ECONOMIE 2017-2018

Seminar

APLICAŢII (III) OFERTA ŞI ECHILIBRUL CERERE-OFERTĂ

III.1 (E) Să se explice cazurile particulare ale curbei ofertei faţă de preţ din figurile
alăturate:

P P P P P

(Sc)
(Sa) (Sb) (Sd) (Se)
Po

O Q O (Qo) Q O Q O Q O
Q (a) (b) (c) (d) (e)

RĂSPUNS:

III.1 (a) Ofertanţii refuză să intre pe piaţă sub un anume prag de preţ (Po).
(b) Ofertanţii îşi asumă riscul unei producţii gratuite, promoţionale, (Qo).
(c)Ofertanţii nu lucrează nici cu prag de preţ şi nici cu ofertă promoţională,
gratuită.
(d)Curba (preţul) ofertei creşte abrupt, ceea ce înseamnă creşteri de preţ progresiv
mai mari, cauzate probabil de o oarecare lipsă a resurselor specifice de producţie.
(a) Curba (preţul) ofertei creşte încetinit, ceea ce înseamnă o creştere mai mare a
ofertei, datorită unor resurse de producţie sporite.
---------------------------------------------------------------------------------
III.2 (E&D) Efectul fiscal asupra vânzărilor defineşte (indică) partea sau părţile
tranzacţiei cerere-ofertă care suportă aplicarea (creşterea) taxei pe vânzări. Prin definiţie,
taxarea vânzărilor deplasează curba ofertei către stânga (pe graficul cerere-ofertă faţă de
preţ).
Consumatorul rămâne interesat excusiv în nivelul preţului plătit (cât mai mic), în
vreme ce ofertantul rămâne interesat în valoarea realizată prin vânzare(cât mai mare).
Efectul iniţial al taxei se abate asupra ofertantului, forţat să o includă în costuri;
efectul final va depinde însă de elasticitatea-inelasticitatea cererii şi respectiv
ofertei.
În fine, taxarea vânzărilor nu aduce câştig nici consumatorului şi nici ofertantului,
ci va genera o pierdere de partea uneia, alteia dintre părţi sau ambelor părţi. Ca
atare, unul şi acelaşi preţ plătit de consumator înainte şi după aplicarea taxei este de
natură să îl scutească de efectul nefavorabil; respectiv un aparent câştig al ofertantului în
valoarea realizată trebuie regăsit numai drept recuperare a unei pierderi iniţiale.
Să studiem cele patru cazuri relevante din figurile alăturate pentru o
concluzie generală.
(a) (b) (c) (d)
P P P P
St S D St St St
D S S S

D D

O Q O Q O Q O Q

RĂSPUNS:

III.2 (a)Taxa este suportată în întregime de ofertant.

(b) Idem, de consumator.
(c)Ofertantul şi consumatorul îşi împart costurile taxei.
(a) Idem.

Concluzii:
(i) Cea mai importantă concluzie asupra elasticităţii ofertei şi asimetriei cerere-
ofertă, din acest punct de vedere, reiese din similaritatea perfectă a
cosecinţelor pentru ultimele două situaţii, (c ) şi (d). Respectiv:
(ii) Elasticitatea cererii este primordială în efectul fiscal asupra vânzărilor.
Plusul de elasticitate a cererii se constituie ca adevărat scut pentru poziţia
 cumpărătorului, în vreme ce inelasticitatea cererii îl ajută pe ofertant, din
acelaşi punct de vedere.

III.5 (D) Consideraţi surplusul consumatorului şi surplusul producătorului,

corespunzătoare echilibrului cerere-ofertă, în condiţii oarecare. Studiaţi ce se
întâmplă cu cele două surplusuri (valori) în condiţii de reechilibrare a consumului
(cerere-ofertă) pe seama creşterii venitului global (al consumatorului) – în speţă,
cine, dintre consumator şi ofertant, apare cel realmente interesat de creşterea
venitului consumatorului, coroborată cu reechilibrarea consumului în aceste
condiţii ?

RĂSPUNS:
III.5 Avem mai întâi un grafic oarecare cerere-ofertă faţă de preţul bunului (x), cu
surplusurile: consumatorului ( aria BAPa) şi producătorului (aria PaAO),
corespunzătoare punctului de echilibru cerere-ofertă (A), ca în figura alăturată.

Px

B
(Dx) (Sx)

Pa A

O Qx
Creşterea venitului consumatorului (global) va deplasa curba cererii (Dx)
către dreapta. De unde, reechilibrarea consumului (C) îşi reform(ul)ează
surplusurile: consumatorului (aria DCPc) şi producătorului (aria PcCO).
Se observă astfel că:
 În partea consumatorului:
/ se păstrează aria BEPc;
/ se pierde aria PcEAPa;
/ se recâştigă aria DCEB.
 În vreme ce, în partea producătorului se recâştigă aria PcCAPa, fără niciun fel
de pierdere.
 Px

D
(Sx)

B
E C
Pc
Pa A

(Dx) (Dx’)

O Qx

Concluzia este una paradoxală. Consumatorul, cel ce se bucură în primă

instanţă de sporul de venit, pare a resimţi, pe piaţă, consecinţe mai degrabă
contradictorii, regăsite în plusuri dar şi minusuri de prosperitate. Întregul câştig
este astfel, fără putinţă de tăgadă, de partea ofertanţilor, iar aceasta în oricari
condiţii de configurare sau elasticitate a cererii şi /sau ofertei.

