Sunteți pe pagina 1din 6

CURS 1 Generalitati privind materialele compozite

1.Generalitati

Materialele compozite sunt materiale care reunesc într-un singur


produs elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural.
Aceste materiale sunt rezultatul incercarilor de obtinere a unor noi materiale
superperformante care au condus la dezvoltarea unei noi clase de produsi.
Prin definitie, conceptul de „compozit” este atribuit unui sistem complex,
alcatuit din mai multe materiale de natura diferita. In aceasta categorie intra
o clasa foarte vasta de produsi. Acest lucru este determinat de faptul ca
posibilitatile de modificare a constituientilor de baza, a tehnicilor de
„asamblare” si de fabricare, a nivelului de performanta si costului sunt
infinite.
Materialele compozite au fost realizate de om din cele mai vechi
timpuri. Astfel, chirpiciul (material compozit pe baza de lut si paie) si
betonul armat reprezinta cele mai simple exemple de materiale compozite.
Dupa Larousse, un material compozit este facut din mai multe
componente cu proprietati fizice si chimice diferite si materialul compozit
obtinut are proprietati superioare raportat la componentii de baza.
Aceasta structura de „material compozit” este caracteristica multor produse
naturale, fapt ce explica rezistenta mecanica deosebita a acestora. Este
suficient sa amintim lemnul, bambusul, oasele, muschii etc.

Considerat de catre numerosi specialisti ca fiind epoca materialelor


compozite, sfârsitul secolului XX a fost marcat în mare masura de
schimbarile în conceptia tehnologica din productia industriala.
Necesitatea elaborarii unor materiale noi si a unor tehnologii
neconventionale a fost determinata nu numai de motive economice si
sociale, dar si de faptul ca în conditiile dezvoltarii exponentiale a productiei,
a aparut o criza foarte puternica de surse de materii prime si energetice,
odata cu cresterea agresiunii oamenilor fata de mediul înconjurator.
Aceste materiale cu proprietati programabile superioare
materialelor traditionale au patruns în domeniile tehnicii de vârf, cum ar fi:
tehnologiile aerospatiale, microelectronica, tehnica nucleara, tehnica de
constructie medicala a implanturilor, în industria de automobile, de nave,
industria chimica, a mobilei, în industria materialelor sportive, în
constructii.

1
Realizarea de materiale compozite s-a impus pe baza a numeroase
considerente tehnice si economice, între care amintim:

- necesitatea realizarii unor materiale cu proprietati deosebite, imposibil de


atins de materialele traditionale;
- necesitatea cresterii sigurantei si a fiabilitatii în exploatare a diferitelor
constructii si instalatii;
- necesitatea reducerii consumurilor de materiale deficitare, scumpe sau
pretioase;
- posibilitatea reducerii consumurilor de manopera si a reducerii duratelor
tehnologice de fabricatie.

Materialele compozite sunt primele materiale a caror dispunere


structurala interna o concepe omul, atât prin înlantuirea lor moleculara, cât si
prin directii preferentiale, conferindu-le în acest fel rezistente favorabile, net
superioare celor ale componentelor lor.
Ca o definitie generala, materialele compozite sunt sisteme de doua
sau mai multe componente, ale caror proprietati se completeaza reciproc,
rezultând un material cu proprietati superioare celor specifice fiecarui
component în parte.

Din punct de vedere tehnic, notiunea de materiale compozite se


refera la materialele care poseda urmatoarele proprietati:

- sunt create artificial, prin combinarea diferitelor componente (sunt excluse


compozitele naturale sau cele aparute fara intentia de a crea un compozit,
cum ar fi lemnul, fonta cenusie etc.);
- reprezinta o combinare a cel putin doua materiale deosebite din punct de
vedere chimic, cu proprietati anizotrope între care exista o suprafata de
separatie distincta, numita interfata;
- prezinta proprietati pe care nici un component luat separat, nu le poate
avea.
Avantajul major, esential al compozitelor consta în posibilitatea
modularii proprietatilor si obtinerea în acest fel a unei game foarte variate de
materiale, a caror utilizare se poate extinde în aproape toate domeniile de
activitate tehnica.

