TEHNICI ŞI TEHNOLOGII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A TERENURILOR SLABE

DE FUNDARE
Șef lucrări dr. ing. COLŢ Oana Elena 1
Prof.univ.dr. ing. LUNGU Irina 2
Ing. LAICU Ovidiu Mugurel 3
Prof.univ.emerit dhc.dr. ing. STANCIU Anghel 4

REZUMAT

Conform Master Planului General de Transport al României se doreşte creșterea

conectivității infrastructurii între regiuni prin combinarea tuturor modurilor de transport,
accesul populației și al mediului de afaceri la rețeaua de transport și susținerea dezvoltării
regiunilor cu potențial de creștere economică pentru a contribui astfel la dezvoltarea
sustenabilă a României. Dezvoltarea infrastructurii de transport se referă în acest caz atât
la reabilitarea infrastructurii existente cât şi la extinderea ei. Având în vedere necesitatea
extinderii infrastructurii rutiere pe amplasamente cu terenuri slabe de fundare se impune
fie adoptarea unor rambleuri adecvate terenului, fie îmbunătățirea acestuia. Prin urmare
este necesară atât alegerea soluției optime / sustenabile din punct de vedere al utilizării
resurselor economice, materiale şi umane cât şi cunoașterea tuturor tehnicilor şi
tehnologiilor existente, respectiv posibilităților de implementare şi costurilor aferente. Ca
urmare în lucrare se prezintă o aducere la zi a metodelor de îmbunătățire pe termen lung a
terenurilor de fundare, aplicabile în domeniul infrastructurii de transporturi.

CUVINTE CHEIE:

TEREN DE FUNDARE / ÎMBUNĂTĂŢIRE / TEHNOLOGII

ABSTRACT
In Romania, according to the Master General Plan for Transportation, the increase of
infrastructure connectivity is needed; it can be done by combining all the means of
transportation, as well as the access of population and the business environment to the
transportation network. At the same time, the regions having a potential economic growth
should be connected, in order to contribute to the sustainable development of Romania.
The development of transportation infrastructure refers in this respect, to both the
rehabilitation of the existing infrastructure and to its extension. Considering the extension
necessity of the transportation infrastructure on emplacements with poor foundation soils
one imposes either retrofitting embankments to the existing soil or soil improvement. Thus,
both the choice of the optimal/sustainable solution, using the existing economic, material
and human resources, and the knowledge of all existing techniques and technologies, as
well as implementation possibilities and related costs are necessary. By consequence, the
present paper aims to update the long term improving methods of the foundation soils that
can be put into practice in the field of transportation infrastructures.

1
Facultatea de Construcţii şi Instalații Iaşi, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” Iasi,
2
Facultatea de Construcţii şi Instalații Iaşi, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” Iasi,
3
Director general regional la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iaşi
4
Facultatea de Construcţii şi Instalații Iaşi, Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” Iasi,
Academia Oamenilor de Ştiinţă din România
KEY WORDS:
TECHNIQUES AND TECHNOLOGIES FOR IMPROVING THE POOR FOUNDATION
GROUND

1. INTRODUCERE

Circulația liberă a persoanelor şi a bunurilor a cunoscut, odată cu integrarea în Uniunea

