Umiditatea aerului

Aspecte teoretice:
Umiditatea reprezintă cantitatea de vapori de apă (în grame) dintr-un m3 de aer. De fapt, în loc să
măsurăm masa de vapori de apă dintr-un m3 de aer se poate calcula presiunea parțială a vaporilor (vezi legea lui
Dalton). Aceasta este presiunea exercitată de vapori când aceștia există singuri într-un volum dat (1 m3).
Umiditatea relativă a aerului este raportul între cantitatea de vapori curentă dintr-un volum de aer și presiunea
maximă (presiunea limită la care apa poate să se evapore în atmosfera gazoază). Presiunea maximă depinde de
temperatură, ea crescând odată cu creșterea temperaturii.

Există mai multe intrumente dedicate determinării umidității aerului. Metoda utilizată frecvent este
psihrometria (din greacă phyhros = rece și metron = a măsura). Această metodă se bazează pe diferența dintre
temperaturile indicate de două termometre identice: unul fiind conectat la un rezervor sec, iar celălalt la un
rezervor umed. La trecerea unui curent de aer prin cele două rezervoare, termometrul conectat la rezervorul
umed va indica o temperatură mai scăzută față de celălalt termometru. Această diferență este provocată de
evaporarea apei din tifonul umed. Evaporarea unui lichid se face prin consum de energie (căldură). Vaporii
preiau căldura rezervorului. Diferența dintre temperaturile indicate de cele două termometre va fi mai mare dacă
viteza de evaporare va fi mai mare. Viteza de evaporare depinde de umiditatea din aer. Când aerul este sec,
viteza de evaporare este mare, iar diferenta dintre temperaturi va fi mare. Când aerul este umed, viteza de
evaporare este mică, iar diferența dintre temperaturi va fi mică. Astfel există o legătura directă între diferența
dintre temperaturi și umiditatea aerului.

Metoda experimentală:

Determinarea umidității aerului se va face cu ajutorul psihrometrului Assman care are în componență
două termometre identice (1 și 2 în figura 1). Ambele termometre sunt conectate la două rezervoare (3 în figura
1), unul dintre ele având încorporat un tifon. Rezervoarele sunt conectate la un tub (acesta se află între
termometre) care se termină în partea superioară cu un ventilator (4 în figura 1). Prin punerea în funcțiune a
ventilatorului (lăsându-l să meargă un anumit timp) aerul din tub și respectiv rezervoare este aspirat, iar cele
două termometre vor indica valori diferite ale temperaturii (după un anumit timp aceste valori se stabilizează).
Din tabelul special se vor citi valorile presiunii vaporilor corespunzătore celor două valori ale temperaturii.

Figura 1: Schema psihrometrului Asmann

1
Fie ts temperatura indicată de termometru atașat rezervorului sec, iar tu temperatura indicată de termometru
conectat la rezervorul umed (cel care are încorporat tifonul) și de asemenea ps și pu presiunile corespunzătoare.
Umiditatea absolută exprimată în unități de presiune (presiunea parțială a vaporilor din atmosfera ventilată) va fi
calculată în mod empiric cu formula:

( )
( )

unde H este presiunea atmosferică la momentul măsurătorii. Toate valorile presiunilor sunt exprimate în torr
(milimetrii coloană de mercur).

Umiditatea relativă va fi:

( )

unde Ps este presiunea maximă a vaporilor la temperatura indicată de termometrul conectat la rezervorul sec.

Obiectiv: Măsurarea umidității aerului din laborator.

Protocolul experimental:
Înainte de a începe manipularea, precizăm faptul că psihrometrul Asmann este un aparat fragil, extrem
de scump, drept pentru care manipularea lui se va face cu mare grijă în prezența profesorului sau a laborantului.

