Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.

Unitatea de învăţare nr. 13

Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.

Cuprins
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 13
Operare cu semnale în impulsuri
Măsurarea frecventei semnalelor în impulsuri, metoda software
Măsurarea frecventei semnalelor în impulsuri, metoda hardware (metoda
1)
Măsurarea frecventei semnalelor în impulsuri, metoda hardware (metoda
2)
Măsurarea latimii impulsurilor
Generarea de impulsuri, prin software, metoda 1
Generarea de impulsuri, prin software, metoda 2
Generarea de impulsuri, prin hardware, metoda 1
Generarea de impulsuri, prin hardware, metoda 2
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 13

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 13 sunt:

 Familiarizarea cu principalele metode de achiziție a
semnalelor numerice in impulsuri
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 

Operare cu semnale în impulsuri
 

Semnalele în impulsuri sunt obținute de la unitățile sau senzorii care pot

genera semnale de tip impuls. Aceste
semnale pot fi semnale periodice saun
semnale neperiodice. Un semnal în
impulsuri periodic este un semnal
numeric (de tip ON/OFF) la care
mărimile urmărite sunt:
‐ durata impulsului (τ) și
‐ durata între impulsuri (T)
sau
‐ perioda semnalului (T) și  
Fig. 1 
‐ factorul de umplere (p) al
semnalului.
Factorul de umplere se determină ca fiind raportul dintre perioada activă a semnalului din perioada 
semnalului. 

; sau .

La un astfel de semnal electrice putem măsura: 

‐ perioada semnalului (T),

‐ durata impulsului (τ),
‐ frecvența semnalului ( ),
‐ pulsația semnalului ( ),
‐ factorul de umplere al semnalului ( ).
‐ contorizarea unui număr de impulsuri în unitatea de timp ( ) sau
‐ contorizarea unui număr de impulsuri (N).
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Un semnal în impulsuri neperiodic este
un semnal numeric (de tip ON/OFF) la
care mărimile urmărite sunt:
‐ durata impulsului activ(t1) și
‐ durata impulsului inactiv (t2)
La un astfel de semnal electric putem
măsura:
‐ durata impulsului activ(t1),
‐ durata impulsului inactiv (t2) și Fig. 2 
 

‐ numărul de impulsuri în unitatea de timp ( );

‐ contorizarea unui număr de impulsuri (N).
Determinarea unui număr de impulsuri
(Ni) care trec printr‐un echipament într‐
o perioadă de timp (T) dată.

 
Fig. 3 

Măsurarea semnalelor în impulsuri se realizează cu interfețe specializate, acestea sunt denumite 
interfețe de numărare (sau countere). O interfată de numărare este 
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 

Fig. 5
Fig. 4 

constituită din unul sau mai multe

canale de numărare. Fiecare canal de
numărare dintr‐un numărător ‐
opțional și un timer‐ (vezi Fig.  4) care
este acesibil prin bus‐ul sistemului de
calcul (vezi Fig.  5), două sau mai multe
comparatoare și un bistabil S‐R care
are facilitatea de a genera semnale
către ieșire sau către sistemul de
întreruperi al sistemului de calcul.
Activitatea acestei interfețe este
  controlată prin regiștrii de control și
Fig. 6

monitorizată prin regiștrii de stare. O unitare de numărare acceptă din exterior un semnal de ceas sau 
de poartă de control și generează un semnal în impulsuri. Pentru a putea oferi mai multe moduri de 
operare, această interfață poate fi reconfigurabilă intern în funcție de cerințele aplicației și de 
metoda de achiziție folosită. 

Putem configura interfața de numărare astfel

încât semnalul de intrare se poate conecta la
unitatea timer (pentru determinarea perioadei
semnalului și pentru determinare lățimii
semnalului activ1) și de asemeni poate fi
constituit ca semnal de poartă pentru numărator,
astfel încât să putem număra un număr de
pulsuri de ceas generate de o bază de timp
internă pe perioada activă sau inactivă a
semnalului de intrare.
Ori în aceeși configurație putem aplica
 
impulsurile de intrare, pe intrarea de ceas, a
numărătorului, pentru a contoriza numărul de
                                                            
1
 Semnalul activ poate fi în “0” logic sau în “1” logic. 
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
impulsuri aplicate.
Sau putem configura interfața de numărare astfel
încât semnalul de intrare se poate conecta la
unitatea timer (pentru determinarea perioadei
semnalului și pentru determinare lățimii
semnalului activ) iar în paralel unitate de
numărare va fi activată de impulsuri de ceas
generate de o bază de timp internă, pentru a
putea contoriza perioada unui semnal.