Europeană, valori de trafic pe căile de comunicații terestre de neimaginat în trecut.
Programul TEN-T (Rețeaua trans-europeană de transport) în care este implicată şi
România, necesită trasee de autostrăzi „obligate” să traverseze amplasamente cu terenuri
dificile ca pământurile compresibile, lichefiabile, pentru fundarea terasamentelor.
Pot fi considerate pământuri compresibile cele ale căror caracteristici sunt încadrabile între
limitele prezentate în Tabelul 1 (Guide technique, 2000). Pământuri susceptibile la
lichefiere pot fi considerate pământurile care au caracteristicile prezentate în Tabelul 2
(Stanciu et al, 2016).
Pământurile compresibile (argilele moi, prafurile argiloase, turba, etc.) au în comun trei
caracteristici:
 compresibilitate ridicată, în funcție de sarcina aplicată și de perioada de aplicare;
 permeabilitate scăzută, care variază în funcție de deformările pământului;
 rezistență limitată, care în general crește cu adâncimea.
Tabelul 1 – Proprietăţi ale pământurilor compresibile (Guide Technique, 2000)
Proprietăţi Turba Pământuri Prafuri Argile moi
organice
Umiditate w [%] 200 - 1000 100 - 200 60 - 150 30 - 100
Indicele porilor e 3 - 10 2-3 1,5 - 3 1,2 - 2
Porozitate n 0,75 - 0,9 0,7 - 0,8 0,6 - 0,75 0,55 - 0,7
Coeficient de compresiune volumică mv 0,4 – 0,8 0,2 - 0,35 0,25 - 0,4 0,15 - 0,3
-4 -9 -6 -9 -7 -9 -9 -10
Coeficient de permeabilitate k [m/s] 10 - 10 10 - 10 10 - 10 10 - 10
2 -6 -7 -6 -8 -7 -8 -7 -9
Coeficient de consolidare cv [ [m/s ] 10 - 10 10 - 10 10 - 10 10 - 10
Coeziunea nedrenată cu [kPa] 10 - 50 10 - 50 10 - 50 10 - 50
3
Densitate în stare uscată ρd [t/m ] 0,1 - 0,5 0,5 - 1 0,7 - 1,5 1 - 1,6
3
Densitatea scheletului ρs [t/m ] 1,4 - 2 2 - 2,6 2,4 - 2,7 2,6 - 2,7
Tabelul 2 – Criterii granulometrice privind susceptibilitatea la lichefiere a pământurilor
Diametrul caracteristic sau fracţiunea Pământuri Pământuri uşor
granulometrică lichefiabile lichefiabile
Diametrul mijlociu d50 (mm) 0,25 ... 2,00 0,075 ... 0,5
Diametrul efectiv d10 (mm) > 0,005 > 0,025
Fracţiunea argilă A (%) < 10 0
Fracţiunea pietriş mic (%) < 50 < 10
Fracţiunea pietriş mare cu d>10mm (%) < 10 0
Pământurile lichefiabile, în caz de cutremur, îşi pot pierde capacitatea portantă ca urmare
a reducerii rezistenţei la forfecare precum şi a deformaţiilor / tasărilor pe care le determină
procesul de lichefiere.
Din punct de vedere a opțiunilor de abordare a acestei probleme putem aminti: evitarea
utilizării acelui amplasament; proiectarea ținând cont de condițiile dificile de amplasament;
eliminarea și înlocuirea pământului cu caracteristici slabe cu pământuri mai bune și mai
puțin problematice sau îmbunătățirea proprietăților pământurilor din amplasament și astfel
a condițiilor geotehnice (Hausmann, 1990).
2. TIPURI DE CEDĂRI, DEGRADĂRI ALE RAMBLEELOR AMPLASATE PE TERENURI
COMPRESIBILE SAU LICHEFIABILE

Din punct de vedere a amplasamentelor dificile de fundare pentru infrastructura de

transporturi cea mai mare problemă o reprezintă pământurile compresibile (Tabelul 1).
Datorită acestor caracteristice defavorabile ale pământurilor compresibile, inginerii
geotehniceni se confruntă cu probleme și provocări geotehnice crescute, cum ar fi:
stabilitatea şi tasarea / deformarea terenului de fundare sub rambleu.

