Aparate pentru reglarea

automată a temperaturii

Profil :
Tehnic
Specializare :
Tehnician în automatizări

iunie 2010
 Cuprins
Argument...................................................................................... 3
Cap.I. Noţiuni generale despre traductoare.............................. 4
I.1.1. Definiţie................................................................................. 4
I.1.2. Clasificare.............................................................................. 4
I.1.3. Caracteristici......................................................................... 5
I.2. Domenii de utilizare a traductoarelor.................................... 6
Cap.II. Traductoare termorezistive............................................. 7
II.1. Termorezistenţe conductoare............................................... 7
II.2. Termorezistenţe semiconductoare...................................... 9
II.3. Traductoare termoelectrice................................................ 10
II.4. Traductoare pirometrice..................................................... 14
Cap.III. Alte traductoare de temperatură................................. 16
III.1. Traductoare bimetalice....................................................... 16
III.2. Traductoare dilatometrice.................................................. 17
III.3. Traductoare manometrice.................................................. 18
Cap.IV. Norme de protecţie a muncii şi P.S.I............................. 19
Anexe: Imagini, bibliografie........................................................ 21

2
 Argument

În lucrarea de faţă vom descrie aparate pentru reglarea automată a temperaturii. Unul
din aceste aparate este traductorul. În primă parte vom prezenta noţiuni generale despre
traductoare, iar în partea a doua vom intra puţin în detalii prezentând traductoare
termorezistive. Aceste tipuri de traductoare se compun la rândul lor în termorezistenţe
conductoare, termorezistenţe semiconductoare, traductoare termoelectrice şi traductoare
pirometrice. Pentru o mai bună informare despre aceste tipuri de aparate, doresc să mai
prezint şi alte tipuri de traductoare de temperatură. Aceste sunt : traductoare bimetalice,
traductoare dilatometrice şi traductoare manometrice.
Pentru siguranţa cetăţeanului interesat despre aceste aparate cred că este necesar să
reamintim nişte norme de protecţia muncii şi P.S.I.

3
 Cap. I. Noţiuni generale despre traductoare
I.1.1. Definiţie

Traductoarele sunt elemente din structura sistemelor automate care au rolul de a

măsura valorile parametrului reglat şi de a converti acest parametru (mărime) într-o mărime
fizică ce este compatibilă cu mărimea de intrare în elementul următor al sistemului.
Traductoarele se compun din elementul sensibil şi elementul traductor, conform figurii 1.

fig. 1

Elementul sensibil efectuează operaţia de măsurare propriu-zisă, iar elementul traductor

asigură transformarea semnalului într-un alt semnal, în general electric sau pneumatic, unificat,
semnal ce o pretează pentru transmiterea la distanţă.

I.1.2. Clasificarea traductoarelor

Clasificarea traductoarelor este o problemă destul de dificilă, deoarece varietatea
acestora este multiplă. Una din variantele de clasificare, în funcţie de mărimea de intrare şi cea
de ieşire, este prezentată schematic în figura 2.

4
 Un alt mod de clasificare, după cel prezentat poate fi făcut în raport de mărimea de
natură neelectrică pe cale electrică. În acest caz vom avea:
 Traductoare pentru mărimi geometrice: rezistive, inductive, capacitive şi numerice
de deplasare; cu radiaţii; de proximitate.
 Traductoare pentru mărimi cinematice: de viteză; de acceleraţie; de şocuri şi
vibraţii; giroscopice.
 Traductoare pentru mărimi mecanice: elastice (tracţiune, compresie, îndoire,
cuplu); tensometrice rezistive; cu coardă vibrantă; magnetostrictive; de forţă; de
cuplu.
 Traductoare pentru mărimi tehnologice: presiune, debite, nivel, temperatură.
 Alte traductoare: integrate, etc.
Traductoarele se mai pot clasifica după următoarele criterii:
 După parametrul măsurat:
 traductoare de temperatură, presiune, debit, nivel, pH, compoziţie,
concentraţie, etc.
Traductoarele îşi bazează funcţionarea pe fenomene sau proprietăţi ale materialelor care
permit transformarea unor mărimi fizice în altele cum ar fi: dilatarea corpurilor, variaţia
rezistenţei electrice, pierderea de presiune pe rezistenţe hidraulice sau pneumatice etc.
 După natura fenomenului care stă la baza funcţionării lor.
 traductoare: electrice, pneumatice, chimice, de radiaţie etc.

