Tema.

Contributii fiscale principale

1. Aparitia si evolutia istorica a impozitelor si taxelor

2. Conceptii traditionale si moderne privind impozitele si impunerea
3. Definitia impozitului
4. Caracterele juridice ale impozitului
5. Functiile impozitului
6. Taxele
7. Principiile impunerii fiscale

1.

Perioada antica

Impozitele sunt cunoscute din perioada antica,aparitia acestora fiind determinata de

necesitatileintretinerii materiale a celor ce exercitau puterea in stat indeplinind
atributiile de conducere statatla.

Date despre impozitele si cheltuielile publice diin antichitate se cunosc mai ales in
istoria statului grec si roman.

Statul antic atenian – impozit funciar, impozitul pe veniturile meseriasilor,taxa pt

vinzarea in piata a aproduselor agricole si impozitul extraordinar pe veniturile
cetatenilor bogati(se achita la inceputul unei situatii de rz pt a asigura soldatii).

Statul roman antic - ,,tributum” ,impozite pe succesiuni, impozite percepute la

vinazrea marfurilor (T.V.A),de la mestesugari, pe nr de sclavi si impozit platit de
persoanele celibatare.

Perioada evului mediu

Ca si in perioada anterioara, impozitele in evul mediu sunt diferite de la un stat la

altul, in functie de dezvoltarea social-economica a statelor, traditii etc.

In Anglia – impozitul funciar, impozit pe venit diferentiat pentru nobili, preotime si

tarani, impozite pe cladiri,pe veniturile mestesugarilor, impozitul inclus in preturile
de vinazare a a sarii, carbunelui, pieilor si altor bunuri.

Rep. Florenta – impozite pe veniturile cetatenilor bogati, ipozite pe succesiuni, texele

vamale pt intrarea marfurilor in republica, ,,estimo” - ipozite pe toate bunurile
cetatenesti inscrise dintr-un registru special.

Epoca moderna

Spre finele evului mediu, in conditiile dezvoltariii mestesugarilor , manufacturilor si a

comertului cit si in general a diversificarii veniturilor cetatenilor s-au creat conditiile
instituirii unor noi impozie.
Franta – impozitul,,la taille” datorat de proprietarii de terenuri , caitatia – datorata de
catre cetatenii in dependenta de rangul social, impozitul perceput la vinzarea sariii,
tutunului, bauturilor, in tranzactiile cu bunuri, impozitul de timbru sau de inregistrare,
impozitul personal – a zecea parte din venit.

In urma evolutiei franceze din 1789, a avut loc si o revolutie fiscala – bugetul a a
inceput a se completa au din noi impozite, ei din anularea unor privilegii avute de
nobili si preotime.

2.

Teoriile filosofico-juridice referitoare laimpozite, impunerea cit si ladr statelor de a

intitui ipozite sunt:

