puritate ridicată.
Criteriile privind alegerea metalelor din care se confecţionează termorezistoarele sunt :
- rezistivitate mare pentru obţinerea unor traductoare de dimensiuni reduse ;
- coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura ridicat pentru a avea o sensibilitate ridicată;
-o bună liniaritate a caracteristicii de transfer pentru a nu necesita circuite de liniarizare
suplimentare;
- asigurarea unei purităţi cât mai ridicate pentru reproductibilitate;
- stabilitate în timp şi la acţiunea agenţilor chimici;
-preţul de cost cât mai scăzut.

Figura 4. Caracteristica de transfer: liniara

La realizarea termorezistoarelor metalice se folosesc : platina,nichelul, cuprul şi wolframul.
Dintre metalele enumerate, platina se apropie cel mai mult de cerinţele enumerate, cu excepţia
preţului de cost; platina poate fi realizată cu o puritate de 99,999 % , de unde rezultă o bună
conductibilitate, este inactivă chimic şi nu prezintă modificări cristaline în timp.
Termorezitoarele din platină se folosesc în intervalul de temperatură ( -180 ºC…+ 600ºC), eventual
extins între - 200 şi + 1000 ºC.Termorezistoarele din platină se folosesc ca etaloane de temperatură
înintervalul cuprins între 0 şi 600 ºC. Deși prezintă o sensibilitate mai ridicată decât a platinei,
nichelul este mai puţin folosit la construcţia termorezistoarelor atât din cauza oxidării la
temperaturi ridicate,cât şi din cauza unei tranziţii cristaline ce are loc la 350 ºC care modifică
puternic rezistivitatea. Termorezistoarele din nichel se folosesc în domeniul - 100ºC….+250ºC,
principalul lor dezavantaj fiind legat de neliniaritatea pe care o prezintă.
O liniaritate foarte bună şi o mare sensibilitate o au termorezistoarele din cupru,însă domeniul lor
de măsurare se limitează la intervalul - 50 0C…+180 0C din cauza activităţii chimice pronunţate;
un alt dezavantaj este datorat rezistivităţii reduse care conduce la gabarite şi greutăţi mari ale
traductorului.De şi wolframul are o sensibilitate şi o liniaritate superioară platinei, este relativ
puţin folosit la construcţia termorezistoarelor,datorită modificărilor pe care le suferă structura
cristalină în timp.Rezistenţa nominală a termorezistoarelor metalice la 0 0C poate fi 25,50,100,500
sau 1000 Ω, ultimele fiind folosite în special pentru temperaturi joase pentru a reduce influenţa
conductoarelor de legătură, ele se construiesc în variante cu 3 sau 4 borne de
conectare.Constructiv, termorezitoarele trebuie să asigure protecţia la acţiunea agenţilor exteriori,
preluarea rapidă a temperaturilor mediului în care sunt introduse, să nu fie influenţate de
fenomenele de dilatare şi să permită măsurarea atât în curent continuu, cât şi în curent alternativ.
Forma constructivă cea mai răspândită este prezentată în fig.5. Pe un suport izolator,realizat de
obicei din două plăci din mică în formă de cruce, se realizează o înfăsurare neinductivă dublu
elicoidală. Aceasta se realizează spiralând iniţial conductorul cu spire de 1 -2 mm în diametru,
după care se înfăsoară pe suport câte două spire, începând din vârf, cu mijlocul
conductorului.Această construcţie nu este afectată de fenomenele de dilatare.Întreaga înfășurare
este introdusă într-un tub de protecţie închis la un capăt şi terminat la celălalt capăt cu o cutie de
fixare şi o cutie în care se găsește blocul bornelor.

Figura 5. Termorezistor metalic

Timpul de răspuns al acestor traductoare este de ordinul secundelor în apă şi de ordinul zecilor de
secunde în aer.La termorezistoarele din platină firul are diametrul de ordinul zecilor de microni și
o lungime de câţiva zeci de centimetrii; firele de legătură de la termorezistor la blocul de borne
sunt din nichel cu diametru mult mai mare pentru ca variaţia rezistenţei acestoracu temperatura să
fie neglijabilă.O altă variantă constructivă se poate realiza prin depunere astfel pe o placă din
aluminiu oxidată se depune un film din platină, obţinându-se un termorezistor cu o inerţie de câteva
ori mai mică decât la varianta precedentă, însă cu o scădere asensibilităţii cu cca. 50%. În practică,
se mai folosesc sonde termorezistive de suprafaţă, asemănătoare mărcilor
tensometrice,confecţionate din nichel sau aliaje din feronichel ; inerţia lor termică este redusă
( de ordinul milisecundelor), însă sunt sensibile şi la deformaţii.Legarea termorezistenţelor la
circuitele de măsurare se face printr-o linie bifilară sau coaxială cu rezistenţa totală a
conductoarelor de 10 sau 20 Ω ( dacă rezistenţa conductoarelor este mai mică se introduc rezistenţe
bobinate de egaliza repentru compensarea diferenţei).

2.3.4. Debimetre/Contoare ultrasonice

Prezentam în continuare, echipamente pentru măsurarea, înregistrarea (contorizarea) şi controlul

debitului de fluide energice, precum şi a energiei calorice (termice) conținută de acestea, care
îndeplinesc una din condițiile:

 conducătoare de electricitate;
 pompabile;
 transmit sunetul;
Debitmetrele şi contoarele de energie termică care folosesc principiul de măsurare cu ultrasunete
sunt cele mai moderne, fiabile şi sigure din întreaga gama de aparate de măsură utilizate pentru
înregistrarea şi facturarea consumurilor de apa şi energie termică.

2.3.4.1.Avantaje principale:

 nu au piese în mișcare, fapt ce conduce la costuri de întreținere nesemnificative;

 nu sunt afectate de calitatea apei şi prin urmare se poate folosi apă cu impurități, apa
desalinizată, apa cu conductivitate redusă sau apa care conține magnetite;
 stabilitate în timp în comparație cu dispozitivele mecanice, care datorită dilatării
elementelor aflate în mișcare, uzurii lagarelor şi depunerilor, introduc erori de măsurare
necontrolabile;
  intervenția la traductoarele ultrasonice pentru verificarea bunei funcționări nu necesită
stoparea agentului termic şi demontarea din instalație;
 nu există depuneri în zona traductorilor ultrasonici din cauza efectului de curățire al
vibrațiilor mecanice introduse de undele ultrasonice;
 energia termică calculata este corectată automat cu un coeficient k, care ține cont de
densitate şi entalpie;
 integratoarele aflate în componența sistemelor de măsură supraveghează funcționarea
acestora, afișând eventualele defecțiuni şi deranjamente apărute în sistemul de măsură;
cădere de presiune neglijabilă, senzorul de debit este o conductă dreaptă.

Figura 6. Debimetre ultrasonice SONOFLO

2.3.4.2.Principiul de funcționare
Funcţionarea debitmetrelor ultrasonice se bazează pe fenomenele de propagare şi de transport a
undelor de către fluidele aflate în mișcare.Aceleași principii pot fi folosite şi pentru alte radiaţii,
cum ar fi cele luminoase,sursa de radiaţii fiind în acest caz laserul - de unde denumirea de
debitmetru cu laser. Există două tipuri de debitmetre ultrasonice - unul la care se măsoară timpul
de tranzit şi cel de-al doilea, la care se pune în evidenţă efectul Doppler. În fig.7.seprezintă schema
bloc a unui debitmetru cu ultrasunete. Cele două traductoare de ultrasunete T1 şi T2 ,plasate axial
în tubul prin care curge fluidul cu viteza u, primesc simultan un impuls electric de la generatoarele
de impulsuri GI1 şi GI2 pe care le transformă în impulsuri ultrasonice; secvenţa de măsurare este
stabilită de oscilatorul pilot QP care are şi rolul blocării amplificatoarelor A1 şi A2 pe durata
emisiei.
 Figura 7. Schema bloc a unui debitmetru cu ultrasunete
După terminarea emisiei, traductoarele trec în regim de recepţie, semnalul de la iesirea acestora
fiind amplificat de cele două amplificatoare derecepţie A1 şi A2,amplificatoare ce au şi rolul de
formatoare de impulsuri. Semnele astfel obţinute realizează comanda START-STOP pentru
numărătorul N, cu ajutorul circuitului basculant bistabil CBB şi a porţii TI; în intervalul de timp
astfel stabilit sunt numărate impulsurile provenite de la oscilatorul etalon, care stabileste scara şi
rezoluţia măsurării. Conţinutul numărătorului este transmis blocului de afișare Af.
Considerând că ultrasunetele se propagă în fluidul care curge cu viteza u, cu viteza de propagare
c, are loc un fenomen de transport al undei de către fluid astfel,timpii de propagare pentru undele
ultrasonore transmise de cele două traductoare vor fi:

(1.16)
de unde rezultă că:

(1.17)
De asemenea, considerând:

se observă că:

(1.18)
Metodele descrise mai sus permit măsurarea unor debite cuprinse între 0,1 si10 m /h pentru
diametre ale conductelor începând de la câţiva mm până la ordinulmetrilor, erorile de măsurare
fiind sub 1%. Trebuie amintit faptul că bulele sau particulele existente în fluid pot produce reflexii
suplimentare, precum şi împrăstierea fasciculului, pe de altă parte, prin realizarea de reflexii
multiple, se măreste distanţa parcursă de fasciculul de ultrasunete, permiţând şi cresterea
rezoluţiei. Metoda de măsurare cu ultrasunete poate fi folosită şi prin punerea în evidenţă a
efectului Doppler; impulsul de ultrasunete având frecvenţa f0 este reflectat de particulele conţinute
în fluid. Deoarece aceste particule sunt antrenate cu viteza u a fluidului, impulsul recepţionat va
conţine un semnal cu frecvenţa modificată. Într-adevăr, considerând că sursa A se deplasează cu
viteza us, iar receptorul B cu viteza u şi perioada semnalului emis de sursa din A0 egală cu T0, la
momentul t=0 ,acesta va fi recepţionat de receptorul din B0 după timpul:
t'0=l/(c-u) .

Figura 8. Explicativă în efectul Doppler

Metoda bazată pe efectul Doppler se folosește pentru măsurarea vitezelor de până la1-10m/s, limita
inferioară fiind de circa 0,1 m/s, eroarea de măsurare nedepășind 2%.Avantajele metodelor cu
ultrasunete constau în faptul că nu perturbă procesul decurgere şi sunt insensibile la natura
fluidului; principalul dezavantaj apare atunci când măsurarea depinde de viteza de propagare a
ultrasunetelor, care va trebui să fie cunoscută (viteza de propagare depinde de temperatură, ceea
ce poate să conducă la erori suplimentare).
Debitmetrele ultrasonice sau acustice sunt bazate pe măsurarea timpului propagării undelor
ultrasonice prin fluid, acestea se pot propaga prin fluide gazoase, lichide, solide. Prin utilizarea
acestor principii au fost dezvoltate acest tip de debitmetre.

În general, debitmetrele ultrasonice sunt devizate în 2 principii de funcționare:

1) Debitmetre ultrasonice bazate pe efectul Doppler

Efectul Doppler se bazeaza pe măsurarea reflectării ultrasunetului pentru măsurarea vitezei

fluidului.Prin măsurarea schimbării frecventei între sursă şi receptor. Unda emisă de unul va fi
reflectată de particulele în mişcare producând o modificare a frecvenţei direct proporţională cu
viteza de curgere. Schimbarea de frecvență care rezultă este numit ”Efect Doppler”.
 2) Debitmetre ultrasonice bazate pe măsurarea diferenței timpului de tranzitare

Se instalează un emiţător şi un receptor de ultrasunete în lungul unei conducte şi se măsoară timpul

scurs între emiterea unui impuls şi recepţionarea sa. Acest timp depinde de viteza de transmitere a
sunetului prin lichid şi de viteza de curgere a fluidului (curgere care poate fi turbulentă). Lichidul
nu trebuie să conţină impurităţi deaoarece dispersia undelor sonore datorată impurităţilor solide în
dispersie ar împiedica măsurarea corectă.

unde:

Q = Debitul

D = Diametrul intern a debitmetrului

K = Factorul de conversie a vitezei medie

Θf = Unghiul de incidentă în lichid

T1 & T2= Timpul de tranzitie

T0 = Timpul de tranzit între traductoare≒ (T1+ T2 )/2

 Ҭ=Timpul de tranzit între pereții țevii şi traductoare ΔT=T2－T1

Figura 9.Răspîndirea ultrasunetului în conducta de măsurare

2.3.5. DEBITMETRUL ELECTROMAGNETIC

Debitmetrele electromagnetice măsoară viteza de deplasare a fluidelor bune conductoare de

electricitate, principiul lor de funcţionare bazându-se pe legea inducţiei.
Schema de principiu a unui debitmetru electromagnetic este prezentată în fig.10. Tubul nemagnetic
prin care are loc curgerea lichidului cu viteză v este plasat în câmp magnetic B realizat de către un
electromagnet alimentat cu tensiunea u.