I.1.3. Caracteristici
Performanţele traductoarelor pot fi apreciate pe baza următoarelor caracteristici:
 Sensibilitatea reprezintă limita raportului dintre variaţia infinit mică a mărimii de ieşire şi
cea de intrare, când ultima tinde spre zero, adică:

(1)
Este necesar ca această sensibilitate să fie constantă pe tot domeniul de măsură, adică
elementul să fie liniar, în caz contrar sensibilitatea putându-se defini în jurul oricărui punct de
funcţionare. În mod normal, elementele de măsurat prezintă un anumit prag de sensibilitate,
adică o valoare limită i sub care nu mai apare o mărime măsurabilă la ieşire.
 Precizia se defineşte ca valoarea relativă a erorii exprimată în procente:

5
 (2)
obişnuit elementele de măsurat din sistemele automate având clase de precizie de 0,2  1,5 %,
fiind necesar să fie cu cel puţin un ordin de mărime superioară preciziei reglajului în ansamblu.
 Liniaritatea se referă la aspectul caracteristicii statice a elementelor şi, această
caracteristică nu trebuie să prezinte curburi şi histerezis pe tot domeniul de variaţie al
mărimilor de intrare şi ieşire.
 Comportarea dinamică. Această caracteristică se referă la capacitatea elementului de a
reproduce cât mai exact şi fără întârziere variaţiile mărimii măsurate. Se apreciază pe
baza funcţiei de transfer a elementului, adică pe baza constantelor de timp ce intervin
sau, uneori pe baza benzii de trecere.
 Reproductibilitate, reprezintă proprietatea elementelor de a-şi menţine neschimbate
caracteristicile statice şi dinamice pe o perioadă cât mai lungă de timp, în anumite
condiţii de mediu admisibile.
 Timpul de răspuns reprezintă intervalul de timp în care un semnal aplicat la intrare se va
resimţi la ieşirea elementului. Acest timp poate fi oricât de mic, dar niciodată nul, putând
fi asimilat cu inerţia.
 Gradul de fineţe se caracterizează prin cantitatea de energie absorbită de traductor din
mediul de măsură, recomandându-se să fie cât mai mică pentru a nu influenţa
desfăşurarea procesului. Alegerea traductorului se va face în funcţie de parametrul
reglat, în funcţie de mediul de măsură, în funcţie de tipul semnalului: continuu, electric
sau neelectric, discontinuu, ş.a.

I.2. Domenii de utilizare

Traductoarele se folosesc în multe domenii de activitate, cum ar fi :
 controlul procesului în industria chimică şi farmaceutică ;
 tratarea apei ;
 tratarea apei reziduale ;
 centrale electrice.

6
 Cap. II. Traductoare termorezistive
II.1. Termorezistenţe conductoare
La termorezistenţe, odată cu modificarea temperaturii (datorită variaţiei energiei interne
proprii) materialele din care se confecţionează suferă o serie de schimbări ce se referă la
structura cristalină, agitaţia termică ş.a., schimbări ce duc la modificarea rezistenţei electrice în
raport cu temperatura. Această dependenţă poate fi exprimată cel mai simplu prin relaţia:
R = R0.(1 + α.ΔT) (3)
unde R0 e rezistenţa electrică la 00C, α e coeficientul de temperatură iar ΔT este variaţia
de temperatură.
Elementul sensibil al termorezistenţei este realizat dintr-o înfăşurare plată sau cilindrică
peste un suport izolant din mică, izoplac, ceramică, textolit, ş.a., cu un fir bobinat neinductiv pe
suport şi fixat de acesta prin impregnare sau presare mecanică.
Aspectul exterior al termorezistenţelor tehnice este similar cu cel al termocuplelor şi
prezentat în figură , realizându-se în varianta cu unul sau cu două elemente sensibile.

7
 Dependenţa cu temperatura a rezistenţei electrice se exprimă prin coeficientul de
temperatură α al conductorului din care se execută înfăşurarea elementului sensibilşi definit ca
mărime a variaţiei rezistenţei de 1 Ω la o variaţie de 10C a temperaturii. Deoarece acest
coeficient nu este dependent numai de natura materialului folosit, ci şi de valoarea
temperaturii, se obişnuieşte a se lua în calcule o valoare medie stabilită pentru intervalul
0…1000C pe baza relaţiei:

(4)
R100 fiind rezistenţa electrică în ohmi la 1000C.
La alegerea materialelor din care se execută termorezistoarele se va ţine cont de
următoarele criterii:
 rezistivitate mare pentru reducerea gabaritelor; coeficient de variaţie a
rezistivităţii cu temperatura ridicat , ceea ce permite şi sensibilităţi ridicate;
 caracteristica de transfer să prezinte o bună liniaritate pentru a nu utiliza circuite
suplimentare de liniarizare; o bună stabilitate în timp şi la acţiunea agenţilor
chimici;
 puritate ridicată pentru o bună reproductibilitate; preţ de cost redus.
Toate aceste cerinţe nu pot fi îndeplinite simultan, în realizarea termorezistenţelor
folosindu-ce materiale ca: platina (-180 ÷+6000C şi mai rar –200 ÷ +10000C), nichelul (-
100÷+2500C), cupru, wolfram, fier. Cele mai utilizate sunt termorezistenţele din platină, care se
folosesc şi ca etaloane de temperatură în intervalul 0÷6000C.
Cu toate că nichelul are o sensibilitate mai mare decât platina, acesta are o aplicabilitate
mai redusă deoarece se oxidează la temperaturi ridicate şi prezintă fenomenul de tranziţie la