a. Teoria organica – formulata si sustinuta de filosofii clasici germani(Hegel,

etc.)sustin ca,, statul sa nascut din insasi natura omeneasca”, iar dreptul la
impunere reprezinta un ,,produs necesar dezvoltarii istorice a popoarelor”.
Justificarea impunerii statale se bazeaza pe gruparea popoarelor in state, care la
rindul lor pentru a exista au nevoie de resurse financiare pentru satisfacerea
necesitatilor publice si intretinerea aparatului de stat.
b. Teoria contractului social – potrivit acestei teorii, a lui Russeau,dreptul de a
institui impozite este un atribut recunoscut statului de catre indivizi prin insasi
contractul social care a adat nastere statului, ori ca statul,fiind un produs al
interesului social, al solidaritatiisociale si nationale, impozitele respectiv
reprezentind contributii pecuniare pe care cetatenii le accepta si le suporta in
virtutea solidaritatii sociale si nationale.
c. Teoria echivalentei – adeptii teoriei sustin ca ,,impozitele isi gasesc
justificarea in serviciile si avantajele garantate de stat, asa ca imozitele apar ca
un contraserviciu pe care statul il garanteaza cetatenilor” sau ca ,,impozitele
sunt preturi stabilite prin constringere pentru serviciile prestate de catre stat”.
In ultima perioada aceasta teorie a fost actualizata punindu-se accent si pe
contraechivalentul pecare fiecare sta modern tr sa il acorde contribuabilui in
schimbul achitarii complete si la termen a impozitelor, si consta in preotectia
persoanelor si alte avantaje publice.
d. Teoria sacrificiului – este teoria in care se sustine ca ratiuneimpozitului este
justificata de insasi natura statului acest fapt fiind un produs necesar a
dezvoltarii istorice. Recunoasterea unei organizari statale determina si
recunoasterea dreptului de a astabili si percepe impozite, aceasta fiind o
consecinta directaa a obligatiilor statului de asi indeplini functiile si sarcinile
sale publice.
e. Teoria sociologica – potrivit acesteia statul este stapinul absolut si reprezinta
forta de stat a minoritatii organizate in vederea impunerii asupra majoritatii
stapinite. Conform acestei teorii, vointa detinatorilor puterii echivaleaza cu
dreptul deoarece aceasta emanana dela ei si prin urmare,vointa suveranului
 determina normele de conduita sociala. Pentru exercitarea puterii in interesul
intregii societati este ecesar instituirea unui sistem fiscal care sa asigure
mijloace financiare acoiperirea majoritatii cheltuielilor publice.
f. Teoria sigurantei – sustin ca impozitul este ca o prima de asigurare, entru
viatasi bunurile persoanei. Statul asigura bunurile si viata cetatenilor, iar
acestia la rindul lor datoreaza i schimb impozitele, ca un fel de prima de
asigurare.

g.

Maximele fundamentale ale impunerii

Conform concepţiei economistului Adam Smith (1723-1790),maximele fundamentale

ale impunerii, ca ansamblu de acte şi operaţiuni de stabilire a impozitelor, sunt
următoarele:

 Maxima justiţiei: „cetăţenii fiecărui stat trebuie să contribuie lacheltuielile

guvernamentale atât cât le permit facultăţile proprii, adică în proporţia
venitului pe care îl realizează sub protecţia statului”.

 Maxima certitudinii: „impozitul fiecărui cetăţean trebuie să fie prestabilit şi nu

arbitrar. În epoca modernă, cuantumul plăţii trebuie să fie cert pentru
contribuabil, ca şi pentru orice altă persoană”.

 Maxima comodităţii: „toate contribuţiile trebuie să fie pretinse la termenele şi

urmând procedeul care este mai convenabil contribuabilului”.

 Maxima economiei: „toate contribuţiile trebuie să fie stabilite de o manieră

care să scoată din buzunarul cetăţeanului cât mai puţin posibil faţă de ceea ce
urmează să intre în trezoreria statului”.

3.

Impozitele sunt procedeul sau mijlocul de realizare a veniturilor publice pentru

efectuarea cheltuielilor necesare in interespublic in folusul societatii.

Doctrina franceza:

Impozitul este o prestatie de valoare pecuniara ceruta indivizilor dupa anumite reguli
fixe, in scopul de a aacoperi cheltuielile in interes general si numai pentru ratiunea
faptului pentru ratiunea fatului ca indivizii sunt membri ai unei comunitati politice
organizate.

Doctrina americana:

impozitele sunt preturile stabilite prin constringere pt serviciile guvernamentale.

Codul fiscal:

Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea

unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către
persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul
care a achitat această plată.

Impozitul este o prelevare obligatorie fata de stat in scopul acoperirii cheltuielilor

publici fara vreo contraprestatie directa si imediata,datorata de PF/PJ pt veniturile
care le obtin sau bunurile pe care le poseda.

Impozitul-o contributie baneasca obligatorie cu titlu nerambursabil,datorata conform

legii de PF,PJ pt veniturile pe care le obtin/bunurile pe care le poseda

Clasificarea impozitelor:

a) Impozite generale pe venit:

a. Impozitul pe venit;

b. Accizele;

c. Impozituil privat;

b) Impozitele locale:

a. Impozitul pe bunuri imobiliare.

4.