În cele mai multe cazuri, compozitul cuprinde un material de baza,


matricea, în care se afla dispersat un material complementar sub forma de
fibre sau particule, obtinându-se astfel proprietati îmbunatatite :

2
- rezistenta la rupere;
- rezistenta la uzura,
- densitate,
- rezistenta la temperaturi înalte,
- duritatea superficiala,
- stabilitatea dimensionala,
- capacitatea de amortizare a vibratiilor etc.

Componentele sunt alese astfel încât sa asigure proprietatile dorite,


principalele probleme fiind legate de:

- compatibilitatea dintre materiale,


- temperaturi de lucru,
- caracterisiticile mecanice urmarite si
- stabilitatea dimensionala obtinuta.

Relativa usurinta de fabricare a compozitelor permite determinarea


prin calcul, cu aproximatie suficient de buna, a proprietatilor finale.
Caracteristicile mecanice depind nu numai de proprietatile
componentelor, dar si de legatura dintre ele.Pentru îmbunatatirea adeziunii
interne se pot utliza diferiti produsi de adaos cu rol tensioactiv catalizator.

2. Materiale compozite in domeniul constructiilor rutiere

Ca in toate celelalte domenii si in cazul constructiilor rutiere


utilizarea materialelor compozite constituie un progres tehnic in continua
desfasurare. In acest domeniu s-a pornit de la drumuri din pamant care au
fost imbunatatite prin adaugarea diferitelor materiale cu scopul de a mari
rezistenta si de a imbunatati proprietatile in exploatare.
In prezent se ridica unele probleme pentru a caror solutionare se
desfasoara ample programe de cercetare :
- disponibilitatea limitata de materii prime la nivelul teoretic impus
- rezistenta si durabilitatea la un nivel superior impuse de extinderea
reteleor rutiere
- necesitatea asigurarii unui confort in exploatare sporit
- siguranta in exploatare, evitarea accidentelor
- masuri de protectie a mediului inconjuratorprin reducerea efectelor
nocive provenite din : zgomot, emanatii de noxe

3
Aceste deziderate se solutioneaza prin dezvoltarea unor tehnologii
noi bazate in principal pe utilizarea unor produsi noi cu proprietati specifice.
Avantajul cunoasterii si utilizarii materialelor compozite consta in
posibilitatea de a controla parmetrii finali si de a utiliza produsi specifici in
functie de performantele dorite.

3. Generalitaţi privind alcatuirea sistemelor rutiere.

Sistemele rutiere sunt structuri complexe alcatuite dintr-o


suprapunere de straturi care impreuna conlucreaza in preluarea si
transmiterea solicitarilor din trafic.
Straturile din alcatuirea sistemelor rutiere sunt definite conform
STAS 4032/1:
- fundatia drumului
- stratul de baza
- imbracamintea rutiera
Aceste straturi preiau si transmit terenului de fundare incarcarile din trafic.
Suprafata de contact dintre sistemul rutier si terenul de fundare se numeste
patul drumului.

Fundatia drumului este alcatuita dintr-un strat sau doua de


fundatie si eventual un substrat de fundatie.
Stratul de fundatie preia si transmite la nivelul terenului de fundare
solicitarile din trafic mentinand starea de solicitare in limite admisibile.
Straturile de fundatie pot fi alcatuite conform STAS 6400 din :
- pamant stabilizat mecanic
- balast
- balast amestec optimal
- blocaj din piatra bruta
- piatra sparta mare
- piatra sparta amestec optimal
- agregate naturale stabilizate cu lianti hidraulici
- agregate naturale stabilizate cu lianti puzzolanici
- imbracamintea existenta in cazul modernizarilor
Substratul de fundatie este situat la partea inferioara a fundatiei drumului.
Alcatuirea sa depinde de rolul indeplinit in structura care poate fi :
- strat drenant
- strat anticapilar
- strat izolant

4
Rolul substratului de fundatie poate fi asigurat de catre stratul inferior de
fundatie daca materialele din alcatuirea acestuia indeplinesc rolul cerut.