8
temperatura de 3500C ceea ce modifică accentuat rezistivitatea. In acelaşi timp, nichelul
prezintă neliniarităţi importante.
O foarte bună liniaritate şi sensibilitate o prezintă cuprul, dar domeniul de măsură este
redus prezentând şi dezavantajul unei acţiuni chimice pronunţate, struc-tura sa cristalină
modificându-se în timp.
Rezistenţa nominală a dispozitivelor este de 25, 50, 100, 500 sau 1000Ω la 00C, ultimele
variante fiind recomandate pentru temperaturi scăzute. Termorezisten-ţele executate în ţară se
confecţionează din platină, cu rezistenţe nominale de 50 şi 100 Ω, de tipul PT 50 şi PT 100, fiind
confecţionate din fire cu diametre între 0,05 ÷0,2 mm, cu lungimi de ordinul 5 ÷ 20 cm, firele de
legătură la blocul de borne fiind de nichel, cu diametru mult mai mare, în scopul neglijării
variaţiei rezistenţei acestora cutemperatura. Constructiv, termorezistenţele trebuie să asigure
protecţia la acţiunea agenţilor externi, să preia rapid temperatura mediului de măsură, să
permită măsurarea atât în curent continuu cât şi alternativ, să nu fie influenţate de fenomenul
dilatării.
Timpul de răspuns al acestor traductoare este de ordinul secundelor în apă şi de ordinul
zecilor de secunde în aer, iar pentru reducerea influenţei conductoarelor de legătură se
construiesc în variante cu 2, 3 sau uneori 4 borne de conectare.
În figura 4 se arată marcarea bornelor la termorezistenţele indigene (a., b., cu un
element sensibil, respectiv cu două în cazul a
două fire de ieşire; c., d, cu un element
sensibil, respectiv două în cazul a trei fire de
ieşire).
Lungimea nominală LN (cu referire la
figura 3) este maxim 2000 mm, dimensiunile fig. 4
minime fiind de 250 şi 500 mm, iar lungimea de imersie minimă este LI = 150, 220, 250 mm.
Cel mai simplu circuit de măsurare cu termorezistenţe este cel cu logometru
magnetoelectric dar, se utilizează frecvent şi punţile de rezistenţe (Weathsone).

II.2. Termorezistenţe semiconductoare

Termorezistenţe semiconductoare (termistoarele) sunt traductoare de temperatură
realizate din material semiconductor, fenomenele de conducţie în acest caz fiind mult mai
complexe.

9
 În faza iniţială au fost utilizate pentru temperaturi scăzute, între 1 ÷35 K (ger-maniu) şi
<20 K (carbon), dar datorită perfecţionării tehnologiei siliciului, în ultima perioadă (în special In
tehnica circuitelor integrate) acesta se foloseşte dopat cu impurităţi de tip “n”. Dependenţa de
temperatură a rezistenţei pentru siliciu este:

(5)
unde: T – temperatura în 0C; R25 – valoarea rezistenţei la 250C; α = 7,8.10-3 K-1;
β = 18,4.10-6 K-2.
Termistoarele de siliciu au o bună stabilitate pentru temperaturi între –50 ÷+1200C. Până
la 1200C, în mecanismul de cnducţie intervine dopajul ce reduce mobilitatea purtătorilor de
sarcină, pentru temperaturi mai mari, datorită ionizărilor termice, rezistenţa scade cu
temperatura.
În tehnică se utilizează temistoare a căror sensibilitate este superioară cu cel puţin un
ordin de mărime faţă de termorezistenţe. Se execută din oxizi cu proprietăţi semiconductoare
ca oxizii de mangan, nichel, cobalt, cupru, magneziu, zinc, aluminiu, fier, care sunt măcinaţi şi
apoi presaţi prin sinterizare la o temperatură ridicată, la extremităţi aplicându-se prin
metalizare electrozi de legătură. Se realizează în forme miniaturizate de discuri, plachete, perle,
cilindri şi permit măsurarea cvasipunctuală a temperaturii cu o viteză de răspuns ridicate.
Domeniul de măsură poate acoperi plaja –200÷+4000C, uzual fiind până la 2000C şi se
poate demonstra că rezistenţa lor variază cu temperatura după relaţia:

(6)
unde: T – temperatura absolută; A – constantă dependentă de dimensiuni şi
forma constructivă (T→∞ => R = A, rezistenţa convenţională a termistorului); B – constantă
caracteristică a materialului din care e confecţionate termisorul, cu valori între 2500 ÷ 5000
pentru temperaturî până la 2000C.
Pentru cazul puterii disipate nule, caracteristica termistorului este o exponenţială ce se
poate obţine în practică doar prin extrapolare.
În mod frecvent, dependenţa rezistenţei de temperatură se exprimă în funcţie de
valoarea acesteia la temperatura de referinţă T0, adică:

(7)
ca temperatură de referinţă fiind cosiderate 250C.

