IERARHIA ORDINULUI IEZUIT

Posted on septembrie 4, 2014 by searchnewsglobal 1. GENERALUL IEZUIT (CONDUCATORUL SUPREM)

ALES DE CONGREGATIA GENERALA, FORMATA DIN PROVINCIALII IEZUITI (CORESPONDENTII) AI FIECARUI
STAT SAU UNIUNE DE STATE. 2. GUVERNUL IEZUIT (CONCILIUL IEZUIT) CARE SE INTRUNESTE LA CEREREA
EXPRESA A GENERALULUI IEZUIT SUPREM, FUNCTIE DE SITUATIE. 3. ASISTENTII (CONSILIERI SPECIALI)
GENERALULUI IEZUIT CARE ACOPERA TOATE PROVINCIILE (STATE SAU UNIUNI DE STATE) SI CARE
PRIMESC INFORMATII DIN STATELE PE CARE LE REPREZINTA. 4. PROVINCIALUL IEZUIT
(CORESPONDENTUL DIRECT AL ASISTENTULUI GENERALULUI IEZUIT) DIN STATUL RESPECTIV SAU
UNIUNEA DE STATE. TOT EL, PROVINCIALUL IEZUIT, ESTE SI SEFUL SERVICIULUI IEZUIT DE SPIONAJ DIN
STATUL RESPECTIV. 5. CAVALERI DE MALTA SI FRANCMASONI (ETC), SUBORDONATI PROVINCIALULUI
IEZUIT DIN STATUL RESPECTIV. 6. PRESIDENTIA SI GUVERNUL STATULUI (MINISTERE-INSTITUTII, ETC.)
SUNT CONTROLATE DE CAVALERI DE MALTA SI MASONI DE RANG INALT. OAMENII POLITICI, ETC., SUNT
SUBORDONATI LOR IAR IN UNELE MINISTERE SI INSTITUTII, POT FI IMPLICATI DIRECT (CONDUC
MINISTERE, INSTITUTII) CAVALERII DE MALTA SAU MASONII. POT EXISTA SITUATII UNDE INSASI UN
IEZUIT (RANG INALT) POATE CONDUCE UN MINISTER SAU O INSTITUTIE SAU POATE FI GASIT IN POZITIA
DE CONSILIER IN DIFERITELE SECTOARE ALE UNUI STAT. 7. RETELE DE INFORMATII (SERVICII SI SURSE
INDEPENDENTE UNELE DE ALTELE) CARE ADUNA (COLECTEAZA) INFORMATII. INFORMATIILE COLECTATE
AJUNG LA CAVALERII DE MALTA SI MASONI CARE, LA RANDUL LOR, LE TRANSMIT PROVINCIALULUI
IEZUIT (CORESPONDENTUL SI SEFUL RETELEI IEZUITE DE SPIONAJ) DIN STATUL RESPECTIV CARE, LA
RANDUL SAU, PRIN CURIERAT SPECIAL (AU IMUNITATE SI LOGISTICA NECESARA), LE TRANSMITE
ASISTENTULUI GENERALULUI IEZUIT (CONSILIERUL SPECIAL), ASISTENT DESEMNAT AL STATULUI
RESPECTIV, CARE INFORMEAZA SUPREMUL CONDUCATOR, GENERALUL IEZUIT. INFORMATIILE CARE
AJUNG LA GENERALUL IEZUIT (SUPREMUL CONDUCATOR) SI LA GUVERNUL SAU, SUNT ATAT DE
COMPLETE SI EXACTE INCAT INSASI PRESEDINTIA SAU GUVERNUL STATULUI RESPECTIV VIZAT (STAT SAU
UNIUNI DE STATE) AR FI SURPRINS DE CONTINUTUL INFORMATIILOR. TOATE DECIZIILE LUATE DE
PRESEDINTIE SAU GUVERNE (MINISTERE, ETC.) IN ADUNARILE SECRETE SUNT CUNOSCUTE IN DETALIU
DE GENERALUL IEZUIT SI GUVERNUL SAU. FUNCTIE DE ACESTE INFORMATII SE STABILESTE POLITICA
INTERNATIONALA SUB TOATE ASPECTELE SALE. „Diplomatii Papei (Iezuitii) sint perceputi ca niste
persoane care trag sfori din umbra si au la dispozitie informatii extraordinare, ce le intrec chiar ca
precizie pe cele detinute de servicii secrete precum CIA.” „Diplomatia pontificala este una discreta, mai
ales pentru ca e practicata de clerici, de o impecabila calitate profesionala, pentru ca sint produsul
prestigioasei Academii Ecleziastice Pontificale, cea mai veche scoala de diplomatie din lume si care
functioneaza neintrerupt, intr-un regim de mare discretie, incepind din secolul 18.” Adesea, „confesorul”
unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor este, in fond, rezidentul caruia ii este subordonata o larga retea
de spionaj sau seful unei scoli de spionaj. Multi nu sunt familiarizati cu ierarhia bisericii catolice. Trebuie
sa stim ca imperiul Vatican este format din doua (2) feluri de preoti : – preotii cu robe albe – preotii cu
robe negre (*exceptie fac preotii de la biserica Sf. Petru, care sunt imbracati in robe stacojii) – Preotii in
robe albe, inclusive Papa de la Roma, sunt antrenati in relatii cu publicul, vorbind de pace, libertate,
democratie si unitate, purtand relatii diplomatice cu toate guvernele lumii. – Preotii in negru sunt
inapoia scenei. Din ei fac parte liderii superiori al Ordinului Iezuit care conduc vastele institutii catolice
de pe tot globul. Acestia, cand participa la slujbele religioase, se imbraca in robe negre, iar cand au
misiuni diplomatice, sunt imbracati in civil. Prin ei, Vaticanul (tot ei conduc si Vaticanul) controleaza
toate aspectele educationale din lumea intreaga.
http://en.wikipedia.org/wiki/Association_of_Jesuit_Colleges_and_Universities
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Jesuit_universities_in_the_United_States
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_alumni_of_Jesuit_educational_institutions
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_notable_Georgetown_University_alumni Ei sunt « inteligenta
secreta » de : spionaj, sabotaj, terorism si asasinate. Toate acestea sunt departamente ale marelui corp
Iezuit prin care se mentine colosul Vaticanului. PS : Marele « Corp Iezuit » are in compunerea sa
Departamente care acopera absolut toate sectoarele unui stat sau uniuni de state. Unele Departamente
se ocupa cu spionajul, sabotajul, terorismul si asasinatele. In acest tip de departamente activeaza o
perioada de timp un iezuit de rang inferior potrivit ceremonialului de juramant. ” O conspiratie este rar,
daca vreodata, dovedita prin marturie pozitiva, cand o crima de mare magnitudine este pe cale de a fi
comisa printr-un grup de indivizi, ei nu actioneaza deschis, ci acoperit si secret. Scopul avut in vedere
este cunoscut numai acelora care intra in aceasta. Exceptand cazul ca unul din conspiratorii originali sa-si
tradeze tovarasii si sa ofere dovezi impotriva lor, vinovatia lor poate fi dovedita doar pe baza dovezilor
circumstantiale. Se afirma de catre expertii in probatoriu, ca probele circumstantiale sunt mai puternice
decit probele materiale. Un martor poate da interpretari gresite faptelor sau poate jura fals, probele pot
fi contrafacute, circumstantele in schimb NU pot sa minta ” John A. Bingham avocat, judecator special,
citat in Procesul Conspiratorilor, Washington, 1865. EXTRAS DIN JURAMÂNTUL IEZUITULUI Nicolini de la
Roma scria: „Iezuitii, prin chemarea lor, prin esenta institutiei lor, sunt destinati sa caute, prin orice
mijloace, drepte sau nedrepte, distrugerea Protestantismului. Aceasta este conditia existentei lor,
datoria pe care trebuie sa o împlineasca, altfel ei înceteaza sa fie iezuiti.” (Footprints of the Jezuits (Pe
urmele iezuitilor), R. W. Thompson, 1894) În scopul acesta iezuitii de profesie s-au obligat cu un
juramânt, din care s-a publicat o parte în 1899. Aceasta suna în felul urmator: „Din momentul acesta
renunt si reneg supunerea mea datorata oricarui Monarh, Print sau Stat eretic, numit Protestant, sau
liberalilor, sau ascultarea de legile, magistratii sau functionarii lor. Declar în continuare ca doctrina
Bisericilor Angliei si Scotiei, a Calvinistilor, hughenotilor si a celorlalti care se numesc Protestanti sau
Liberali este de condamnat precum sunt de condamnat si aceia care nu vor sa se lepede de acestea. În
continuare ma angajez sa ajut, asist si sfatuiesc pe toti sau pe oricare din agentii Sfinteniei Sale, oriunde
ma voi afla, în Elvetia, Germania, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Anglia, Irlanda sau America, sau
în orice alt stat sau teritoriu în care voi ajunge, facând tot ceea ce îmi sta în putinta pentru distrugerea
doctrinelor eretice (poate fi incadrat si SDA aici ?!) Protestante sau Liberale si a tuturor pretinselor lor
puteri, legale sau de alta natura.” (Errors of the Roman Catholic Church (Erori ale Bisericii Romano-
Catolice), 15 colaboratori, 1894) Din categoria “doctrina eretica” fac parte Declaratia de Independenta
si Constitutia Statelor Unite ale Americii. Multi (sau foarte multi) nu inteleg ca aici nu este vorba de un
razboi intre biserici sau religii, atunci cand Iezuitii vorbesc (jura) de distrugerea doctrinelor eretice