III.6 (E) Considerăm piaţa specifică a muncii(forţei de muncă/L), ca în figura

alăturată, unde (w) este nivelul salariului mediu de angajare, iar DL şi respectiv SL
sunt cererea şi oferta specifică.
(a) Să se precizeze identităţile (agenţii economici) ofertantului şi respectiv
consumatorului pe această piaţă.
(b) Să se explice semnificaţia echilibrului specific (E).
(c) Să se explice, tot în termenii concreţi ai pieţei muncii, semnificaţia fiecărui
dezechilibru individual (I – IV).
(d) Să se identifice pe grafic zona şomajului.

(DL) (SL)
(I)

wE (IV) E (II)

(III)

O LE L

RĂSPUNS:
III.6 (a) Pe această piaţă, ofertantul este individul social, care îşi oferă forţa de
muncă în schimbul câştigării existenţei, iar purtătorul cererii sunt agenţii firmă.
Înlăturăm astfel cel puţin confuzia între oferta de muncă şi cea aşazisă “de
serviciu”, a firmelor, care este de facto cerere de muncă.
(b) Echilibrul pe piaţa muncii se identifică prin coordonatele: LE unităţi de forţă de
muncă, corespunzător wE salariu mediu. Se înlătură astfel ideea că oricare nivel al
forţei de muncă ar corespunde unui anume salariu de echilibru. Iar asta pentru
observaţia că piaţa forţei de muncă se comportă aidoma unei pieţe de consum
ordinare.
(a) (I) supra-salariu; (II) supra-ofertă (supra-muncă); (III) sub-salariu; (IV) sub-
ofertă.
(b) Şomajul se identifică ariei de deasupra punctului de echilibru şi desfăşurate în
interiorul unghiului dintre curba cererii (stânga) şi curba ofertei (dreapta) –
acolo unde cantitatea de muncă oferită este superioară cantităţii cerute.
Observaţia este că şomajul trebuie căutat, astfel, pentru nivelurile salariilor
superioare celui de echilibru.
-------------------------------------------------------------------------------
III.9 (E) Pe o piaţă naţională a bunului (x), prin deschidere economică externă,
apare şi oferta internaţională de import perfect elastică, după modelul din figura
alăturată.
Px
(Dx) (Sx)

Pe E

Pw A B (Sw)

O Qa Qe Qb Qx

Să se explice cine şi cum are de câştigat, respectiv de pierdut, dintre partenerii de

tranzacţie autohtoni (consumatorul şi ofertantul autohton).
RĂSPUNS:
III.9 Noutatea deschiderii ramurii către importuri constă în curba ofertei
internaţionale (Sw), perfect elastică la nivelul preţului Pw. Situaţia creată va păstra
intact comportamentul consumatorului autohton, respectiv curba cererii sale,
(Dx), în vreme ce va mutila serios curba ofertei, una compusă:
- de la (Sx), iniţial, la curba OBC;
- cu echilibrul cerere-ofertă mutat din punctul E, iniţial, în punctul B;
- cu un cuvânt al ofertantului autohton şi el diminuat la segmentul de curbă OA,
corespunzător cantităţii Qa;
- cealaltă parte a curbei noii oferte compuse, segmentul AB, corespunzător
diferenţei de cantitate (Qb-Qa) fiind acum confiscată de exportatorii
(concurenţii) externi pe piaţa autohtonă.
Concret şi pe scurt, ceea ce se petrece în condiţiile date se rezumă la:
(i) creşterea surplusului consumatorului – de la suprafaţa PxEPe la suprafaţa
PxBPw;
(ii) diminuarea surplusului producătorului – de la suprafaţa PeEO,
corespunzătoare preţului iniţial, mai favorabil producătorului, la suprafaţa
PwAO, corespunzătoare noului preţ de ofertă, impus de concuenţii externi.
(iii) Completarea necesarului intern de bunuri (x) prin importuri, aici de valoarea
suprafeţei patrulaterului ABQbQa.
----------------------------------------------------------
III.10 (D) Să reconsiderăm exemplul de la problema III.9, precedentă, la care
adăugăm reacţia guvernului prin aplicarea unui tarif vamal asupra importului
bunului (x). Să se explice rezultatul acestei iniţiative politice.

RĂSPUNS:

III.10 De la exemplul aplicaţiei III.9, precedente, aplicarea unui tarif – vamal, ca în

cazul de faţă, dar şi impozitul s-ar figura grafic asemănător – va deplasa curba ofertei
către stânga. Rezultă ceea ce se vede în figura alăturată:
.
Px
(Dx) (Sx)

Pe E

Pt C D (St)
Pw A C’ D’ B (Sw)

O Qa Qc Qe Qd Qb Qx

unde Pt este preţul tarifat, adică noul preţ, rezultat prin aplicarea tarifului vamal
asupra importurilor, tarif care va forţa deplasarea către stânga a ofertei
internaţionale (Sw) în poziţia St.
Astfel rezultă:
(i) redimensionarea surplusului consumatorului este -- din nou (faţă de cele
întâmplate la aplicaţia precedentă, III.9; aici însă în sensul
ajustării/reducerii) evidentă, adică de la suprafaţa PxBPw la suprafaţa
PxDPt;
(ii) în favoarea surplusului producătorului – respectiv de la suprafaţa PwAO la
suprafaţa PtCO;
(iii) creşterea preţurilor bunurilor de import, de la Pw la Pt;
(iv) reducerea importurilor, de la valoarea corespunzătoare suprafeţei ABQbQa la
aceea corespunzătoare suprafeţei CDQdQc;
(v) creşterea costurilor producţiei autohtone, corespunzătoare suprafeţei CC’A;
(vi) creşterea câştigului guvernamental, corespunzător patrulaterului CDD’C’;
o pierdere suplimentară de valoare pentru consumator, corespunzătoare triunghiului
DBD’, dar nu în favoarea producătorului sau guvernului, ci o pierdere pur şi simplu,
datorată situaţiei de tarifare a importurilor.
---------------------------------------------------------------------------------