a) alunecare rotaţională cu fisuraţie b) alunecare rotaţională fără fisuraţie c) cedare prin poansonare precedată
de tasări
Figura 1 – Degradări ale rambleelor fundate pe terenuri compresibile (Stanciu, 2006)
A. Din punct de vedere al stabilităţii rambleelor realizate pe terenuri compresibile s-au
constatat două forme de cedare: prin ruptură rotaţională cu sau fără fisuraţie (Fig.1.a şi b)
sau prin poansonare atunci când terenul compresibil este situat la suprafaţă (Fig.1.c).
Majoritatea cedărilor, atât cele rotaţionale cât şi cele prin poansonare, sunt cedări de
scurtă durată, uzual pe perioada de construcţie a rambleului.
B. Din punct de vedere al tasărilor acestea sunt datorate compresibilității ridicate a
pământurilor de fundare şi a încărcărilor mari.
C. Un alt mod de cedare, în special la fundarea pe pământuri lichefiabile, este caracterizat
prin degradări ale rambleelor realizate din pământ coeziv, care constau în apariţia unor
fisuri longitudinale datorate tasărilor inegale sau deplasărilor orizontale (Fig.2).

Figura 2 – Cedare prin tasare şi/sau deplasare orizontală (Stanciu, 2006)

Astfel de fenomene de pierdere de stabilitate sau tasare pot duce la apariţia de fisuri şi
crăpături ale structurii rutiere, tasări locale, alunecări locale sau generalizate, conducând
la o reducere sau chiar o întrerupere a traficului (Fig.3-6).
Figura 3 – DN 12B, km 0+452 – km 0+487 Figura 4 – Cedare infrastructură rutieră
degradări datorate reactivării unor datorată tasării terenului de fundare
alunecări de teren (www.desteptarea.ro) (www.ziarpiatraneamt.ro)

Figura 5 – Degradări pe autostrada Sibiu - Figura 6 – Surparea terasamentului la

Orăştie (http://www.romania-actualitati.ro) Autostrada Lugoj - Deva
(http://www.romania-actualitati.ro)
Evitarea acestor tipuri de cedări sau degradări se poate realiza prin adaptarea construcţiei
la comportarea terenului slab neîmbunătăţit, prin îmbunăţirea terenului sau prin acţionarea
asupra amândurora astfel încât să rezulte o conlucrare satisfăcătoare între ele pentru
comportarea construcţiei în exploatare. De aceea este necesar ca proiectul de
îmbunătăţire a terenului slab de fundare să fie în concordanţă cu cel al construcţiei
amplasate pe acesta.

3. TEHNICI DE REALIZARE A RAMBLEELOR PE TERENURI DIFICILE DE FUNDARE

Tehnicile de "îmbunătățire ale terenului de fundare" sunt cele care modifică în mod
omogen masa pământului iar tehnicile de "armare" sunt cele care creează incluziuni mai
rezistente în pământ, a căror prezență modifică distribuția tensiunilor și valoarea
deformațiilor, a tasărilor. În practică au fost utilizate mai multe metode de îmbunătățire a
pământului încadrabile în diferite clasificări. O astfel de clasificare a metodelor de
îmbunătățire a pământului este prezentată în Tabelul 3 (Han Jie, 2015).
Tabelul 3 – Clasificarea metodelor de îmbunătăţire a pământului (HAN Jie, 2015)
Autorul Criteriul Metodele
Jie Han (2015) Funcţia 1. Compactare / Îndesare
2. Înlocuire
3. Drenaj și consolidare
4. Stabilizarea chimică
5. Armare
6. Tratarea termică și biologică

3.1. Adaptări constructive ale rambleelor fundate pe terenuri dificile

3.1.1. Construirea în etape a rambleului
Construirea în etape a rambleului (Fig.7) face posibilă creşterea rezistenţei la forfecare a
pământului (𝜏𝑓 = (𝜎 − 𝑢) ∙ 𝑡𝑔𝜑 + 𝑐), pe măsura reducerii presiunii apei din pori (Fig.7).
Rambleul este construit pe etape / în straturi; grosimea următorului strat fiind determinată
pe baza unui calcul de stabilitate (Pilot, 1973) în funcție de rezistența rezultată prin
consolidare la sfârșitul etapei anterioare de construcţie. Sub fiecare încărcare se va
ajunge la sfârșitul consolidării sau la 80% din aceasta (Guide Technique, 2000).
 Figura 7 – Construcţia în etape a rambleului (Guide Technique, 2000)
Această metodă induce întârzieri semnificative dacă stratul de pământ compresibil este
gros și manifestă permeabilitate redusă (pot fi necesare şi câteva luni pentru fiecare etapă
de aşternere). Metoda este economică pentru pământurile a căror consolidare este rapidă,
în caz contrar fiind necesară o combinare a acestei metode cu utilizarea drenurilor
verticale.
3.1.2. Utilizarea de banchete laterale