protestante sau liberale, ei se refera la absolut tot ceea ce nu serveste politica Romei. Constitutia SUA si
Declaratia de Independenta, de exemplu, au fost numite de catre Vatican (Iezuiti) ca fiind “doctrina
eretica” si, prin urmare, ei au cautat dintotdeauna sa distruga principiile care au facut din SUA taramul
(locul) libertatiilor civile si de constiinta (religioase). Vezi “Congresul de la Viena” (1815) si “Doctrina
Monroe” (1823) http://en.wikipedia.org/wiki/Congress_of_Vienna
http://es.wikipedia.org/wiki/Doctrina_Monroe Vezi deasemenea “Memoriile lui Napoleon Bonaparte”
unde el identifica Ordinul Iezuit ca fiind o Organizatie Militara si NU un ordin religios. Organizatia
Militara este condusa de catre un General Superior Iezuit. “The Jesuits are a MILITARY organization, not
a religious order. Their chief is a general of an army, not the mere father abbot of a monastery. And the
aim of this organization is power – power in its most despotic exercise – absolute power, universal
power, power to control the world by the volition of a single man [i.e., the Black Pope, the Superior
General of the Jesuits]. Jesuitism is the most absolute of despotisms [sic] – and at the same time the
greatest and most enormous of abuses…” Napoleon I (i.e., Napoleon Bonaparte; 1769-1821; emperor of
the French) http://www.abovetopsecret.com/forum/thread325160/pg1
http://continuingcounterreformation.blogspot.com/2007/10/napoleon-on-jesuits.html
http://www.reformation.org/jesuits-in-france.html Vezi “Josef Stalin” care spunea ca: “Nu ma tem decat
de armata neagra a Papei”. „În decursul istoriei mulți dictatori, a se include asasinii fasciști și comuniști,
au fost fie educați de către iezuiți, fie au fost consiliați de către iezuiți, sau ambele. Iată câțiva: (1)
Napoleon Bonaparte a fost consiliat de către preotul iezuit abatele Emmanuel Joseph Sieyes. (2)
Dictatorul sovietic Iosif Stalin a fost educat de către iezuiți, așa cum a fost și prietenul său, cardinalul
catolic Agagianian, la Seminarul iezuit din Tiflis, Georgia [sovietică]. (Acești doi oameni au prevăzut
sistemul Gulagului sovietic.) (3) Dictatorul italian Benito Mussolini a fost consiliat de către preotul iezuit
Pietro Tachi-Venturi. (4) Dictatorul cubanez Fidel Castro, educat de către iezuiți, a fost consiliat de către
preotul iezuit Armando Llorente.” http://www.9am.ro/comentarii/articol/57493/Vaticanul-prin-Iezuiti-
conduc-lumea-din-umbra-Soc.html http://www.adevarulprezent.com/vorbesc_ne-
adventistii/Istoria_Iezuitilor_1540.pdf În 1981, unul dintre protagonistii nostri, Alberto Rivera, a
dezvaluit juramântul pe care îl facuse ca iezuit: CEREMONIA DE INSTALARE SI JURAMÂNTUL EXTREM AL
IEZUITILOR (Administrata unui iezuit de rang inferior când este pe punctul de a fi înaintat într-o pozitie
de comanda.) Superiorul vorbeste: „Fiul meu, pâna în clipa de fata ai fost învatat sa joci rolul fatarnicului
printre romano-catolici, sa fii un romano-catolic si sa fii un spion chiar si între fratii tai: sa nu crezi pe
nimeni, sa nu ai încredere în nimeni. sa fii reformator cu reformatorii, sa fii hughenot cu hughenotii
(protestantii francezi), sa fii calvinist cu calvinistii, sa fii în general un protestant cu protestantii (aceia
care protesteaza si care nu sunt de acord cu Institutia Romano-Catolica); si câstigând încrederea lor sa
cauti chiar sa predici de la amvoanele lor si sa învinuiesti cu toata vehementa (emotie violenta) de care
dispui, Sfânta noastra Religie si pe Papa; si chiar sa te cobori atât de jos încât sa fii evreu cu evreii, ca sa
capeti astfel posibilitatea sa aduni toate informatiile necesare pentru binele ordinului tau ca soldat
credincios sub steagul Papei. Ai fost învatat sa plantezi în mod insidios semintele geloziei si ale urii între
statele care traiau în pace, si sa le inciti la fapte sângeroase, antrenându-le în razboaie unul cu altul, si sa
creezi revolutii si razboaie civile în cadrul comunitatilor, provinciilor si tarilor care au fost independente
si prospere, cultivând artele si stiintele si bucurându-se de binecuvântarea pacii; sa te declari de partea
combatantilor si sa actionezi în secret în acelasi sens cu fratele tau iezuit care ar putea sa fie angajat de
cealalta parte, dar declarat în mod deschis contra aceleia de care tu esti legat; Numai ca biserica sa
poata sa fie cea care are de câstigat în cele din urma prin conditiile fixate în tratatele de pace si ca scopul
sa justifice mijloacele. Ai fost învatat care este datoria ta de spion, sa aduni toate statisticile, faptele si
informatiile care stau în puterea ta, din orice sursa: sa intri în gratiile cercului de familie al protestantilor
si al ereticilor de orice fel sau caracter, ca si al comerciantilor, bancherilor, avocatilor, printre scoli si
universitati, în parlamente si adunari legislative, în curtile de justitie si consiliile de stat, si sa fii „totul
pentru toti”, de dragul Papei, ai carui servi suntem pâna la moarte. Pâna acum ai fost instruit ca novice
(ca unul care nu avea pregatire), ca neofit (un preot nou-ordinat) si ai servit ca un asistent (ai lucrat ca
un ajutor), duhovnic si preot, dar nu ai fost înca învestit cu tot necesarul de comanda în armata lui
Loyola si în serviciul Papei. Trebuie sa servesti un anumit timp ca instrument si calau asa cum esti
îndrumat de catre superiorii tai; pentru ca nimeni nu poate sa comande aici daca nu si-a consacrat
lucrarile cu sânge eretic; pentru ca „fara varsare de sânge nici un om nu poate fi salvat.” „Eu, ______, în
acest moment, în prezenta Atotputernicului, a Fericitei Fecioare Maria, a Fericitului Arhanghel Mihail, a
Fericitului Ioan Botezatorul, a Sfintilor Apostoli Sf. Petru si Sf. Pavel si a tuturor sfintilor si a sfintelor osti
ale cerului… promit si declar ca, atunci când voi avea ocazia, voi face si voi purta razboi neînduplecat
împotriva tuturor ereticilor, Protestanti sau Liberali, asa cum sunt îndrumat sa fac. Si ca atunci când
aceste lucruri nu pot fi facute în mod deschis, voi folosi în mod secret cupa otravita, cordonul de
strangulare, otelul pumnalului sau plumbul gloantelor, fara sa îmi pese de cinstea, rangul, demnitatea
sau autoritatea persoanei sau persoanelor , oricare ar fi conditia lor în viata, fie publica sau privata, dupa
cum voi fi îndrumat sa fac de orice agent al Papei sau superior al fratiei sfintei credinte, al Societatii lui
Isus.” [Double-Cross: Alberto, Partea a doua, 1981] Cateva extrase dintr-o carte neobisnuita: „În întreaga
creştinătate, protestantismul era ameninţat de duşmani redutabili. După ce primele biruinţe asupra
Reformei au trecut, Roma adusese forţe noi, nădăjduind să-şi desăvârşească distrugerea. În vremea
aceea a fost creat ordinul iezuiţilor, cel mai tiran, cel mai lipsit de conştiinţă şi puternic dintre toţi
apărătorii papalităţii. Călugării acestui ordin erau cu totul izolaţi de orice fel de legături pământeşti şi
interese omeneşti, morţi faţă de cerinţele afecţiunii naturale, cu raţiunea şi conştiinţa complet înăbuşite,
ei nu cunoşteau nici o regulă, nici o legătură, în afară de aceea a ordinului lor, şi nici o datorie în afară de
aceea a extinderii puterii lui (vezi note suplimentare). Evanghelia lui Hristos i-a făcut în stare pe aderenţii
ei să facă faţă primejdiei şi să suporte suferinţele, fără să se descurajeze din cauza frigului, a foamei, a
trudei şi a sărăciei, ca să înalţe steagul adevărului, făcând faţă scaunului de tortură, temniţei şi rugului.