Stratul de baza confera structurii rezistenta necesara preluarii


solicitarilor din trafic si impreuna cu stratul de fundatie le repartizeaza la
nivelul terenului de fundare.
Acest strat este alcatuit conform STAS 6400 din :
- macadam
- macadam semipenetrat si penetrat cu bitum
- piatra sparta impanata cu split bitumat
- agregate naturale stabilizate cu lianti hidraulici
- agregate naturale stabilizate cu lianti puzzolanici
- mixtura asfaltica

Imbracamintea rutiera este cea care asigura direct preluarea


solicitarilor din trafic . Ea este alcatuita din :

- Stratul de legatura asigura legatura dintre stratul de baza si stratul de


uzura. Acesta poate lipsi in unele cazuri.
- Stratul de uzura este stratul superior al structurii rutiere care preia direct
solicitarile din trafic . Acesta are rolul de a asigura conditiile optime ale
suprafetei de rulare. El este cel care intra direct in contact cu vehiculele si
este supus actiunii directe a factorilor climatici : temperatura si umiditate.

Aceste straturi sunt alcatuite in conformitate cu SR 174/1 din


- beton asfaltic
- beton asfaltic rugos
- beton asfaltic cu pietris concasat
- mixtura asfaltica stabilizata cu fibre
- beton asfaltic cu bitum modificat
- mixtura asfaltica cu bitum modificat si stabilizata cu fibre

Tipul de îmbrăcăminte bituminoasă cilindrată la cald se stabileşte în funcţie


de clasa tehnică a drumului şi de categoria tehnică a străzii. Alegerea tipului
de îmbrăcăminte bituminoasă se stabileşte prin proiectul de execuţie, pe
baza performanţelor necesare mixturii asfaltice şi a studiului tehnico-
economic.

4.Materiale utilizate in domeniul rutier.

5
Calitatea sistemului rutier este determinata de calitatea fiecarui strat
rutier in parte si implicit a materialelor compozite din care acesta este
alcatuit.
Principiul care sta la baza alcatuirii unui material compozit este al
unei structuri de baza rezistente a carei stabilitate si coeziune se asigura cu
ajutorul liantilor . Pentru ameliorarea performantelor se utilizeaza diferiti
aditivi si produsi de adaos care se pot adauga in materialele de baza sau in
amestec .
Structura de baza rezistenta se realizeaza cu ajutorul agregatelor
naturale sau artificiale ( curs 2) .
Liantii pot fi :
- Lianti anorganici hidraulici : ciment , ciment pentru drumuri si piste de
aeroport ( curs 8 )
- Lianti organici hidrocarbonati : bitum pur, bitum modificat, bitum aditivat,
emulsie bituminoasa ( curs 3)
In general ca aditivi sau produsi de adaos se pot utiliza de la caz la
caz in functie de cerintele specifice :
- Filer de calcar
- Var : var stins pulbere, var macinat,
- Apa
- Polimeri : elastomeri, plastomeri
- aditivi : aditivi tensioactivi, fibre,

5. Reguli generale privind caracteristicile materialelor utilizate in


alcatuirea sistemelor rutiere.

Materialele utilizate in alcatuirea sistemelor rutiere sunt


reglementate prin stadarde care expliciteaza denumirea, tipurile,
caracteristicile si metodele de verificare a calitatii pentru materialele de
baza si compozite. Exista pentru fiecare material standarde care
reglementeaza domeniul de utilizare si metodele de verificare a calitatii,
precum si standarde care reglementeaza modul in care se efectueaza in
laborator analizele specificate.
Standardele europene prevad clase de calitate in functie de valorile
parametrilor caracteristici : trafic, clima, conditii de exploatare si solicitare,
importanta lucrarii. etc. In faza de proiectare este necesara specificarea
claselor de calitate pentru fiecare material prevazut a fi utilizat.
Calitatea si caracteristicile materialelor se vor verifica in laborator si
rezultatele se vor compara cu cerintele din proiect pentru fiecare material.