10
 Aceste traductoare prezintă o serie de avantaje ca sensibilitate foarte ridicată, putând
atinge rezoluţii până la 0,010C, fiind indicate în măsurările de presiuni diferenţiale dar, prezintă
marele dezavantaj de interşanjabilitate (nu pot fi “împerecheate”). Este foarte dificil ca dintr-un
lot destul de mare să alegem două termistoare cu rezistenţă identică la temperatura de
referinţă, înlăturarea acestui neajuns făcându-se prin înseriere unei rezistenţe fixe în circuitul de
măsurare.

II.3. Traductoare termoelectrice

Traductoarele termoelectrice (termocuplele) tehnice, constructiv se realizează din două

conductoare metalice sau aliaje diferite (termoelectrozi) sudate împreună la unul din capete;
prin încălzirea locală a sudurii (joncţiunea de măsurare – capăt cald), prin efectul termoe-lectric
direct (efectul Seebeck) se va genera o tensiune termoelectromotoare la capetele libere ale
conductoarelor (joncţiunea de referinţă – capăt rece). Valoarea acestei tensiuni poate
fiexprimată prin aproximarea polinomială de forma:
e = a(T1 – T2) + b(T1 – T2)2 + c(T1 – T2)3 + … (8)
T1 ,T2 fiind temperaturile celor două capete.
Materialele utilizate la realizarea termocuplelor pot fi conductoare sau
semiconductoare, trebuind să asigure o sensibilitate ridicată şi stabilitate în timp la acţiunea
agenţilor atmosferici.
În figura 5 se prezintă schematic un termocuplu a. şi schema de legare a acestuia -b.,
prezentându-se şi un al treilea electrod M3, care se poate utiliza la prinderea, lipirea, răsucirea
sau sudarea capătului cald.

11
 La denumirea unui termocuplu, primul material indică electrodul pozitiv pentru o
diferenţă de tempera tură pozitivă.
Prin menţinerea constantă a temperaturii joncţiunii de referinţă (capăt rece), de
preferinţă la o valoare standardizată (0, 20, 500C) numită temperatură de referinţă, tensiunea
termoelectromotoare ce se va produce depinde, la acelaşi termocuplu, numai de temperatura
sudurii (capătul cald).
Menţinerea temperaturii la valoarea constantă este greu realizabilă, deoarece instalaţiile
şi agregatele tehnologice la care se măsoară aceasta degajă cantităţi importante de căldură

fig. 6

prin radiaţie. De asemenea, însăşi conductibilitatea termică a termocuplelor duce la încălzirea

capetelor reci, uneori temperatura acestora atingând valori apreciabile de până la 100 – 2000C.
Reducerea erorilor de măsurare ce provin din faptul că temperatura capetelor reci (cutia
de borne sau sudura rece) este diferită de cea de referinţă, se face pe cale electrică prin
introducerea unor cabluri de compensare sau a cutiilor (dozelor) de compensaţie ce au o
comportare dinamică în concordanţă cu traductorul.
Principalele părţi constructive ale termocuplelor sunt redate în figura 6, cu următoarele
elemente: 1 – unul sau două termoelemente realizate din electrozi diferiţiizolaţi cu tuburi sau
mărgele ceramice; 2 – teacă de protecţie cu sau fără dispozitiv de montare,confecţionată din:
oţel carbon (OLT 45), oţel inoxidabil (ST 3), oţel refrac-tar (P-4S), ceramică (PENTRU-1, KER 610,
KER 710); 3 – dispozitiv de montare: flanşă mobilă F, flanşă sudată Fw, niplu filetat (G ¾’’ sau 1’’);
4 – cutie de borne cu capac; 5 – placă de borne.
Seria standardizată a lungimii nominale LN este: 250, 500, 750, 1000, 1250, 1500 şi 1750
mm, iar lungimea de imersie LI trebuie să fie cu cel puţin 100 mm mai mică decât cea nominală.