Pentru a lupta împotriva acestor forţe, iezuismul îi inspira pe urmaşii lui cu un fanatism care-i făcea în
stare să îndure şi ei primejdii asemănătoare ca să opună puterii adevărului toate mijloacele de amăgire.
N-a existat o crimă mai oribilă pe care să n-o săvârşească, nici o amăgire josnică pentru a o practica, nici
o prefăcătorie prea perfidă la care să nu recurgă. Legaţi prin jurământ pentru o sărăcie şi umilinţă
continuă, ei aveau scopul de a câştiga bogăţie şi putere, ca să fie devotaţi înăbuşirii protestantismului şi
restabilirii supremaţiei papale. Ca membri ai ordinului lor, aveau un aparent veşmânt de sfinţenie,
vizitând închisori şi spitale, ajutându-i pe bolnavi şi pe săraci, mărturisind că au renunţat la lume şi
purtând numele sfânt al lui Isus care a venit să facă binele. Însă, sub această înfăţişare exterioară fără
reproş, se ascundeau adesea planurile cele mai josnice şi criminale. Un principiu fundamental al
ordinului era acela că scopul scuză mijloacele. Şi în virtutea acestui principiu, minciunile, furturile,
jurămintele false, asasinatele erau nu numai scuzate, dar erau şi recomandate atunci când slujeau
interesele bisericii. Sub diverse deghizări, iezuiţii îşi croiau drum în funcţii de stat, devenind chiar
consilieri ai regelui şi conducând astfel politica naţiunilor. Deveneau servitori pentru a-i spiona pe
stăpânii lor. Înfiinţau şcoli pentru copiii prinţilor şi ai nobililor şi şcoli pentru poporul de rând, în care
copiii protestanţilor erau atraşi şi educaţi în păzirea ritualurilor catolice (subtil). Toată pompa şi
manifestarea exterioară de atunci a cultului romano-catolic avea drept scop să producă confuzie, să
uimească şi să cucerească imaginaţia şi în felul acesta libertatea, pentru care părinţii luptaseră şi
muriseră, să fie trădată de copii. Iezuiţii s-au răspândit cu repeziciune în Europa şi oriunde ajungeau se
producea o reînviorare a papalităţii. Pentru a le da o putere mai mare, a fost dată o bulă papală care
împuternicea Inchiziţia (vezi note suplimentare). În ciuda faptului că era privit cu oroare chiar şi în ţările
catolice, acest tribunal groaznic a fost din nou înfiinţat de către conducătorii papistaşi, astfel cruzimile
prea groaznice pentru a suporta lumina zilei au fost repetate în temniţe ascunse. În multe ţări, mii şi mii
de oameni chiar din floarea naţiunii, cei mai sinceri şi mai nobili, cei mai inteligenţi, mai educaţi, pastori
evlavioşi şi devotaţi cetăţeni harnici şi patrioţi, savanţi eminenţi, artişti talentaţi şi meseriaşi pricepuţi,
erau omorâţi sau obligaţi să fugă în alte ţări. Acestea au fost mijloacele la care a recurs Roma pentru a
stinge lumina Reformei, pentru a-i despărţi pe oameni de Biblie şi pentru a restabili ignoranţa şi
superstiţia evului mediu.” Tragedia Veacurilor, pag.235-236 „Plecarea hughenoţilor a fost marcată în
Franţa de o decădere generală. Oraşe meşteşugăreşti înfloritoare au decăzut, regiuni fertile s-au
transformat în adevărate pustietăţi, stagnarea intelectuală şi decăderea morală au urmat unei perioade
de progres neobişnuit. Parisul a devenit un vast azil pentru săraci şi s-a apreciat că, la izbucnirea
Revoluţiei, două sute de mii de săraci cerşeau pâinea din mâna regelui. Numai iezuiţii prosperau într-o
ţară în plină decădere şi conduceau cu o tiranie groaznică bisericile şi şcolile, închisorile şi galerele”.
Tragedia Veacurilor, pag. 280 Pagina 237 . Iezuiţii – Pentru o declaraţie cu privire la originea, principiile şi
ţelurile „Societăţii lui Isus”, aşa cum au fost subliniate de membrii acestui ordin, vezi o lucrare intitulată
Concerning Jesuits, editată de Rev. John Gerard, S.J., şi publicată la Londra în anul 1902 de Societatea
Adevărului Catolic. În această lucrare se spune: „Resortul întregii organizaţii a societăţii este un spirit de
totală ascultare. Fiecare, scrie Sf.Ignaţiu, să fie convins că toţi aceia care trăiesc în ascultare ar trebui să
se lase mişcaţi şi călăuziţi de providenţa divină prin superiorii lor, ca şi cum ar fi un trup mort care se lasă
purtat oriunde şi să fie tratat oricum, sau ca toiagul unui bătrân de care se slujeşte şi care-l ţine în mână
cum vrea”. Această supunere absolută este înnobilată de motivul ei şi trebuie să fie, continuă
întemeietorul… promptă, cu bucurie şi stăruitoare… ascultătorul religios împlineşte cu bucurie ceea ce i-
au încredinţat superiorii lui pentru binele general, asigurat că prin aceasta el corespunde în adevăr
voinţei divine”. The Contess R. de Courson in Concerning Jesuits, Pagina. 6. Tragedia Veacurilor, Note
Suplimentare, pag.687 Nota: Mai multe informatii aici:
http://www.otv.0x.ro/viewtopic.php?t=152553&sid=b804abebfeb96b158303c6dd20a99361
http://spiritliber.forumer.ro/societati-secrete-religioase-f53/ordinul-iezuit-t709.htm Din Cartea: Spioni
in Sutana, de Vasile Dumitru Fulger la Aldo Press, 2008. De unde pana unde aceasta asociatie Iezuit –
Spion ? Sau invers: Spion – Iezuit. Care este legatura ? Ne lamurim imediat, facand apel la dictionar.
Termenul de IEZUIT are doua intelesuri. La propriu inseamna „membru a ordinului calugaresc catolic –
„Compania lui Iisus” – intemeiat in anul 1534 de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea
Reformei si intarirea puterii papale. Vorbind insa la figurat, IEZUIT inseamna omul ipocrit, intrigant,
perfid, viclean. Cinstit vorbind, aceste „calitati” care caracterizeaza de regula pe cei care-i gratulam cu
termenul de „iezuit” le intalnim nu numai la cei care ne spioneaza din curiozitate sau rautate, ci si la cei
care si-au ales profesiunea de spion. Din literatura de specialitate, aflam ca „de regula”, membrii
ordinului mai sus pomenit erau oameni „alesi” cu multa grija, instruiti in spiritul unei supuneri
neconditionate, oarbe, fata de sefi. In plus, iezuitul era invatat sa foloseasca toate mijloacele de
influentare spirituala a credinciosilor, fiind justificate toate procedeele – minciuna, calomnia, otrava sau
pumnalul (plumbul-glontul) unui asasin platit. E. Cerneak, in lucrarea sa „Cinci secole de razboi secret”,
dedica un capitol intreg ordinului iezuit (Compania lui iisus), din care se desprind multe idei ce se axeaza
perfect pe tema abordata in acest volum. Iata cateva dintre ele: 1. – Statutul si regulamentul iezuitilor
erau subordonate scopului de a-i transforma in propovaduitori si agenti zelosi ai catolicismului, iar
deseori in agenti secreti sau organizatori ai unor servicii secrete; 2. – Adesea, confesorul unui rege sau
seful unei scoli a iezuitilor era, in fond, rezidentul caruia ii era subordonata o larga retea de spionaj sau
seful unei scoli de spionaj; 3. – Preotii audiau cursuri speciale, devenind spioni sau diversionisti bine
instruiti. Deseori, rolurile de predicator si spion erau cumulate de aceeasi persoana. Uneori, spionul
iezuit renunta la camuflajul de predicator; 4. – Agenti ai ordinului iezuit puteau fi atat membrii ordinului,
cat si persoane laice. De regula, iezuitii actionau doar ca o forta ce conducea din umbra, cautand sa
realizeze cele mai tenebroase actiuni cu „maini” straine; 5. – Nu de putine ori, iscoadele-spionii din
„Compania lui Iisus” unelteau chiar pe teritoriul adversarului. In alte cazuri actionau pe ascuns (secret)
prin persoane interpuse, ei insisi ramanand in tarile catolice, inaccesibile dusmanilor lor; 6. – Spionii
iezuiti erau gata sa ajute pe cei de la conducerea statului in care se aflau sau, din contra, sa actioneze
impotriva acestora, sa incite masele populare la tulburari, sa predice, pe ascuns sau deschis, uciderea
celor pe care-i considerau adversari sau piedici in drumul lor catre atingerea unor obiective, totul in
functie de scopurile pe care le urmareau la momentul respectiv in tara vizata; 7. – Iezuitii aprobau si
sprijineau incercarile unora de a instaura in Europa dominatia unei singure puteri religioase, desigur cea
catolica. „Compania lui Iisus” nu a tinut niciodata seama de faptul ca o asemenea perspectiva este cu
totul potrivnica intereselor altor religii si tari (state); 8. – Ordinul iezuit, pe langa serviciul propriu de
informatii, a avut si unul de contraspionaj. Nu a existat o organizatie aparte, dar toti membrii ordinului
aveau si obligatia de a depista si demasca pe dusmanii strecurati in randurile lor. „Contraspionajul”
actiona in special impotriva celor care , la un moment dat, se rupeau de trecutul lor si porneau sa
demaste tainele (secretele) si scopurile „Companiei lui Iisus”. Cunoscand toate acestea, se poate spune
ca iezuitii au avut, la vremea lor (nota: dar mai ales astazi-sec. XX-XXI), un adevarat „Serviciu de
Informatii si Contrainformatii”, fiecare fiind angrenat intr-o directie sau alta. Literatura de specialitate
consemneaza faptul ca serviciul de spionaj al iezuitilor a organizat zeci de comploturi, revolte si
asasinate. Acelasi serviciu a influentat incheierea unor acorduri politice si destramarea mai multor
aliante intre state, tot ei au ajutat la instaurarea la putere sau, din contra, la rasturnarea de la putere a
diferitelor grupuri si clici de pe la curtile regale. Iezuitii au luat parte, direct sau indirect, la unele
asasinate politice de la sfarsitul sec. XVI si in prima jumatate a sec. al XVII-lea (nota: deasemenea in sec.