Aceste configurații sunt selectabile din modul de lucru al interfeței de numărare.

Această interfață este conectată în sistemul de calcul (vezi Fig. 6) iar task‐ul va
comunica cu aceasta prin intermediul sistemului de operare.

 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Măsurarea frecventei semnalelor în impulsuri, metoda software
În cadrul acestei metode avem nevoie de un port
paralel prin care vom prelua semnalul de achiziție
(IN0).
Pentru această metodă este necesar un semnal ceas
intern2, ceas care este aplicat unei unități de
temporizare (TIMER0). Această unitate generează un
semnal de depășire (OVF0) periodic, în funcție de o
constantă de divizare înscrisă în registrul TIMER0.
Astfel, dacă NTIMER0 este constanta înscrisă în registrul
TIMER0, iar fCLK este frecvența ceasului aplicat la
intrarea în unitatea TIMER0, atunci frecvența

semnalului de depășire (OVF0), fOVF0, se va calcula cu formula:
,

iar perioada de apariție a evenimentului OVF0 este

.

Acest semnal OVF0 este aplicat controlerului de întreruperi pe canalul

TMR0_IRQ(vezi Fig. 7). Intreruperea generată se va activa în program și va putea fi
utilizată ca bază de timp pentru aplicația de măsurare a frecvenței semnalului de
pe IN0.

 
Fig. 7 

Aplicația principală va urmării evoluția semnalului pe intrarea IN0; mai exact va

contoriza impulsurile aplicate pe IN0 (în variabila CT). La evenimentul de
întrerupere, software‐ul va prelua numărul de pulsuri (N=CT) ce au excitat intrarea
IN0, contorizate de programul principal, va calcula frecvența semnalului ca fiind:
,
calculează perioada semnalului de pe intrare
,

și anulează contorul de impulsuri din programul principal (CT=0).

                                                            
2
 Baza de timp internă este ceasul sistemului de calcul sau un ceas obținut din ceasul sistemului de calcul. 
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Algoritmul descris mai sus este
schițat sub formă de schemă
logică în Fig. 8.

Fig. 8

 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Avantajul acestei metode constă în simplitatea metodei, schema electronică de
conectare determină un cost scăzut și avantajul că se poate obține direct frecvența.
Printre dezanvantejele metodei, enumerăm:
‐ măsurarea semnalelor de frecvență scăzută;
‐ necesită procesoare foarte rapide dacă frecvența măsurabilă este mai mare
de câteva sute de Hz;
‐ metoda determină erori mari de calcul, datorate procesării software a
semnalului de intrare;
‐ pentru a obține valori stabile și cât mai apropiate de realitate, trebuie ca
valorile afișate să fie filtrate;
‐ metota este utilizată dacă semnalul măsurabil are lățimea impulsului de
minimum câteva zeci de microsecunde.

 
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Măsurarea frecventei semnalelor în impulsuri, metoda hardware3 (metoda 1)

În cadrul acestei metode avem nevoie de un
contor TIMER1 care preia semnalul de
achiziție pe intrarea(INPUT) TMR1_CLK.
Pentru această metodă este necesar un
semnal ceas intern4, ceas care este aplicat
unei unități de temporizare (TIMER0).
Această unitate generează un semnal de
depășire (OVF0) periodic, în funcție de o
constantă de divizare înscrisă în registrul
TIMER0. Astfel, dacă NTIMER0 este constanta
înscrisă în registrul TIMER0, iar fCLK este
frecvența ceasului aplicat la intrarea în
unitatea TIMER0, atunci frecvența
semnalului de depășire (OVF0), fOVF0, se va calcula cu formula:
,

iar perioada de apariție a evenimentului OVF0 este

.

Acest semnal OVF0 este aplicat controlerului de întreruperi pe canalul

TMR0_IRQ(vezi Fig. 9). Intreruperea generată se va activa în program și va putea fi
utilizată ca bază de timp pentru aplicația de măsurare a frecvenței semnalului de
intrare.

 
Fig. 9

Numărătorul TIMER1 înlocuiește numărătorul software, de la pasul anterior.

Avesta va contoriza impulsurile de pe intrarea TMR1_CLK. Acest contor va fi citit
(în variabila N) în modulul atașat rutinei de întrerupere și pe baza lui se va
determina frecvența
. ,

perioada semnalului
1 ,
                                                            
3
 Hardware sau electronică 
4
 Baza de timp internă este ceasul sistemului de calcul sau un ceas obținut din ceasul sistemului de calcul. 
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
și de asemeni va fi resetat, după citire.
Aplicația principală poate realiza alte funcții; adică procesorul este descărcat de
funcția de măsurare.


