Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DIN ORADEA, FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE, SPECIALIZAREA NUTRIȚIE ȘI

DIETETICĂ, ANUL I

CONSECINȚELE NUTRIȚIONALE ALE


COLECISTECTOMIEI

Pop Andrada Diana Dr. Zaha Dana-Carmen

ORADEA 2020
Colecistectomia reprezintă o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează colecistul sau
vezica biliară. Este una din cele mai frecvente operații la nivel mondial. Colecistectomia se poate
realiza prin două metode, cea clasică și cea laparoscopică. Metoda clasică presupune o incizie în
partea dreaptă a abdomenului superior prin care va fi îndepărtată vezica biliară. Această tehnică
este folosită atunci când este imposibil să se efectueze operația prin metoda laparoscopică. Prin
această metoda, medicul chirurg va realiza una sau mai multe incizii de dimensiuni foarte reduse
prin intermediul cărora va introduce în abdomen instrumente tubulare special care includ o
cameră video, intervenția prorpiu-zisă va fi urmărită de medic pe un monitor. Acest tip de
colecistectomie este considerat în prezent metoda standard de abordare, asigurând o refacere mai
rapidă postoperatorie, un aspect cosmetic mult îmbunătățit și per total un nivel superior de
satisfacție al pacientului.

Bila este un lichid complex, de culoare galben-verzuie, secretat de hepatocite . Ea este stocată
în vezica biliară în perioadele interdigestive, urmând a fi eliberată în duoden în timpul mesei.
Secreția biliară favorizează digestia și absorția lipidelor, a vitaminelor solubile în grăsimi în
tractul gastrointestinal, tot ea are rol și în reglarea microbiotei intestinale.

Colecistectomia modifică profund acest mecanism fin permițând o trecerea continuă și


neregulată a acizilor biliari în duoden. Mai mult, pot apărea modificări importante în compoziția
microbiotei intestinale. Sindromul postcolecistectomic este o binecunoscută sechelă a
colecistectomiei cu diaree, balonare și dureri abdominale. În cele din urmă, unele studii au
sugerat asocierea cu apariția unui sindrom metabolic și steatoza hepatică ca un rezultat al
creșterii recirculării enterohepatice a acizilor biliari.

Factori genetici și supranutriția datorită unei diete cu un nivel ridicat de carbohidrați și


conținut scăzut de fibre contribuie la apariția bolii biliare. Acest lucru este susținut de datele
epidemiologice care arată o asociere semnificativă între calculii vezicii biliare și nivelul mare al
colesterolului sau diabetul la femeile supraponderale.

După colecistectomie, secreția neregulată a acizilor biliari direct în intestinul subțire ar putea
avea impact asupra motilității tractului gastro-intestinal și compoziția microbiotei intestinale,
rezultând greață, balonare, diaree și dureri abdominale. De altfel, rapoartele epidemiologice
sugerează că colecistectomia, independent de litiaza biliară, poate induce obezitate, dislipidemie,
hipertensiune, toleranță scăzută la glucoză, asemănătoare cu un sindrom metabolic, enzime
hepatice crescute și chiar ciroză, sugerând impactul profund al colecistectomiei asupra
homeostaziei metabolice. Pe baza acestor dovezi, abordarea dietetică ar trebui să vizeze
prevenirea sindromului postcolecistectomic, atât prin nutriție țintită pe termen scurt, cât și pe
termen lung.

Dieta pe termen scurt:


Se recomandă mese zilnice frecvente, mici, hipocalorice și cu conținut scăzut de grăsimi
după colecistectomie. Mai mult, pacienți ar trebui educați să mestece încet pentru a facilita
procesul digestiv. Într-adevăr, prelucrarea orală lentă asigură o trecere mai ușoară a alimentelor
prin tractul gastro-intestinal și protejează epiteliul intestinal amestecând bolusul alimentar cu
amilaza salivară, mucine și glicoproteine.

