Efectele perturbatoare în apreciere și notare – posibilități de diminuare a

efectului de contrast

Atunci când se realizează orice tip de evaluare, principala preocupare a evaluatorului o

constituie corectitudinea realizării acesteia.
Evaluarea școlară, datorită implicațiilor pe care le are asupra aprecierii actului
instructiv-educativ și a performanțelor de care sunt capabili elevii, necesită o atenție deosebită
din partea celor care o realizează, pentru a diminua cât mai mult efectele perturbatoare în
apreciere și notare.
În calitate de profesor debutant, mă confrunt frecvent în evaluare cu efectul de contrast,
fiind tentată să măresc sau să micșorez nota acordată unui elev în funcție de calitatea mai bună
sau mai slabă a prestației sau a lucrărilor celorlalți elevi pe care i-am evaluat anterior.
Pentru a diminua cât mai mult acest efect perturbator am ales ca evaluările pe care le
realizez să aibă la bază anumite criterii pe care să le am în vedere de fiecare dată când evaluez
un elev.
Astfel, în cazul lucrărilor scrise, apelez la utilizarea itemilor obiectivi și semi-obiectivi,
pentru care utilizez un barem de notare. Și în cazul întrebărilor structurate recurg la acordarea
unui punctaj fix pentru fiecare subpunct rezolvat.
De asemenea, atunci când mi se pare că există o diferență majoră între două lucrări
corectate, prefer să notez în creion aceste lucrări, iar după ce am corectat toate testele le reiau
pe cele marcate temporar cu creionul și stabilesc nota finală.
În cazul evaluărilor orale este mai dificil de controlat acest efect perturbator deoarece
nu este posibil întotdeauna să punem întrebări cu același nivel de complexitate pentru a evalua
doi sau mai mulți elevi. Totuși, pentru a minimiza cât mai mult efectul de contrast trebuie
utilizată o fișă de evaluare orală cu ajutorul căreia să fie apreciate cât mai obiectiv toate criteriile
vizate de evaluare, pentru fiecare elev evaluat.