Algoritmul descris mai sus este
schițat sub formă de schemă logică
în Fig.  10, iar implementarea
programului în limbaj C, este descris
mai jos.

Fig. 10

float f, T; 
#define k …. 
 
void main( void) { 
attach_irq( TMR0, my_irq); 
timer0_constant( T); // programam timer 0 
timer_mode(  0,MOD0); 
timer_mode( 1, MOD1); 
outportw( TIMER1, 0);  // initializare contor 
for(;;) { 
  …… 
} 
} 
 
// intrerupere 
void my_irq( short level): interrrupt 
{ 
    N = inportw(TIMER1);   
    f = K *N; // calcul frecventa 
   T =1/f; 
    outportw( TIMER1, 0); 
} 

Avantajul acestei metode constă în simplitatea metodei, schema electronică de
conectare determină un cost scăzut, avantajul că se poate obține direct frecvența și
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
de asemenea creșterea preciziei de măsură prin metoda de măsurare hardware a
impulsurilor.
Printre dezanvantejele metodei, enumerăm:
‐ măsurarea semnalelor de frecvență medie și ridicată (între maxim 1kHz …
10MHz);
‐ necesită două unități de numărare.

 
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Măsurarea frecventei semnalelor în impulsuri, metoda hardware (metoda 2)

În cadrul acestei metode avem
nevoie de un contor TIMER1 care
preia semnalul de achiziție pe
intrarea(/INPUT) aplicată pe
intrarea de poartă a numărătorului
TIMER1, TMR1_ENA.
Pentru această metodă este
necesar un semnal ceas intern,
ceas care este aplicat unității de
numărare (TIMER1). Această
unitate generează un semnal de
depășire (OVF1), conectat la
întreruperea TMR1_IRQ. Astfel, dacă TIMER1 își depășește valoarea maximă
(65535), atunci se generează o întrerupere prin care programul va trebui să
înregistreze aceste depășiri, ținând cont de ele, în momentul în care se realizează
calculele. Tot la întreruperi se va conecta și semnalul de intrare /INPUT, pe
întreruperea /IRQ0. Asfel la apariția unui impuls pe intrare se va genera o
întrerupere, eveniment prin care programul este anunțat că semnalul de intrare a
început un nou ciclu.
Pentru o funcționare corectă a algoritmului va trebui ca semnalul de pe intrare să
fie activ în zero logic și să fie un semnal de tip impuls de lățime cât mai mică (vezi
Fig. 11).

 
Fig. 11 

Prin această metodă numărătorul TIMER1 va contoriza impulsurile generate de

baza de timp CLK între două impulsuri aplicate pe intrarea INPUT. Dacă N este
valoarea contorizată de către numărătorul TIMER1, iar Novf este valoarea numărată
de depășiri, atunci frecvența semnalului de intrare va avea valoare
. ,
perioada semnalului
1 ,

și de asemeni va fi contorul TIMER1 și locația de numărare software Novf vor fi

resetate, după citire.
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Aplicația principală poate realiza alte funcții; adică procesorul este descărcat de
funcția de măsurare.


Algoritmul descris mai
sus este schițat sub
formă de schemă logică
în Fig.  12, iar
implementarea
programului în limbaj C,
este descris mai jos.
 

Fig. 12

float f, T; 
unsigned long CT; 
#define K …. 
 
void main( void) { 
attach_irq( IRQ0, my_irq); 
attach_irq( TMR1_IRQ, my_irq); 
timer_mode( 0, MOD0); 
for(;;) { 
  ….. 
} 
}  
void my_irq( short level): interrrupt { 
     if( level ==IRQ0)  { 
            CT+= inportw( TIMER1); 
            outportw( TIMER1, 0); 
            T = K * CT; 
            f =1/T; 
  CT =0; 
     } 
     if( level ==TMR1_IRQ)  { 
         CT+= 65536; 

 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 

Avantajul acestei metode constă în simplitatea metodei, schema electronică de
conectare determină un cost scăzut, avantajul că se poate obține direct perioada
semnalului și de asemenea creșterea preciziei de măsură prin metoda de măsurare
hardware a impulsurilor.
Printre dezanvantejele metodei, enumerăm:
‐ măsurarea semnalelor de frecvență joasă (între maxim 20kHz);