Figura 10.Debitmetru electromagnetic

Din cauza curgerii, în timpul de tranzit ∆t, între electrozi va lua naștere o tensiune electromotoare
dată de relaţia:
e= -(d/dt)(v∆t.d.B) (1.19)
unde B este inducţia câmpului magnetic, perpendicular pe direcţia de curgere , iar d-diametrul
tubului. Deoarece tensiunea obţinută este redusă, de ordinul microvolţilor, pentru a se putea folosi
detecţia sincronă se folosește un câmp magnetic alternativ B ;în acest caz relaţia devine:

(1.20)
Din relaţia de mai sus se constată că tensiunea generată are două componente în cuadratură; cu
ajutorul detecţiei sincrone se extrage doar prima componentă, realizând în acest fel şi o reducere a
efectului perturbaţiilor.Întrucât se dorește ca rezistenţa interioară a generatorului echivalent de
tensiune să fie redusă, este necesar ca lichidul să fie conductor, condiţie satisfăcută pentru lichidele
ce au conductivitate σ >10 -2
Ω -1
m -1
(de exemplu, apele industriale satisfac această
cerinţă).Condiţia de mai sus este necesară şi pentru ca răspunsul circuitului să fie rapid, adică
constanta de timp RC să fie redusă.Domeniul de măsurare al acestor traductoare este cuprins între
10 m/s cu erori de ordinul 1% din domeniu şi având constanta de timp de circa 1 s.
Aceste debitmetre asigură o serie de avantaje, ca:
 măsurarea nu depinde de caracteristicile fizice ale fluidului şi nici de repartiţia de viteze;
traductorul nu are piese în mișcare şi deci nu realizează pierderi de presiune. De asemenea,
prin alegerea corespunzătoare a materialelor componente, se poate asigura o rezistenţă
sporită la acţiunea agenţilor chimici.
Principiul de funcționare a debitmetrelor electromagnetice se bazează pe Legea inducției
electromagnetice sau Legea lui Faraday. Aceste debitmetre pot fi utilizate doar pentru fluide cu
conductibilitate.

Bobina debitmetrului electromagnetic poate fi alimentată atât cu curent cotinuu cât şi alternativ.
În așa mod măsurând diferența de potențiale E, este direct proporțională cu debitul volumetric Q.

Avantajele debitmetrelor electromagnetice sunt:

- Lipsa de pierderi de presiune

- Posibilitatea de montare la țevi de diferite diametre

- Densitatea fluidului nu influențează măsurările

- Posibilitatea măsurării a diferitor fluide agresive şi abrazive

Astăzi, în curent continuu se folosește aproximativ în 85% debitmetre iar în curent alternativ
altele 15% ce se justifică prin următoarele condiții:

 când aerul este antrenat în cantităti mari în flux.

 când particolele solide în apele riziduale nu sunt uniforme.

 când faza solidă nu este omogen răspîndită în lichid.

 când fluxul pulsează cu o frecvență mai mare de 15 Hz.

Figura 11. Principiul de funcționare a debitmetrelor electromagnetice

2.4. Descrierea instalaţiilor etalon pentru verificarea metrologică a părţilor
componente a contoarelor de energie termică
2.4.1.Instalația etalon Metertool de verificare a integratoarelor de energie termică.
Instalația este destinata verificării calculatoarelor de
energie din componența contoarelor de energie termică.
Componența:
- Simulatorul de temperaturi şi debite
STD15NX- echipament inteligent cu microprocesor care
simulează senzorii de temperatură aferenți contoarelor de
energie termică (PT100, PT500 sau PT1000), cu
rezistoare de precizie şi stabilitate ridicată şi impulsurile
de debit (cu forma, frecvența şi număr programabile) pe care contoarele de energie le primesc de
la debitmetrele din componența lor.
Aplicația software Metertrool - permite configurarea
testului, salvează rezultatele, editează protocol de test şi
buletin de verificare metrologică şi permite tipărirea
rezultatelor.
- Interfață serială pentru comunicația cu calculatorul şi
posibilitate de comunicație cu calculatoare de energie
termică inteligente.
- Adaptoare de test specifice fiecărui calculator de energie termică pentru verificarea în regim
de test rapid;
Poate funcționa independent comandat de la tastatura proprie sau de la calculator prin
intermediul programului METERTOOL, care coordonează procesul şi emite buletin de
verificare.
Caracteristici tehnice:
 Semnale de ieșire în tensiune: 0-5V sau 0-3.6V, sau open colector (echivalent releu Reed)
sau alte tensiuni, la cerere;
 Frecvența de ieșire programabilă în gama 0,1-1000 Hz;
 Factor de umplere programabil 10%-100%;
 Numărul de impulsuri generat: programabil în secvența de 1-2 000 000 de impulsuri sau
generare liberă;
 Simulează pereche de traductori de temperatura tip PT100 şi/sau PT500 ;
 Intrare de numărare impulsuri.
2.4.2.Instalatia etalon de verificare a termorezistentei
Descrierea instalației de verificare
Laboratorul oferă servicii de etalonare şi verficare metrologică pentru o gamă largă de mijloace
de măsurare.
Etalonare:

a) termometre etalon cu rezistenţă din platină

Termometrele cu rezistenţă din platină etalon (TRPE) în conformitate cu Scara

Internaţională de Temperatură din 1990 (SIT-90) sunt instrumentele de bază pentru
efectuarea măsurărilor în intervalul dela 13,8033 K (punctul triplu al hidrogenului) şi până
la 961,78 °C (punctul de solidificare a argintului).În acest interval TRPE sunt etalonate la
intervale diferite de temperatură, în funcţie de aplicaţie şi exactitatea necesară.

Figura 12. Imaginea instalației Etalon

Etalonarea în intervale combinate de puncte fixe, altele decât cele indicate în SIT-90, se poate
efectua în baza unei cereri.TRPE sunt instrumente delicate, care necesită anumite cerinţe la
manipularea şi utilizarea lor. În special acestea nu trebie să fie încălzite la temperaturi peste
temperatura maximă, precum şi trebuie să fie măsurate la temperatura punctului triplu al apei
înainte şi după o perioadă semnificativă de utilizare.Termorezistenţele la care din punct de vedere
constructiv este imposibilă efectuarea etalonării în puncte fixe, urmează să fie etalonat prin metoda
comparării directe cu termometre din platină etalon, în băi speciale.
 b)Indicatoare de temperatură şi termometre cu rezistenţă de lucru

Termometrele cu rezistență de lucru şi indicatoarele de temperatură digitale sau

analogice, fie cu termometru cu rezistenţă sau termocuplu, sunt utilizate pe scară largă ca
dispozitive de măsurare a temperaturii într-o varietate foarte largă de aplicare. Serviciile de
etalonare oferite de INM asigură trasabilitatea la Etalonul Naţional şi respectiv la SIT-90.
Incertitudinile de etalonare depind de mai mulţi factori cum ar fi rezoluţia şi gama de măsurare
pentru indicatori, precum şi performanţa termometrelor cu rezistenţă.

Termometrele cu rezistenţă de lucru de diferite tipuri, pot fi etalonate în intervalul de la -80 °C

până la 700 °C. Măsurările se efectuează prin compararea cu termorezistenţe etalon , termostate şi
calibratoare de temperatură. În scopul micşorării incertitudinii de măsurare, pentru citirea şi
prelucrarea informaţiei, se utilizează echipament performant şi aplicaţii SOFT specializate.

Figura 13. Calibrator pentru termorezistențe

 Calibrator pentru termorezistențe

Standul de verificat termorezistențe se compune din cuptor şi termometru electronic multicanal.

Este destinat, în principal, pentru verificarea verificarea metrologică a perechilor de
termorezistențe, precum şi a preciziei de împerechere a termorezistențelor folosite în contoarele
de energie termică.Interfața cu utilizatorul este asigurata de elementele de pe panoul – fața al
calibratorului :

• Afișaj alfanumeric cu cristale lichide ( 4 linii X 16 caractere )

• Tastatură numerică
• Taste multifuncționale
• Interfața RS 232

Termometrul electronic

• Număr de canale : 4
• Tipul măsurării : 2, 3 sau 4 puncte
• Mărimi afișate :
- temperatură;
- rezistență ;
- variația în timp a temperaturii reglate ;
- diferența de temperatură dintre canale.
• Domeniul : PT 100 ( - 200 … 700 0C )
• PT 500 ( - 200 … 700 0C )
• Rezoluția : 0,01 0C
• Eroarea la temperatura de referință ( 230 C ) : 0.05 0C
• Eroarea suplimentară la variația temperaturii ambiante ( 5 … 40 0C ) : 0.002 0 C

Cuptorul bloc – metal

• Intervalul de lucru : 50 … 200 0C

• Adâncimea de imersie : 200 mm
 3. EFECTUAREA VERIFICĂRII METROLOGICE ȘI A
CALITĂȚII CONTOARELOR DE ENERGIE TERMICĂ

3.1 Descrierea cerintelor necesare pentru organizarea verificarii metrologice a

contoarelor de energie termică
3.1.1 Domeniu de aplicare
Contoarele de energie termică ce sînt supuse aprobării de model şi/sau verificării metrologice
iniţiale sau periodice trebuie să corespundă cerinţelor specificate în această normă.
Verificarea metrologică iniţială sau periodică este destinată confirmării că aparatele care
sîntmontate în instalaţie posedă caracteristicile metrologice specificate în limitele erorilor tolerate
şivor funcţiona adecvat. Periodicitatea verificării metrologice a contoarelor de energie termică,
conform Listei oficiale a mijloacelor de măsurare supuse obligatoriu controlului metrologic al
statului.
3.1.2. Generalități
Verificarea metrologică iniţială sau periodică se subîmparte în trei faze distincte:
metrologică, tehnică şi administrativă. Verificarea metrologică a contorului de energie termică ca
pe un aparat combinat înseamnă ca fiecare dintre următoarele subansambluri să fie
încercat/verificat metrologic separat: traductor de debit, pereche de traductoare de temperatură,
calculator sau o combinaţie a acestora. Dacă nu se specifică altfel în certificatul de aprobare de
model, verificarea metrologică trebuie să se efectueze în concordanţă cu prezenta normă.
Contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice trebuie să fie însoţite de buletine de verificare
metrologică pentru fiecare subansamblu, respectiv pentru traductor de debit, perechea de sonde de
temperatură şi calculator (integrator de putere termică), şi să se afle în interiorul perioadei de
valabilitate a verificării metrologice.
Din punct de vedere al exactităţii, contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice (atât cele
complete, cât şi cele combinate sau cele hibride) trebuie să încadreze în clasele 1, 2 sau 3. Se
recomandă ca pentru contoarele de energie termică să se utilizeze clasa 2. Clasele de exactitate
pentru subansamble şi pentru ansamblu se înscriu în certificatul de aprobare de model emis de
BRML, anexa 1.
Din punct de vedere al clasificării de mediu, contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice
(atât cele complete cât şi cele combinate sau cele hibride) trebuie să se încadreze în una din clasele
A, B sau C.
Contoarele/grupurile de măsurare a energiei termice se vor verifica şi repara numai de către
laboratoare metrologice autorizate.
Verificările metrologice se efectuează:
a) iniţial, pe contorul/grupul de măsurare nou;
b) la scadenţele metrologice;
c) după fiecare reparaţie.

Partenerii de tranzacţie au dreptul să solicite verificarea contoarelor/ grupurilor de măsurare a

energiei termice, în cazul în care consideră că acestea sunt defecte sau le suspectează de înregistrări
eronate. În acest sens, se va depune o sesizare scrisă la deţinătorul acestora. Toate costurile legate
de verificare se suportă de către:
a) reclamant, dacă se dovedeşte că sesizarea a fost neîntemeiată;
b) deţinătorul contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice, dacă se dovedeşte că
sesizarea a fost întemeiată.
În termen de cel mult 10 de zile de la data înregistrării sesizării scrise, deţinătorul
contoarelor/grupurilor de măsurare a energiei termice are obligaţia să verifice şi să repare sau să
înlocuiască, după caz, grupul de măsurare reclamat.