12
 Deoarece, în ţară, tensiunile electromotoare sunt standardizate, termocuplele de orice
tip pot fi conectate cu milivoltmetre etalonate în conformitate cu aceste standarde, fabricate la
IAEM Timişoara.
Caracteristicile principale ale termocuplelor utilizate în practică, sunt redate sintetic în
tabelul 1, cu precizarea că momentan în ţară se execută doar cele cu codurile J, K, R şi S, iar
dependenţa tensiunii electromotoare cu temperatura este prezentată în Anexa 8.
Tabelul 1
TERMOCUPLU Cod DOMENIU DE SENSIBILITATEA μV/0C
TEMPERATURĂ[0C]
Chromel / Constantan E - 270… 870 70 valoare medie
Fier / Constantan J - 210… 800 52,9 la 00C; 63,8 la 7000C
Cupru / Constantan T - 270…370 15 la –2000C; 60 la 3500C
Chromel / Alumel K - 270…1250 40 valoare medie
Platină- rodiu(13%) / Platină R - 50….1500 10 valoare medie
Platină- rodiu(10%) / Platină S - 50….1500 6,4 la 00C; 11,5 la 10000C
Platină- rodiu(30%) / Platină- B 0………1700 6 valore medie
rodiu(6%)
Wolfram-reniu(5%) / 0…2760 100 aplicaţii speciale
Wolfram-reniu(26%)
Horning[(Bi 95%;Sn 5%) / - < 100 13 valore medie
(Bi 97%; Sb 3%)]
Schwartz[(Te 33%, Ag 32%, Cu - < 100 > 1000 aplicaţii speciale
27%, Se 7%, S 1%) /
Ag2S 50%, Ag2Se 50%)]
Siliciu “p” / Aluminiu - - 50….-150 44
Cupru / Paladiu - < 100 - aplicaţii speciale
Termocuplele din materiale semiconductoare nu se folosesc în mod direct la măsurarea
temperaturii deoarece siliciul prezintă o rezistenţă termică redusă dar, potmăsura alte mărimi
ce au la bază măsurarea temperaturii diferenţiale, prezentând avantajul că pot fi realizate în
tehnica circuitelor integrate.
În figura 7 se prezintă forma tehnologică a unui termocuplu cu siliciu de tip “p” / aluminiu,
realizat din zone de silicIu “p” – 1 şi benzi de aluminiu – 2 şi SiO2 –3, structură ce permite şi
interconectarea la folosirea unor baterii de traductoare. Sensibilitatea acestor traductoare
depinde de proprietăţile electrice ale semiconductoarelor şi de temperatură, fiind cuprinsă
între 0,4 – 1mV/K pentru cazul folosirii unor baterii de traductoare.
Principalele dezavantaje ale acestor traductoare constau în existenţa conexiunii termice
realizată prin siliciu între joncţiunea caldă şi cea rece şi rezistenţa interioară mult mai mare
decât la termocuplele metalice (de ordinul zecilor de kΩ).
În cazul în care variaţiile de temperatură ale
mediului ambiant sunt reduse, se poate utiliza un circuit de
corecţie ca cel prezentat în figura 8, care foloseşte un

13
termistor RT ce se conectează într-o punte alimentată de la sursa de tensiune E.

fig. 8

La temperatura de referinţă impusă T0 puntea este în echilibru şi tensiunea U în braţele

opuse lui E este nulă.
Dacă temperatura mediului ambiant Ta se modifică faţă de cea de referinţă puntea nu
mai e în echilibru şi tensiunea va fi dată de:

(9)
Dacă vom alege convenabil elementele punţii şi traductorul, variaţia tensiunii
termoelectromotoare poate fi compensată datorită modificării temperaturii Ta, adică:
ΔU = S.(T0 – Ta) (10)
unde S este sensibilitatea traductorului care, în cazul unui traductor platină-rodiu
(10%) / platină la 15000C, cu temperatura de referinţă de 250C şi variaţii ale lui Ta de ±15%, ne dă o
tensiune de compensare de ±140 μV, eroarea de compensare fiind mai mică de 1%. Cu toate că
sensibilitatea termocuplelor este mai redusă decât a termorezistenţelor, ele sunt caracterizate
de o serie de avantaje din care amintim:
 generează tensiuni electromotoare fără componenta de offset şi nu produc
semnal de ieşire dacă nu există o diferenţă de temperatură;
 nu interferează cu alte mărimi de influenţă, cu excepţia luminii şi a unor radiaţii
nucleare ce pot produce transmutaţii (fierul şi nichelul sunt stabile la aceste
fenomene;
 nu necesită polarizări iniţiale.
Principalele dezavantaje ale temocuplelor constau în: scăderea accentuată a sensibilităţii
la temperaturi scăzute; apariţia fenomenelor de evaporare, contaminare chimică sau chiar

14
topirea la temperaturi ridicate; limitarea pragului de sensibilitate datorită zgomotului termic
propriu.

II.4. Traductoare pirometrice

Noţiunea de pirometrie derivă de la cuvântul grecesc “piro” (foc), referindu-se la