 
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Măsurarea latimii impulsurilor

În cadrul acestei metode avem
nevoie de un contor TIMER1 care
preia semnalul de achiziție pe
intrarea(INPUT) aplicată pe
intrarea de poartă a numărătorului
TIMER1, TMR1_ENA.
Pentru această metodă este
necesar un semnal ceas intern,
ceas care este aplicat unității de
numărare (TIMER1). Această
unitate generează un semnal de
depășire (OVF1), conectat la
întreruperea TMR1_IRQ. Astfel, dacă TIMER1 își depășește valoarea maximă
(65535), atunci se generează o întrerupere prin care programul va trebui să
înregistreze aceste depășiri, ținând cont de ele, în momentul în care se realizează
calculele. Contorul TIMER1 va contoriza impulsuri numai în perioada cât semnalul
INPUT este activ. Tot la întreruperi se va conecta și semnalul de intrare INPUT, pe
întreruperea +IRQ0. Asfel la apariția unui impuls pe intrare se va genera o
întrerupere, eveniment prin care programul este anunțat că semnalul de intrare a
început un nou ciclu.
Pentru o funcționare corectă a algoritmului va trebui ca semnalul de pe intrare să
fie activ în zero logic și să fie un semnal de tip impuls de lățime cât mai mică (vezi
Fig. 13).

Fig. 13 

Prin această metodă numărătorul TIMER1 va contoriza impulsurile generate de

baza de timp CLK pe perioada cât intrarea INPUT este în “1” logic. Dacă N este
valoarea contorizată de către numărătorul TIMER1, iar Novf este valoarea numărată
de depășiri, atunci frecvența semnalului de intrare va avea valoare
. ,
și de asemeni vor fi șterse locațiile contorului TIMER1 și locația de numărare
software Novf, după citire.
Aplicația principală poate realiza alte funcții; adică procesorul este descărcat de
funcția de măsurare.
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 


Algoritmul descris mai sus este
schițat sub formă de schemă logică
în Fig.  14, iar implementarea
programului în limbaj C, este descris
mai jos.
 

Fig. 14

float f, T; 
unsigned long CT; 
#define K …. 
 
void main( void) { 
attach_irq( IRQ0, my_irq); 
attach_irq( TMR1_IRQ, my_irq); 
timer_mode( 0, MOD0); 
for(;;) { 
  ….. 
} 
}  
void my_irq( short level): interrrupt { 
     if( level ==IRQ0)  { 
            CT+= inportw( TIMER1); 
            outportw( TIMER1, 0); 
            T = K * CT; 
     } 
     if( level ==TMR1_IRQ)  { 
         CT+= 65536; 
    } 
} 

Avantajul acestei metode constă în simplitatea metodei, schema electronică de
conectare determină un cost scăzut, avantajul că se poate obține direct durata
pulsului și de asemenea creșterea preciziei de măsură prin metoda de măsurare
hardware a impulsurilor.

 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Generarea de impulsuri, prin software, metoda 1



În cadrul acestei metode de generare de
impulsuri, avem nevoie de un port paralel,
una dintre ieșiri (de exemplul ieșirea OUT0)
este conectată la semnalul de comandă.
Pentru scrierea programului, vom folosi o
funcție denumită pulse. Această funcție are
doi parametrii, primul parametru indică
lățimea primului impuls, iar al doilea parametru indică lățimea celui de‐al doilea
impuls. Funcția pulse are la bază o funcție soft pentru realizarea întârzierilor și
anume funcția delay_us sau delay_ms. Aceste funcții pot realiza o întârziere de
microsecunde sau milisecunde, în funcție de parametru precizat. Un semnal
generat pe baza acestei funcții va putea arăta ca în figura Fig. 15.

 
Fig. 15

Timpii t1 și t2 sunt proporționali cu parametrii procedurii pulse.

Algoritmul de realizare a
programului este
prezentat în figura Fig.  16,
iar mai jos este
prezentată
implementarea acestui
algoritm în limbajul “C”:

Fig. 16
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 

void main( void) {
  for(;;) { 
     pulse( 20, 80); 
  } 
} 
 
 
void pulse( unsigned long up, unsigned long down) 
{ 
  outportb(PORT, 0x01); 
  delay_ms( up); 
  outportb(PORT, 0x00); 
  delay_ms( down); 
} 

Această metodă oferă avantajul unui cost scăzut în realizare, simplitate, iar metoda
poate fi aplicată pe sistemele cu preț redus (“low cost”).
Principalele dezavantaje ale metode sunt:
‐ metoda folosește resursele procesorului
‐ dacă metoda este aplicată în sistemele de operare în timp real, pot apărea
fluctuații ale semnalului, datorate funcției delay_ms și datorate erorii
introduse in paralelizarea aplicațiilor
‐ poate fi aplicată cu precizie destul de buna pentru generarea de semnale cu
frecvența destul de redusa (careva sute de Hz).