3.1.3. Cerințe
În condiţii nominale de funcţionare erorile contoarelor de energie termică sau ale
subansamblurilor lor nu trebuie să depăşească erorile tolerate, MPE, precizate în NM 6-02:2006 -
Partea I. Când contoarele de energie termică sau subansamblurile lor sunt supuse la perturbații,nu
trebuie sa apară defecte semnificative.
3.1.4.Condiții de referință
3.1.4.1.Condiții nominale de funcționare
Condiţiile nominale de funcţionare sunt prezentate în tabelul 5.
Tabelul 5. Condiţii nominale de funcţionare
Clasă de mediu înconjurător A B С

Temperatură ambiantă, °C+5 la +55 - la 25 +55 +5 la +55

Umiditate relativă %<93
Tensiune a reţelei de alimentare, VVnom −15 %
Frecvenţa reţelei f nom ± 2%
Tensiune externă joasă (<50V);c.a, +50Vnom −50 %
c.c +75Vnom −50 %
Frecvenţa reţelei c.a. fnom ± 2%
Tensiune a bateriei Tensiunea unei baterii în lucru în condiţii normale

3.2. Descrierea cerintelor de mediu pentru efectuarea verificarii metrologice a

contoarelor de energie termica
- domeniul temperaturii ambiante: de la +15 °C pînă la +35 °C
- domeniul umidităţii relative: de la 25% pînă la 75%
- domeniul presiunii atmosferice ambiante: de la 86 pînă la 106 kPa.
Temperatura reală şi umiditatea relativă în interiorul domeniului specificat nu trebuie să
varieze cu mai mult de ± 2.5 K şi respectiv ± 5% în timpul desfăşurării unei măsurări.
Condiţii de referinţă pentru un subansamblu trebuie să fie condiţiile în care acesta ar
funcţiona, dacă ar fi o parte a unui contor combinat de energie termică.
3.2.1..Valori de referinţă ale măsurandului, RVM
3.2.2.Valori de referinţă ale măsurandului, RVM, pentru qp≤3,5m3/h
Domeniul
Domeniul diferenţei de temperatură: (40 ± 2) K Sau ΔΘ°max.-2 K, dacă ΔΘmax. este mai mic
decît 40 K
domeniul de debit: (de la 0,7 pînă la 0,75)qp în m3/h
temperatura retur: (50 ± 5) °C sau limita superioară a temperaturii retur, dacă aceasta este mai
mică decât 50 0 C .
Condiţiile menţionate mai sus sînt valorile de referinţă pentru un contor complet de
energie termică. Valorile de referinţă pentru subansambluri sunt domeniile care se referă la
subansamblul respectiv.
3.2.3.Valori de referinţă ale măsurandului, RVM, pentru q p >3,5 m 3 /h
Simularea debitului pentru circuitele electronice ale traductoarelor de debit este permisă,dar
încercarea cu apă este preferată şi se efectuează în concordanţă cu 6.3.1.
Dacă se utilizează simularea debitului, se aplică următoarele valori RVM:
1.domeniul diferenţei de temperatură:(40 ± 2) K sauΔΘ°max.-2 K, dacă ΔΘmax. este mai
mic decît 40 K
2.temperatura apei în traductorul de debit: (50 ± 5) 0 C sau ambiantă
3. domeniul de debit:(de la 0,7 pînă la 0,75) qp în m3/h.
Alimentarea de la reţea a debitmetrului şi cablurile de semnal de la debitmetru trebuie
conectate.Traductorul de debit, inclusiv circuitele sale electronice, trebuie să fie în funcţiune la
debit zero (fără dispozitiv de întrerupere (deconectare) la debit scăzut.
3.3. Cercetare experimentală cu privire la verificarea metrologică și evaluarea

calității contoarelor de energie termică

3.3.1. Metoda de verificare a calculatoarului de energie termică

Calculatorul se supune incercării cel puţin în interiorul fiecăruia din următoarele domenii ale
diferenţei de temperatură:
a) ΔΘmin. ≤ ΔΘ ≤ 1,2 ΔΘmin.;
b) 10 K ≤ ΔΘ ≤ 20 K;
c) ΔΘmax. – 5K ≤ ΔΘ ≤ ΔΘmax..
Semnalul simulat de debit nu trebuie să depăşească valoarea maximă acceptabilă de către
calculator. Temperatura retur trebuie să fie în interiorul domeniului de temperatură intre 40°C şi
70°C, dacă nu se depăşeşte valoarea lui Θmax. Pentru a asigura verificarea rapidă a calculatorului
se obişnuieşte să se ocolească (evite) dispozitivul indicator al contorului de energie termică. Cu
toate acestea, pentru cel putin o incercare, trebuie să fie inclus şi dispozitivul indicator al
contorului.
3.3.1.1. Calculator şi pereche de traductoare de temperatură
Subansamblul constituit din calculator şi o pereche de traductoare de temperatură se supune
incercării folosind domeniile de temperatură şi domeniile de diferenţă de temperatură..
În plus, este necesară o incercare finală a subansamblului, cu perechea de traductoare de
temperatură imersată în două băi termostatate. Diferenţa de temperatură intre băi trebuie să fie
intre 3 K şi 4 K. Debitul simulat nu trebuie să creeze un semnal ce depăşeşte semnalul maxim
admis de către calculator. În cazul în care calculatorul şi perechea de traductoare de temperatură
sint incercate ca un subansamblu inseparabil, acesta se supune incercării în concordanţă.
3.3.1.2.Contor combinat
Traductorul de debit, perechea de traductoare de temperatură şi calculatorul se supun
incercării separat, în concordanţă .
3.3.1.3. Contor complet
Verificarea contorului complet trebuie să fie realizată cel puţin in interiorul fiecăruia dintre
urmatoarele domenii:
a) ΔΘmin. ≤ ΔΘ ≤ 1,2 ΔΘmin. şi 0,9qp ≤ q ≤ qp ;
b) 10 K ≤ ΔΘ ≤ 20 K şi 0,2 qp ≤ q ≤ 0,22 qp;
c) ΔΘmax. – 5K ≤ ΔΘ ≤ ΔΘmax. şi qi ≤ q ≤ 1,1qi.
 Toate măsurările trebuie să se facă cu respectarea condiţiilor de instalare precizate de către
producător de exemplu lungimi de conductă dreaptă în amonte şi în aval de contor.
Etaloanele, aparatele şi metodele utilizate la încercările pentru aprobare de model sau la
încercările pentru verificare iniţială sau periodică trebuie să fie cele potrivite scopului, să fie
trasabile la etaloanele internaţionale şi să facă parte din dintr-un program de etaloane fiabil [1]
Incertitudinile asociate acestor etaloane, metode şi aparte de măsurare trebuie să fie
cunoscute întotdeauna. Ele trebuie:
- să nu depăşească 1/5 din erorile tolerate ale contorului de energie termică sau ale
subansamblurilor; sau
- să fie scăzute din erorile tolerate ale contorului de energie termică, ale subansamblurilor pentru
a obţine o nouă eroare tolerată .
Integratorul de energie termică este supus verificării iniţiale de întreprindere, verificării după
reparaţie şi verificării periodice în procesul de exploatare în corespundere cu procedura de
verificare metrologică a producătorului recunoscută de INSM şi care corespunde cerinţelor
generale înaintate de NM 6 - 03.
Verificarea se efectuiază la temperatura mediului ambiant de 18 – 22 °C. La alte valori ale
temperaturii verificarea este interzisă de efectuat.
Verificarea se efectuează conform schemei de mai jos.

Figura 16. Schema de verificare a integratorului de energie termică CПT961.

Metoda de verificare a termorezistenței

Operția de incercare şi verificare

Operația de incercare a termorezistenței conform standartului SM GOST 6651-2010 se derulează
dupa procesul de incercare descris conform tabelului 6:
Tabelul 6. Operația de încercare a termorezistenței
Denumirea Nr.punctului Obligatia indeplinirii operatiei confom:
operatiei adevaratului Produsul finit Exploatarea şi
standart pastrarea
1.Verificarea 5.1 Da Da
vizuala
2.Verificarea 5.2 Da Da
electrica a izolatiei
rezistentei
3.Verificarea 5.3 Da Nu
rigiditatii electrice a
izolatiei
4.Determinarea 5.4 Da Da
dependentei
rezistentei de
temperatura
5.Incercarea 5.5 Da Nu
stabilitatii
termorezistentei

3.3.2.2.Mijloace de încercare
Mijloacele de încercare constau din aparatajul pentru reproducerea căldurii,termometre
etalon,aparate electrice de măsurat rezistența şi termorezistența şi alte instalații ajutătoare:
În timpul încercării trebuie utilizate următoarele mijloace:
-Instalații de încercare tipul YTT-6 cu limitele reproducerii temperaturii de la 0÷1200°C;
-Instalații de încercare de joasă temperatură tipul YПТ-1 cu limitele reproducerii temperaturii în
intervalele de la –253÷261°C şi de la -196÷-219°C sau instalații de tip YПТ-1 cu limitele de
reproducere a temperaturii -271÷0°C;
-Termostatul de nul pentru reproducerea temperaturii de topire a gheții cu eroare nu mai mare de
±0,02°C;
-Termostat cu aburi de tipul TП-5 pentru reproducerea temperaturii de fierbere a apei cu eroarea
nu mai mare de ±0,03°C;
-Termostat cu lichid pentru reproducerea temperaturii în limitele de la 0  600 0Ñ ; cu adâncimea
camerei de lucru nu mai mare de 0,002°C;
-Termometru etalon cu rezistența din platina de categoria 2-a cu interval de măsurare de la
183÷0°C conform GOST 12877-2010;

3.3.2.3 Eroare a diferenţei de temperatură

Traductoarele de temperatură ale unei perechi de traductoare de temperatură se supun
încercării individual, fără tecile lor, în aceeaşi baie de temperatură, la temperaturi din interiorul
fiecăruia dintre cele trei domenii de temperatură prezentate în tabelul 7.
Tabelul 7. Domenii de temperatură
Domenii de temperatură Nr. Pentru Θmin. Domeniul temperaturii
de incercare
1 < 20 °C Θmin. la (Θmin. +
10 K)
2 ≥ 20 °C 35 °C la 45 °C
toate valorile Θmin. 75 °C la 85 °C
3 toate valorile Θmin. (Θmax. - 30 K) la
Θmax.
NOTĂ - Sint permise variaţii ale domeniilor de temperatură şi ale numărului de
temperaturi, dacă se precizează astfel în certificatul de aprobare de model.
Adâncimea de iversie a traductoarelor de temperatură nu trebuie să fie mai mică decit adincimea
lor minimă de iversie. Pentru a conecta conductoarele externe de prelungire la calculator este
permis un contact sudat numai în cazul traductoarelor de temperatură neinterschimbabile. Valorile
de rezistenţă obţinute la incercare trebuie să fie utilizate intr-un sistem de trei ecuaţii pentru a
calcula cele trei constante ale ecuaţiei de temperatură/rezistenţă din GOST 6651. În felul acesta se
determină curba caracteristică pentru traductorul de temperatură. De asemenea, trebuie să fie
generată curba ideală, utilizind valorile constantelor specificate în GOST 6651. Pentru a obţine
eroarea la orice temperatură, curba ideală trebuie să fie scăzută din curba caracteristică a fiecărui
traductor de temperatură. În continuare se determină eroarea de pereche ce corespunde cazului cel
mai defavorabil pe domeniul de temperatură şi pe domeniul de diferenţă de temperatură specificat
pentru traductoarele de temperatură. Pentru temperaturi retur peste 80 °C se iau în considerare
numai acele diferenţe de temperatură ce depăşesc 10 K.
Eroarea determinată conform descrierii de mai sus trebuie să fie în interiorul limitelor precizate la
10.2.2.2 din NM 6-02:2006-Partea 1. Când se măsoară rezistenţa, curentul trebuie să fie astfel,
încât disiparea de putere să nu depăşească valoarea de 0,1 mW RMS.
3.3.2.5 Schema instalației de verificare a termorezistenței

Figura 17.Schema de principiu a instalatiei pentru verificarea termorezistentei

3.3.3 Metoda de verificare a debitmetrului
3.3.2.1 Operaţiuni şi mijloace de verificare.
.La efectuarea verificării ar trebui să fie efectuate următoarele operaţiuni menţionate în
Tabelul8.
Tabelul 8.Opetaţiile de verificare a debitmetrului
N. Denumirea operatiei Metodologia de Instrumente de
P/P verificare referinta şi
echipamente
auxiliare
1 Inspectia vizuala 4.1 Se efectuiaza vizual
 2 Verificarea etanșeietății 4.2 Hidraulic
compresie la
presiuni de până la
4,0 MPa (40
kgf/cm2)
manometru MBP
ecartament la 4.0
MPa, eroare de 1%
3 Determinarea caracteristicilor 4.3 Dispozitiv de
metrologice: calibrare, în
-determinarea erorii relative conformitate cu
GOST
8.156 - 83.
Termometru cu o
divizie scară de
0,50 C.
Aspiraţia
Psychrometer-
în conformitate cu
GOST 6853-74
Barometru.
Frecvenţa de
electron-numărare
Computer-H3 64.1
(contra
impulsuri)