măsurarea temperaturii pe baza unor metode fără contact, în concordanţă cu legile radiaţiei
termice.
Este cunoscut faptul că toate substanţele emit energie radiantă ce depinde de
temperatura absolută a corpurilor respective, fenomenele de radiaţie termică fiind descrise de
o serie de legi deduse din termodinamică. Aceste legi au fost verificate pentru un corp negru
absolut , care este un emiţător sau receptor total al energiei radiante. Dar, nu toate corpurile
îndeplinesc această condiţie, fiind necesară introducerea unui coeficient de corecţie
(emisivitatea) mai mic decât unitatea, coeficient ce depinde de natura şi starea suprafeţei
corpului, precum şi de lungimea de undă a radiaţiei (cu excepţia corpurilor gri).
Pe baza legilor lui Planck, Wien şi Stefan-Boltzmann s-au realizat pirometrele ce permit
măsurarea temperaturii prin intermediul energiei radiante în mai multe variante ca: pirometre
cu radiaţie totală; pirometre monocromatice (cu bandă îngustă); pirometre cu dispariţie de
filament; pirometre bicromatice.
Deoarece, în lanţul de măsură, de la corpul a cărui temperatură se măsoară există o
anumită distanţă, se impune ca radiaţia să se propage spre un traductor sau fotodetector. In
raport de caracteristica de sensibilitate a fotodetectoarelor, utilizarea pirometrelor este
limitată, tabelul 2 prezentând limitele inferiare ale intervalului de temperatură pentru o parte
redusă de fotodetectoare utilizabile.
Tabelul 2
Tip Fotodiode Fototranzistoare
Si Ge PbS PbSe InSb HgCdTe
fotodetector
Temperatura minimă [0C] 600 200 100 50 0 -50

Pirometrele de radiaţie totală au la baza funcţionării legea Stefan-Boltzmann şi implică

utilizarea unui detector de bandă largă, semnalul electric obţinut la ieşirea fotodetectorului
fiind proporţional cu puterea a patra a temperaturii, adică e = e0.k.T4, k fiind o constantă iar e0
emisivitatea medie.

15
 Principial, pirometrul cu radiaţie totală se
realizează după schema prezentată în figura
9. Corpul – 1 cu suprafaţa emisivă – 2
transmite radiaţia termică spre detectorul –
3, cu ajutorul unei diafragme – 4 şi o oglindă
concavă – 5.
Pentru absorbţia totală a radiaţiilor de către
fig. 9
detector, care poate fi un termocuplu,
acesta va trebui să se înnegrească.
La aceste traductoare, măsurarea temperaturii nu depinde de distanţa dintre suprafaţa
emisivă şi pirometru (oglindă), cu excepţia ca suprafaţa vizată de pirometru să fie activă.
Existenţa unor reflexii suplimentare, de exemplu corpul este executat din aluminiu, duce la
apariţia unor erori de măsurare deoarece corpul poate reflecta şi sursa care îl încălzeşte.
Pirometrele cu bandă îngustă (monocromatice) fac uz de o serie de filtre optice şi
detectoare şi prezintă o sensibilitate maximă pe axa filtrului optic doar pentru o anumită
fracţiune a spectrului de radiaţie termică.
Pirometrele cu dispariţie de filament
funcţionează pe acelaşi principiu cu cele
monocromatice, având în componenţa lor
şi o lampă etalon cu filament de wolfram.
Măsurarea se face prin comparaţie, adică

fig. 10 pe imaginea suprafeţei radiante ce emite o

radiaţie în spectrul vizibil, se suprapun lampa etalon. Reglând curentul de filament se va
modifica temperatura acestuia şi implicit culoarea. Astfel (figura 10), în funcţie de temperatura
filamentului Tf, valoarea curentului prin acesta constituie o măsură a temperaturii urmărite Tm.
Pirometrele obişnuite au domeniile: 7000C (filament roşu închis) şi tempera-tura maximă
a filamentului 15000C, dar pot fi extinse până la 30000C prin utilizarea unor atenuatoare optice.
În cazul în care dispariţia filamentului e sesizată cu fotodetectoare, limita inferioară
poate ajunge până la 5000C, cu erori de măsurare ce se pot situa sub ± 0,5%.
Pirometrele bicromatice se realizează din două pirometre monocromatice care lucreazîn
două regiuni apropiate ale radiaţiei termice, în aşa fel încât emisivitatea să se poată considera
constantă. Aceste pirometre pot măsura temperaturi în intervalul 700 ÷ 20000C şi idicaţia lor nu
depinde de natura corpului şi starea suprafeţei pentru cazul emisivităţilor cuprinse între 0,3 şi 1.

16
 Pirometrele sunt foarte mult utilizate în siderurgie (metalurgie) pentru măsurarea
temperaturii şarjei în cuptoare, furnale etc.
Pe lângă traductoarele de temperatură amintite în acest paragraf se mai pot aminti
traductoarele speciale (termometre) cu semiconductoare (cu una sau două diode),
termometrele bazate pe măsurarea zgomotului de fond ş.a., assupra cărora nu se va insista.

Cap.III. Alte traductoare de temperatură

Din multitudinea traductoarelor de temperatură, se vor prezenta succint traductoarele

bimetalice, dilatometrice, manometrice şi pirometrice.

III.1. Traductoare bimetalice

Traductoarele bimetalice sunt materiale metalice fabricate din table sau benzi din
componente diferite, unite intim între ele şi caracterizate de coeficienţi de dilatare termică
liniară diferiţi. Bimetalul funcţionează pe principiul deformării la modificări de temperatură sau
la orice alte modificări de stări şi de procese ce au la bază variaţii de temperatură.
Schematic, în figura a se reprezintă un bimetal încastrat la unul din capete, iar în figura b se
prezintă caracteristicile de temperatură d = f(T) pentru bimetale cu lungimea de 100 mm şi
grosimea lamelei d=1 mm pentru bimetalele confecţionate din materialele indicate în tabelul 3.