Caracterele juridice ale impozitului:

a) Forma pecuniara de percepere – este cea mai frecventa intilnita insa nu unica,
alaturi de impozitele platite in bani in unele state achitindu-se impozitele si in
natura. (achitarea impozitului funciar in natura si anume produse cerealiere),
astfel de impozite se aplica in cazuri exceptionale statul avind diferite scopuri
ca intretinerea armatei controlarea preturilor de pe piata prin injectarea de
produse ieftine sau aprovizionarea petelor cu produse deficitare.

b) Impozitul este o contributie obligatorie stabilita insasi de lg fundamental,care

in art. 58 CRM prevede ca toti cetatenii RM sunt obligati sa participe la
formarea bugetului de stat. (caracterul obligatoriu).

c) Plata fara vreo contraprestatie - directa si imediata in folosul contribuabilui

este un element esential,care deosebeste impozitele de taxe. Reversibilitatea
impozitelor este exprimata de conditiile generale,economice,sociale,culturale
create de stat in beneficiul cetatenilor din utilizarea acestor imppozite.
 d) Caracterul procedural de percepere – presupune perceperea impozitelor atit in
forma benevola cit si silita dupa o anumita procedura reglementata de CFRM .

e) Caracter unilateral-beneficiar e statul

f) Caracter general

5. functiile impozitului:

1. Fiscala – contribuie la formarea fondurilor generale de dezvoltare a

societatii. In aceste fonduri se concentreaza mijloacele banesti necesare
pentru finantarea de obiective si actiuni cu caracter general, finantarea
institutiilor publice si alte actiuni cu caracter economic,socio-cultural etc.

2. De redistribuire – este functia de preluare al unor resurse financiare in

vederea repartizarii lor pentru satisfacerea unor trebuinte acceptate in
folosul altora decit posesorii initiali ai resurselor. Resursele odata ajungind
in bugetul de stat se depersonalizeaza si se cheltuies in dependenta de
necesitatile statului.

3. De reglementare – se are in vedere reglarea unor fenomene economice sau

sociale. Impozitele fiind folosite ca instrumente de stimulare a unor
activitati economice a consumului de marfuri sau
servicii.#stimulatorie#destimulatorie

4. De control

6. Taxele :

Taxa este o plata efectuata de PF/PJ pt anumite servicii prestate acestora de catre
organele sau institutiile publice.

Taxele sunt plati reglemntate ca venituri ale bugetului de stat sau ale altor colectivitati
publice datorate de acei benefiaciari de anumite servicii,prestari ori alte acte sau
activitati ale unor organe sau institutii publice.

Taxele sunt cu contraechivalent direct si imediat.

Exceptie: taxele cu contraechivalent partial – taxa de piata.

Exceptie: taxa fara contrechivalent – T.V.A.

Particularitatile specifice taxelor:

 Este o plata pecuniara;

 Se achita pt serviciile prestate, deci au un contraechivalent;

 Acest contraechivalent nu este echivalent cu costul real al serviciului prestat;

  Subiectul platitor este determinat odata cu cererea de prestare a serviciului;

 Reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare pt serviciile

solicitate.

 Sunt anticipate

 Lipsa rsp platitotului in cazul neachitarii taxei

 Componenta limitata a elementelor impunerii

 Proportionalitatea volumul serviciilor prestate-marimea taxei trebuie sa fie

acceasi pt toti platitorii

Principiile ce se iau in consideratie la stabilirea taxelor:

 Unicitatea taxarii – pentru unul si acelasi serviciu prestat unei persoane aceasta
datoreaza sa achite doar o singura taxa.

 Rasunderea pentru neideplinirea obligatiei de plata revine functionarului public

competent sa o perceapa, nu debitorului.

 Nulitatea actelor nelegal taxate.

 Taxele sunt anticipative – se achita la momnetul solicitarii serviciilor sau

lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate de organele sau institutiile de stat.