Figura 8 – Banchete laterale a) Ruptura circulară b) Poansonare

Prin această tehnică (Pilot, 1973) se îmbunătăţeşte stabilitatea unui rambleu realizat pe un
teren compresibil, prin lărgirea amprizei acestuia prin proiectarea şi construcţia unor
banchete laterale cu înălţime mai mică decât rambleul. Aceste banchete servesc în cazul
unor ramblee mai înalte sau a celor cu probleme de stabilitate drept contragreutate pentru
ruperea circulară (Fig.8.a) și, de asemenea, îmbunătățesc şi capacitatea portantă a
terenului de fundare şi cresc rezistenţa la cedarea prin poansonare a terenului de fundare
(Fig.8.b).
Această metodă poate fi aplicată individual sau împreună cu alte metode de tipul
drenurilor verticale, construcţia în etape, supraîncărcării temporare. Dezavantajul principal
al utilizării acestei soluţii ar fi necesitatea măririi amprizei şi creşterii volumului de pământ
din rambleu.
3.1.3. Supraîncărcarea temporară
Supraîncărcarea terenului se realizează prin prezenţa temporară a unei suprasarcini, pe
rambleul definitiv, ce este înlăturată atunci când a produs tasări destul de mari pentru ca
tasările ulterioare să nu producă degradarea acestuia. Suprasarcina constă, de regulă, din
adăugarea unui strat din acelaşi pământ din care se realizează rambleul şi care după
consumarea tasărilor se înlătură. Metoda şi-a dovedit de-a lungul timpului eficienţa în
cazul rambleelor (rutiere, de cale ferată) dar şi în cazul structurilor rutiere aeroportuare.

Figura 9 – Supraîncărcare temporară

În utilizarea acestei metode este necesară urmărirea în timp a deformaţiilor create de
suprasarcină. Costurile materialelor necesare pentru aplicarea acestei metode pot fi
variabile, iar ca durată de timp pentru menţinerea suprasarcini aceasta poate varia de la
câteva luni la un an.
3.1.4. Ramblee realizate din materiale uşoare
În situaţia în care capacitatea portantă a terenului de fundare este foarte scăzută se poate
alege ca soluţie realizarea umpluturii rambleului din materiale uşoare astfel încât să fie
îndeplinită condiţia de capacitate portantă. Printre aceste materiale putem aminti:
geospumele; betonul celular uşor; pneuri uzate (Pneusol); şisturi sau argile expansive;
materiale care au rezistenţă la compresiune suficientă încât să preia încărcările din trafic.
Geospuma este un material realizat prin amestecarea polimerului, aflat în stare semi-
lichidă, cu un agent spumant pentru a obţine un material de greutate redusă în formă de
plăci sau blocuri cu volum mare de goluri pentru a fi utilizat ca umplutură (fig.10).