Deoarece după colecistectomie fluxul biliar este continuu și mai puțin concentrat, aportul de
grăsime trebuie să fie moderat pentru a asigura digestia lipidelor, după cum arată studiile clinice
care raportează o tendință mai mare de a dezvolta diaree la pacienții care nu urmează o dietă cu
conținut scăzut de grăsimi după colecistectomie. Ar trebui să fie evitat consumul de: carne grasa,
slănina, organe (intestine, ficat, pipota, inima), mezeluri, cârnați, șunca, carne de vita, salata de
icre cu ulei, frișca, smântâna grasă, unt, ciocolata, inghețata, prăjituri, pizza, sandwich-uri de la
fast-food, alimente prajite, chipsuri și produse alimentare semipreparate. Oricum grăsimile nu
trebuie excluse complet din dieta postcolecistectomică. În schimb, ar trebui folosit ulei de
măsline extravirgin în salate sau diferite preparate, datorită rolului său în digestia și absorbția
vitaminelor liposolubile (A, D, E, K). Acest lucru este deosebit de important deoarece
deficiențele vitaminelor A, D, E și K ar putea apărea ca o consecință a diareei
postcolecistectomice.

Așa cum s-a menționat mai sus, sindromul de diaree cronică este una dintre cele mai temute
complicații postcolecistectomice. Prin urmare, ar trebui sugerat un aport adecvat de lichide
pentru a înlocui fluidele pierdute cu fecale, dar uneori greața face apa să fie greu de băut. Deci
sucuri proaspete de fructe sau legume fără adaos de zahăr, supa de legume și ceaiul (verde sau
negru) sunt alternative potrivite pentru apă și, în plus, o sursă bună de vitamine și minerale.
Sucul de lămâie și frunzele de mentă ar putea să fie adăugate pentru activitățile lor benefice atât
pentru greață, cât și pentru diaree. Infuzii cu menta și nalba pot fi utilizate pentru a minimiza
simptomele balonării.

Rolul aportului de fibre a fost evidențiat pentru prevenirea și tratarea bolilor vezicii biliare,
înainte și după operație. Cu toate acestea, atunci când se tratează postcolecistectomia la pacienți,
fibrele trebuie crescute treptat începând de la cantități mici pentru a nu agrava simptomele
balonării și durerii abdominale după intervenția chirurgicală. Ovăz, orez, mei și quinoa, legume
precum dovleacul, pește și mici cantitatea de carne degresată, fructe precum banana, ananasul,
afine și zmeura poate fi propus în prima săptămână. Ceapă, usturoi, ciuperci, mere, pepene verde
și piersicile trebuie introduse mai târziu. În acest context, este, de asemenea, important să se
susțină activitatea hepatică prin introducerea de anghinare târziu în dietă. Într-adevăr, anghinarea
este coleretică, colagogă și hepatoprotectoare. Pe de altă parte, alcoolul, conservanții, zaharurile
rafinate și ciocolata ar trebui eliminate. Ciupercile , ananasul și papaya sunt alimente bogate în
enzime digestive care poate ajuta la îmbunătățirea procesului de digestie. În plus, astfel de
enzime proteolitice au capacitatea de a elibera secvențe de peptide active în funcție de substratul
lor.
Dieta pe termen lung:
Deși vezica biliară nu este un organ vital, îndepărtarea acesteia poate afecta sănătatea
pacientul și calitatea vieții. Mai multe studii au documentat tendința de a câștiga greutate după
colecistectomie, în principal datorită consumului crescut de carbohidrați și lipide, însoțită de
scăderea aportului de proteine. Acest effect al colecistectomiei a fost atribuită în mod obișnuit
aparutului digestiv în general și tulburărilor metabolice induse de îndepărtarea vezicii biliare. Cu
toate acestea, poate să fie expresia tulburărilor alimentare preexistente care în cele din urmă a
provocat formarea calculilor biliari. Acesta este un motiv suplimentar pentru acești pacienți să
solicite o consultație dietetică pe termen lung după intervenția chirurgicală pentru a minimiza
disconfortul și pentru a preveni tulburările metabolice.

Programul educațional de lungă durată postcolecistectomie ar trebui să vizeze:

 Controlarea greutății;
 Efectuarea activităților fizice;
 Introducerea meselor mici și frecvente;
 Introducerea meselor cu grăsimi puține;
 Consumarea unui aport ridicat de fibre solubile și insolubile (cereale integrale,
leguminoase, legume, fructe);
 Adoptarea unei diete echilibrate și variate;
 Evitarea alimentelor rafinate și procesate (pâine albă, orez alb);
BIBLIOGRAFIE:

1. https://proceduri.romedic.ro/colecistectomia
2. https://newsmed.ro/colecistectomia/
3. https://newsmed.ro/bila-fiziologia-secretiei-biliare/
4. Donato Francesco Altomare, Maria Teresa Rotelli, Nutritional Support after
Gastrointestinal Surgery, Editura Springer, 2019

S-ar putea să vă placă și