FORMAREA LUPTĂTORULUI POLIVALENT -

O NOUĂ PROVOCARE

Col. prof. mil. dr. Viorel Ostropel

Abstract
The scientific analysis of the contemporary military phenomenon, of the development
implications still unheard of, belonging to the military technique about the aspect, the character,
the meaning and the content of the present military actions, reveal the necessity of searching for
new training and instructions forms of the fighters from the land forces, meant to raise up to the
moment challanges.

În ultimii 13 ani, armata română, asemenea întregii societăţi, a cunoscut mutaţii

semnificative de natură organizatorică, structurală şi funcţională. Perspectiva integrării cu
drepturi depline în N.A.T.O. a generat, cum era şi firesc, un amplu proces de adaptare a
învăţământului militar şi a instrucţiei la procedurile şi standardele armatelor care şi-au
dovedit pe deplin capacităţile combative în relaţie cu provocările momentului şi cu
orizontul de aşteptări imediate şi de viitor.
Nevoia de aliniere la standardele euroatlantice, aşa cum este cunoscut, impune
compatibilitate pe toate nivelurile de racordare a organismului militar la structurile similare
occidentale.
Fenomenul război este unic în felul lui, el nu suportă comparaţii cu nici o altă
activitate socială.
De aceea şi pregătirea luptătorilor pentru a-l presta are un conţinut cu totul aparte, se
realizează prin forme şi metode specifice, deoarece ei trebuie să-şi însuşească cunoştinţe
dintre cele mai diverse, proprii înfruntării armate (care nu de puţine ori devine asimetrică
în concepţie şi execuţie), să-şi formeze o serie de deprinderi, să fie căliţi din punct de
vedere fizic şi psihic, pentru a fi în măsură să suporte condiţii de maximă încordare,
vitregii şi privaţiuni deosebite ce sunt caracteristice „câmpului de luptă integrat“.
În Academia Forţelor Terestre, considerăm că cele mai reprezentative repere ale
alinierii la standardele N.A.T.O. s-au produs atât la nivelul conţinuturilor instruirii cât şi în
materializarea acestora în procesul formării deprinderilor şi priceperilor de luptător
independent sau în cadrul unui microsistem de tip echipă (grupă).
După un început ezitant, cu unele disfuncţionalităţi inerente unei perioade de căutări,
apreciem că, actualmente, procesul formării luptătorului polivalent s-a aşezat pe
fundamente solide şi răspunde, conceptual vorbind, nevoilor imediate şi de perspectivă ale
formării uneia dintre cele mai importante competenţe ale ofiţerului din Forţele Terestre.
Din aceste perspective, concepţia pregătirii militare în Academia Forţelor Terestre a
fost în permanenţă amendată şi adaptată cerinţelor operaţionale reclamate de noua viziune
asupra fizionomiei luptătorului proiectat în Forţelor Terestre.
În elaborarea concepţiei s-a pornit de la necesităţile existenţei unui cadru operaţional
integrator, în care să se regăsească direcţiile fundamentale de acţiune pentru realizarea
„produsului finit anticipat“.
Drept urmare, considerăm că în actualele condiţii impuse de câmpul de luptă
„cibernetizat“, capacităţile luptătorului proiectat trebuie să fie în deplină concordanţă cu
parametrii la care se exprimă fenomenul militar contemporan şi de perspectivă.
 Din aceste considerente, este imperios necesar să se conştientizeze că indiferent de
arma şi specialitatea luptătorului, acesta nu va putea supravieţui pe câmpul de luptă fără a
dobândi deprinderi practice de executare a focului cu armamentul de infanterie, din toate
poziţiile, dacă nu-şi va însuşi tehnicile de ripostă imediată în regim de viteză sau nu va
reuşi să gestioneze situaţiile de izolare temporară – toate pe fondul unei pregătiri fizice de
excepţie.
Pregătirea militară deţine un rol fundamental în trasarea şi definirea profilului
personalităţii viitorului ofiţer, atât ca instructor, cât şi în ceea ce priveşte exemplul personal
de bun executant al ordinelor şi misiunilor pe care le primeşte şi se va reflecta în
comportamentul fiecăruia de la punctualitate, ţinută şi până la capacitatea de a evalua
situaţiile complexe ale câmpului de luptă modern.
Concepţia pregătirii militare are la bază noile coordonate ale momentului – necesitatea
formării luptătorului polivalent – pe al cărui fundament să se construiască viitorul ofiţer
specialist.
Din aceste perspective, apreciem că OBIECTIVUL GENERAL îl constituie
formarea luptătorului polivalent, autonom, motivat, bine instruit, care să poată gestiona
individual şi în cadrul echipei (grupei) supravieţuirea şi puterea de foc, capabil să
acţioneze eficace şi eficient în câmpul de luptă „cibernetizat“, având reacţii imediate la
orice intervenţie sau stimuli exteriori, indiferent de situaţii şi condiţii, precum şi
afirmarea valenţelor de lider militar.
Din aceste perspective, pregătirea militară îşi propune ca OBIECTIVE
OPERAŢIONALE specifice, următoarele:
ƒ însuşirea tehnicilor individuale şi colective de acţiune în câmpul tactic;
ƒ ducerea traiului şi a luptei în condiţii de izolare temporară (supravieţuire), în special,
în acţiuni de cercetare în dispozitivul inamicului;
ƒ cunoaşterea armamentului uşor şi greu de infanterie, a principalelor categorii de
armament de artilerie şi formarea deprinderilor în executarea tragerilor;
ƒ dezvoltarea capacităţii de orientare şi de poziţionare în teren cu şi fără mijloace
ajutătoare;
ƒ dezvoltarea abilităţii de a conduce transportorul amfibiu blindat şi tancul;
ƒ însuşirea tehnicilor de paraşutare şi de acţiune în mediu alpin;
ƒ cunoaşterea şi utilizarea mijloacelor de transmisiuni (punerea în funcţiune, realizarea
legăturii, transmiterea şi recepţionarea mesajelor);
ƒ cunoaşterea tehnicilor de mascare şi de valorificare a proprietăţilor de protecţie a
terenului, utilizarea mijloacelor de geniu din dotare;
ƒ cunoaşterea mijloacelor de protecţie individuală şi formarea deprinderilor de folosire
a acestora în câmpul de luptă (decontaminarea personalului şi a tehnicii din dotare);
ƒ însuşirea legilor şi regulamentelor militare, a normelor de drept internaţional
umanitar în conflictele armate;
ƒ cunoaşterea şi aplicarea regulilor de prim-ajutor (autoajutorul şi ajutorul reciproc);
ƒ dezvoltarea capacităţii luptătorului de a rezista la eforturi fizice şi psihice prelungite
în medii ostile;
ƒ dezvoltarea abilităţii de a supraveghea şi controla echipe şi grupe de luptători, de a
organiza, desfăşura şi evalua instrucţia din poziţia de lider al unor microsisteme
militare.
 TREPTE DE DEZVOLTARE

