2. CLASIFICARE
Clasificarea turnurilor de răcire a apei se face pornind atât de la modul de realizare a
contactului dintre apă și aer cât și de la modul de realizare a construcției .
a) Din punct de vedere al sistemului de răcire admis , există :
- sisteme de răcire în circuit deschis care utilizează iazuri de răcire sau bazine
artificiale
- sisteme de răcire în circuit închis care utilizează bazine de stropire
- sisteme de răcire descoperite
1
b) Sisteme de răcire în circuit închis se clasifică în funcție de elementele instalație
interiore de irigație, sisteme de răcire :
- prin stropire
- cu picurare
- cu pânză de apă
- mixte
c) După felul tirajului necesar pentru contactul dintre apă și aer se întâlnesc :
- sisteme de răcire cu tiraj natural
- sisteme de răcire cu tiraj forțat
- sisteme de răcire cu tiraj mixt
d) După materialul din care este executat scheletul de rezistență turnurile, pot fi :
- din lemn
- cu schelet metalic căptușit cu panouri de lemn
- din beton armat monolit
- din beton armat prefabricat
e) Dupa forma turnurilor , aceasta fiind în strânsă legătură cu materialele din care este
executat și cu cu debitul pe care îl au :
- cilindrice;
- cilindrice cu nervuri;
- cilindrice cu evazare inferioara;
- hiperboloizi de rotatie;
- tronconic
2
Forme cosuri la turnuri de racire din beton armat monolit:
a – cilindric, fara nervure; b – cilindric, cu nervuri; c – cilindric, cu evazare in zona inferioara; d –
hiperboloid de rotatie
3
Turn de racire hiperbolic
4
Turn de racire hiperbolic. Sectiune verticala prin instalatia de racire:
3. ELEMENTE COMPONENTE
Turnurile de răcire cu tiraj natural sunt alcătuite din urmatoarele părți principale:
bazinul de apa ;
coșul de tiraj ;
sistemul de răcire (instalatie de racire + goluri admisie aer) ;
conductă pentru aducere apei ;
sistem de distribuție a apei .
5
Turn de răcire cu tiraj natural în contracurent
1- coş de tiraj 2- bazin 3- sistem de distribuţie a apei
4- conductă pentru aducerea apei 5- sistem de răcire
bazinul de apa ;
coșul de tiraj ;
ventilator ;
motorul electric şi reductorul de turaţie ;
sistemul de răcire (instalatie de racire + goluri admisie aer) ;
sistem de distribuție a apei ;
sistem de reţinere a picăturilor ;
canal de acces .
6
4
4. PRINCIPII DE FUNCȚIONARE
7
prin intermediul unui perete metalic când apa nu vine în contact direct cu aerul, iar
căldura se transmite prin conductibilitate și convecție la aer (acest sistem este rar utilizat)
Posibilitățile de a aduce apa în contact direct cu aerul în instalațiile de răcire sunt :
se trece apa sub formă de picături printr-un curent de aer
apa se injectează prin duze sub formă de picături fine de apă
se trece aerul prin apăâ
Răcirea apei se produce prin formarea pe suprafața apei a unui strat subțire de aer
saturat având temperatura apei, care intră într-un schimb de căldură cu aerul ambiant de-a
lungul suprafeței apei . Apa se răcește ca efect al diferenței presiunii vaporilor și al diferenței
temperaturilor.
Răcirea apei influențată deci în mod direct de starea atmosferică înconjurătoare
instalației de răcire . În general se tinde să se obțină o suprafață de contact și o viteză cât mai
mare între apă și aer .
În industrie sunt folosite diferite tipuri de turnuri de răcire. Exista sisteme de răcire în
care apa este folosită o singura data (cu trecere unica) după care apa este evacuată la
canalizare și sunt procedee de răcire în care apa este recirculată. Acestea din urmă pot fi cu
circuit inchis sau cu circuit deschis.
In turnurile cu circuit inchis apa care trebuie racita circula printr-un schimbator de
caldura tubular etans care este racit prin stropire cu apa din turnul de racire. O mica parte din
apa de racire se evapora asigurand in acest fel eliminarea caldurii.
Turnurile de racire inchise, cu schimbator de caldura racit cu apa, au anumite
avantaje. Acest mod de racire permite restrangerea apei de racire numai la cantitatea ce seafla
in interiorul turnului. Circuitul primar este inchis si nu intra in contact cu aerul. Apa de racire
pulverizata nu poate fi contaminata de bacterii care se pot dezvolta in tubulatura sistemului de
racire. Cantitatea de apa care trebuie tratata este mai mica, redusa numai la aceea care se
gaseste in turnul de racire. In plus, temperatura acesteia este mai scazuta decat apa din
circuitul sistemului de racire. Cu cat temperatura apei este mai ridicata, cu atat riscul
contaminarii bacteriene este mai ridicat.
8
In turnurile de racire deschise, apa care provine din sistemul de racire este distribuita
direct pe suprafata de pulverizare si intra in contact cu aerul suflat prin turn, asigurand astfel
racirea acesteia prin evaporarea unei anumite cantitati de apa.
Acest tip de racire este cel mai avantajos din punct de vedere al randamentului, al
dimensiunilor, al costului si al consumului energetic.
In ceea ce priveste riscurile legate de calitatea apei trebuie tinut cont de volumul de apa ce
trebuie gestionat (apa din turnul de racire si a celei din reteaua de racire) si de diversitatea de
materiale cu care aceasta intra in contact. In aceste sisteme apa are temperaturi ridicate ceea ce
favorizeaza proliferarea microbiana, iar punctele calde ale sistemului reprezinta zone favorabile
depunerilor de piatra si de producere a coroziunii.