XVIII, XIX, XX si desigur in XXI). Wilhelm de Orania, considerat un dusman inversunat al bisericii, a fost
asasinat, la 10 iulie 1584, ca urmare a unui complot pus la cale de „Ordinul lui Iisus”. Iezuitii au fost
implicati si in masacrele comise in Noaptea Sfantului Bartolomeu (Franta – 24 august 1572). S-au aflat,
de asemenea, in culisele mai multor curti regale (Spania, Germania, Italia, Anglia, Franta) tragand sfori
pentru pregatirea si desfasurarea unor conflicte, chiar razboaie, religioase. Activitatea pentru obtinerea
in prealabil a datelor si informatiilor necesare organizarii si desfasurarii actiunilor preconizate era in toi,
se extindea si se perfectiona permanent. In cartea lui Eric Frattini, „Sfanta Alianta-500 de ani de spionaj
la Vatican”, aparuta la editura „Sens Tritonic” in anul 2008, se vorbeste despre existenta unui „Serviciu
de Informatii si Contrainformatii” apartinand Vaticanului, si care poarta numele de „Sfanta Alianta”.
„Sfanta Alianta” ca si Serviciu de Informatii, a fost fondat in anul 1566 din ordinul lui Papa Pius V iar
Serviciul de Contrainformatii numit „Sodalitium Pianum” (SP) a fost fondat in anul 1910 din ordinul lui
Papa Pius X. Autorul precizeaza faptul ca „Sfanta Alianta” ca si serviciu de spionaj si contraspionaj,
numara (avea) in randurile sale foarte multi iezuiti inca de la constituire. Cu toate astea, acest serviciu
secret al Vaticanului nu trebuie confundat cu activitatea de spionaj a Iezuitilor, care aveau propriul lor
serviciu secret. In anul 1773, atunci cand Ordinul Iezuit era desfiintat general, prin bula (decretul) lui
Papa Clement al XIV-lea (Dominus ac Redemptor), acest serviciu secret al Vaticanului „Sfanta Alianta”, a
fost pagubit de cei mai „talentati” spioni. Papa Clement al XIV-lea il revoca pe cardinalul Torrigiani
(prieten al iezuitilor) de la Secretariatul de Stat si-l inlocuieste cu cardinalul Pallavicini, in timp ce ordona
epurarea totala a serviciilor de spionaj (Sfanta Alianta) din Sfantul Scaun (Vatican) de infiltrarea
iezuitilor. Nu este lipsit de importanta ca acest Papa (Clement al XIV-lea) care promulga decretul (bula)
moare otravit, un an mai tarziu, la fel ca si predecesorul sau (Papa Clement al XIII-lea) care initiase
decretul. (Vezi materialul „Schema cu J”) Ordinul Iezuit este repus in drepturi in anul 1814 prin decretul
lui Papa Pius al VII-lea. Chiar daca in perioada suprimarii generale Iezuitii fusesera deosebit de activi
(vezi materialul de mai sus mentionat) sub protectia unor mari lideri politici ai timpului cum ar fi Marele
Frederick al Prusiei (cel mai puternic mason al vremii), Tarul Alexandru al Rusiei, regele George al III-lea
al Marii Britanii, etc. Iezuitii hotarasc sa intre intr-o si mai mare clandestinitate in ceea ce priveste
„Serviciul de Informatii-Contrainformatii Iezuit”. Iata ce spune John Le Carre, in cartea sa, „Spionul
Perfect”: „Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare
maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea
ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta
sa fie dusa la indeplinire.” Asta s-a intamplat si cu Ordinul Iezuit incepand cu acel an, 1814. Chiar daca
exista un „Serviciu de Spionaj” al Vaticanului care poarta numele de „Sfanta Alianta” pe Informatii si
„Sodalitium Pianum” pe Contrainformatii, chiar daca aceste servicii sunt mai mult sau mai putin oficiale
(recunoscute), chiar daca Iezuitii se afiseaza (oficial) prin „bunatatea”, „intelegerea” si „realizarile” lor,
noi toti trebuie sa fim extrem de constienti de un singur lucru: Serviciul de Informatii si Contrainformatii
al Ordinului Iezuit de astazi (sec.XX-XXI) este cu mult mai experimentat si periculos (subtil) decat era in
secolele trecute. Herve Yannou, Iezuitii si Compania-2008, spune: Iata ce cantau Iezuitii, in anul 1819, la
doar cativa ani de la „renasterea” lor: „Oameni in negru, de unde iesiti ? Iesim de sub pamant, jumatate
vulpi, jumatate lupi. Regula noastra este MISTERUL. Suntem fiii lui Loyola”. Nicolae Iorga spunea:
„Istoria nu este o insusire seaca de date, ci un IZVOR de indrumari, o carte de invatatura pentru
PREZENT, un mijloc de ridicare a constiintei nationale… Datoria istoricului este de a lamuri pe ascultatori
asupra problemelor zilnice, asupra intrebarilor ce se prezinta inaintea fiecaruia, pentru ca istoria este
viata omeneasca, problemele de odinioara sunt problemele de acum, in alta forma, cu alti oameni…”.
Agentia Centrala de Informatii (CIA) detine dovezi certe ce atesta implicarea unei miscari secrete
religioase in producerea decesului fostului presedinte american. Varianta Iezuita, o noua teorie a
coinspiratiei; De partea cealalta, se sustine: „stiind ca presedintele Kennedy nu avea de gand sa
inteteasca razboiul din Vietnam, Comunitatea de Informatii americana a inceput sa se pregateasca
pentru asasinarea lui.” Romano- catolicul Lee Oswald, ca agent CIA, fusese trimis in Rusia Sovietica de
catre Allen Dulles (seful CIA) in 1959 Diversiune sau realitate Un reprezentant al CIA a declarat ca
Agentia Centrala de Informatii (CIA) detine dovezi certe ce atesta implicarea unei miscari secrete
religioase in asasinarea fostului presedinte american JF Kenedy. Diversiune? Realitate? Cert este doar ca
evenimentele de acum aproape 45 de ani (22 noiembrie 1963- n.r.) continua sa ramana o mare enigma.