Anul I Anul II Anul III Anul IV

Formarea Formarea capacităţii Formarea Competenţa de

deprinderilor şi abilităţii de capacităţii şi luptător polivalent şi
individuale conducere a echipei abilităţii de lider militar
(Stud. de luptători (Stud. conducere a (Ajutor comandant de
fruntaş) caporal) grupei de luptători pluton)
(Stud. sergent) (Stud. sergent major)

Ca structură, Pregătirea Militară Generală, cuprinde:

Instrucţia de bază (Tactică generală, I.T.A.I., Topografie, N.B.C., Geniu,
Transmisiuni, Instrucţie de front, Regulamente militare generale, Lupta antiteoristă,
E.F.M.); instrucţie arme (Geniu, N.B.C., Transmisiuni, Artilerie, Logistică); instrucţie
acţiuni asociate (Instrucţia alpină, Supravieţuire şi cercetare în dispozitiv, Instrucţie de
paraşutare); conducere autovehicule militare (Conducere auto, Conducere T.A.B.,
Conducere şi tragere Tc.); dezvoltare aptitudinală şi pregătire metodică (Trageri cu
Mtr./TAB şi AG-9, Trageri cu Ar. 82 mm, Instrucţie tactică, I.T.A.I., Instrucţie de front,
Topografie, Pregătire metodică); educaţie fizică militară (Schi, Înot).
Iar ca pondere, Pregătirea Militară Generală reprezintă 46,8% din totalul orelor
prevăzute în planul de învăţământ, însumând 2380 de ore, repartizate astfel:
- Instrucţia de bază – 350 ore (14,5%); instrucţie arme – 300 ore (12,6%); instrucţie
acţiuni asociate – 350 ore (14,5%); conducere autovehicule militare – 250 ore (10,4%);
dezvoltare aptitudinală şi pregătire metodică – 400 ore (16,6%); educaţie fizică militară –
730 ore (31,4%).
Pregătirea se derulează pe parcursul celor 4 (patru) ani de studii, cu intensitate maximă
în anii I, II, şi III. Pregătirea Militară Generală se organizează modular, în tabere de
instrucţie, în alternanţă sau concomitent cu modulele de învăţământ academic, în
Academia Forţelor Terestre şi Şcolile de aplicaţii ale armelor, cu preponderenţă în condiţii
climaterice favorabile îndeplinirii obiectivelor educaţionale, astfel:
a. În Academia Forţelor Terestre: instrucţia de bază, supravieţuirea şi cercetarea în
dispozitiv; schiul; înotul; conducerea auto şi T.A.B.; dezvoltarea aptitudinală şi pregătirea
metodică, (mai puţin tragerile cu Ar. 82 mm., tragerile cu Mtr. 14,5/T.A.B., A.G. 9);
E.F.M.
b. În şcolile de aplicaţii ale armelor: logistica; instrucţia genistică; apărarea N.B.C.;
transmisiunile; artileria; instrucţia alpină; instrucţia de paraşutare; conducerea şi tragerea
Tc.; tragerile cu Mtr. 14,5/T.A.B., A.G.-9; tragerile cu Ar. 82 mm.
Esenţa construcţiei se regăseşte atât în traducerile din regulamentele occidentale cât şi
în prevederile noilor regulamente, care, de altfel, au stat la baza formulării obiectivelor şi
tematicilor din etapa însuşirii tehnicilor individuale şi colective de acţiune în câmpul tactic.
În planul execuţiei se va trece de la o metodă falimentară, care, la tactică, viza cu
prioritate „construcţia“ deprinderilor şi doar în subsidiar formarea priceperilor. După
modelul american, preluat de la ofiţerii cu studii în occident şi din publicaţiile de ultim
moment, am înţeles că azi mai mult decât ieri, a supravieţui în câmpul tactic depinde în
mare măsură de capacitatea decizională rapidă şi oportună şi mai puţin de o deprindere
