Nervozitatea copiilor- problemă socială.Cauze.Profilaxie.

Cauze NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare, de

încordare nervoasă; iritare, surescitare; p. ext.
1. Copiii cu vârsta între 18 luni şi 4 ani nerăbdare
sunt „programaţi“ biologic să se comporte
astfel.
Nervozitatea reprezinta un comportament
2. Dacă mama în timpul gravidităţii a avut negativ al copiilor ( ca de exemplu, muscatul sau
o boală grea sau un şoc nervos, se
alimenta insuficient, făcea abuz de băuturi
lovitul) pe care parintii spera sa il poata elimina.
spirtoase şi, în genere, încălca regimul Copiii de vârstă mică au adesea momente în care
3.Preşcolarii nu gândesc logic, ci au un
mod magic în care văd realitatea. De nu-şi pot stăpânii emoţiile şi izbucnesc în adevărate
aceea, evenimente care sunt banale pentru crize de plâns spre exasperarea şi îngrijorarea
adulţi îi sperie pe copii sau îi face să fie
confuzi. părinţilor.
4. Părinții răspund la furie cu furie, nu fac
decât să arunce gaz peste foc.
5. Copilul suportă greu o atitudine
nedreaptă faţă de el, o trecere bruscă de la
severitate la alintări, mîngîieri şi laude,
observaţii şi interziceri dese, reprimarea
iniţiativei.

Tipurile de manifesare a nevrozitat
Negativismul. Fiecare copil poate să manifeste un fel de
încăpăţinare – să facă tocmai contrariul a ceea ce se cere de la el.
la copiii nervoşi o astfel de atitudine negativă faţă de acţiunile
externe poate să se repete des şi să devină o trăsătură
caracteristică a purtării lui.
Sentimentul de teamă la copii. Orice fenomen din jurul
copilului, pe care el nu-l cunoaşte şi care apare pe neaşteptate,
poate să-l sperie. Copilul se sperie cînd de după colţ apare pe
neaşteptate un cîine sau se aude un zgomot puternic. Teama
permanentă îl apasă, reprimă activitatea lui.
Nevrozele. Iritanţii foarte puternici pot provoca tulburări mai
serioase ale activităţii nervoase, numite nevroze. Nevrozele se
manifestă atît prin nervozitate crescută, cît şi prin tulburarea unor
sau altor funcţii ale organismului. Aşa, la un copil care s-a speriat
tare, pot să apară crize convulsive, bîlbîială, modificări în
activitatea cardiacă sau alte fenomene patologice.
Profilaxia nevrozității
Copiii nervoşi, mai ales cei care suferă de nevroze, trebuie să se
trateze la medic. Persoanele din jurul copilului trebuie să le creeze
o atmosferă care să prevină apariţia nervozităţii sau intensificarea
celei existente.
Profilaxia, adică prevenirea nervozităţii, se reduce de fapt la
înlăturarea tuturor factorilor care pot influenţa negativ asupra
activităţii nervoase a copilului. Profilaxia trebuie începută încă din
perioada dezvoltării intrauterine, prin crearea unor condiţii optime
de viaţă pentru femeia gravidă, ferind-o de boli şi alţi factori ce
traumatizează sistemul nervos.
Oamenii maturi din jurul lor trebuie să fie întotdeauna calmi şi
politicoşi atît între ei cît şi cu copilul. Copiilor timizi trebuie să le
stimulăm activitatea, să le formăm deprinderi de autoservire, să le
dăm o serie de însărcinări pe care ei să fie în stare să le
îndeplinească.
În vederea prevenirii negativismului la copiii, oamenii maturi
nu trebuie să le împiedice să-şi manifeste independent. Tot odată
prin “nu se poate” copilul trebuie săînţeleagă o interdicţie, care nu
poate fi pusă la discuţie.