Figura 10 – Realizarea umpluturii de rambleu cu geospume (www.achfoam.com)

Betonul celular uşor este în general produs prin introducerea unei spume în suspensia de
apă cu ciment. Pentru reducerea greutăţii volumice se poate utiliza cenușa de
termocentrală pentru înlocuirea parţială a cimentului în amestec. Funcţie de cerinţele de
rezistenţă la compresiune amestecul poate conține nisip. Această soluţie este aplicabilă
pentru rezolvarea problemelor locale de stabilitate sau tasare locală, la lărgirea unui drum,
remedierea unei alunecări de teren. Dezavantajul creat de costuri, uneori mai ridicate
pentru anumite procese de realizare a rambleelor uşoare, poate fi compensat de un timp
de implementare mai rapid.
3.1.5. Utilizarea de geosintetice la baza rambleului
Plasarea unuia sau mai multor straturi de geotextile sau geogrile (Fig.11) la baza
rambleului mărește rezistența la forfecare și îmbunătățește stabilitatea sa în raport cu
suorafeţele de rupere circulare. Prin urmare, este posibil să se mărească înălțimea de
aşternere utilizată la fiecare fază de încărcare, sub rezerva condițiilor de poansonare. Pe
lângă creşterea capacităţii portante a terenului de fundare, efectul geotextilului se resimte
şi asupra tasărilor care se vor uniformiza.

Figura 11 – Utilizarea geosinteticelor bazale

3.2. Îmbunătăţirea caracteristicilor terenului de fundare de sub rambleu

2.2.1 Înlocuirea parţială sau totală a terenului de fundare
Înlocuirea totală sau parţială a terenului dificil de fundare (Fig.12) se poate realiza prin
metodele prezentate anterior de tipul umpluturilor uşoare, soluţie utilizată de peste 40 de
ani şi a căror implementare au condus la o scădere a costurilor de construcţie şi de
întreţinere cu până la 50%, şi a timpului de execuţie cu până la 80% faţă de varianta
clasică a pernelor de pământ sau de balast.

Figura 12 – Înlocuirea terenului slab de Figura 13 – Perne de pământ / balast

fundare cu geospume (www.eldia.com.bo)
Pernele din pământ sau balast au rolul de a prelua încărcările şi de a le distribui pe o
suprafaţă mai mare terenului slab de fundare (Fig.13), asigurându-se astfel condiţia de
capacitate portantă a terenului de fundare, cât şi cea de tasare şi stabilitate. Totodată pot
reduce sensibilitatea la îngheţ / dezgheţ a terenului de fundare, permit reducerea sau
eliminarea sensibilităţii la umezire a acestuia. Aceste perne de pământ sau balast pot fi
realizate şi în varianta armate cu geosintetice
3.2.2 Schimbarea caracteristicilor terenului de fundare prin drenare verticală sau prin
consolidare vacuumetrică
Această tehnică este utilizată pentru a accelera tasările din consolidare a pământurilor
compresibile saturate cu permeabilitate scăzută. Durata consolidării este proporțională cu
pătratul distanței de drenaj iar introducerea coloanelor de drenaj verticale într-un strat gros
de pământ poate scurta foarte mult această distanță de drenaj și astfel poate controla
vitezele de consolidare.
Pentru realizarea acestui tip de consolidare se utilizează drenuri verticale (Fig.14), dispuse
pe toată suprafaţă care se doreşte consolidată. La partea superioară se dispune o pătură
drenantă de nisip, separată inferior de un geosintetic de separare (Fig.15.a).

Figura 14 – Câmp de drenuri verticale (http://www.egezemin.com/fitil-dren)

a) drenarea verticală (http://www.wakachiku.co.jp) b) consolidarea prin vacuumare