care uneori te poate subjuga şi obliga la reacţii robotizate.
Astfel, prin sistemul de instruire pe „platforme în circuit“, după o listă de standarde
conştient acceptate, studenţii îşi vor dezvolta capacitatea de decizie şi reacţie în funcţie de
stimulii exteriori „provocaţi“ cu abilitate de către instructorul (comandantul de subunitate)
pregătit pentru a gestiona, în exclusivitate, una dintre secvenţele instruirii. Pe acelaşi
principiu al metodei se bazează şi sistemul de evaluare periodică, în sensul că, un luptător
este pus să rezolve, într-un spaţiu determinat, mai multe situaţii – problemă, care prin
gradul lor de complexitate solicită, în egală măsură, capacitatea de efort şi decizie.
Fiecare modul de pregătire se finalizează cu verificări teoretice şi (sau) practice pe
baza unor standarde de performanţă prestabilite.
În funcţie de rezultatele obţinute studentul poate primi sau nu atestatul (brevetul) care
să-i certifice participarea şi evoluţia.
Aprecierea finală la Pregătire Militară Generală reprezintă calculul mediei aritmetice
(notă întreagă) la toate modulele parcurse în anul universitar respectiv.
Un student realizează competenţă de „luptător polivalent“ dacă pe parcursul celor 4
(patru) ani de învăţământ va obţine cel puţin 80% din certificatele şi brevetele modulelor la
care a participat (reprezentând 12 certificate şi brevete din maximum 15). La sfârşitul
anului IV, cei care au realizat această performanţă vor primi brevetul de „LUPTĂTOR
POLIVALENT“.
Se cuvine ca în loc de concluzii să evidenţiez câteva din elementele de noutate ale
concepţiei Pregătirii Militare Generale comparativ cu anii precedenţi.
În primul rând, obiectivele urmărite sunt în consonanţă cu noile viziuni privind
formarea luptătorului mileniului III, şi asigură cadrul general al construcţiei militare, pe
care să se plieze cu mai multă uşurinţă procesul pregătirii de specialitate, etapă distinctă în
evoluţia ofiţerului din Forţele Terestre.
În al doilea rând, pregătirea militară, prin conţinuturile instruirii, formează o gamă
diversificată de deprinderi şi activităţi, de la simpla mânuire a unui pistol mitralieră, la
trageri cu armamentul de artilerie sau de pe tanc, de la înot şi schi la paraşutări şi căţărări
alpine, toate din dorinţa declarată de a „construi“ un luptător capabil să se integreze în
structuri N.A.T.O., să facă faţă cu succes provocărilor, deloc uşoare, ale câmpului de luptă
„integrat“.
În al treilea rând, parcurgerea întregului proces de pregătire asigură studentului o
recunoaştere a calităţilor dobândite, prin obţinerea de certificate şi brevete, care să-i
deschidă drumul pe timpul evoluţiei în carieră către un domeniu sau altul, evident, în
funcţie de performanţele realizate ca luptător polivalent.
Prin noile coordonate ale concepţiei, considerăm că s-au realizat premisele valorice ale
înaltei performanţe, iar studenţii din Academia Forţelor Terestre "Nicolae Bălcescu", la
finele celor patru ani de învăţământ, vor acumula suficiente cunoştinţe şi vor avea
deprinderi practice care să le facă mai uşoară trecerea la arma şi specialitatea militară
pentru care au optat.

BIBLIOGRAFIE

[1]. S.M.G. / I.F.A. 3.4, Doctrina Instruirii Forţelor Armate,

p. 17-32.