3.3.2.1.2. Termeni şi condiții de verificare.

În efectuarea verificării trebuie să fie impuse următoarelor condiţii:
1. Temperatura apei; 0C de la +15 la 130 (150)
2. Temperatura mediului ambiant, 0C de la 5 - 50
3. Umiditatea relativă, % 30 - 80
4. Presiunea atmosferică, kPa de la 84 - 106.7
5. Lipsa de vibraţii şi şocuri, zdruncinaturi, care afectează funcţionarea contra.
6. Schimbări în temperatura apei în timpul de calibrare nu trebuie să depăşească 50 0C.
Temperatura apei se măsoară la începutul şi la sfârşitul verificarii directe de referinţă şi a
capacităţii.
7. Debitmetru trebuie să fie instalat pe un set de calibrare câte unu sau în serie pentru câteva piese.
Numărul de contoare în grup trebuie să se asigure posibilitatea de a verifica calibrarea de la cea
mai mare cheltuiala. Contoarele ar trebui să fie cu acelaşi diametru nominal. Contoarele ar trebui
să fie ataşat la conducta Unitatea de calibrare prin cuplaj intermediar, lungimea de care nu ar trebui
să fie mai puţin de 5 DN înainte de prima utilizare şi după fiecare contor şi de cel puţin 1 DN în
urma contra ultimei (în cazul în care DN - diametrul nominal de contor).Săgeata de pe carcasa
contorului trebuie să coincidă cu direcţia de curgere a apei.
3.3.2.2. Pregătirea pentru verificare.
Înainte de calibrare trebuie să fie efectuate pentru a pregăti următorul:
Transferul de căldură funcţionează:
-Pregătim pentru instalarea şi operarea de calibrare a instrumentului conform instrucţiunilor de
instalare şi de funcţionare;
- Setam contorul sau un grup de contoare pe unitatea de calibrare stand de testare;
- Verificam dacă există scurgeri din conducte şi de metri de fiecare parte. Producem sub presiune
control de apă în sistem deschis, cu un dispozitiv de închidere la tejghea şi închis după el;
- Trecem ape prin contor de calibrare de la rata maximă la debitul de aer pentru a elimina din
sistem.
3.3.2.3. Efectuarea verificării.
3.3.2.3.1. Control extern.
Atunci când este privit debitmetru în afara trebuie să fie instalate:
- În conformitatea cu cerinţele complet operaţionale a documentaţiei contorului;
- Stat de vopsea;
- Nu sunt daune mecanice care afectează performanţa acestuia;
- Defecte care împiedică semne de lectură şi marcaje.
3.3.2.3.2. Verificarea etanşeității.
- 1,6 MPa (16 kgf/cm2) pentru contoare cu racord filetat;
- 2,5 MPa (25 kgf/cm2) pentru contoare cu racord cu flanşă.
Rezultatele verificării este considerat satisfăcător dacă, după ce a considerat timp de 15 min la
nivelul articulațiilor nu se observă picură sau scurgeri de apă.Căderea de presiune pe manometru
nu este permisă.
3.3.2.3.3. Determinarea caracteristicilor metrologice.
-Determinarea eroarii relative a contorului.
- Determinarea eroarii relative de calibrare a contoarelor în cele trei costurile de verificare (minim,
de tranziţie şi nominală). La fiecare flux trebuie să se efectueze o măsurare. Valorile costurilor de
calibrare este prezentat în tabelul 8.
-Valorile volumului minim de apă, zgomotul la fiecare debit de etalonare sunt prezentate în tabelul
10.
-Contoare relative de eroare este determinată de rezultatele măsurătorilor de acelaşi volum de apă
a trecut prin contorul şi unitatea de măsură de referinţă ,de calibrare. Eroarea relativă a contra ca
un procent pentru fiecare flux de verificare este determinată de formula:
  Vc  Vet  100 / Vet , 0 0 , ( 1.21)

în cazul în care:
Vc - volumul de apă măsurată de către un contor verificabil;
Vet - volumul de apă măsurată de un instrument de referinţă.

Tabelul 9.Debit de calibrare

Diametru Numărul
nominal, de Debit de calibrare, m3 / h
mm impulsuri
(debitmetru pe litru,
nominal , imp / L 1 2 3
m3 / h ) (minim) (de tranziţie) (nominal)
Qmin abaterea Qt abaterea Qnom abaterea
maximă maximă maximă

15 (0,6) 300 0,006 +0,0006 0,024 +0,0024 0,6 ±0,06

20 (0,6) 300 0,006 +0,0006 0,024 +0,0024 0,6 ±0,06
15 (1,5) 100 0,015 +0,0015 0,06 +0,006 1,5 ±0,15
20 (1,5) 100 0,015 +0,0015 0,06 +0,006 1,5 ±0,15
20 (3) 50 0,03 +0,003 0,12 +0,012 3,0 ±0,3
 25 (3,5) 50 0,035 +0,0035 0,14 +0,014 3,5 ±0,35
25 (6) 25 0,06 +0,006 0,24 +0,024 6 ±0,6
40 (10) 15, 25 0,1 +0,01 0,4 +0,04 10 ±1,0
50 (15) 10 0,15 +0,015 0,6 +0,06 15 ±1,5
65 (25) 6, 10 0,25 +0,025 1 +0,1 25 ±2,5
80 (40) 5 0,4 +0,04 1,6 +0,16 40 ±4,0
100 (60) 2,5 0,6 +0,06 2,4 +0,24 60 ±6,0
100 (100) 1,5 1,0 +0,1 4 +0,4 100 ±10
150 (150) 1 1,5 +0,15 6 +0,6 150 ±15
150 (250) 0,6 2,5 +0,25 10 +1,0 250 ±25
1 2 3 4 5 6 7 8

1 2 3 4 5 6 7 8
150 (400) 0,4 4,0 +0,4 16 +1,6 400 ±40
200 (400) 0,4 4,0 +0,4 16 +1,6 400 ±40
200 (600) 0,25 6,0 +0,6 24 +2,4 600 ±60
250 (400) 0,4 4,0 +0,4 16 +1,6 400 ±40
250 (600) 0,25 6,0 +0,6 24 +2,4 600 ±60
250 0,25 10 +1,0 40 +4,0 1000 ±100
(1000)

Volumul de apă măsurată de metru de apă pentru fiecare trecere este determinată de
formula:
N
Vc  , m3 (1.22)
K 1000
unde:
K-numărul de impulsuri de ieşire din traductorul ultrasonic pe litru de apă
(prezentate în Tabelul 9.);
N-numărul de impulsuri înregistrate de un contor de impulsuri.Înainte de fiecare puls contra
strâmtoarea ar trebui să fie resetate.Volumul minim de apă pentru o măsurare este prezentat în
tabelul 10.
Tabelul 10.Volumul minim de apă pentru o măsurare
Diametrul nominal în Volumul minim de apa pentru o măsurare, m3 * la o rată de:
mm (numărul de
impulsuri pe litru, Qmin Qt Qnom
imp / l)

15 (300), 20 (300) 0,005 0,05 0,1

15 (100), 20 (100), 0,01 0,1 0,2
20 (50), 25 (50)
25 (25), 40 (25), 40 0,02 0,15 0,3
(15)
50 (10), 65 (10), 0,05 0,3 0,5
65(6)
80 (5) 0,1 0,4 0,8
100 (2,5), 100 (1,5) 0,2 0,5 1,0
150 (1), 150 (0,6) 0,5 0,75 1,5
150 (0,4) 0,8 1,3 2
200 (0,4), 250 (0,4) 1 1,5 2,5
200 (0,25), 250 1,25 2,3 3,0
(0,25)
- Eroarea relativă de contor trebuie să fie în termen de ± 4% în prima rata fluxului de calibrare
(minim) şi ±2% în al doilea şi al treilea costurile de verificare (de tranziţie şi nominală).
3.3.2.4. Efectuarea rezultatelor verificării.
Rezultatele pozitive se eliberează un certificat de calibrare sur- KE şi instalarea de foci ştampilate
cu timbre de imprimare în locaţii desemnate.
În cazul în care rezultatele negative ale contoare de verificare pentru emiterea şi utilizarea nu este
permis, sigilii ştampilate cu stigmatul îndepărtat, atunci certificatul de verificare va fi anulat şi va
fi emis un aviz de incapacitate de PR 50.2.006.
Verificarea traductorului de debit se face în interiorul fiecăruia din următoarele domenii de
debit la o temperatură a apei de (50 ± 5) °C.
a) q, ≤ q ≤ 1,1 qj
b) 0,1 qp ≤ q ≤ 0,11 qp
c) 0,9 qp ≤ q ≤ 1,0 qp
 Dacă certificatul de aprobare de model prevede, verificarea metrologică poate fi realizată
cu apă rece în concordanţă cu procedurile prezentate în certificat.
În timpul incercării traductoarelor de debit trebuie să fie respectate precizările din certificatul de
aprobare de model (de exemplu, cerinţe pentru conductivitatea apei, temperatura apei, lungimi de
conductă dreaptă amonte/aval etc.).
3.4.Efectuarea verificării metrologice a contoarelor de energie termică
În urma efectuării verificarii metrologice a parţilor componente a calculatorului de energie termică
am obţinut urmatoarele rapoarte cu rezultatele de incercare metrologice şi buletinele de verificare
care sint introduse in Anexe.
În urma analizei rapoartelor de verificare am trasat nişte grafice in programul Excel,pentru a
verifica exactitatea măsurărilor şi a vedea precizia de măsurare conform fişelor de control a erorilor
la termorezistență,debitmetru şi integratorul de energie termică.
1. Fişa de control a termorezistenţei

2000
1800
1600
1400
LSC
1200
1000 LIC
800 amp
600
xmed
400
200
0
0 50 100
 3  3R 3  0.012
LIC  X  X  597.859   597.852 -limita inferioara de control
n d2 n 2.326  5

3  3R 3  0.012
LSC  X  X  597.859   597.866 -limita superioara de control
n d2 n 2.326  5

2.Fişa de control a erorilor după debitmetru

6

2
Qnom
0 Qtr
1 2 3 4 5 6 7
Qmin
-2

-4

-6

3.Graficul erorilor pentru integratorul de energie termică

50
40
30 Eint
20 Efin
10 Em
0
150.05
90.3
75.35
3.5. Evaluarea rezultatelor obţinute, întocmirea buletinului de verificare
metrologică
Buletinul de verificare metrologică trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii (Anexa):

a) datele de identificare ale laboratorului care a efectuat verificarea metrologică;

b) numărul şi data documentului;
c) datele de identificare ale mijlocului de măsurare verificat;
d) referinţa la reglementarea/ reglementările aplicate;
e) datele de identificare ale etalonului/echipamentului de verificare utilizat;
f) rezultatul verificării metrologice, sub forma ADMIS / RESPINS;
g) valabilitatea verificării metrologice;
h) datele de identificare şi semnătura verificatorului metrolog;
i) datele de identificare şi semnătura persoanei care a recepţionat mijlocul de măsurare
verificat.
Atestarea legalităţii unui contor de energie termică se realizează numai după demonstrarea
conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice aplicabile. În afara perechilor de
termorezistenţe (a se vedea capitolul I din NM 6-02:2006), contoarele de energie termică şi/sau
subansamblurile acestora, care la incercare/verificare metrologică corespund tuturor prevederilor
prezentei norme, sint admise la incercare/verificare metrologică.
În acest caz atestarea legalităţii se efectuează prin:
- Certificat de aprobare de model şi marcă metrologică de model, ca urmare a incercărilor de
aprobare de model.
- Buletin de verificare metrologica cu decizia ADMIS şi marca metrologică de verificare, în
urma verificării iniţiale, periodice sau după reparaţie, dacă contoarele de energie termică şi/sau
subansamblurile acestora corespund modelului aprobat.
Contoarele de energie termică şi/sau subansamblurile acestora care la încercare/verificare
metrologică nu au corespuns uneia sau mai multor prevederi ale prezentei norme sunt respinse la
încercare/verificare metrologică şi sunt declarate nelegale, utilizarea lor fiind interzisă.
În aceste cazuri:
- nu se acordă aprobare de model ca urmare a încercării de aprobare de model;
- nu se marchează cu marca metrologică de verificare metrologică în cazul verificărilor
iniţiale, periodice sau după reparaţie şi se emite buletin de inutilizabilitate cu decizia RESPINS,
care va conţine, pe lângă datele precizate, şi motivul respingerii.

4. ANALIZA ECONOMICĂ
4.1. Punerea problemei de calcul
Vom analiza din punct de vedere economic al unui sistem de citire electronică de la distanţă a
datelor de pe contoarele termice care de asemenea va compara datele sumare ale contoarelor cu
datele din nodurile principale şi din incinta blocurilor încălzite, astfel se exclud o bună parte din
erorile de citire a datelor. În scopul citirii corecte a datelor din cadrul uni sistem termoenergeti se
propune elaborarea unui soft specializat care va avea ca scop calculul şi preluarea de date
măsurabile şi detectarea erorilor de citire a datelor de pe contoarele instalate în punctele de control
şi măsurare. Acest sistem ar putea funcţiona în paralel cu sistemele de protecţie existente şi va
aduna datele privind funcţionarea reţelei termoenergetice regionale şi de blocuri.

Schematic acesta poate fi reprezentat în felul următor

1..i..n
SPD1 SPD2 SPDn-1 SPDn

PCC

Figura 18. Schema de model a sistemului de citire a datelor

În care avem următoarele:

SPD- sisteme de preluare a datelor instalate în n puncte iportante din care se vor citi datele

PCC – Punct central de comandă legat şi cu alte puncte similare unde se va instala softul
Acest sistem va permite o analiză rapidă a datelor privind fluxurile de putere şi consumurile de
energie Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix, are un caracter de previziune, ceea
ce îi asigură o importanţă deosebită în luarea deciziilor economice. Adoptarea deciziilor trebuie să
se bazeze pe existenţa mai multor variante de proiect, pentru a putea avea posibilitatea alegerii
variantei cu eficienţă maximă. Calculele de eficienţă economică compară mărimea profitului ce se
scontează a fi obţinut dintr-o activitate economică viitoare, cu fondurile de investiţii cheltuite.

