MOTORUL DE CURENT

CONTINUU

CORBEI IONUȚ

2017
 Motorul de curent continuu prezintă o deosebită importanță în
acționările de reglaj de viteză având o tot mai largă dezvoltare, atât ca
fabricație cât și ca utilizare.
Aceste motoare sunt din ce în ce mai utilizate în tracțiunea electrică,
acționarea mașinilor unelte în metalurgie, instalații de transport și
ridicat, etc.
 Motorul de curent continuu este alcătuit din 2 elemente constructive
principale:

 STATOR

 ROTOR
 Principiul de funcționare

În stator se află înfășurarea de excitație care va produce un câmp

magnetic constant produs de electromagneți alimentați în curent
continuu sau de magneți permanenți.
 Principiul de funcționare

Înfășurarea rotorică este alimentată F

la o sursa de curent continuu, ca
urmare, prin spirele rotorice va debita
un curent electric. Asupra laturii spirei
aflate sub polul nord va acționa o forță
-
elctromagnetică (F = B *Ia *l) iar asupra
laturii spirei de sub polul sud va acționa +
sursă
o forță egală, dar de sens contrar.
Ca urmare, asupra spirei va acționa
un cuplu electromagnetic M care va roti
spira: M =kM Ф Ia
 Principiul de funcționare

Înfășurarea rotorică este conectată

la un colector format din lamele; prin
contactul perii-colector se face
alimentarea înfășurării.
Polaritățile de pe stator atrag
polaritățile opuse din rotor create de
înfășurarea rotorică până când se
aliniază, dar exact înainte de aliniere,
periile se mută pe lamele următoare
ce alimentează următoarele spire care
vor susține mișcarea rotorului.
 După modul de conectare a circuitului de excitație cu indusul,
motoarele de curent continuu se împart în:

• Motoare cu excitație separată.

• Motoare cu excitație derivație.

• Motoare cu excitație serie.

• Motoare cu excitație mixtă.

 Caracteristicile motoarelor de curent continuu

• Caracteristicile de pornire.

• Caracteristicile de funcționare.

• Caracteristicile de reglare a vitezei.

 Motorul de curent continuu este utilizat în special pentru aplicațiile
unde viteza trebuie să varieze sau turația să fie controlată cu o foarte
mare precizie.
Turația motorului de curent continuu se poate modifica prin:
• înserierea cu rotorul a unui reostat de reglaj R, obținând turații
mai mici decât cea nominală (ex. pentru excitație separată, fig.1)
• scăderea fluxului inductor obținând turații mai mari decât cea
nominală (ex. pentru excitație separată, fig.2)
• scăderea tensiunii de alimentare rotorice, obținând turații mai mici
decât cea nomainală (ex. pentru excitație separată, fig.2)
 Determinarea randamentului

Motorul de curent continuu cu excitație separată absoarbe pe la

borne o putere electrică:

și dă la arbore o putere mecanică:

Randamentul se poate determina direct cu formula:

 Determinarea randamentului

Diferența dintre cele două puteri se disipă în motor sub formă de:
• pierderi mecanice - Pm – dependente de turație;
• Pierderi în fierul rotoric - -dependente de turație;
• Pierderi în înfășurări

• pierderi la perii – dependente de căderea de tensiune la perii

• pierderi suplimentare

Randamentul poate fi determinat și prin calcularea pierderilor totale:

=>
Pornirea motorului de curent continuu
Deoarece rezistența rotorului este mică, la pornire apar curenţi de
pornire mult mai mari decât curentul nominal:
Variaţia curenţilor de pornire este reprezentată în figura 7.
Schema de pornire directă cu reversarea
sensului
• În figură s-au notat :
• e1 - siguranţe fuzibile principale (de forţă).
• e2 - releu termic.
• e3 - siguranţe pentru circuitul de comandă.
• d - releu de curent nominal, necesar ca în cazul întreruperii accidentale a
circuitului de excitaţie motorul să nu se ambaleze datorită fluxului
remanent.
• D - diodă de protecţie a IE împotriva tensiunii electromotoare de
autoinducţie care apare la întreruperea alimentării circuitului de excitație.
• b1 - buton de oprire.
• b2 - buton de pornire sens dreapta.
• b3 - buton de pornire sens stânga.
• C1 - contactor de funcţionare rotire dreapta.
• C2 - contactor de funcționare rotire stânga.
• Rotirea în cele două sensuri se realizează prin perechile de
contacte și care asigură inversarea polarității tensiunii de alimentare a
rotorului.
 Ponirea indirectă cu rezistenţă în circuit
rotoric

• Se realizează prin introducerea în serie cu rotorul a unui reostat de

pornire (fig.9, a) sau a unui grup de 2-5 rezistoare fixe ( fig.9,b).
• Pornirea se face cu toate rezistoarele înseriate cu rotorul, iar pe
măsură ce turația se accelerează şi curentul scade, se
scurtcircuitează câte o rezistenţă până la eliminarea totală a lor.
 Pornirea prin reglarea tensiunii de
alimentare U

• Este folosită mai ales atunci când este necesară şi reglarea n şi

constă în variaţia continuă sau în trepte a tensiunii la perii , fluxul de
excitaţie rămânând constant.
• Reglarea continuă a tensiunii U se poate realiza:
• - cu convertizor rotativ–se aplică numai când este necesară şi
reglarea turației n în limite f .largi
• - cu convertizor static, care poate fi:
• - cu amplificator magnetic
• - cu redresor comandat
• - cu variatoare electronice de tensiune continuă.
• Reglarea în trepte a tensiunii U se realizează:
• cu transformator cu prize în secundar,
• cu instalaţii de redresare.
• Reglarea se face pe caracteristici artificiale, după cum
urmează :
• AB – funcţionează pe caracteristica 1 până în B

iar apoi se comută pe caracteristica 2 (se sare în C)

• CD – funcţionează pe caracteristica 2 până în D

iar apoi se comută pe caracteristica 3 (se sare în E)

• EF – funcţionează pe caracteristica 3 până în F

când se comută pe caracteristica 4 (se sare în G),

funcţionarea motorului continuând pe caracteristica naturală.