Clasificarea taxelor:

A. Taxe generale de stat:

a. TVA;

b. Taxa vamala;

c. Taxele rutiere;

B. Taxele locale:

a. Taxele pt resurse natural;

b. Taxe pentru amenajarea teritoriului;

c. Taxa de organizare a licitatiilor si loteriilor;

d. Taxa de plasare(amplasare) a publicitatii+(q);

e. Taxa de aplicare a simbolicii locale;

 f. Taxa pt unitatile comerciale si/sau de prestari de servicii de deservire
sociala;

g. Taxa de piata;

h. Taxa de cazare;

i. Taxa baluneara(se percepe in cazul tichetelor de odihna);

j. Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de calatori oe rutele

municipale,orasenesti, satesti;

k. Taxa pentru parcare+(n) se achita de proprietarii parcarilor in

dependenta de metru patrat;

l. Taxa de la posesorii de ciini;

m. Taxa de la posesorii unitatilor de transport;

n. Taxa pentru parcaj – taxa care se achita de PF se parcheaza in zone de

parcaj evidentiate de primarie ;

o. Taxa pentru unitatile stabilite de comert si/sau de prestare a serviciilor;

p. Taxa pentru evacuarea deseurilor;

q. Taxa pentru dispozitivele publicitare;

7. principiile impunerii fiscale:

a. Principiul impunerii echitabile – repartizarea sarcinii fiscale pe clase si paturi

sociale dupa principiul echitatii,adica egalitatea in fata impozitului si egalitatea
prinimpunere. Egalitatea in fata impozitelor presupune ca impunerea sa se faca in
acelasi mod pentru toate persoanle fizice/juridice, indiferent de locul unde
domiciliaza sau unde isi are sediul. Egalitatea prin impunere presupune
diferentierea sarcinii fiscale de la o persoana la alta in dependenta de un sir de
factori: marimea absoluta a materiei impozabile;situatia persoanala subiectului
impunerii;

b. Principiul politicii financiare – presupune ca la introducerea unui nou impozit

statul urmareste ca acesta sa aiba un randament fiscal ridicat ,sa fie stabil si
elastic. Pentru ca impozitul sa aiba un randament ridicat este necesar ca aeasta
sa fie universal, sa cuprinda intreaga materie impozabila; sa nu fie susceptibil de
evaziuni fiscale si sa nu necesite cheltuieli mari pentru percepere. Un impozit este
stabil atunci cind nu este influientat de situatia socio-econamica din stat,
randamentul fiscal al acestuia raminind stabil atit in cazul sporirii productiei si a
veniturilor cit si in cazul perioadei de criza. Un impozit este considerat elastic
 atunci cind este capabil de a se adapta nevoielor bugetare, adica sa fie majorat
cind cheltuielile cresc si sa fie micsorat atunci cind cheltuielile bugetare se reduc.

c. Principiul politicii economice – presupune utilizarea impozitelor de catre stat nu

numai ca mijloc de acoperire a cheltielilor bugetare ci si ca mijloc de influientare
a unor ramuri ale economiei, in sensul dezvoltarii sau restringerii unor ramuri
economice; pt a stimula sporirea productiei sau consumul unui anumit produs.
Impozitul este un factor ce fc echilibrul in economie. Impozitul poate fi folosit pt a
incuraja sau descuraja o anumita activitate economica;

d. Principiul proritatii scopului fiscal in procesul perceperii impozitelor – presupune

ca scopul principal este de a lichida impozitul unor categorii de persoane;

e. Principiul perceperii impozitelor in scopuri publice – presupune perceperea

impozitelor pentru satisfacerea necesitatilor intregii populatii, adica pentru
formarea bugetelor de diferite niveluri, care isi au destinatia de a satisface
necesitatile statului;

f. Principiul stabilirii,modificarii si anularii impozitelor exclusiv prin lg si dupa o

procedura prestabilita – presupune stabilirea,modificarea si anularea impozitelor
doar printr-un act normativ si dupa o procedura stabilita reglementata de actele
normative in domeniu;

g. Principiul nesuprimarii in procesul perceperii impozitelor a dr si libertatilor

cetatenesti – presupune ca in procesul perceerii atit benevole cit si in cazul
executarii silite a obligatiei fiscale sa nu fie incalcate dr si libertatile omului. In
cazul cind astfel deincalcari au existat cetateanul are dr la repunerea in drepturile
sale cit si la repararea prejudiciului care a fost facut in procesul unei executari
defectuoase.