9
Bazinul de apă al turnurilor este alcătuit dintr-un rezervor de apă descoperit având
forma circulară sau poligonală și cu un diametru de 50-60 m . Adâncimea medie a apei este
de 2,50 m .
Din bazin, apa racită este recirculată prin conducte alimentate de la partea inferioară a
rezervorului. Bazinul are in plan forma circulară sau poligonală. Dimensiunile în plan ale
bazinului sunt determinate de suprafața de colectare a apei, care depinde de instalația de
răcire. Bazinele se execută îngropate parțial sau pe toată înălțimea .
Bazinul funcționează și iarnă și vară , apa având temperatură de 25 0 - 400 C.
Bazinul poate fi continuu sau prevăzut cu un rezervor central sau lateral de diametru de
circa 5 m și de adâncime variabilă, după cantitatea de apă necesară a fi înmagazinată ca
rezervă .
Pe durata lucrărilor de întreținere sau reparații, pentru a evita întreruperea funcționării
turnului , bazinele sunt prevazute de regula cu pereți despărțitori care asigură funcționarea
independentă a unei parți din turnul de răcire. Asigurarea izolării pereților și asigurarea
deplasării independente între rezervor si turn se realizează cu materiale hidrofuge între
peretele bazinului si inelul de susținere a coșului. Uneori inelul de susținere a coșului
îndeplinește și rolul de perete lateral al rezervorului (teren de fundare cu tasări reduse) .
Bazinul are solicitări mari iarna din efectul variațiilor de temperatură . Din această
cauză i se prevăd posibilități de rosturi de dilatare .
Bazinul se face, când este posibil , cu totul independent de construcția turnului de
răcire și este astfel proiectat încât să poată avea mișcări libere la variațiile de temperatură . El
se face pe un radier armat cu grosime de 20 cm, iar pereții verticali se fac încastrați într-o
fundație inelară continuă . Rostul între bazin și pereții verticali se etanșeaza cu mare atenție,
10
având un rol fundamental. Pereții verticali se încastrează în radier când nu se poate realiza
independența bazinului . Radierul se armează dublu cu vergele ϕ 10 - 12 mm , așezate la
distanțe de 20 – 25 cm .
Cosul turnului reazema pe inelul de fundatie prin intermediul unui schelet prevazut cu
goluri necesare admisiei aerului in turn. Deasupra golurilor de admisie se realizeaza inelul
superior al scheletului de sustinere.
Odată cu terminare lucrărilor de betonare a bazinului și a inelului inferior de rezemare
putem trece la armarea și betonarea stâlpilor diagonali, cât și a inelului superior de rezemare
conform schemei din figura de mai jos.
Acest schelet al turnului reprezinta elementul de rezistenta prin care peretele cosului
reazema pe scheletul de sustinere si care adaposteste instalatia de racire a apei. Din motive
tehnologice zona turnului care cuprinde golurile pentru admisia aerului si instalatia de racire
se evazeaza in raport cu cosul propriu zis. Acest fapt creeaza dificultati la alcatuirea
structurilor de rezistenta ale turnurilor cilindrice si avantaje turnurilor hiperbolice.
11
Asigurarea unor goluri de admisie a aerului cat mai mari se obtine prin alcatuirea
scheletului de sustinere a cosului turnului sub forma de grinzi Vierendel sau sub forma de
grinzi cu zabrele cu diagonale simple sau incrucisate.
Inelul inferior are la baza o fundatie necesara preluarii greutatii proprii a cosului si
actiunii vantului. Aceasta fundatie se realizeaza orizontala sau inclinata, iar inelul inferior
impreuna cu talpa fundatiei se alcatuiesc ca o grinda inelara continua, pe care reazema
montantii sau diagonalele scheletului cu goluri ce sustin cosul. Inelul superior leaga
elementele scheletului cu goluri si face corp comun cu peretele cosului.
12
Stâlpii scheletului de susținere se consideră de obicei încastrați în placa curbă a
turnului și articulați perpendicular pe aceasta .
13
Coșurile cilindrice au avantajul ca pot fi realizate cu cofraje glisante. Dezavantajul
turnurilor cu coș cilindric apare din necesitatea evazării zonei inferioare a turnului, în care
sunt dispuse golurile pentru admisia aerului.
14
Turnurile de răcire în formă de hiperboloid de rotație reprezintă cea mai nouă formă
utilizată la asemnea construcții.
15
Infrastructura turnurilor cu formă de
hiperboloid
16
Mustățile ce ies din nervurile verticale
17
Utilizarea clavourilor pentru turnurile hiperbolice prezintă dezavantajul realizării unor
elemente prefabricate la care unele fețe sunt teşite pentru permiterea realizării formelor
hiperbolice .
Un alt sistem pentru turnurile hiperbolice prefabricate îl reprezintă utilizarea
panourilor prefabricate romboedrice sau triunghiulare. Astfel, din inelul superior al
scheletului de susţinere executat monolit sunt lăsate după direcţia generatoarelor rectilinii ale
hiperboloidului, la distanţă egală cu lăţimea panourilor, mustăţi din oţel beton de 4 - 5 m
lungime. Între aceste mustăţi se montează panourile prefabricate romboedrice. După
solidarizarea armăturii longitudinale cu mustăţile lăsate din pereţii panourilor se toarnă
nervurile corespunzătoare primului rând de prefabricate. Mustăţile longitudinale sunt
prelungite cu alte bare longitudinale s.a.m.d. până la realizarea integrală a turnului. La partea
superioară panourile prefabricate şi reţeaua de nervuri sunt solidarizate printr-un inel monolit.
Pentru corpurile troncopiramidale se folosesc panouri mari plane sub formă trapezoidală.
18
Bibliografie:
19