 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Generarea de impulsuri, prin software, metoda 2



În cadrul acestei metode de generare
de impulsuri, avem nevoie de un port
paralel, una dintre ieșiri (de exemplul
ieșirea OUT0) este conectată la
semnalul de comandă.
Pentru scrierea programului, vom
folosi o întrerupere, generată de un
divizor al semnalului de ceas
(CLOCK), prin numărătorul (TIMER0).
Ieșirea acestuia fiind conectată la
semnalul TMR0_IRQ al controlerului
de întreruperi. Acest semnal ținând
fix perioada semnalului generat.

Astfel perioada semnalului generat este impusă de un semnal hardware

(TMR0_IRQ), iar durata impulsului (t1) va fi realizată printr‐o funcție de delay.

 
Fig. 17 

Timpul t1 se modifică prin schimbarea constantei funcției apeltate delay_ms, iar

perioada T se modifică modificând constanta de numerică TIMER0.
Algoritmul de realizare a
programului este prezentat în figura
Fig.  18, iar mai jos este prezentată
implementarea acestui algoritm în
limbajul “C”:

Fig. 18
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 

O variantă mai rapidă de obținere a unor impulsuri scurte este de a înlocui funcția
delay_ms de pe întrerupere cu un număr de instrucțiuni de wait().

Această metodă oferă avantajul unui cost scăzut în realizare, simplitate, iar metoda
poate fi aplicată pe sistemele cu preț redus (“low cost”). Frecvența semnalului este
fixă și este dată de constanta de timp înscrisă în TIMER0.
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Principalele dezavantaje ale metode sunt:
‐ metoda folosește slab resursele procesorului
‐ aceasta metodă poate fi aplicată cu precizie destul de bună pentru generarea
de semnale cu frecvență destul de redusă (câteva sute de Hz, până la câțiva
kHz).

 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Generarea de impulsuri, prin hardware, metoda 1

Acestă metodă de
generare de impulsuri,
avem nevoie de un
numărător programabil,
conectat la una dintre
ieșiri (de exemplul ieșirea
TMR0_OUT, fiind ieșirea
de depășire OVF0) este
conectată la semnalul de
comandă. Astfel perioada semnalului generat este impusă de un semnal hardware
(TMR0_OVF), iar durata impulsului (t1) va fi generată de echipamentul hardware
la dispozitivului .

Fig. 19 

Algoritmul de realizare a
programului este prezentat în figura
Fig.  20, iar mai jos este prezentată
implementarea acestui algoritm în
limbajul “C”:

Fig. 20

void main( void) { 
     program_timer( 0, MODE0); 
     timer0_constant( 1/T) ; 
     for(;;) { 
          …… 
     } 
} 

Metoda prezentată are avantajul că prezintă un cost redus, este o metodă simplă de
generare a impulsurilor. Ea poate fi realizată pe sisteme ieftine. Frecvența
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
semnalului de ieșire este stabilă și fixă, ea este generată de timer‐ul TIMER0.
Această metodă de generare a impulsurilor folosește slab resursele procesorului.
Dezavantajul principal îl constituie, imposibilitatea de a schimba lățimea
impulsului pe ieșire, iar lățimea pe nivel “0” este destul de îngustă.


 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Generarea de impulsuri, prin hardware, metoda 2
Acestă metodă de
generare de impulsuri,
avem nevoie de o
unitate specializată.
Această unitate este o
unitate denumită
generator de semnal
PWM5. Aceasta unitate
este formată dintr‐un
numărător și două
comparatoare. Cele

comparatoare, verifică dacă valoarea numărătorului față este mai mică sau mai
mare decât un prag presetat. Ieșirile celor două comparatoare atacă intrările set și
reset al unui bistabil de tip RS.