Figura 15 – Îmbunătăţirea caracteristicilor pământului prin preîncărcare şi drenare (NHI
Course No. 132034)
În cazul realizării consolidării prin vacuumare aceste drenuri verticale sunt unite printr-un
dren orizontal poziţionat la baza rambleului şi sunt conectate la o pompă de vacum
(Fig.15.b). Reducerea progresivă a presiunii apei din pori la o tensiunea totală constantă
(𝜎) determină o creştere a tensiunile efective din sol (𝜎 ′ = 𝜎 − 𝑢). Acest lucru reduce
timpul de consolidare fără riscul instabilității pământului sub sarcina aplicată.
Consolidarea prin drenare verticală sau prin vacuumare se poate realiza atât împreună cu
preîncărcarea dar şi în varianta de sine stătătoare, alegerea soluţiei ţinând cont de tipul de
pământ ce se doreşte a fi îmbunătăţit. Toată suprafaţa se poate monitoriza cu ajutorul
piezometrelor pentru indicarea nivelului apei şi respectiv cu inclinometre pentru a observa
eficienţa îndesării pe toată suprafaţa.
3.2.3 Schimbarea caracteristicilor terenului de fundare prin amestecare cu lianţi
Amestecarea cu lianţi este o metodă utilizată pentru creşterea capacităţii portante a
terenului de fundare. Tipurile de liant care se utilizează sunt: varul, cimentul, filerul de
calcar, bentonita şi, ca urmare, se creează un amestec solidificat de pământ și liant cu
rezistență considerabil mai mare și cu parametri mecanici mai buni.

a) b)
Figura 16 – Echipamente de malaxare de suprafaţă a pământului din terenul de fundare
Procedeul se utilizează atât pentru pentru tratarea de suprafaţă a terenului pentru
adâncimi de pâna la 3m (Fig.16.a), prin amestecare uscată, cât şi pentru amestecarea în
adâncime (Fig.16.b), până la valori de 25-35m, când se pot folosi atât procedee uscate cât
şi umede, (Stanciu et all, 2018).
3.2.4. Coloane balastate
Cu răspândire mai largă în domeniul construcţiilor civile sau a contrucţiei lucrărilor de artă,
ca metodă de îmbunătăţire a caracteristicilor terenului de fundare amintim şi de crearea
incluziunilor deformabile sau rigide în pământ de tipul coloanelor de balast, coloanelor de
pământ stabilizat cu ciment sau var, piloți (Păunescu, 1980).
Coloanele balastate (Fig.17) reprezintă o metodă de îmbunătăţire a terenurilor de fundare
prin realizarea unor coloane umplute cu agregate (material granular controlat, piatră
spartă) compactate în vederea măririi capacităţii portante şi a consolidării terenului.
Coloanele balastate se pot realiza prin forare şi ulterior umplere cu material de aport şi
îndesare / compactare sau direct prin dislocuirea / împingerea terenului prin îndesare a
materialului de aport în strate succesive.

Figura 17 – Tehnologia de execuţie a coloanelor balastate (Uţă, 2015)

Acest tip de îmbunătăţire a terenului de fundare este o soluţie adecvată la creşterea
capacităţii portante a pământurilor compresibile utilizate ca suport a rambleelor căilor de
comunicaţii.
3.2.5. Coloane de pământ stabilizat
Similar stabilizării chimice de suprafaţă se poate realiza şi stabilizare de adâncime, în
coloane de pământ stabilizat chimic. Tratarea aceasta chimică se realizează prin
amestecarea pământului cu lianți fie sub formă de pulbere (pentru amestecarea uscată),
fie sub forma unei suspensii (amestecare umedă). Principiul de amestecare a pământului
în adâncime (Fig.18) este acela de a îmbunătăți proprietățile de rezistență ale pământului
amestecându-l cu liantul (suspensia de ciment, suspensia de cenușă de termocentrală
sau bentonita), (Stanciu et al, 2018), (SREN 1997-2-2007).

Figura 18 – Procedeu de realizare a coloanelor de pământ stabilizat în sistem uscat

(http://tesi.cab.unipd.it/52101/1/Thesis.pdf)
Instalarea coloanelor implică introducerea unui braţ rotativ în pământ care distruge
structura acestuia și îl amestecă cu liantul injectat. Procesul de amestecare a solului este
ajutat prin injectarea liantului de ciment prin ajutaje situate la capătul tijei de foraj. Etapa
de formare a coloanei începe după atingerea adâncimii proiectate.
3.2.6. Coloane vibropresate
Creşterea portanţei terenului de fundare cu coloane vibropresate de diametru cuprins între
200 mm şi 600 mm şi lungimi maxime de 12,00 m (lungimea optimã este de 8,00 m) se
realizeazã atât prin efectul de îndesare lateralã a materialului local, ca urmare a înfigerii
prin vibrare a tubului închis la partea inferioarã, cât şi prin aportul de material de adaos
prin introducerea de piatrã spartã sau balast în interiorul tubului metalic şi îndesat prin
vibrare, concomitent cu extragerea tubului metalic (Fig.19).