1. Se vor introduce câteva picături de apă pe tifonul din rezervorul umed.

2. Demarați ventilația prin învârtirea cheiței (învârtiți în sensul corect și nu fortați).

3. Observați modificarea temperaturilor și notați valorile lor în momentul în care ele se stabilizează (ts si tu).

4. Repetați măsurătoarea de câteva ori.

6. Calculați valorile medii ale celor două temperaturi.

7. Determinați, din tabel, presiunile, ps și pu corespunzătoare temperaturilor ts și tu.

8. Calculați umiditatea absolută (relația 1) și cea relativă (relația 2).

9. Explicați de ce temperatura indicată de termometrul conectat la rezervorul umed (tu) este mai mică decât
cealaltă (ts).

10. Indentificați legătura între diferența dintre temperaturile ts și tu și valoarea umidității absolute.

Nr. (°C) (°C) ̅̅̅(°C) ̅̅̅̅(°C) (mmHg) (mmHg) H

(mmHg) (mmHg) (mmHg)
1 760
2
3
4
5

2
Observații:
Umiditatea este o măsură a cantităţii de vapori de apă din aer, fără a se include nici o altă apă lichidă sau gheaţă
din aer. Pentru a forma nori, sau pentru a începe ploaia, aerul nu trebuie să ajungă la umiditatea relativă de 100%
la suprafaţa Pământului, ci doar în straturile în care se formează norii şi picăturile de ploaie. Acest lucru se
produce în mod normal atunci când aerul se ridică în straturile superioare şi se răceşte. De obicei, o anumită
cantitate de picuri de apă din ploaie se pot evapora în aer în timpul căderii lor, ducȃnd la creşterea umidităţii, dar
nu suficient pentru a ridica umiditatea la 100%. Este uneori posibil ca ploaia să fie suficient de rece pentru a
reduce temperatura aerului la punctul de rouă şi astfel să aibă loc condensarea vaporilor de apă din aer. Deşi
acest fapt ar ridica într-adevăr umiditatea relativa la 100%, apa pierdută din aer (ca roua) ar reduce în acelaşi
timp umiditatea absolută.

Efectele umidităţii asupra corpului uman:

Căldura corpului uman se transportă printr-o combinaţie de: 1) evaporarea - transpiraţiei; 2) convecţia căldurii în
aerul din jur şi 3) radiaţia termică. În condiţii de umiditate mare, evaporarea transpiraţiei de pe piele este scăzută
şi în consecinţă efortul organismului de a menţine o temperatură acceptabilă a corpului poate fi afectat în mod
semnificativ. De asemenea, în cazul în care atmosfera este la fel de caldă sau chiar mai caldă decât pielea în
perioadele de umiditate ridicată, sângele de la suprafaţa corpului nu poate transporta caldura prin conducţie în
aer şi în consecinţă apare afecţiunea numită hiperpirexie. Cu cȃt mai mult sânge merge la suprafaţa externă a
corpului, cu atȃt mai puţin merge la muşchii activi, creier şi alte organe interne. Ca o consecinţă serioasă scade
rezistenţa fizică a organismului şi apare starea de oboseală mai devreme decât în mod obişnuit. Simţurile şi
capacitatea mentală pot fi şi ele afectate. Această situaţie se numeşte hipertermie.

Oamenii îşi menţin normală temperatura corpului în principal prin transpiraţie sau prin frisoane. Agenţia SUA
pentru Protecţia Mediului citează Condiţiile termice de mediu pentru încăperile locuite, care recomandă
păstrarea umidităţii relative între 30% şi 60%, preferabil sub 50%, pentru a controla praful.

La umiditate ridicată, în timpul verii, transpiraţia este mai puţin eficace, ne simţim mai fierbinţi şi apare dorinţa
de a elimina umiditatea din aer cu ajutorul aerului condiţionat. În timpul iernii, încălzirea aerului rece poate
duce la scăderea umidităţii relative sub 30%, ducând şi în această situaţie la disconfort, precum senzaţia de piele
uscată şi sete excesivă.