Dar, ce spun noile dovezi americane? In dosarele existente, se regasesc o multime de date ce atesta
caracterul religios al actului de asasinat: „Se crede ca papa are dreptul de a detrona pe monarhii eretici
si rebeli. Monarhii astfel detronati de catre papa sunt transformati in tirani notorii si pot fi ucisi de
catre primul care poate ajunge la ei(…) Daca cauza publica nu isi gaseste apararea in moartea unui tiran,
este legal pentru primul care ajunge sa-l asasineze. (Defensio Didei, Iezuit Suarez, Cartea VI, C4, nr. 13,
14)”; „Subiectul pe care l-au ales a fost <Cand este acceptabil sa asasinezi un sef de stat? – o abordare
sanatoasa din punct de vedere teologic si filozofic” (…) „Biserica Catolica, a spus el, se luptase de mult
cu aceasta chestiune si, dupa parerea lui, ajunsese la o conceptie sanatoasa: <Este acceptabil> a spus el,
<sa asasinezi un tiran>”. Acestea sunt doar cateva fragmente din discutiile purtate de membrii
„Ordinului Iezuit”, anterior evenimentelor de la Dallas. Conform acestor date si nu numai, CIA sustine ca
o conspiratie este rar, daca vreodata, dovedita prin marturie pozitiva, cand o crima de mare
magnitudine este pe cale de a fi comisa printr-un grup de indivizi. Cu alte cuvinte, ei nu actioneaza
deschis, ci acoperit si secret, iar scopul avut in vedere este cunoscut numai acelora care intra in
aceasta! In plus, exceptand cazul ca unul din conspiratorii originali sa-si tradeze tovarasii si sa ofere
dovezi impotriva lor, vinovatia lor nu poate fi dovedita decat prin dovezi circumstantiale… si
circumstantele nu pot sa minta. (aici CIA l-a „plagiat” pe John A. Bingham, avocat judecator special,
citat in „Procesul Conspiratorilor” , Washington, 1865- n.r.). Tot in dosarele amintite, se mai vorbeste si
despre „Leu”, care in al sau „barlog al nelegiuirii” a avut puterea sa duca la indeplinire omorarea lui
Kennedy si sa o acopere cu succes. Adesea, „confesorul” unui rege sau seful unei scoli a iezuitilor este,
in fond, rezidentul caruia ii este subordonata o larga retea de spionaj sau seful unei scoli de spionaj. Se
pare că totul a început când Papa Inocenţiu al III-lea (1198 – 1216), provenind dintr-o familie care a dat
de-a lungul timpului 13 papi, trei anti-papi şi 40 de cardinali, a poftit să se numească „Tatăl Prinţilor şi
Regilor, Conducătorul Lumii, Vicarul pe Pământ al lui Iisus Hristos”, stârnind o polemică religioasă şi
socială care nu s-a sfârşit nici astăzi. După numeroase contrări între casele regale şi Papalitate, în 1534,
Ignatius de Loyola, devenit sfânt mai târziu, a fondat „Societatea lui Iisus”, iezuiţii, menită să instaureze
Noul Ierusalim, cu Papa în fruntea omenirii. Mulţi i-au blamat de-a lungul timpului şi i-au acuzat de
tâlhării şi asasinate. Nu-i de mirare, din moment ce unul dintre cofondatorii ordinului era Don Francis
Borgia, din celebra familie care a dat 11 cardinali, trei papi, o regină a Angliei şi un sfânt, rămânând
totuşi în istorie ca prima familie de „doni” (mafioţi), care foloseau crima pentru a dobândi foloase
necuvenite. „Istoria ocultă a băncilor”, de Paul Vrier, îi situează în prezent pe iezuiţi în fruntea sistemului
bancar american şi britanic. Cartierul general este la Roma, dar fieful lor este în Georgetown, SUA.
Actualul Superior General, conform volumului „Iezuiţii – o multi-biografie”, de Jean Lacoutre, este
părintele Hans Kolvenbach (fost), un olandez extrem de erudit. Iezuiţii au creat Ordinul Iluminaţilor,
aceia care au lansat pentru prima dată conceptul de Noua Ordine Mondială, care urma să se instaureze
începând cu mileniul III. In nomine… Templieri! Din nefericire, singurul eveniment „memorabil” de la
debutul mileniului III a fost cel de la 11.09.2001: atentatele din SUA, când au fost atacate simbolurile
singurului pol de putere mondial: puterea economică – Turnurile Gemene, puterea militară –
Pentagonul şi puterea politică – Casa Albă – atentat eşuat, avionul prăbuşindu-se înainte să ajungă la
„destinaţie”. Data nu a fost aleasă întâmplător: „11″ reprezintă numărul intern al anului când s-a format
Ordinul Templierilor (1118), dar şi al anului când au fost arestaţi templierii (1307). „9″ reprezintă
numărul cavalerilor fondatori, dar şi numărul intern al anului când a fost ars pe rug Marele Maestru, De
Molay – 1314. „ Gemenii” reprezintă efigia templierilor, doi cavaleri pe acelaşi cal, iar turnurile, Jachin şi
Boaz, erau coloanele Templului lui Solomon din Ierusalim. Turnurile prăbuşite, conform cabalei
Tarotului, reprezintă reînnoirea Templului. Sau a templierilor! Dar cine, cui a transmis un asemenea
mesaj cutremurător implicând simboluri templiere? Frăţiile musulmane? Iezuiţii de ieri şi de azi Despre
istoria înfiinţării băncilor există o întreagă literatură mai mult sau mai puţin ocultată, mai mult sau mai
puţin mediatizată, din care se reţin ideile principale, şi anume că iezuiţii sunt relaţionaţi cu imperiile
financiare americane şi englezeşti Rockfeller, J.P. Morgan, Rothschilds, iar templierii sunt întemeietorii
băncilor elveţiene şi ai altor imperii financiare europene. În 1910 – conform volumului „Creatura de pe
Insula Jekyll”, de Edward Griffin – iezuiţii au pus bazele cartelului Federal Reserve Bank. Vaticanul mai
are un ordin relaţionat cu sistemul bancar, Sovereign Military of Malta (SMOM), care se află tot sub
control iezuit. SMOM controlează organismele de finanţare internaţională. Ţelul lor este „Primatul
Papal” total, cu Papa conducând de la Ierusalim. Are sau n-are legătură, de când se chinuieşte Israelul
să-i fie recunoscută capitala la Ierusalim, n-a reuşit, oraşul fiind, din 1948, sub jurisdicţie internaţională.
Se pare că ceva nu merge conform planului. Prof. Carroll Quigley, autorul volumului „Tragedie şi
speranţă. Istoria lumii în prezent”, mentorul lui Bill Clinton, originar din Georgetown – unde-şi au baza
iezuiţii – dezvăluie, într-un documentar la mare preţ în SUA, intitulat „Maeştrii banilor”, cum „naţiuni
după naţiuni, inclusiv America, cad victime cabalei bancherilor internaţionali. Miezul acestui sistem este
Bank of International Settlements din Basel, Elveţia”. ORDINUL IEZUIT ” o societate.un instrument activ
si omniprezent al despotismului papal; secret, insinous, dar un dusman atotvazator si vigilent al
libertatii, civile sau religioase, si al Evangheliei lui Cristos. ” – John Dowling, 1845, Pastor,Berean Church,
New York. „The History of Romanism” ” imensa avere a jezuitilor le-a fost lasata mostenire prin
testamente de ultim moment ” – G.B. Nicolini of Rome, 1845, Patriot Protestant Italian. Exilat in Anglia;
„History of Jesuits” ” jezuitii, din contra, au avut intotdeauna pretentii de a avea putere si bogatie, si in
consecinta s-au ocupat, individual si colectiv, de cei bogati mai degraba decat de cei saraci. ” – M. S.
Cusack, 1896, Calugarita de Kenware „The Black Pope” ” ura pe care Europa a a manifestat-o odata fata
de puterea centrala eclesiastica dispare rapid. Va fi un acord general pentru a sustine Roma. Bogatiile
tuturor natiunilor sunt pe cale de a ajunge in mainile Rome. Statele Unite isi vor pune resursele
nemarginite in mana acestei puteri „. – Stephen N. Hostell, 1907, Teolog American „The Story of the
Seer of Patmos” ” Jezuitii, pentru a-si pastra si spori averile, s-au amestecat intotdeauna in viata politica
si economica a natiunii. Industria de armament a oferit investitii profitabile. Ajutorul precedent oferit de
Banca Morgan, cea mai mare banca din lume, a asigurat puterea Sfantului Scaun Papal in America.”