Aprecierea economica reprezinta o evaluare prealabilă a cheltuielilor legate de elaborarea

proiectului şi respectiv costul proiectului. Ca rezultat final al elaborarii proiectului se preconizează
de a obţine un produs cu eficienţă maximă şi un cost redus. Vom menţiona următoarele cheltuieli:
1. cheltuieli pentru costul tuturor materialelor şi pieselor accesorii;

2. cheltuieli pentru consumul de energie electrică;

3. cheltuieli pentru remunerarea muncii:

- salariul de bază al colaboratorilor;

- salariul suplimentar;
4. cota asigurărilor sociale;
5. uzura aparatajului şi a echipamentelor utilizate;
6. cheltuieli de regie;
7. alte cheltuieli;
8. deviza cheltuielilor.

4.1.1.Cheltuieli pentru costul tuturor materialelor şi pieselor accesorii

Calculăm costul tuturor materialelor şi a pieselor accesorii reişind din necesităţile la

realizarea proiectării date care sînt arătate în tabelul

Tabelul Costul materiilor şi pieselor accesorii

Numărul
Elementele cheltuielilor de unităţi Costul, lei Total, lei
1. Sisteme de măsurare în punctele
de preluare a datelor 46 550 25300
- Sistemul central de comandă şi 2 4700
control al datelor 9400
Server specializat 1 4200
4200
 Echipamente de protecţie şi 24 250
control al sistemului 6000
Sisteme auxiliare de control şi 16 220
vizualizare a datelor 3520
Alte cheltuieli materiale metize 540

Total - - 48960
Total lei 48960 sau 4257,4$

4.1.2. Cheltuieli pentru consumul de energie electrică

Consumul de energie electrică se determină reişind din următorii factori:

a) Consumul de energie electrică în scopuri de iluminare,
b) Consumul de energie electrică de către echipamentele electronice de calcul.
a) Consumul de energie electrică în scopuri de iluminare se determină în modul următor:
M  Fel  S
E ilum  ; (3.1.2.1)
k p    1000

unde:
M – consumul de energie electrică pentru iluminarea unui m2 de suprafaţă
(15kWh/m2);
Fel – timpul de iluminare pe parcursul perioadei de elaborare a softului energetic
specializat;
S – suprafaţa care necesită iluminare, S =8*46 = 368m2; (elaborarea are loc în 8 centre
diferite cîte 46 m2 medie fiecare)
kp – coeficientul de pierderi, kp =0,9;
η – coeficientul de lucru concomitent, η =0,8 – 0,9;
Fel = 62zile 8ore = 496ore;
Înlocuind datele în formula (3.1.2.1) vom obţine:

Eilum  15  496  368  3380kWh. (3.1.2.2)

0,9  0,9 1000
b)Consumul de energie electrică de către echipamentele electronice de calcul se va
determina din tabelul 3.1.2.1.
 Tabelul 3.1.2.1
Consumul echipamentelor electronice de calcul 1kWh=1,58lei

Consumul de
Consumul Nr de energie în
de energie dispozitive perioada de
pe oră, operate în Nr de ore de cercetare,
Dispozitivul (W) proiectare utilizare Eee(kWh)
Calculatoare 450 16 128 921,6
Imprimante 150 12 48 86,4
Consum la stocare
date 450 14 112 705,6
Testarea sistemului
comanda 1200 1 2 2,4
Scaner 350 20 80 560
Testări şi încercări
de sistem 250
Total - 2526

Consumul de energie în perioada de cercetare pentru fiecare echipament electronic, se

calculă reeşind din numărul de zile (N=160) de folosire a acestui echipament (tabelul 3.1.4.1),
durata unui schimb (Ds=8ore) de lucru şi consumul de energie pe oră (E1or) după formula:
Ee.e =E1or · Ds · N; (3.1.2.3)
Costul pentru energia electrică se determina reeşind din consumul de energie electrică pe
parcursul perioadei de proiectare şi tariful pentru o unitate, şi se calculă după următoarea formulă:
Ctot.ee  C1kW  ( Eilum  E m.e ); (3.1.2.4)
unde:
C1kW = 1,58 lei/kWh – costul unui kWh de energie electrică;
Eilum - consum de energie în scopuri de iluminare;
Em.e - consumul de energie a mijloacelor electronice de calcul;
Ctot  1.58  (3380  2526)  13490lei  1173$ (3.1.2.5)
4.1.3. Cheltuieli pentru remunerarea muncii

Toate calculele sau efectuat separat pe fiecare articol de cheltuieli.Ponderea esenţială în deviza
cheltuielilor o deţin consumurile legate de remunerare.
1. Salariul de bază al colaboratorilor.

Pentru a le determina sau efectuat următoarele proceduri:

a) s-a alcătuit lista participanţilor la elaborarea dată şi s-a determinat nivelul de
calificare şi salariul lunar (tabelul 3.1.3.1).
Tabelul 3.1.3.1 Colaboratorii participanţi la elaborare

Numărul de Salariul
Colaboratorii Cod persoane de post

1. Conducător A 1 320
2. Elaborator B 8 280

3. Specialist în Programare C 10 250

4. Specialist în staţii şi sisteme
electrice de măsurare D 12 220

5. Translator E 8 180

b) s-a determinat gradul de participare a fiecărui colaborator la elaborarea dată (tabelul 3.1.3.2).
Pentru acest scop a fost întocmită lista lucrărilor necesare de efectuat, planificarea liniară (tabelul
3.1.3.3) în baza căruia s-a elaborat manopera elaborăr

Tabelul 3.1.3.2Lista lucrărilor şi încadrarea colaboratorilor

Num. Colaboratorii
Lucrări de proiect de zile A B C D E
1. Primirea sarcinii 3 + + +
2. Întărirea sarcinii 5 +
3. Studierea literaturii 14 +
4. Analiza metodicelor
existente 12 + + + +
 5. Cercetarea algoritm.
De bază 10 +
6. Implim. Algoritm.
De bază şi aplicarea în
condiţii reale 8 +
7 Elaborarea softului 22 + + +
8. Testarea analitică a
proiect. 5 + +
9. Examinarea
aplicaţiei. 12 + +
10. Argumentarea
Economică 18 +
11. Aplicarea softului
la testare 8 +
12. Elaborarea notei
explicative 32 +
13. Elaborarea
anexelor 20 +
14. Prezentarea
proiectului 10 + +
15. Traducerea 6 +

b) s-a determinat salariul de bază al colaboratorilor utilizînd salariul de post şi manopera,

luîndu-se în consideraţie numărul de zile lucrătoare în mediu pe luna Nl.l.=22 zile. Deci salariul de
bază (Sb) pentru fiecare colaborator poate fi calculat după formula:

Sb  S  P  N z ; (3.1.3.1)
N l .l .

unde:

S – salariul de post lunar ;

Nz – numărul de zile lucrate ale colaboratorului respectiv;

Nl.l. – numărul de zile lucrătoare pe lună;

P – numărul de colaboratori.
 De exemplu, ştiind numărul de zile lucrătoare (tabelul 3.1.3.2) pe parcursul elaborării
pentru elaborator (B), Nz = 66 zile, numărul de colaboratori P=1 salariul de post fiind conform
tabelului 3.1.3.1, vom determina salariul de bază:

Sb  250  8  24  2182$; (3.1.3.1)

22

În tabela de mai jos este reflectat calculul salariului de bază al colaboratorilor:

Tabelul 3.1.3.4 Salariul de bază al colaboratorilor

Salariul Manopera
Nr de Salariul de
Colaboratorii de post, programului,
specialisti bază, $
lei om/zile
1. Conducător 320 1 32 465.5
2. Elaborator 280 8 24 2443.6
3. Specialist în
Programare 250 10 18 2045.5
4. Specialist în staţii
şi sisteme energetice 220 12 22 2640.0
5. Translator 180 8 15 981.8
Total 8576.4

2. Salariul suplimentar (SS).

Salariul suplimentar reprezintă 12% din salariul de bază şi se determină după următoarea
formulă:
SS  12%dinSb  0,12  Sb  0,12  8576.4  1029.2$; (3.1.3.2)
Fondul de remunerare (Frem) se determină ca suma salariilor de bază şi suplimentar:
Frem = Sb + SS; (3.1.3.3)
unde:
Sb conform tabelului 3.1.3.4 este 8576,4 $;
SS conform formulei 3.1.3.2 este 1029,2 $;
Utilizînd formula (3.1.3.3) vom obţine:
Frem = Sb+SS= 8756,4+1029,2= 9605,5 $. (3.1.3.4)
 4.1.4. Uzura aparatajului şi a echipamentelor utilizate
Deoarece lucrarea dată este lucrare de cercetare şi materialele necesare pentru studierea şi
cercetarea în cauză, în majoritatea cazurilor sunt extrase din Internet, cel mai utilizat aparataj este
calculatorul. Calculatorul utilizat, poate fi luat în arendă sau utilizarea calculatorului propriu. La
problema pusă avînd calculatorul propriu, pentru lucrarea dată este necesar de calculat uzura
acestui dispozitiv (Uz) pe termenul de cercetare în cauză. Pentru echipamentele suplimentare de
exemplu scaner, imprimantă ca şi pentru dispozitivului de bază se calculă uzura echipamentelor
din consideraţiile cotei uzurii anuale, costului iniţial al utilajului, timpul de utilizare, conform
formulei de mai jos:
N zu
U z  C init  C uz  ; (3.1.5.1)
250
unde:
Cinit – costul iniţial al utilajului şi al echipamentelor;
Cuz=20% – cota anuală a uzurii;
Nzu – numărul de zile de utilizare a echipamentelor.
Echipamentele, costul iniţial pe unitatea de produs, uzura pe echipamente şi uzura totală
sunt reprezentate mai jos. În acest caz vom estima uzura ca o cotă de 5% din costul total al
materialelor deci:
U z  45060  0.05  2253$
4.1.5. Cheltuieli de regie
Cheltuielile de regie reprezintă 15% din salariile de bază a colaboratorilor şi reprezintă
totalitatea cheltuielilor cu documentaţia, transporturi, permisiuni ce trebuiesc obţinute
suplimentar şi se determină după formula:
Creg  0.1 Sb  0.15  8576.4  1286.5$ (3.1.6.1)

unde:
Substituind datele în formula (3.1.5.1) se obţine:

4.1.6. Alte cheltuieli

Aceste cheltuieli includ cheltuielile legate mai mult de întreruperea procesului de

producţie de exemplu cum ar fi cheltuielile suferite în urma calamităţilor naturale (cutremur,
alunecări de teren, inundaţii). Aceste cheltuieli consideră 20% din uzura echipamentelor.

Ac=2253*0,2=450,6 $
4.1.7. Devizul cheltuielilor

Devizul cheltuielilor pentru elaborarea lucrării date, reprezintă suma tuturor

cheltuielilor suportate. Conform calculelor efectuate mai sus s-a construit tabelul 3.1.8.1. ce va
prezenta deviza cheltuielilor.

Tabelul 3.1.8.1 Devizul cheltuielilor

Nr. Elementele cheltuielelor Valoarea, $

1 Materialele şi piesele accesorii 4257,5
2 Consumul de energie 1173
3 Remunerarea muncii 9605,5
4 Asigurări sociale 2545,5
5 Uzura utilajului 2253
6 Cheltuieli de regie 1286,5
7 Alte cheltuieli 450,6
Total cheltuieli 21571,6

Astfel cheltuielile totale de realizare a sistemului şi softului se ridică la 21572 $ la

acestea adăugăm anumite cheltuieli de inscriere stocare şi difuzare astfel putem considera ca
reper suma de 22000 $ ca cost de producţie. Pentru a determina veniturile realizate de acest soft
vom considera economisireile de bani ca venituri ale implementării sistemului şi softului pentru
regiunea dată. Veniturile şi cheltuielile le linearizăm împărţind în mod egal pentru fiecare lună
cheltuielile. Se cunoaşte că citirea datelor cu acest sistem şi soft va permite eliminarea anumitor
fraude sau erori mari la citirea datelor, erori mari de citire a datelor se întîmplă odată la Ter=3
ani deci putem determina o probabilitate pe sistem pe an.

1 1
Pr    0.33
Ter 3

Economiile vor consta din evitarea erorilor mari de citire şi erorilor curente de citire care sunt
mai mici şi apar în intreg sistemul cu diferite cote.