Fig. 21 

Algoritmul de realizare a
programului este prezentat în figura
Fig.  20, iar mai jos este prezentată
implementarea acestui algoritm în
limbajul “C”:

Fig. 22

void main( void) { 
    program_counter( 1, MODE2); 
    timer1_constant( T); 
    catch1_constant( N); 
    for(;;) { 
   } 
} 

                                                            
5
 PWM = Pulse Width Modulation. Unitate care generează semnal modulat în lățime. 
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
Avantajul principal al acestei metode, îl constituie faptul că frecvența de bază al
semnalului generat este fixă și stabilă, fiind dată de frecvența ceasului sistemului
divizată de către un numărătorul (TIMER1). De asemeni, lățimea impulsului este
fixă, ea fiind determinată de conținutul registrului de captură (N).
Dezavantajul principal îl constituie necesitatea existenței pe platformă a unui
modul PWM.
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 

De reţinut!
Semnale în impulsuri pot fi semnale periodice sau semnale
neperiodice. Un semnal în impulsuri periodic este un semnal
numeric (de tip ON/OFF) care se repetă la intervare regulate de
timp, după o anumită perioadă. Aceste semnale sunt definite de
perioadă semnal, frecvență, pulsație, durata impulsului, factor
de umplere. La un semnal neperiodic în impulsuri urmărim
durata semnalului activ și durare semnalului inactiv si factorul
de umplere. Interfețele care operează cu semnale în impulsuri
sunt interfețe numerice paralele sau interfețe cu contoare.

Test de autoevaluare
1. Care sunt elementele definitorii ale unui semnal periodic în
impulsuri?
2. Care sunt elementele definitorii ale unui semnal neperiodic în
impulsuri?
3. Care sunt elementele măsurabile ale unui semnal periodic în
impulsuri?
4. Care sunt elementele măsurabile ale unui semnal neperiodic în
impulsuri?
5. Cu ce interfețe măsuram semnalele în impulsuri?
6. Din ce este constituită o interfață de măsurare a impulsurilor?

Răspunsuri la întrebările din testele de

autoevaluare
1. Elementele definitorii ale unui semnal periodic în
impulsuri sunt:
‐ perioada semnalului (T),
‐ durata impulsului (τ),
‐ frecvența semnalului ( ),
‐ pulsația semnalului ( ),
‐ factorul de umplere al semnalului ( ).
2. Elementele definitorii ale unui semnal neperiodic în
impulsuri sunt
‐ durata impulsului activ(t1) și
‐ durata impulsului inactiv (t2)
3. Elementele măsurabile ale unui semnal periodic în
impulsuri sunt:
‐ perioada semnalului (T),
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.
 
‐ durata impulsului (τ),
‐ frecvența semnalului ( ),
‐ pulsația semnalului ( ),
‐ factorul de umplere al semnalului ( ).
‐ contorizarea unui număr de impulsuri în unitatea de timp
( ) sau
‐ contorizarea unui număr de impulsuri (N).
4. Elementele măsurabile ale unui semnal neperiodic în
impulsuri sunt
‐ durata impulsului activ(t1) și
‐ durata impulsului inactiv (t2)
‐ numărul de impulsuri în unitatea de timp ( );
‐ contorizarea unui număr de impulsuri (N).
5. Măsurarea semnalelor în impulsuri se realizează cu
interfețe specializate, acestea sunt denumite interfețe de
numărare (sau countere).
6. O interfață care operează cu semnale în impulsuri este
constituită din unul sau mai multe canale de numărare.
Fiecare canal de numărare dintr‐un numărător ‐opțional
și un timer‐ (vezi Fig. 4) care este acesibil prin bus‐ul
sistemului de calcul (vezi Fig. 5), două sau mai multe
comparatoare și un bistabil S‐R care are facilitatea de a
genera semnale către ieșire sau către sistemul de
întreruperi al sistemului de calcul. Activitatea acestei
interfețe este controlată prin regiștrii de control și 
monitorizată prin regiștrii de stare. O unitare de
numărare acceptă din exterior un semnal de ceas sau de
poartă de control și generează un semnal în impulsuri.
Pentru a putea oferi mai multe moduri de operare,
această interfață poate fi reconfigurabilă intern în funcție
de cerințele aplicației și de metoda de achiziție folosită.

Bibliografie
Morgan, D. “Numerical Methods – Real Time and Embedded Systems
Programming”, M&T Books, 1992
Walls, C., “Embedded Software: The Works”, O’Relly Ed., 2006
Walls, C., “Real Time Concepts for Embedded Systems”, R&D Books,
2000
Ledin, J., “Embedded Control Systems in C/C++; An Introduction on
Software Developers Using Matlab”, CMP Books, 2004
 Conectarea unui proces la sistemul de calcul. Functii de operare cu impulsuri.