Sunteți pe pagina 1din 1

CE MANCAM DUPA OPERATIA DE

APENDICITA?

Extirparea apendicelui, indiferent de tehnica aleasă , presupune închiderea orificiului prin care acesta şi
cecul, prima porţiune a intestinului gros, comunică . Altfel spus, după absolut toate operaţiile de apendicită
(nu contează dacă apendicectomia a fost clasică sau laparoscopică ) peretele cecului va avea cel puţin o
sutură . Că aceasta e fă cută cu fir sau cu nişte agrafe speciale, simplă sau în mai multe straturi, ascunsă
într-un fel de punguţă numită bursă ori ba, până la cicatrizarea definitivă ea reprezintă un punct slab la
nivelul peretelui intestinal. În medie, organismul sigilează definitiv cusă tura fă cută de chirurg în peretele
intestinal după 3 să ptă mâni, dar intervalul creşte dacă pacientul este în vârstă , dacă are şi alte boli asociate
(diabet, insuficienţă cardiacă severă etc). Pentru a nu se produce rupturi la acest nivel, situaţie în care
materiile fecale ar ieşi în abdomen (fistulă cecală sau fistulă stercorală ), timp de 3 – 4 să ptă mâni
postoperator trebuie evitată distensia bruscă a colonului, printr-un regim alimentar corespunză tor. La
tineri, mai ales după apendicite acute necomplicate, cicatrizarea este mult mai rapidă şi regimul alimentar
mai puţin strict. Regimul după operaţia de apendicită este cu atât mai sever, cu cât afecţiunea a fost mai
gravă şi intervenţia chirurgicală mai complexă , pacientul mai în vârstă şi numă rul bolilor asociate mai
mare. Ca atare, ce poate mânca pacientul după operaţie trebuie stabilit clar de chirurg, regimul fiind
adaptat fiecă rui pacient în parte. Apendicele este situat în apropierea locului în care materiile fecale ajung
în intestinul gros. La acest nivel ele au consistenţă semilichidă şi sunt un amestec de resturi alimentare
nedigerate, bilă , mucus, apă şi bacterii. Bacteriile descompun aceste reziduuri fie prin fermentaţie, ca în
cazul glucidelor, fie prin putrefacţie, ca în cazul proteinelor.  Unele din substanţele rezultate pot fi iritante
pentru intestin, care încearcă să scape de ele, de unde şi scaunele mai dese.

Zahărul, de exemplu, nu ajunge în mod normal până în colon, fiind absorbit în intestinul subţire. Dacă însă
cantitatea de zahăr ingerată depăşeşte capacitatea de absorbţie a intestinului, va trece în intestinul gros,
unde va genera rapid cantităţi imense de gaz. La fel se întâmplă dacă mâncăm proteine ori grăsimi în
exces –  vor ajunge în colon, unde vor fi descompuse, generând cantităţi mari de gaz. Pe de altă parte,
există alimente care nu pot fi digerate integral în intestinul subţire (fibrele celulozice, anumite substanţe
înrudite cu amidonul – pulpa fructelor, rădăcinoasele, cartofi, fasole şi mazăre boabe etc), dar sunt rapid
descompuse în intestinul gros, conducând la acelaşi rezultat: destinderea rapidă şi severă a acestuia din
cauza gazelor, percepută de pacient ca balonare rapidă şi dureroasă. Concret, în primele 24-48 de ore de la
operaţia de apendicită pacientul consumă lichide (supă, ceai uşor sau deloc îndulcit, apă) ori alimente
semilichide (iaurt). După reluarea tranzitului intestinal (emite primele gaze), se adaugă progresiv alimente
mai consistente, dar care lasă puţine reziduuri: ou, carne slabă, puţin orez sau brânză (ultimele în cantităţi
mici, pentru a nu provoca  o constipaţie), puţin măr copt fără sâmburi sau coajă,  o jumătate de banană
ş.a.m.d. Cantitatea totală de alimente trebuie fracţionată în mai multe prize reduse cantitativ, ideal în 3-4
mese principale şi 2-3 gustări. După eliminarea primului scaun, regimul alimentar devine mai puţin strict,
chiar dacă au trecut doar 3-4 zile de la intervenţie. Este totuşi recomandabil ca pacientul să nu consume
încă dulciuri, fructe crude sau preparate cu  mult zahăr, fasole şi mazăre boabe, varză, salate de crudităţi,
grăsimi în exces şi prăjeli. Alimentele cunoscute ca fiind prost tolerate încă dinainte de operaţie trebuie
evitate.  Poate cea mai bună garanţie că intestinul gros se va vindeca fără probleme este menţinerea unui
tranzit intestinal regulat (un scaun zilnic). După 2-4 săptămâni, obiceiurile alimentare ale pacientului revin
progresiv la normal, el urmând exact aceleaşi reguli de alimentaţie sănătoasă pe care ar trebui să le
respecte toată lumea.

S-ar putea să vă placă și