Ch  ChEM  ChEC

Unde :

Chem- sunt cheltuielile şi pierderile din cauza erorilor mari de citire (în medie 6000$ )
Chec – Cheltuieli cu erori curente

ChEC  QE  cq

Unde:

Qe- energie fraudată prin eroare

Cq – costul energiei (91$/kWh)

We  QSE  TE  0.86

Unde

Qse-puterea sistemului termo-energetic afecat în MW (45 MW termici)

Te-timpul mediu de eroare de funcţionare pe an

0,86 – coeficient de transfer dintre MWh în Gigacalorii

QN  QSE  TAV  45  6.5  0.86  251.5MWh

ChN  QN  cq  251.5  91  22891$

Cheltuielile anuale se vor determina

Ea  Ca  Ch  Pr  22891 0.33  7554$

Sistemul va avea nevoie de cheltuieli proprii de întreţinere pentru consumuri proprii de energie
egale cu 45 $ astfel putem determina următorii indicatori economici

Astfel putem determina durata de recuperare a acestei investiţii

I
DRA 
El  Chl

Unde I∑ este investiţia iniţială sumară adică în cazul dat 22000 $

Astfel obţinem

I 22000$
DRA    2.93ani
El  Chl 7554$  45$

Nu vom lua în calcul actualizarea deoarece este o perioadă mai mică de un an în

calculele prezentate, reprezentăm grafic fluxul de numerar şi durata de recuperare
Prezentăm tabelul cu calculele de bază ale indicatorilor economici

Venit Venit Fluxul

Anul Investitii Cheltuieli Economii net sumar real
0 22000 0 0 0 0 -22000
1 0 45 7554 7509 7509 -14491
2 0 45 7554 7509 15018 -6982
3 0 45 7554 7509 22527 527
4 0 45 7554 7509 30036 8036
5 0 45 7554 7509 37545 15545
6 0 45 7554 7509 45054 23054
7 0 45 7554 7509 52563 30563
8 0 45 7554 7509 60072 38072

Trasăm graficul

Fluxul real
50000
40000
30000
20000
10000 Fluxul real
0
-10000 0 1 2 3 4 5 6 7 8
-20000
-30000

Figura 19.Graficul fluxului de cheltuieli şi venituri

4.2. Concluzie

Lucrarea dată, este o lucrare de cercetare, în ea se analizează aspectele privind crearea

unui soft folosit în sistemul de educaţie şi reprezintă unul din instrumentele ce poate fi utilizat în
evaluarea studenţilor privind gradul de însuşire al unor materiale precum şi pentru alte situaţii
similare unde se face evaluarea cunoştinţelor.Un astfel de program poate deveni foarte eficient şi
de aceea trebuie determinate costurile elaborării acestuia ceea ce a fost realizat în urma calculului
economic prezentat pentru a avea efectele de cost şi de venituri în urma implementării acestuia,
pentru cazul dat am considerat unele date ipotetice de calcul pentru a simplifica determinările
necesare. În urma efectuarii calculelor am obtinut cheltuielile cu investitia în realizarea sistemelor
de monitorizare de circa 22000$ , cheltuielile anuale sint foarte mici şi rezulta doar din consumul
propriu de energie acestea sint 45 $. Veniturile anuale constituie 7500$ . Ceea ce rezulta intr-o
durata de recuperare de mai putin de 3 ani,deci masura propusa este una economic viabila.
 5. NORME DE SĂNĂTATEA ȘI SECURITATEA MUNCII SPECIFICE
DOMENIULUI

5.1.INTRODUCERE
Scopul principal al programelor şi al reglementărilor legale privind protecţia şi securitatea
muncii este de a preveni leziunile şi accidentele de muncă. În aceasta lucrare am analizat
posibilitatea verificarii de la distanţă a contoarelor termice şi citirea a datelor cu exactitate pentru a
reduce a erorilor de sistem. Condiţiile de verificare a contoarelor trebuie sa corespundă cerinţelor şi
normativelor în domeniul protecţiei contra arsurilor şi leziunilor termice cu care este insoţit
verificarea contoarelor de energie termică. De asemenea aceasta presupune lucrul cu sistemele
electrice şi circuite cu conexiuni,ceea ce inseamnă un oarecare pericol de electrocutare, trebuie sa se
ţină cont de transmiterea informatiei prin undele radio şi expunerea la radiaţii.
Protecţia muncii are în vedere asigurarea unor condiţii de muncă speciale pentru cei care efectuează
munci grele şi vătămătoare, pentru munca femeilor şi a tinerilor.
La noi în ţară protecţia muncii este reglementată în Constituţia R.M. ca o importantă problemă
de stat care antrenează preocupări şi răspunderi multilaterale şi la toate nivelurile din partea celor care
organizează şi conduc activitatea productivă.
Pentru asigurarea protecţiei împotriva pericolelor generate de echipamentele electrice trebuie
prevăzute masuri tehnice pentru ca:
a) persoanele să fie protejate fata de pericolul de vătămare care poate fi generat la atingerea
directa sau indirecta a părţilor aflate sub tensiune;
b) să nu se producă temperaturi, focului deschis sau radiaţii care să pericliteze viata sau
sănătatea oamenilor;
c) construcţia echipamentelor tehnice să fie adecvata mediului de lucru;
d) persoanele şi bunurile să fie protejate contra pericolelor generate în mod natural de
echipamentul electric;
e) izolaţia echipamentelor electrice să fie corespunzătoare pentru condiţiile prevăzute.
Toate acestea se realizează în conformitate cu legislaţia în vigoare cu privire la SM.
Munca reprezintă o necesitate pentru toţi, o necesitate socială, economică şi psihologică în
acelaşi timp. Din punct de vedere psihologic, munca rămâne cel mai bun mijloc de formare, de
modelare a personalităţii, de ocupare a timpului, de înlăturare a monotomiei, plictiselii -este un
remediu. Tratarea prin muncă şi în special ergoterapia, este încă un instrument major în practica de
reîncadrare socială din clinicile de psihiatrie. Munca este mereu considerată ca o sursă de progres
moral şi material, dar în acelaşi timp, ca o cauză de "suferinţă" fizică şi psihică. Dezvoltarea şi
modernizarea societăţii, evoluţia omului au dus la apariţia unor noi domenii de muncă, la dezvoltarea
şi la perfecţionarea proceselor de producţie. Totodată a crescut volumul şi complexitatea mijloacelor
de muncă şi a tehnologiilor de fabricaţie care evoluează şi se modernizează în fiecare zi.
Odată cu acestea au crescut numărul solicitărilor şi factorii de risc, au crescut riscurile de producere
a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Astfel, prevenirea acestor accidente şi boli a început să
devină o preocupare importantă a omului.
În acest sens, au apărut noi concepte de protecţie şi de securitate a muncii care se referă la asigurarea
stării generale de sănătate şi a integrităţii fizice şi psihice a întregului personal.
Totalitatea măsurilor tehnice, sanitare, juridice şi organizatorice, având drept scop asigurarea
celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de muncă
reprezintă domeniul protecţiei muncii.
De asemenea, protecţia muncii are în vedere asigurarea unor condiţii de muncă speciale pentru
cei care efectuează munci grele şi vătămătoare, pentru munca femeilor şi a tinerilor.
5.2. Analiza condiţiilor de muncă
Condiţii de muncă:
• evidenţierea stării reale a condiţiilor de muncă la obiectul de bază;
• analiza măsurilor tehnice şi organizatorice spre preântâmpinarea acţiunii negative asupra
muncitorilor a factorilor nocivi de producere.
Analiza condiţiilor de muncă se înfăptuieşte şi se începe cu aprecierea vizuală a locurilor de
muncă(în cazul meu este un birou de prelucrare statistică a datelor) (categoriei de lucrări) din punct
de vedere a condiţiilor reale de muncă folosind indexaţia „normal” (n), „periculos (p).
Obligaţiile şi răspunderile pentru protecţia, siguranţa şi sănătatea muncii revin:
a) conducătorilor locurilor de muncă;
b) personalului de exploatare;
c) consumatorilor.
Conducătorii locurilor de muncă sau, după caz, delegaţii împuterniciţi ai acestora, au obligaţia
să asigure, în principal:
a) instruirea personalului la fazele şi intervalele stabilite prin legislaţia în vigoare, întocmirea
şi semnarea cu personalul instruit a documentelor doveditoare;
b) dotarea cu echipament individual de protecţie şi de lucru corespunzător sarcinilor;
c) acordarea alimentaţiei de protecţie şi a materialelor igienico-sanitare pentru prevenirea
îmbolnăvirilor profesionale;
d) verificarea stării utilajelor, agregatelor, aparatelor şi sculelor cu care se lucrează şi
înlăturarea sau repararea celor care prezintă defecţiuni;
 e) măsurile organizatorice de protecţie, securitate şi sănătate în muncă, specifice lucrărilor de
reparatie a conductelor termice, printre care: formarea şi componenţa echipelor de lucru, anunţarea
consumatorilor afectaţi de intreruperea de energie termica ,închiderea şi deschidere alimentării cu
energie termica, lucrări asupra conductelor aflate sub presiune, manipularea buteliilor sub presiune
etc.
f) formarea şi componenţa echipelor de lucru;
g) anunţarea consumatorilor înainte de închiderea/deschiderea valvelor principalele a
conductelor termice;

În figura 5.1 este reprezentată schema repartizării monitorului în zona de lucru a operatorului, care
asigură utilizarea raţională a mijloacelor tehnice În tabelul.5.1 ,este prezentat.caracteristica conditiilor
igieno-sanitare a factorilor periculosi şi daunatori în laboratorul de” verificare a contoarelor de
energie termică” din cadrul SRVOSTAL-SRL.
Tabelul 5.1.Caracteristica conditiilor igieno-sanitare a factorilor periculosi şi daunatori în
laboratorul de” verificare a contoarelor de energie termică” din cadrul SERVOSTAL-SRL.

Factorii periculoşi şi dăunători de producere Aprecierea condiţiilor de muncă

Valorile Valorile normative
„de facto”
1 2 3
1. Factori fizici

1.1. Microclimatul categoria de lucru I

Temperatura, oC 16-22 20.0 ± 5.0

Umiditatea relativă, % 60 ± 15 60
Viteza mişcării aerului, m/s 2,0...2,5 0,1...0,5
1.2.Iluminatorul de producţie

Natural lateral, cin,% 0,5...10 1,05

Artificial general, lx 100...170 100
1.3. Ventilaţie

Aeraţie naturală, csa 1...3 2

Infiltrare naturală, 2...4 2
artificiala 30 35
2.1. Curentul electric

Genul curentului electric alternativ alternativ

Tensiunea, V 380/220 380/220
Frecvenţa, Hz 50 50
2.2. Mecanici

Zgomot, (mecanismele instalatiei,scurgeri de la 102 85

robinete)
Vibraţie, (mecanisme,aparate) 80 85
Mişcarea agregatelor de lucru + +
Detalii încălzite, °С conducte şi tevi ... +40. ..+35
Detalii încălzite, °С conducte şi tevi ... +40. ..+35
2.4. Chimici

Gaze (oxid de carbon), mg/m3 10 CMA=15

Prafuri metalice + +
3. posibilitatea izbucnirii incendiului

Sursa de aprindere Arc electric Arc electric

4 .Factori psihofiziologici
4.1Supraincarcari fizice

Statice + +
dinamice + +
4.2.Supraincarcari neuro-psihice + +
4.3.Supraincarcari mintale + +
 4.4.Lucru monoton + +
4.5.Supraincarcari emotionale + +
4.6.Hipodinamia + +