Edmond Paris, 1964, istoric francez, „The Vatican against Europe” ” America eset saracita de aur. Nu a
mai ramas nimic din Fort Knox in afara de resturi de aur. In 1934 Franklin Delano Roosevelt FDR) a oferit
rezerva de aur a natiunii americane Sistemului Federal Reserve ca un dar. ” Peter David Better,1974,
consilier US Import-Export Bank „The Fort Knox Gold Scandal” ” In 1952 Episcopul McShea, ca
reprezentant papal, a recunoscut cumpararea de aur de catre Vatican. A adaugat ca un mare numar de
lingouri papale sunt tinute la Federal Reserve Bank. ” – Avro Manhattan, 1983, Cavaler de Malta, istoric
englez „The Vatican Billions” Acesta este Un Ordin aparte, tratat atent de noi, banuit a fi de fapt Ordinal
Coordonator al Ocultei Financiare, avand in mainile sale atat parghiile economice, cat si politice si
religioase. Infiintat de Ignatiu de Loyola sub denumirea „Compania lui Iisus”, ordinul a primit
binecuvantarea papei Clement VII in 1534. De retinut ca intemeierea ordinului a avut loc pe colina
Montmartre din Paris, de aici, poate, libertatile pe care si le-a arogat inclusiv fata de papi si de
Constitutiile redactate de Loyola. Pe langa activitatile de spionare, chiar in randul clerului catolic, a
actionat in paralel in interes propriu, in numele unei ideologii secrete, indescifrabile. Prezenta lor in
coloniile spaniole din America de Sud, indeosebi in Paraguay, a dat multa bataie de cap autoritatilor
civile coloniale. De ce? Ei bine, iezuitii au incercat sa cladeasca acolo o societate, respectand mot à mot
cuvintele lui Hristos: a rezultat o societate comunista, in care toti erau egali, iar produsul muncii impartit
in mod egal! Evident, suveranul acestei societati nu era nici regele Spaniei, nici papa, nici Hristos. Actul
nu putea sa ramana fara urmari. Acuzat de anarhie, regele Carlos III i-a izgonit pe iezuiti nu numai din
colonii, ci si din Spania. Aceasta interdictie – pe baza decretului din 1767 – a fost urmata sapte ani mai
tarziu de interdictia emisa de papa Clement XIV… Intervenise o alta acuzatie grava. Un frate iezuit, pe
numele sau Adam Weishaupt, a intemeiat in anul 1770 un ordin strict secret care urmarea sa puna in
practica si in Europa experimentul din Paraguay, convins de rezultatele miraculoase obtinute acolo cu
„indienii salbatici”. Noua societate secreta intemeiata in orasul Ingolstadt s-a numit „Ordinul Secret al
Iluminatilor Bavarezi”. In mod cu totul inexplicabil, Weishaupt si-a intitulat lucrarea ce cuprindea
ideologia Ordinului „Noul Testament Diabolic”. Fratia bavareza numara peste 600 de membri, crestini si
evrei, inclusiv masoni! Cum a fost descoperit acest complot social de anvergura cel putin europeana
poate fi considerat de unii drept o „manie cereasca”: curierul care ducea actul conspiratiei la Paris unui
frate de pe Montmartre a fost lovit de trasnet! Represaliile nu au intarziat: papa a desfiintat Ordinul
Iezuit, dar iluminatii au suferit tot felul de persecutii, fara a fi insa torturati si inchisi… Dupa unele surse,
Weishaupt s-a refugiat la Paris, orasul de origine al iezuitilor, unde a fondat Loja Marelui Orient.
Reinfiintat in 1814 de catre papa Pius VII, Ordinul Iezuit s-a mai „linistit”, rezumandu-se strict – oficial –
la spionarea ereticilor si a dusmanilor lui Hristos. De altfel de atunci Ordinul a intrat in cea mai adanca si
nemiloasa (cu tradatorii) conspirativitate. Ii vom intalni – ce cautau acolo? – pe baricadele revolutiilor
din 1830 si 1848, ca in timpul Comunei din Paris sa dea numerosi „martiri” pe altarul libertatii si dreptatii
sociale, un altar al carui pontif nu era papa de la Roma, ci fondatorul B’nai Brith, A. Crémieux. DEVIZA
ORDINULUI : „Perinde ac cadaver” („Docil ca un cadavru”). SCOPUL SI JURAMANTUL : Scopul Ordinului
Iezuit, înfiintat formal de catre Papa în anul 1540, a fost distrugerea Reformei Protestante. Iezuitii, prin
chemarea lor, prin esenta institutiei lor, sunt destinati sa caute, prin orice mijloace, drepte sau nedrepte,
distrugerea Protestantismului. Aceasta este conditia existentei lor, datoria pe care trebuie sa o
împlineasca, altfel ei înceteaza sa fie iezuiti. EXTRAS DIN JURAMANTUL IEZUITULUI : ” Din momentul
acesta renunt si reneg supunerea mea datorata oricarui monarh, print sau stat eretic, numit Protestant,
sau Liberalilor, sau ascultarea de legile, magistratii sau functionarii lor. Declar în continuare ca doctrina
Bisericilor Angliei si Scotiei, a Calvinistilor, a Hughenotilor si a celorlalti care se numesc Protestanti sau
Liberali este de condamnat, precum sunt de condamnat si aceia care nu vor sa se lepede de acestea. În
continuare ma angajez sa ajut, sa asist si sa sfatuiesc pe toti sau pe oricare din agentii Sfinteniei Sale,
oriunde ma voi afla pentru distrugerea doctrinelor eretice Protestante sau Liberale si a tuturor
pretinselor lor puteri, legale sau de alta natura „. În 1891, Alberto Rivera, a dezvaluit juramântul pe care
îl facuse ca iezuit: CEREMONIA DE INSTALARE SI JURAMÂNTUL EXTREM AL IEZUITILOR (Administrata
unui iezuit de rang minor când este pe punctul de a fi înaintat într-o pozitie de comanda.) Superiorul
vorbeste: ” Fiul meu, pâna în clipa de fata ai fost învatat sa joci rolul fatarnicului printre romano-catolici,
sa fii un romano-catolic si sa fii un spion chiar si între fratii tai: sa nu crezi pe nimeni, sa nu ai încredere în
nimeni, sa fii reformator cu reformatorii, sa fii hughenot cu hughenotii (protestantii francezi), sa fii
calvinist cu calvinistii, sa fii în general un protestant cu protestantii (aceia care protesteaza si care nu
sunt de acord cu Institutia Romano-Catolica); si câstigând încrederea lor sa cauti chiar sa predici de la
amvoanele lor si sa învinuiesti cu toata vehementa (emotie violenta) de care dispui Sfânta noastra
Religie si pe Papa; si chiar sa te cobori atât de jos încât sa fii evreu cu evreii, ca sa capeti astfel
posibilitatea sa aduni toate informatiile necesare pentru binele ordinului tau ca soldat credincios sub
steagul Papei. Ai fost învatat sa plantezi în mod insidios semintele geloziei si ale urii între statele care
traiau în pace, si sa le inciti la fapte sângeroase, antrenându-le în razboaie unul cu altul, si sa creezi
revolutii si razboaie civile în cadrul comunitatilor, provinciilor si tarilor care au fost independente si
prospere, cultivând artele si stiintele si bucurându-se de binecuvântarea pacii; sa te declari de partea
combatantilor si sa actionezi în secret în acelasi sens cu fratele tau iezuit care ar putea sa fie angajat de
cealalta parte, dar declarat în mod deschis contra aceleia de care tu esti legat; Numai ca biserica sa
poata sa fie cea care are de câstigat în cele din urma prin conditiile fixate în tratatele de pace si ca scopul
sa justifice mijloacele. Ai fost învatat care este datoria ta de spion, sa aduni toate statisticile, faptele si
informatiile care stau în puterea ta, din orice sursa: sa intri în gratiile cercului de familie al protestantilor
si al ereticilor de orice fel sau caracter, ca si al comerciantilor, bancherilor, avocatilor, printre scoli si
universitati, în parlamente si adunari legislative, în curtile de justitie si consiliile de stat, si sa fii „totul
pentru toti”, de dragul Papei, ai carui servi suntem pâna la moarte. Pâna acum ai fost instruit ca novice
(ca unul care nu avea pregatire), ca neofit (un preot nou-ordinat) si ai servit ca un asistent (ai lucrat ca
un ajutor), duhovnic si preot, dar nu ai fost înca învestit cu tot necesarul de comanda în armata lui
Loyola si în serviciul Papei. Trebuie sa servesti un anumit timp ca instrument si calau asa cum esti
îndrumat de catre superiorii tai; pentru ca nimeni nu poate sa comande aici daca nu si-a consacrat
lucrarile cu sânge eretic; pentru ca „fara varsare de sânge nici un om nu poate fi salvat. ” ” Eu, ______, în
acest moment, în prezenta Atotputernicului, a Fericitei Fecioare Maria, a Fericitului Arhanghel Mihail, a