17
 Tabelul 3

Nr. Componentele bimetalului [%] Incovoiere specifică k Temperatura Rezistivitatea

active pasive 0÷2000C 300÷4000 C maximă [0C]
crt. [Ω mm2/m]
1 MnNi-Fe 36Ni-64Fe 0,195 Foarte 250 1,08
2 20Ni-6Mn74Fe 36Ni-64Fe 0,155 250÷300 0,76
mică
3 20Ni-6Mn74Fe 42Ni-58Fe 0,115 0,120 350÷400 0,68
4 20Ni-6Mn74Fe 46Ni-54Fe 0,095 0,095 400÷450 0,6
5 Ni 36Ni-64Fe 0,096 F.mică 250 0,16
6 20Ni-6Mn74Fe Fe 0,06 0,06 600 0,26

În aplicaţiile industriale traductoarele bimetalice sunt elemente esenţiale în cazul

protecţiei la suprasarcini a masinilor, transformatoarelor, conductelor electrice, iar în scopuri
mai puţin “industriale” sunt utilizate la aparatele şi dispozitivele electrocasice (calorifere,
perne, plite, uscătoare, fiare de călcat,etc.).
Considerând că valoarea coeficienţilor de dilatare temică liniară a celor două lamele este
α1 şi α2, cu α1>α2 , sub acţiunea unei temperaturi, lamela se va încovoia spre partea cu coeficient
de dilatare mai mic, valoarea deplasării d puând fi evaluată teoretic prin relaţia:

(11)
unde ΔT – variaţia de temperatură, k – connstantă dependentă de diferenţa între α1 şi α2 şi
raportul modulelor de elestice al lamelelor, x – grosimea bimetalului şi L – lun-gimea lamelei.
Prin deformarea lamelei bimetalice se pot închide sau deschide contacte electrice fixe
sau reglabile cu temperatura.
Bimetalele sunt traductoare robuste, cu erori de măsurare ce nu depăşesc ±1%, fiind
utilizate cu rezultate bune în plaja de temperaturi –50 ÷ +1000C.

III.2. Traductoare dilatometrice

Traductoarele dilatometrice funcţioneaze principiul dependenţei dintre variaţiile de

temperatură şi dilatarea termică a unei ţevi metalice.
Principial, un astfel de traductor e
prezentat în figura 11, care se compune din

18
ţeava metalică – 1 (confecţionată obişnuit din cupru cu coeficient de dilatare termică liniară
mare şi o tijă – 2 confecţionată din invar (coeficient de dilatare redus). Prin intermediul unui
dop, tija se sudează cu un capăt la fundul ţevii, iar celălalt capăt acţionează direct sau prin
intermediul unui sistem de pârghii , una sau mai multe perechi de contacte – 3 ce se conectează
în sistemul de reglare a temperaturii.

III.3. Traductoare manometrice

Traductoarele manometrice
funcţionează pe principiul variaţiei
presiunii lichidelor şi gazelor la volum
constant în funcţie de temperatură.
Constructiv, figura 12, sunt realizate din
rezervorul – 1 umplut cu un lichid cu punct
de fierbere ridicat, vapori sau gaze ce se
introduce în mediul de măsură, tubul
capilar – 2 şi resortul manometric – 3.
Aceste părţi componente formează un
sistem ermetic protejat faţă de corpul
dispozitivului.
Variaţiile de temperatură ale
fluidului din rezervor vor produce variaţii
de presiune ale vaporilor de fluid şi
deformarea proporţională a resortului
fig. 12
manometric, care printr-un sistem de
transmitere adecvat va acţiona dispozitivul pentru indicare, înregistrare, semnalizare sau
reglare.
Domeniul temperaturilor de lucru este cuprins între –50 ÷ +4000C, cu o eroare de
măsurare ce nu depăşeşte ±1,5%, fiind utilizate la scară redusă datorită construcţiei dificile şi
preţului de cost ridicat.