5.3. Măsuri de sănătate și securitate a muncii privind mediul de lucru

industrial
La proiectarea activităţilor de creare a condiţiilor confortabile de muncă trebuie să se acorde o atenţie
deosebită unor aşa factori ai mediului de producţie ca zgomotul şi vibraţia, iluminarea locurilor de
muncă şi a zonelor de producţie.
Conform actelor normative în secţiile industriale trebuie menţinute următoarele condiţii:
- În timpul perioadei reci temperatura aerului trebuie să fie de 20-22°C;
- Temperatura în timpul perioadei calde 22-24°C;
- Umiditatea aerului 80 %;
- Viteza mişcării aerului trebuie să fie egală cu 0,2 m/s.
Zgomotul. Zgomotul acţionînd asupra sistemului nervos central, provoacă oboseală,
insomnie, incapacitatea de a se concentra, ele condiţionînd micşorarea productivităţii muncii şi
accidente. În caz de acţiune iritantă permanentă a zgomotului pot apărea dereglări psihice, maladii
cardiovasculare…
Vibraţia. Oscilaţiile mecanice ale corpurilor cu frecvenţa mai mică de 16 Hz sînt sesizate de
către organismul omului doar ca vibraţie. Deseori vibraţia este însoţită şi de zgomot. Vibraţia se
transmite de la sursă prin construcţia maşinilor, podea şi sol.
Ventilarea şi condiţionarea aerului. Pentru ameliorarea mediului aerian al încăperilor de
producţie şi crearea unor condiţii normale de muncă, prevăzute de cerinţele sanitare, toate încăperile
trebuie ventilate, adică să se asigure un schimb de aer organizat şi regulat. Sub acţiunea vibraţiei au
loc schimbări în sistemul nervos, creşterea tensiunii arteriale, dereglarea funcţiei văzului, reducerea
forţei musculare şi masei corpului.
Vibraţia poate provoca defectarea maşinilor, acesta provocînd accidente şi traumatisme.
Vibraţia în limitele frecvenţelor sonore este măsurată cu ajutorul vibrometrelor.
Pentru a reduce acţiunea vibraţiilor generale asupra organismului uman este perfecţionată
construcţia utilajului ce provoacă vibraţie, este micşorat gradul de transmitere a oscilaţiilor vibraţiei
la podea şi acoperişuri, este aplicată comanda la distanţă a utilajului, ce oferă posibilitatea de a
exclude omul din zona primejdioasă.
 În cazul cînd utilajul mecanic crează la locurile de muncă o vibraţie ce depăşeşte limitele
admisibile sau este cauza apariţiei zgomotului în încăperile unde nu există utilaj care ar produce
zgomot, este necesar de a monta acest utilaj pe fundamente sau amortizoare speciale.
Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul (temperatura,umiditatea, viteza
aerului, puritatea aerului), coloritul şi zgomotul.
Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influenţă importantă asupra productivităţii
angajaţilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminare defectuoasă poate cauza disconfort vizual
şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică încalea performanţei.Cercetările arată că 80%
până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm parvine pe cale vizuală, de aceea confortul
vizual este esenţial. Dar modul de iluminare nuafectează numai confortul vizual ci şi pe cel
fizic.Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii:
a) iluminarea ambientală este dată de obicei de o sursă de lumină montatăîn tavan (tub
fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul demuncă ;
b) iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou. Deşi oferă confortulindividual, acest tip de
iluminare este absent în cele mai multe locuri demuncă ;
c) iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de luminăorientate în jos, sau de
lumini “de urmărire”. Este folosită pentru iluminatulanumitor obiecte sau pentru creşterea nivelului
de intensitate ;
d) iluminarea naturală provine prin geamuri, uşi sau pereţi de sticlă. Areun efect pozitiv
asupra omului, dar nu este disponibilă permanent.
Cheia unei bune iluminări este echilibrul. Astfel, se poate spune că o iluminare esteeficientă
atunci când lucrătorul beneficiază de un confort vizual şi de vizibilitate într-ocameră echilibrată din
punct de vedere al luminozităţii.Să începem cu masa de lucru. Contrastele între iluminatul locului de
muncă şiimediata apropiere a acestuia trebuie să fie suficient de mari astfel încât să-i
permitălucrătorului să vadă sala foarte clar. O regulă generală este aceea că sala trebuie să fieluminată
de 3 ori mai puternic decât imediata apropiere, de 5 ori mai puternic decât spaţiulgeneral de lucru şi
de 10 ori mai puternic decât vecinătatea cea mai îndepărtată.Probleme intervin când ochii lucrătorului
sunt forţaţi să se adapteze unor contraste puternice sau unor schimbări repetate ale intensităţii. Dacă
lucrătorul este nevoit să perceapă un contrast prea mare ori de câte ori îşi ridică ochii de la monitor,
atunci ochii obosesc.
Câteva soluţii pentru a obţine un echilibru al iluminării pot fi:
a) evitarea concentraţiilor mari de lumină şi a umbrelor;
 b) păstrarea nivelurilor de iluminare ambientală scăzută şi echilibrată la acelaşinivel.
Standardele de iluminare pentru birou sunt de 800-1000 lucşi, iar în birourile în care se lucrează pe
calculator, nivelul de iluminare nu trebuie sădepăşească 400-500 lucşi;
c) asigurarea fiecărui birou cu câte o lampă care să aibă un scut direcţional delumină, cu braţ
flexibil, posibilitate de înălţare şi de reglare a intensităţii;
d) o distribuţie simetrică sau asimetrică a luminii. Munca de proiectare necesită o iluminare
simetrică, pentru lucrul pe calculator este necesară o luminăasimetrică.
5.5. Măsuri de prevenire și stingere a incendiilor
Pentru combaterea incendiilor în încăperea laboratorului de verificarea contoarelor de gaze
industriale se cunosc următoarele măsuri:
-toţi angajaţii vor trece un curs de instruire specială privind protecţia împotriva incendiilor,
iar toate subdiviziunile întreprinderii vor fi asigurate cu mijloace de propagandă şi agitaţie cu privire
la combaterea incendiilor;
-prin ordin vor fi numite persoane responsabile de securitatea incendiară a sectoarelor,
depozitelor şi altor obiecte cu pericol sporit de incendiu;
-întreprinderea va fi asigurată cu mijloace de stingere a incendiilor şi de comunicare rapidă
despre incendiu. La toate obiectivele va fi asigurat accesul automobilelor de pompieri, care se vor
menţine în ordine exemplară;
-toate utilajele vor fi menţinute în stare bună funcţională, se vor curăţa la timp pentru a
preveni supraîncălzirea lor;
-la sfârşitul zilei de muncă responsabilii de securitatea incendiară vor controla minuţios toate
locurile, mai cu seamă locurile cu iradieri calorice considerabile, vor deconecta instalaţiile electrice
şi sistemul de iluminat, vor încuia uşile sub lacăt. În dependentă de proprietăţile şi cantitatea de
substanţe combustibile, sînt aplicate diverse procedee şi mijloace de stingere a incendiilor cu ajutorul
cărora substanţele arzînde sânt izolate parţial sau complet de oxigenul din aer sau este micşorată
concentraţia vaporilor, gazelor combustibile în mediul de ardere, întrerupându-se reacţia dintre ele.
Mijloacele de stingere a focului, aplicate în caz de incendii, sînt apa, spuma şi bioxidul de carbon.
Apa. Viscozitatea mica, capacitatea termică mare, căldură latentă substanţială de formare a
vaporilor prezintă largi posibilităţi pentru utilizarea ei la stingerea incendiilor. Nimerind în focarul
arderii, apa răceşte substanţele arzînde pînă la temperatura care îngreuiază sau chiar opreşte procesul
de ardere-aceasta este calitatea principală a apei ca mijloc de stingere a incendiilor. Pentru a stinge
incendiul apa este turnată sub formă de geturi compacte sau dispersate. Suprafeţele de ardere se răcesc
mai uşor cu jeturi dispersate, deoarece astfel o cantitate mare de apă se evaporează, necesitând o
mare cantitate de căldură. Utilizarea geturilor mici dispersate micşorează simţitor cheltuiala de apă şi
dauna adusă substanţelor şi materialelor. Jeturile compacte sînt utilizate pentru stingerea
incendiilorce au luat amploare, precum şi celor de la înălţime, din coridoare înguste, tuneluri,
subsoluri. Deseori, în rezultatul acţiunii mecanice a jeturilor compacte de apă sînt stinse cu uşurinţă
materialele şi construcţiile arzînde; geturile parcă „separe’’ flacăra de materialele aprinse.
Dar apa are şi unele particularităţi negative:ea este un bun conductor de electricitate, de aceea
utilizarea ei la stingerea incendiilor în încăperi cu utilaj ce funcţionează sub tensiune este periculoasă.
Spuma. Pentru stingerea lichidelor combustibile şi uşor inflamabile se folseşte spuma chimică
şi cea aero-mecanică. Dacă vom turna în apă agentul de spumare ПО-1 şi ПО-6 proprietatea ei
umectantă va spori şi astfel va creşte eficacitatea de stingere. Neajunsurile spumei chimice constau
în capacitatea termică relative mică şi descompunerea la o temperatură înaltă. În afară de aceasta,
spuma este un bun conductor electric, de aceea nu se foloseşte la stingerea instalaţiilor şi motoarelor
electrice aflate sub tensiune. De asemenea nu se sting cu spumă natriul şi calciu, precum şi aliajele
de electron, silitră arzîndă.
Bioxidul de carbon. Acest gaz nu arde şi nici nu întreţine procesul de ardere. Capacitatea lui
de stingere a focului este bazată pe micşorarea concentaţiei de oxigen în aer până la doza care nu
poate să întreţină arderea. La evaporarea rapidă a bioxidului de carbon lichid se formează o masă
solidă în formă de zăpadă, care izolează substanţele arzînde şi opreşte arderea. Bioxidul de carbon
are o serie de avantaje faţă de apă şi spumă: nu strică obiectele cu care intră în contact, de aceea se
foloseşte la stingerea obiectelor ce prezintă valoari materiale din muzee, biblioteci, arhive, etc.; nu
conduce curentul electric; pătrunde ușor în spaţiile închise; nu-şi schimbă calităţile la păstrare.
Neajunsurile bioxidului de carbon constau în toxicitatea lui în concentraţii mari din aer şi
cerinţele sporite faţă de condiţiile de păstrare ( butelii de oţel durabil, cu armătură ermetică). Se
interzice de a stinge cu bioxid de carbon alcoolul etilic (bioxid de carbon se dizolvă uşor în el) precum
şi substanţe pot să ardă fără accesul aerului din exterior (termit, electron, celluloid etc.)
Conducătorii locurilor de muncă au urmatoarele obligaţii :
a) instruirea personalului la etapele stabilite prin legislaţie, întocmirea şi semnarea cu
personalul instruit a documentelor doveditoare;
b) verificarea stării utilajelor, aparatelor, echipamentelor şi sculelor cu care se lucrează şi
înlăturarea sau repararea celor care prezintă pericol de incendiu;
c) măsurile organizatorice de apărare împotriva incendiilor specifice instalaţiilor de energie
termica, referitoare la formarea şi componenţa echipelor de lucru;
d) asigurarea îndeplinirii la termen a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite
potrivit legii;
e) formarea şi componenţa echipelor de lucru;
 f) dotarea cu echipament individual de protecţie şi de lucru;
g) anunţarea consumatorilor înainte de închiderea/deschiderea instalatiilor;
Personalul de execuţie are următoarele obligaţii:
a) să participe la toate instructajele;
b) să nu utilizeze scule şi echipamente defecte;
c) să aplice în activitatea sa prevederile normelor de care a luat cunoştinţă la instruire, precum
şi orice alte măsuri necesare pentru evitarea incendiilor.
Personalul de exploatare are următoarele obligaţii:
a) să participe la toate instructajele în conformitate cu legislaţia în vigoare;
b) să nu utilizeze utilaje, aparate, echipamente şi scule defecte sau neadecvate mediului de
lucru;
c) să aplice în activitatea sa prevederile normelor de care a luat cunoştinţă la instruire, precum
şi orice alte măsuri necesare pentru evitarea incendiilor;
d) să asigure îndeplinirea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite potrivit legii.
Incintele staţiilor şi posturilor de reglare şi măsurare, precum şi cele în care există instalaţii de
utilizare a apei calde, se dotează cu mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor potrivit
normelor specifice de dotare.
În cazul sesizării într-un spaţiu închis a mirosului caracteristic substanţelor odorizante din
apele termice, personalul prezent va proceda imediat la:
a) ventilarea rapidă a spaţiului respectiv, prin deschiderea ferestrelor care conduc direct spre
exteriorul clădirii (nu spre holuri, case ale scărilor, curţi de lumină etc.);
b) întreruperea alimentării cu energie termica prin închiderea robinetului de incendiu;
c) interzicerea fumatului şi folosirii unor surse de generare a scânteilor;
d) decuplarea instalaţiei electrice;
e) anunţarea celorlalţi consumatori racordaţi la instalaţia de utilizare (cazul consumatorilor
alimentaţi prin branşament comun.
Conceptul de securitate antiincendiară denotă acea stare a obiectului în care se exclude
probabilitatea incendiului, iar în cazul apariţiei lui se face tot posibilul de a proteja oamenii de acţiunia
factorilor dăunători ai incendiului şi se asigură protecţia valorilor materiale.Sursa principală de
incendiu în laboratoarele de verificare o reprezintă scurtcircuitele din reţelele electrice. Curentele
scurtcircuitului duc la încălzirea conductorilor, ceea ce poate duce la aprinderea izolaţiei. Aprinderea
izolaţiei are loc de asemenea şi în locurile unde contactele sunt necalitative. Se poate de spus că pentru
asigurarea securităţii anti incendiare trebuie de supravegheat sistematic starea tehnică a sistemelor şi
de respectat regulile securităţii şi exploatării. În caz de incendiu este necesar de deconectat
electricitatea şi de stins focul.Este obligatorie posedarea extintorilor manuali de tipul ОУ-2, ОУ-5,
ОУ-8, care sunt destinaţi pentru stingerea utilajului electric care se află sub tensiune.Riscul unui
incendiu creşte odată cu prezenţa în săli a materialelor combustibile lichide ca C2H5OH, ce se conţine
prin produs.
 CONCLUZII