Fericitului Ioan Botezatorul, a Sfintilor Apostoli Sf. Petru si Sf. Pavel si a tuturor sfintilor si a sfintelor osti
ale cerului. promit si declar ca, atunci când voi avea ocazia, voi face si voi purta razboi neînduplecat
împotriva tuturor ereticilor, Protestanti sau Liberali, asa cum sunt îndrumat sa fac. Si ca atunci când
aceste lucruri nu pot fi facute în mod deschis, voi folosi în mod secret cupa otravita, cordonul de
strangulare, otelul pumnalului sau plumbul gloantelor, fara sa îmi pese de cinstea, rangul, demnitatea
sau autoritatea persoanei sau persoanelor , oricare ar fi conditia lor în viata, fie publica sau privata, dupa
cum voi fi îndrumat sa fac de orice agent al Papei sau superior al fratiei sfintei credinte, al Societatii lui
Isus. ” [Double-Cross: Alberto, Partea a doua, 1981] * * * Pe lânga Juramânt, iezuitii au un îndreptar
intitulat Secreta Monita. Dupa stiinta autorului ea a fost divulgata lumii doar de doua ori: o data în anii
1600′ si o data în anii 1800′. The Secret Instructions Of The Jesuits – Instructiunile secrete ale Iezuitilor a
fost publicata pentru prima data în 1669 de catre Dr. Compton, Episcop de Londra. Generalul iezuiților a
devenit Papă, avem un Papă Negru (culoarea straielor iezuite) Motto: „Dacă veţi lua urma masoneriei,
prin toate ordinele sale, până veţi ajunge înspre vârf, spre capul masonilor, veţi descoperi că individul
din vârf şi şeful iezuiţilor, sunt una şi aceiaşi persoană.” (James Parton, istoric american) Şeful iezuiţilor
este numit „Papă Negru” datorită culorii negre a hainelor pe care le poartă membrii ordinului, dar şi din
cauza unor zvonuri care circulau prin ţările protestante europene în secolele 16 şi 17, potrivit cărora
şeful iezuiţilor ar avea puteri malefice şi ar conduce din umbră Biserică Catolică.( adev.ro/mjpqdz)
Conform predicţiilor Sfântului Malachia, ultimul papă de la Vatican va fi „negru”, adică, potrivit unor
interpretări, în straie negre, de iezuit. Din cauza lui vor izbucni războaie şi molimi care vor declanşa
Apocalipsa. Sfantul Malachia avea dreptate! Francisc I este primul „Papa Negru” de la Vatican. În
13.03.2013, a fost ales un nou Papă. După mai bine de o lună, perioadă în care fel de fel de speculații s-
au născut cu privire la viitorul Papă, iată-ne că într-o dată dominată de cifră 13 catolicii din întreaga lume
au un conducător. Noul șef de la Vatican este cardinalul argentinian Jorge Bergoglio, care și-a ales
numele de Francisc I (nume provenit din germana veche care semnifică reprezentantul poporului
franc… masonic) pentru a conduce Biserica Catolică. Dacă facem o incursiune în timp și ne aducem
aminte de profeția Sfântului Malachia este imposibil să nu știm că acesta a prevestit că cel de-al 226-lea
papă va fi „negru”. Toată lumea s-a așteptat ca papa ales ieri să fie cardinalul Peter Turkson, doar pentru
că este de culoare. Însă nu a fost așa și toată lumea a răsuflat ușurată pentru că Sfântul Malachia „s-a
înșelat”, iar Apocalipsa se amână într-un fel sau altul… Lucrurile sunt puțin mai complexe de atât pentru
că Jorge Bergoglio sau Francisc I ascunde un secret important pe care toată lumea l-a ignorat. El face
parte din ordinul iezuiților și conform organizării acestei societăți secrete, Jorge Bergoglio poartă titlul
de general al Americii Latine. Fiecare general al ordinului iezuiților este supranumit și „Black Pope” sau
„Papa Negru”. Ordinul iezuiților sau Societatea lui Iisus Bazele ordinului au fost
puse la data de 15 august 1534 de către un grup de studenți ai Universității din Paris, în frunte cu Ignațiu
de Loyola. Ordinul a fost aprobat pe 27 septembrie 1540 de Papa Paul al III-lea, prin bula „Regimini
militantis Ecclesiae”. Totodată, Secretarul General al iezuiţilor, ultimul fiind Nicolas Adolfo (aşa-numitul
„Papa negru”, „negru” semnificând activităţile malefice, ascunse, dar și veșmintele iezuiților) dă ordine
actualului papa. Nicolas Adolfo este Secretarul General al Societăţii lui Iisus, liderul Ordinului Iezuiţilor,
din care face parte şi Papa Francisc I. Numele de „Papă Negru” pentru conducătorul supreme al iezuiților
este folosit de laici. Iezuiţii i se adresează respectuos spaniolului Nicolas Adolfo cu „Părinte General”. De
altfel, ordinul iezuiţilor îşi are sediul tot la Roma, în apropierea Vaticanului. Se mai spune că iezuiții
superiori sunt adevărați vrăjitori, ei închinându-se lui Lucifer. Alberto Rivera, cel care a făcut parte în
anii ’60 ai secolului trecut din conducerea ordinului iezuiţilor, a fost invitat la o „ceremonie neagră” în
Spania, organizată de iezuiţi, unde participanţii purtau pelerine negre şi se închinau lui Lucifer. De
asemenea, se vehiculează ideea că iezuiții sunt unele și aceleași persoane cu reprezentaţii masoneriei.
Istoricul american James Parton este de părere că „dacă veţi lua urma masoneriei, prin toate ordinele
sale, până veţi ajunge înspre vârf, spre capul masonilor, veţi descoperi că individul din vârf şi şeful
iezuiţilor, sunt una şi aceiaşi persoană.” Sfântul Malachia avea totuși dreptate Conform
predicțiilor Sfântului Malachia ultimul papă de la Vatican va fi negru. Bineînțeles că nu culoarea pielii
contează, ci faptul că este reprezentantul unui ordin malefic, care a ajuns în vârful piramidei de la
Vatican. Astfel, Francisc I sau „Papa Negru” este pe cale să îndeplinească scopul suprem al iezuiților,
acela de a conduce lumea cu ajutorul Papei, din interiorul templului lui Solomon. Ordinul iezuiților, în
frunte cu noul Papă, Francisc I, controlează numeroase servicii secrete din întreaga lume. Interesant
faptul e că CIA, agenţia centrală americană, a fost creată de cavalerii de la Malta. Unul dintre fondatorii
CIA a fost un romano-catolic fanatic irlandez, Bill Donovan, fratele său fiind preot dominican, Vincent
Donovan. Aşadar, CIA a fost fondată sub oblăduirea Bisericii Romano-Catolice, care astfel are un control
asupra sa. Totodată, iezuiţii sunt cei care au adus în rândurile CIA o mulţime de nazişti, pe care iezuiţii i-
au folosit pentru a-i ucide pe evrei în Europa. Astfel că CIA de azi este o armă, o armă de spionaj folosită
de Vatican. Apocalipsa Un vechi proverb francez spune că „atunci când
doi iezuiți se întâlnesc, diavolul este întotdeauna acolo pentru a face un trio“. Odată ce generalul
iezuiților a devenit Papă, un Papă Negru, atunci putem spune că profeția Sfântului Malachia este pe cale
să se petreacă, iar Apocalipsa va pune stăpânire pe întreaga planetă. Sursa:
http://www.efemeride.ro/sfantul-malachia-avea-dreptate-francisc-i-este-primul-papa-negru-de-la-
vatican via http://2012hroniculsemnelor.blogspot.ro/2013/03/generalul-iezuitilor-devenit-papa-
avem.html De unde pana unde aceasta asociatie Iezuit - Spion ? Sau invers: Spion - Iezuit. Care este
legatura ? Ne lamurim imediat, facand apel la dictionar. Termenul de IEZUIT are doua intelesuri. La
propriu inseamna "membru a ordinului calugaresc catolic - "Compania lui Iisus" - intemeiat in anul 1534
de calugarul spaniol Ignatiu de Loyola pentru combaterea Reformei si intarirea puterii papale. Spioni in
Sutana, de Vasile Dumitru Fulger la Aldo Press, 2008. Vorbind insa la figurat, IEZUIT inseamna omul
ipocrit, intrigant, perfid, viclean. Cinstit vorbind, aceste "calitati" care caracterizeaza de regula pe cei
care-i gratulam cu termenul de "iezuit" le intalnim nu numai la cei care ne spioneaza din curiozitate sau
rautate, ci si la cei care si-au ales profesiunea de spion. Din literatura de specialitate, aflam ca "de
regula", membrii ordinului mai sus pomenit erau oameni "alesi" cu multa grija, instruiti in spiritul unei
supuneri neconditionate, oarbe, fata de sefi. In plus, iezuitul era invatat sa foloseasca toate mijloacele
de influentare spirituala a credinciosilor, fiind justificate toate procedeele - minciuna, calomnia, otrava
sau pumnalul (plumbul-glontul) unui asasin platit. E. Cerneak, in lucrarea sa "Cinci secole de razboi
secret", dedica un capitol intreg ordinului iezuit (Compania lui Iisus), din care se desprind multe idei ce