19
 Cap.IV. Norme de protecţie a muncii şi P.S.I.

Respectarea normelor de tehnica securităţii muncii contribuie Ia asigurarea condiţiilor

de muncă nonnale şi Ia înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de muncă sau
îmbolnăviri profesionale.
În această direcţie responsabilitatea pe linie tehnică a securităţii muncii şi prevenirea şi
stingerea incendiilor, revine atât celor care organizează, controlează şi conduc procesul de
muncă, cât şi celor care lucrează direct în producţie.
Conducătorul laboratorului trebuie să ia măsuri pentru realizarea următoarelor
obiective:
• Să se asigure iluminatul, încălzirea şi ventilaţia în laborator;
• Să se asigure expunerea vizuală prin afişe sugestive, privitoare atât la protecţia
muncii, cât şi la prevenirea şi stingerea incendiilor;
• Maşinile şi instalaţiile din laborator să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;
• Să se asigure legarea la pământ şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric;
• În laborator să se găsească la locuri vizibile mijloace pentru combaterea incendiilor;
• Să se efectueze instructaje periodice pe linie de protecţie a muncii, de prevenire şi
stingere a incendiilor;
• Înainte de începerea orei se va verifica dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori
de benzină sau cu gaze inflamabile;
• Dacă s-a utilizat benzină sau alte produse uşor inflamabile pentru spălarea mâinilor,
acestea trebuie din nou spălate cu apă şi săpun şi şterse cu un prosop;
• Machetele sau exponatele trebuie să fie bine fixate în suport, iar utilizarea lor se va
face numai în prezenţa inginerului sau laborantului;
• Materialele utilizate se vor manevra cu grijă, pentru a nu se produce accidente
precum: răniri ale măinilor, răniri ale ochilor, insuficienţe respiratorii, etc.
• Manevrarea instrumentelor, a mijloacelor de lucru, a machetelor mai grele se va
face cu atenţie pentru a evita riscul de lovire.

Elevii:

20
 • Vor utiliza materialul didactic doar sub supravegherea profesorului, iar în timpul
pauzelor vor aerisi sala de clasă pentru a păstra un microclimat corespunzător de lucru;
• Nu vor folosi în joacă instrumentele puse la dispoziţie;
• Nu vor introduce obiecte în prizele electrice;
• Vor avea grijă de mobilierul şi mijloacele didactice din dotarea laboratorului;
• Vor efectua lucrările de laborator în prezenţa profesorului sau laborantului;
• Vor păstra o atmosferă de lucru în timpul orelor, în linişte şi cu seriozitate.
Nerespectarea regulilor mai sus menţionate poate conduce la accidente nedorite, de
aceea, abaterile vor fi sancţionate conform prevederilor legale şi ale regulamentului de ordine
interioară.

Măsuri de protecţia muncii la utilizarea instalaţiilor şi echipamentelor electrice

Asigurarea inaccesibilităţii elementelor care fac parte din circuitele electrice prin:
- izolarea electrică a conductoarelor
- folosirea carcaselor de protecţie legate la pămant
Folosirea tensiunilor reduse (de 12, 24 şi 36 V) lămpile şi sculele electrice portabile. La
utilizarea uneltelor şi lămpilor portabile electrice sunt obligatorii:
- verificarea atentă a uneltei, a izolaţiei şi a fixării sculei înainte de începerea lucrului;
- evitarea încolăcirii sau a răsucirii cablului de alimentare în timpul lucrului;
- evitarea deplasării elevului în timpul lucrului;
- evitarea trecerii cablului de alimentare peste alte mese de lucru sau peste căile de
acces;
- interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funcţionării motoarelor
(machetelor) sau nesupravegherea uneltelor conectate la reţeaua electrică;
Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi a mijloacelor de avertizare:
- echipament de protecţie (covoraşe de cauciuc, mănuşi electroizolante, etc.)
- folosirea sculelor cu manere electroizolante urmărind ca acestea să nu prezinte
fisuri, zgarieturi şi să reziste tensiunii la care sunt folosite.
Protecţia prin legarea la pămant este folosită pentru asigurarea personalului împotriva
electrocutării prin atingerea echipamentelor şi instalaţiilor aflate sub tensiune.
Elementele care se leagă la pămant sunt:
- carcasele şi postamentele utilajelor;
- carcasele tablourilor de distribuţie;

21
- scheletele metalice care susţin echipamentele electrice.

Anexe

Traductoare rezistive pentru deplasare liniară

Traductoare de temperatură

22
Traductoare de temperatura cu 4...20 mA

Traductor de temperatură.
Temperaturi -50°C ÷ +150°C.
Conexiune filetată G1/2".

23
24
 Bibliografie :

 http://www.scritube.com/stiinta/fizica/TRADUCTOARE252017149.php
 Componente și circuite electronice, manual cl. XI și XII, Editura Didactică și Pedagogică București;
Theodor Dănilă, Monica Ionescu Vaida
 Măsurări electrice și electronice, manual cl. XI și XII, Editura Didactică și Pedagogică București;
Eugenia Isac
 Electrotehnică și electronică aplicată, manual cl. X, editura didactică și Pedagogică București;
Gheorghe Frățicoriu, Andrei Țugulea, Mihai Vasilui
 Aparate, echipamente și instalații de electronică industrială, manual cl. XI și XII, Editura Didactică și
Pedagogică București; Dragoș Simulescu, Constantin Popescu
 Aparate, echipamente și instalații de electronică industrială automatizării, manual pentru cl. XI-XII,
Editura Didactică și Pedagogică București; Sergiu Colin, Stelian Popescu

25