Aşa cum reiese din în introducere şi din sopul lucrării date ne-am propus analiza şi
cercetarea complexă a procesului de verificare metrologică a contoarelor de energie termica.
În rezultatul studiului efectuat şi analizei rezultatelor măsurărilor executate putem face
următoarele concluzii:
● Verificarea metrologică a contoarelor de energie termică vizează calitatea mijlocului de
măsurare dat, ca indice al totalităţii caracteristicilor metrologice ale lui.
●În România există cadrul legal şi normativ armonizat cu cerinţele UE şi a documentelor
normative internaţionale pentru efectuarea verificărilor metrologice a contoarelor de energie
termică.
●În lucrare s-a efectuat o analiză profundă a caracteristililor tehnice şi metrologice a
contoarelor de energie termică şi a principiilor de funcţionare a subsnsamblurilor lor.
● Verificarea metrologică a contorului este ansamblul de metode specifice prin care se
constată şi se confirmă că mijlocul de măsurare îndeplineşte sau nu cerinţele prevăzute în
reglementările de metrologie legală.
●Metoda utilizată pentru verificarea metrologică a contoarelor de energie termică este
metoda comparaţiei directe cu un etalon. În acest caz se efectuează măsurarea aceleiaşi mărimi, de
valoare necunoscută, atât cu mijlocul de măsurare şi verificare, cât şi cu cel etalon.
●În cadrul estimării rezultatelor verificării metrologice efectuate s-a executat controlul
ststistic al rezultatelor verificării metrologice şi sunt prezentate grafice.
În rezultatul examinarii procedurii de verificare metrologica a contoarelor de energie termică
instalaţiilor etalon şi efectuării unei analize complexe a rezultatelor verificării metrologice se
propun următoarele măsuri de imbunătăţire a procedurii de verificare în scopul asigurării
credibilităţii şi veredicităţii rezultatelor verificării:
- controlul dinamicii modificării parametrilor de mediu pe parcursul efectuării verificării
metrologice, monitorizarea continuă a parametrilor de mediu: temperatură, umiditate, presiunea
atmosferică.
- asigurarea validării rezultatelor verificărilor cu etaloane de control, care dublează etaloanele de
lucru după parametrii metrologici şi sînt destinate pentru sporirea credibilităţii rezultatelor
verificărilor metrologice.
BIBLIOGRAFIE
1.Norme de metrologie. Contoare de energie termică. https://www.ista.com/ro/info-
utile/legislatie/
2.Norma de metrologie. Contoare de energie termică. Partea 2:Încercari pentru aprobare de
model şi operaţii de verificare metrologică.
3.www.standard.md;
4. Codul de măsurare a energiei termice Cod ANRE: 4.1.117.0.01.29/03/2001
5.
6.Masurarea marimilor neelectrice.Îndrumar de laborator.2006 Editura Iasi.Catedra Centrale
electrice şi Energetică industrială.
7.Energie termica.Controllare i consumi în ogni instante per risparmiare tutto l’anno.
8.Măsurarea mărimilor electrice şi neelectrice.Curs.Domeniul Inginerie Energetica. Facultatea
de electrotehnică. Universitatea Tehnica “Gh.Asachi”.Isi 2009.David Valeriu.
9.Senzori şi traductoare .Note de curs.
10.Carte tehnică-Sistem de măsurare şi contorizare a energiei termice (Apă calda) tip SES.
11.www.multical601.com
12.www.scribd.com
 Anexa 1

NORME TEHNICE ÎN VIGOARE

Nr. Indicativ Titlu Revizuiri /

Crt. Republicări
1 SR EN 1998
1434 –1 Contoare de energie termică. Partea 1: Prevederi generale.
2 STAS 6696 Luarea probelor 1986
3 STAS 7722 Determinarea conductivităţii electrice 1984
4 STAS Determinarea activităţii ionilor de hidrogen în apă, cu 1979
11197 conductivitate electrică redusă
5 STAS 7313 Determinarea durităţii 1982
6 STAS 7688 Determinarea oxigenului dizolvat 1984
7 EN 1434– 1997
2,3,4,5,6 Heat meters
(Standarde în curs de adoptare în România)
8 ISO/IEC Information technology – Telecommunications and 1991
7480 information exchange between systems -- Start-stop
transmission signal quality at DTE/DCE interfaces
9 ISO/IEC Information technology -- Open Systems Interconnection – 1994
7498-1 Basic Reference Model: The Basic Model
10 PE 002 Regulament pentru furnizarea şi utilizarea energiei termice 1994

11 PE 003 Nomenclator de verificări, încercări şi probe privind 1984

montajul, punerea în funcţiune şi darea în exploatare a
instalaţiilor energetice
12 PE 005-2 Regulament pentru analiza şi evidenţa evenimentelor 1999
accidentale din instalaţiile de producere, transport şi
distribuţie a energiei electrice şi căldurii
13 PE 009 Norme de prevenire, stingere şi dotare împotriva incendiilor 1993
pentru producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice
şi termice
14 PE 207 Normativ de proiectare şi execuţie a reţelelor de termoficare 1985
15 PE 209 Normativ pentru proiectarea instalaţiilor de preparare şi 1997
livrare a căldurii sub formă de apă fierbinte sau abur din
termocentrale
16 PE 212 Normativ privind alimentarea cu energie termică a 1987
consumatorilor industriali, agricoli şi urbani
17 PE 215 Regulament privind exploatarea şi întreţinerea reţelelor de 1997
termoficare
18 PE 218 Regulament de exploatare tehnică privind regimul chimic al 1998
apei şi al aburului în centralele termice şi electrice
 Nr. Indicativ Titlu Revizuiri /
Crt. Republicări
19 PE 502-8 Normativ privind dotarea instalaţiilor tehnologice cu aparate 1998
de măsură şi automatizare. Puncte termice
20 I9 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor 1994
sanitare
21 I 13 Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de 1994
încălzire centrală
22 I13/1 Normativ pentru exploatarea instalaţiilor de încălzire 1996
centrală
23 I 36 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea automatizării 1993
instalaţiilor din centrale şi puncte termice
24 C18 Prescripţii tehnice pentru regimul chimic al generatoarelor 2000
de abur şi apă fierbinte
25 SC 001 Soluţii cadru pentru montarea contoarelor la instalaţiile 1996
sanitare şi de încălzire din clădirile existente
26 SC 002 Soluţii cadru de contorizare a consumurilor de apă, gaze 1998
naturale şi energie termică aferente instalaţiilor din blocurile
de locuinţe
27 OIML R 75 (Recomandări internaţionale) Contoare de energie termică 1988
28 NTM-3- Verificarea metrologică a contoarelor de energie termică 1994
159-94
În cadrul Cod ANRE: 4.1.117.0.01.29/03/2001denumirile au următoarea semnificaţie:

Agent termic Fluid (apă fierbinte, apă caldă sau abur) utilizat pentru a acumula,
a transporta şi a ceda energie termică. În condiţiile prezentului
(purtător de energie Cod,agentul termic poate fi:
termică) - Primar, agentul termic care preia energia termică în
instalaţiile producătorului şi o transportă până la staţia
termică, unde o cedează agentului termic secundar;
- Secundar, agentul termic care circulă prin instalaţiile
consumatorului, preluând căldura de la agentul termic
primar, în staţia termică.

Apă caldă de consum Apa caldă utilizată în circuit deschis, în scopuri gospodăreşti sau
sanitare.

Autoritate competentă Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei

(ANRE).

Branşament termic Legătura dintre o reţea termică de distribuţie şi un consumator de

energie termică.

Calculator Subansamblu al unui contor de energie termică sau al unui grup

de măsurare a energiei termice. Calculatorul primeşte semnale de
(integrator de putere la traductorul de debit şi de la o pereche de sonde de temperatură,
termică) calculează şi indică energia termică cedată, livrată sau vehiculată.

Condensat Apă, cu caracteristici fizico-chimice care fac obiectul normelor

(Condens) tehnice specifice, obţinută prin condensarea aburului folosit ca
agent termic sau ca agent de lucru în aparatele termice.

Consumator de energie Persoana fizică sau juridică, română sau străină, care cumpără şi
termică consumă energie termică pentru uzul propriu şi, eventual, pentru
un alt consumator racordat la instalaţiile sale, denumit
subconsumator.

Consumator de tip urban Consumatorul care utilizează energia termică pentru încălzirea
locuinţei, a birourilor instituţiilor, a obiectivelor social-culturale,
a spaţiilor comerciale şi pentru prepararea apei calde de consum.

Consumator de tip Consumator care utilizează energia termică în principal în

industrial scopuri tehnologice şi, dacă este cazul, pentru încălzire şi/sau apă
caldă de consum.
Contor de energie termică Aparat destinat măsurării energiei termice cedate sau primite
într-un circuit de schimb termic, de către un lichid denumit agent
termic [1]. În cadrul Codului se va utiliza această denumire
pentru a desemna mijloacele de măsurare care au în compunere
un singur traductor de debit şi care sunt destinate măsurării
energiei termice transportate sub formă de apă fierbinte sau apă
caldă.
Contoarele de energie termică pot fi: complete (nu au
subansambluri separabile), combinate (au subansambluri
separabile) sau hibride (contoarele care în cadrul procedurii de
aprobare de model şi de verificare iniţială sunt considerate
combinate, dar după verificare subansamblurile lor trebuie
considerate ca inseparabile).

Debit Cantitatea de fluid care trece printr-o secţiune, în unitatea de

timp. Debitul poate fi masic sau volumic.

Grup de măsurare a Aparatura şi ansamblul instalaţiilor care servesc la măsurarea

energiei termice energiei termice, a puterii termice şi a parametrilor agenţilor
termici. În cadrul Codului se va utiliza această denumire pentru
a desemna mijloacele de măsurare care sunt destinate măsurării
energiei termice cedate, livrate sau vehiculate sub formă de abur.

Furnizor Persoană juridică, titulară a unei licenţe de furnizare, care asigură

alimentarea cu energie termică a unuia sau mai multor
(de energie termică) consumatori pe baza unui contract de furnizare.

Index de pornire Valoarea pe care o indică afişajul unui contor de energie

termică/grup de măsurare a energiei termice înainte de momentul
punerii în funcţiune.

Instalaţie de alimentare cu Totalitatea instalaţiilor de producere, transport şi distribuţie a

energie termică energiei termice, executate în scopul asigurării consumatorului
cu aceasta.

Instalaţie de producere a Totalitatea instalaţiilor care produc abur, apă fierbinte sau apă
energiei termice caldă.

Operator de distribuţie Persoană juridică, titulară a unei licenţe de distribuţie a energiei

termice, care are în exploatare şi asigură mentenanţa pentru o
(a energiei termice) reţea termică de distribuţie, situată într-un anumit perimetru, ce
asigură alimentarea cu energie termică a consumatorilor aflaţi în
acel perimetru.
Operator de transport
(al energiei termice)
Producător de energie
termică
Punct de delimitare
(interfaţă)
Putere termică
Racord termic
Reţea termică
Reţea termică de transport
Reţea termică de distribuţie
Senzor
Persoană juridică, titulară a unei licenţe de transport al energiei
termice, care are în exploatare şi asigură mentenanţa pentru o
reţea termică de transport, situată într-un anumit perimetru, ce
asigură alimentarea cu energie termică a staţiilor termice şi a
consumatorilor aflaţi în acel perimetru.
Persoană juridică, titulară a unei licenţe de producere a energiei
termice, având ca specific activitatea de producere a energiei
termice în scopul vânzării.
Locul în care se racordează: instalaţiile producătorului la
instalaţiile operatorului de transport/distribuţie, sau instalaţiile
operatorului de transport la instalaţiile operatorului de distribuţie,
sau instalaţiile operatorului de transport/distribuţie la instalaţiile
consumatorului, sau instalaţiile producătorului la instalaţiile
consumatorului şi în care acestea se delimitează ca proprietate.
Energia termică pe unitatea de timp.
Ansamblul instalaţiilor prin care se face legătura dintre o reţea
termică de transport şi o staţie termică sau un consumator de
energie termică.
Ansamblu de conducte, instalaţii de pompare (altele decât cele
existente la producător) şi de alte instalaţii auxiliare, cu ajutorul
cărora se vehiculează, în regim controlat, energia termică de la
producători la consumatori.
Ansamblu de conducte, instalaţii de pompare (altele decât cele
existente la producător) şi de alte instalaţii auxiliare, cu ajutorul
cărora se vehiculează, în regim controlat, energia termică de la
producători la staţiile termice sau la consumatori.
Ansamblu de conducte, instalaţii de pompare (altele decât cele
existente la producător) şi de alte instalaţii auxiliare, cu ajutorul
cărora se vehiculează şi se distribuie, în regim controlat, energia
termică de la staţiile termice sau de la instalaţiile de producere a
energiei termice la consumatori.
Notă: În cadrul noţiunii “instalaţii auxiliare” se includ şi staţiile
termice.
Element al unui contor/grup de măsurare a energiei termice
asupra căruia se aplică în mod direct mărimea care se măsoară.
Sistem de alimentare Ansamblul instalaţiilor şi construcţiilor destinate producerii,
centralizată cu energie transportului şi distribuţiei prin reţele termice, transformării şi
termică utilizării energiei termice, legate printr-un proces comun de
funcţionare.

Sondă (senzor) de Subansamblu al unui contor de energie termică. Imersată într-un

temperatură fluid (direct sau prin intermediul unei teci de protecţie) sonda
emite un semnal prelucrabil, în funcţie de temperatura fluidului
respectiv.

Staţie termică Ansamblul instalaţiilor prin care se realizează adaptarea

parametrilor agenţilor termici la necesităţile consumului şi prin
intermediul căruia se alimentează cu energie termică unul sau
mai mulţi consumatori. Staţie termică poate fi: un punct de
distribuţie, un punct termic de transformare, o staţie centralizată
pentru prepararea apei calde sau o staţie de transformatoare de
abur.

Subconsumator Persoană fizică/juridică ale cărei instalaţii sunt alimentate cu

energie termică din instalaţiile termice ale unui consumator, pe
(de energie termică) bază de contract.

Traductor de debit Subansamblu al unui contor/grup de măsurare a energiei termice

care, traversat de agentul termic, emite semnale prelucrabile, în
funcţie de volum sau masă, sau în funcţie de debitul volumetric
sau masic.