Strategii de realizare a unui nivel ridicat de securitate in Uniunea Europeana

1. Context socio-politic
Umbra terorismului intuneca vietile popoarelor din intreaga lume de sute de ani. Cu toate
acestea, situatia pare sa se agraveze cu pasi rapizi odata cu trecerea timpului, devenind, cea mai
apasatoare problema la nivel european si chiar global. In prezent, in Europa, cea mai cunoscuta si
temuta organizatie terorista este cea cunoscuta sub numele de ISIS (Islamic State of Iraq and Syria
– Statul Islamic al Irakului si Siriei). Desi lista masacrelor realizate sub „egida” ISIS incepe in
2013, in Shia si Bagdad, acestea nu au ajuns in atentia publicului european pana in anul 2014, cand
un atacator inarmat a deschis focul la Muzeul Evreiesc din Bruxelles, ucigand 4 oameni. Acestui
atac i-au succedat mai multe, desfasurate pe teritoriul europei in urmatorii ani, insa numarul
victimelor nu a atins cifre suficient de ingrijoratoare cat sa atraga atentia publicului larg pana in
ianuarie 2015, cand a avut loc cunoscutul atac de la Charile Hebdo in urma caruia si-au pierdut
viata 17 persone si 22 au fost ranite. Mai tarziu, in noiembrie 2015, la Paris, in urma mai multor
atacuri cu bombe, arme de asalt si luari de ostatici, 130 de oameni si-au pierdut viata si 368 au fost
raniti.1 Din nefericire acesta a fost doar inceputul varsarilor masive de sange pe teritoriul European,
din 2015 pana in prezent Europa fiind umbrita de numeroase atacuri teroriste al caror bilant total
se ridica la peste 450 de morti si alte sute de raniti.
Numarul mare de victime, dar si spatiile in care au avut loc atentatele (aeroporturi, statii de
metrou, concerte), reusesc, incetul cu incetul, sa realizeze scopul organizatiei: acela de a aduce
teroare. Multi cetateni europeni au inceput sa se teama de locurile publice, foarte aglomerate, sau
chiar sa le evite cu totul. Astfel, in mod natural, apare intrebarea: ce este de facut in aceasta situatie?
In cele ce urmeaza ne propunem sa facem cateva sugestii cu privire la masurile ce consideram ca
ar putea fi luate in vederea unei ameliorari.
2. Serviciile secrete – prieten, nu inamic
Drept raspuns la modul in care serviciile secrete erau folosite in timpul regimurilor totalitariste
extremiste ce au ocupat Europa timp de decenii, opinia generala despre acestea s-a degradat,
majoritatea populatiei europene dezvoltand sentimente de repulsie, sau chiar teama la adresa
acestora. Acest fapt, coroborat cu accentul pus pe drepturile individului de legislatiile europene
din ultimii ani, si chiar de Uniunea Europeana a dus la o diminuare drastica a prerogativelor
serviciilor secrete si de informatii.
Desi apreciem respectul acordat dreptului la viata privata al individului, suntem de parere ca
in contextul socio-politic de fata, interesul public ar trebui sa primeze. Astfel, consideram necesara
dezvoltarea si utilizarea de tehnologii care sa permita serviciilor secrete si de informatii sa
identifice cu o mai mare celeritate potentialele amenintari si sa intercepteze convorbirile telefonice
si prin alte mijloace de comunicare la distanta ale persoanelor fata de care exista suspiciunea
rezonabila ca ar fi implicate in activitati teroriste, fara a urma procedura standard care, cel putin in

1
List of terrorist incidents linked to ISIL, Wikipedia.com, disponibil la URL:
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_terrorist_incidents_linked_to_ISIL, accesat la data de 26.11.017
legislatia noastra, este una greoaie si ce necesita mult timp. Astfel, consideram propice adaptarea
legislatiei la situatia de fata, astfel incat mandate de interceptare a convorbirilor prin mijloace la
distanta sa poata fi emise in regim de urgenta in astfel de situatii. Desi Codul de Procedura Penala
roman prevede in art. 141 (autorizarea unor masuri de supraveghere tehnica de procuror) o masura
in care o astfel de supraveghere poate fi realizata in regim de urgenta, consideram ca ar putea fi
aduse imbunatatiri acestei proceduri, in sensul in care notiunea de suspiciune rezonabila ar trebui
oarecum largita in cazurile cu privire la terorism. De asemenea, suntem de parere ca este necesara
o mai buna comunicare intre serviciile secrete si de informatii ale diverselor state europene, astfel
incat o persoana ce prezinta suspiciuni sa nu scape de sub atentia autoritatilor odata ce paraseste
teritoriul unui stat.
3. Criza refugiatilor – un pericol sau o speranta
O alta problema ce s-a pus in spatiul european in ultimii ani se refera la refugiatii din tari
afectate direct de lupta organizatiei „Statului Islamic” pentru putere. Multe state au fost criticate
de populatia lor pentru ca si-au deschis portile pentru a-i primi pe acestia, refugiatii fiind
considerati o amenintare la adresa sigurantei nationale a statelor din care fac parte.
Suntem de parere ca atitudinea de teama si repulsie este departe de a fi solutia problemei, din
contra, putand fi chiar scanteia necesara pentru a aprinde fitilul violentei. De aceea, consideram ca
aceste tabere de refugiati nu sunt doar necesare din punct de vedere umanitar pentru a salva vietile
celor ce au fost impinsi de razboi afara din tarile lor, ci ar putea fi chiar utile in lupta impotriva
terorismului. Deoarece acestea reprezinta un cadru restrans, in interiorul lor ar putea fi organizate
cursuri care sa ii ajute pe refugiati sa inteleaga si sa se adapteze la cultura si civilizatia tarii care ii
gazduieste. Data fiind starea lor de vulnerabilitate, consideram necesar ca acestia sa fie primti cu
caldura si sprijiniti sa se integreze in societatea din care urmeaza sa faca parte. Venind dintr-o
societate destramata, acest proces de resocializare ar putea fi cheia transformarii lor din victime in
opinia proprie si potentiali agresori in opinia publica, in piatra de temelie in lupta impotriva
terorismului. Dar pentru ca acest lucru sa fie posibil, consideram ca este necesar ca ei sa inteleaga
normele juridice si sociale ale statului care ii gazduieste. De asemenea, suntem de parere ca in
cadrul acestor tabere este necesara prezenta unei comisii de evaluare psihologica pentru a putea
identifica potentialele riscuri si pentru a putea oferi persoanelor in cauza ajutor de specialitate.
Pentru a elimina orice temere publica si a asigura dezvoltarea pozitiva a refugiatilor, ar putea
fi adoptate masuri similare supravegherii judiciare, ce ar permite, astfel, urmarirea progresului
fiecarui individ.
Odata integrati in societate, acestia ar reprezenta nu doar un exemplu pozitiv ce ar incuraja
populatia speriata, dar ar putea chiar furniza informatii pretioase, cunoscand faptul ca beneficiaza
de protectie.