se axeaza perfect pe tema abordata in acest volum. Iata cateva dintre ele: 1. - Statutul si regulamentul
iezuitilor erau subordinate scopului de a-i transforma in propovaduitori si agenti zelosi ai catolicismului,
iar deseori in agenti secreti sau organizatori ai unor servicii secrete; 2. - Adesea, confesorul unui rege sau
seful unei scoli a iezuitilor era, in fond, rezidentul caruia ii era subordonata o larga retea de spionaj sau
seful unei scoli de spionaj; 3. - Preotii audiau cursuri speciale, devenind spioni sau diversionisti bine
instruiti. Deseori, rolurile de predicator si spion erau cumulate de aceeasi persoana. Uneori, spionul
iezuit renunta la camuflajul de predicator; 4. - Agenti ai ordinului iezuit puteau fi atat membrii ordinului,
cat si persoane laice. De regula, iezuitii actionau doar ca o forta ce conducea din umbra, cautand sa
realizeze cele mai tenebroase actiuni cu "maini" straine; 5. - Nu de putine ori, iscoadele-spionii din
"Compania lui Iisus" unelteau chiar pe teritoriul adversarului. In alte cazuri actionau pe ascuns (secret)
prin persoane interpuse, ei insisi ramanand in tarile catolice, inaccesibile dusmanilor lor; 6. - Spionii
iezuiti erau gata sa ajute pe cei de la conducerea statului in care se aflau sau, din contra, sa actioneze
impotriva acestora, sa incite masele populare la tulburari, sa predice, pe ascuns sau deschis, uciderea
celor pe care-i considerau adversari sau piedici in drumul lor catre atingerea unor obiective, totul in
functie de scopurile pe care le urmareau la momentul respectiv in tara vizata; 7. - Iezuitii aprobau si
sprijineau incercarile unora de a instaura in Europa dominatia unei singure puteri religioase, desigur cea
catolica. "Compania lui Iisus" nu a tinut niciodata seama de faptul ca o asemenea perspectiva este cu
totul potrivnica intereselor altor religii si tari (state); 8. - Ordinul iezuit, pe langa serviciul propriu de
informatii, a avut si unul de contraspionaj. Nu a existat o organizatie aparte, dar toti membrii ordinului
aveau si obligatia de a depista si demasca pe dusmanii strecurati in randurile lor. "Contraspionajul"
actiona in special impotriva celor care , la un moment dat, se rupeau de trecutul lor si porneau sa
demaste tainele (secretele) si scopurile "Companiei lui Iisus". Cunoscand toate acestea, se poate spune
ca iezuitii au avut, la vremea lor (nota: dar mai ales astazi-sec. XX-XXI), un adevarat "Serviciu de
Informatii si Contrainformatii", fiecare fiind angrenat intr-o directie sau alta. Literatura de specialitate
consemneaza faptul ca serviciul de spionaj al iezuitilor a organizat zeci de comploturi, revolte si
asasinate. Acelasi serviciu a influentat incheierea unor acorduri politice si destramarea mai multor
aliante intre state, tot ei au ajutat la instaurarea la putere sau, din contra, la rasturnarea de la putere a
diferitelor grupuri si clici de pe la curtile regale. Iezuitii au luat parte, direct sau indirect, la unele
asasinate politice de la sfarsitul sec. XVI si in prima jumatate a sec. al XVII-lea (nota: deasemenea in sec.
XVIII, XIX, XX si desigur in XXI). Vezi cartile de mai jos: Teroristii Secreti, de Bill Hughes.
http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,1961.0.html
http://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?13531.post Istoria Secreta a
Iezuitilor, de Edmond Paris http://www.rufon.org/forum/index.php/topic,2309.0.htm
http://www.semperfidelis.ro/e107_plugins/forum/forum_viewtopic.php?17197.last Wilhelm de Orania,
considerat un dusman inversunat al bisericii, a fost asasinat, la 10 iulie 1584, ca urmare a unui complot
pus la cale de "Ordinul lui Iisus". Iezuitii au fost implicati si in masacrele comise in Noaptea Sfantului
Bartolomeu (Franta - 24 august 1572). S-au aflat, de asemenea, in culisele mai multor curti regale
(Spania, Germania, Italia, Anglia, Franta) tragand sfori pentru pregatirea si desfasurarea unor conflicte,
chiar razboaie, religioase. Activitatea pentru obtinerea in prealabil a datelor si informatiilor necesare
organizarii si desfasurarii actiunilor preconizate era in toi, se extindea si se perfectiona permanent. Nota:
In cartea lui Eric Frattini, „Sfanta Alianta-500 de ani de spionaj la Vatican”, aparuta la editura „Sens
Tritonic” in anul 2008, se vorbeste despre existenta unui „Serviciu de Informatii si Contrainformatii”
apartinand Vaticanului, si care poarta numele de „Sfanta Alianta”. „Sfanta Alianta” ca si Serviciu de
Informatii, a fost fondat in anul 1566 din ordinul lui Papa Pius V iar Serviciul de Contrainformatii numit
„Sodalitium Pianum” (SP) a fost fondat in anul 1910 din ordinul lui Papa Pius X. Autorul precizeaza faptul
ca „Sfanta Alianta” ca si serviciu de spionaj si contraspionaj, numara (avea) in randurile sale foarte multi
iezuiti inca de la constituire. Cu toate astea, acest serviciu secret al Vaticanului nu trebuie confundat cu
activitatea de spionaj a Iezuitilor, care aveau propriul lor serviciu secret. In anul 1773, atunci cand
Ordinul Iezuit era desfiintat general, prin bula (decretul) lui Papa Clement al XIV-lea (Dominus ac
Redemptor), acest serviciu secret al Vaticanului „Sfanta Alianta”, a fost pagubit de cei mai „talentati”
spioni. Papa Clement al XIV-lea il revoca pe cardinalul Torrigiani (prieten al iezuitilor) de la Secretariatul
de Stat si-l inlocuieste cu cardinalul Pallavicini, in timp ce ordona epurarea totala a serviciilor de spionaj
(Sfanta Alianta) din Sfantul Scaun (Vatican) de infiltrarea iezuitilor. Nu este lipsit de importanta ca acest
Papa (Clement al XIV-lea) care promulga decretul (bula) moare otravit, un an mai tarziu, la fel ca si
predecesorul sau (Papa Clement al XIII-lea) care initiase decretul. (Vezi materialul „Schema cu J”)
http://ordinulnegru.blogspot.com/2009/02/ordinul-in-istorie-si-prezent.html Ordinul Iezuit este repus in
drepturi in anul 1814 prin decretul lui Papa Pius al VII-lea. Chiar daca in perioada suprimarii generale
Iezuitii fusesera deosebit de activi (vezi materialul de mai sus mentionat) sub protectia unor mari lideri
politici ai timpului cum ar fi Marele Frederick al Prusiei (cel mai puternic mason al vremii), Tarul
Alexandru al Rusiei, regele George al III-lea al Marii Britanii, etc. Iezuitii hotarasc sa intre intr-o si mai
mare clandestinitate in ceea ce priveste „Serviciul de Informatii-Contrainformatii Iezuit”. Nota: Vezi
materialul "Contele de Monte Cristo..." http://ordinulnegru.blogspot.com/2009/10/contele-de-monte-
cristo-o-alegorie.html Iata ce spune John Le Carre, in cartea sa, „Spionul Perfect”: „Pentru fiecare
operatiune de spionaj, exista o misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea
oficiala trebuie sa se puna de acord cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns
(secret), motivul real al misiunii, trebuie sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la
indeplinire.” Asta s-a intamplat si cu Ordinul Iezuit incepand cu acel an, 1814. Chiar daca exista un
„Serviciu de Spionaj” al Vaticanului care poarta numele de „Sfanta Alianta” pe Informatii si „Sodalitium
Pianum” pe Contrainformatii, chiar daca aceste servicii sunt mai mult sau mai putin oficiale
(recunoscute), chiar daca Iezuitii se afiseaza (oficial) prin „bunatatea”, „intelegerea” si „realizarile” lor,
noi toti trebuie sa fim extrem de constienti de un singur lucru: Serviciul de Informatii si Contrainformatii
al Ordinului Iezuit de astazi (sec.XX-XXI) este cu mult mai experimentat si periculos decat era in secolele
trecute. El nu exista dar este prezent pretutindeni !!! PS: „Pentru fiecare operatiune de spionaj, exista o
misiune oficiala si alta secreta, ascunsa cu mare maiestrie. Misiunea oficiala trebuie sa se puna de acord
cu regulile societatii si sa le respecte. Dar ceea ce se afla ascuns (secret), motivul real al misiunii, trebuie
sa-si gaseasca maniera potrivita in care aceasta sa fie dusa la indeplinire.”