Figura 19 – Tehnologia de realizare a coloanelor vibropresate (Lambert, 2014)

Procedeul nu se preteazã a se realiza în terenuri sensibile la umezire din cauza formãrii
unor coloane verticale drenante din materiale permabile care colectează apa. Varianta
pentru astfel de terenuri este înlocuirea materialului granular cu un balast stabilizat cu
ciment sau beton slab.
3.2.7. Injectări – compactare orizontală
Metoda constă în introducerea în pământ, prin injectare sub presiune într-un tub cu
diametru mic, a unui mortar foarte vâscos. Prin consistența sa, acest mortar nu poate
pătrunde în structura pământului. Solul va fi împins și comprimat lateral (Fig.19, Lambert,
2014).

Figura 19 – Compactarea prin injectare (Lambert, 2014)

Se vor forma astfel în pământ un grup de coloane verticale rigide. Se combină astfel
efectul de armare cu ajutorul coloanelor rigide cu cel de îndesare prin comprimarea
laterală a pământului.

4. ALEGEREA SOLUŢIEI TEHNICE

Alegerea tehnicilor de construcție a rambleelor sau a metodelor de îmbunătăţire a

terenului de fundare a acestora, în cazul fundării pe terenuri compresibile, depinde de:
 timpul disponibil pentru executarea lucrărilor;
 mărimea tasărilor tolerate după punerea în funcțiune;
 constrângerilor de mediu (amprenta de CO2, sensibilitatea la vibraţii, protecția
apelor subterane etc.);
 constrângeri bugetare.
Alegerea celei mai potrivite tehnici pentru un anumit proiect necesită intervenția unui
specialist în ingineria geotehnică și a unui dialog între el şi proiectantul general, managerul
de proiect şi beneficiar în ceea ce priveşte problemele legate de cost, timp și fiabilitate.
O ghidare în acest sens o oferă datele din tabelul 4 (Guide technique, 2000).
Tabelul 4 – Avantajele şi dezavnatajele diferitelor tehnici (Guide technique, 2000)
Tehnica Costuri Întârzierea Dificultatea Fiabiliate
lucrării execuţiei
Acţiuni asupra rambleului
Construcţia pe etape ⁕ ⁕⁕⁕ ⁕ ⁕⁕ (durata)
Banchete laterale ⁕⁕ ⁕⁕ ⁕ ⁕⁕⁕
Preîncărcarea temporară ⁕ ⁕⁕⁕ ⁕ ⁕⁕ (durata,
efect)
Ramblee din materiale uşoare ⁕⁕⁕ ⁕ ⁕⁕ ⁕⁕⁕
Armare la baza rambleului ⁕⁕ ⁕ ⁕⁕ ⁕⁕ (efect)
Acţiuni asupra terenului de fundare
Înlocuirea parţială sau totală a ⁕⁕⁕ ⁕ ⁕ ⁕⁕⁕
terenului de fundare
Drenare verticală ⁕⁕ ⁕⁕ ⁕⁕ ⁕⁕ (durată)
Consolidare atmosferică ⁕⁕⁕ ⁕⁕ ⁕⁕⁕ ⁕⁕ (durată)
Coloane balastate ⁕⁕⁕ ⁕⁕⁕ ⁕⁕⁕ ⁕⁕ (efect)
Coloane de pământ stabilizat ⁕⁕⁕ ⁕⁕ ⁕⁕⁕ ⁕⁕ (efect)
Coloane vibropresate ⁕⁕ ⁕ ⁕⁕⁕ ⁕⁕ (efect)
Injectari – compactare orizontală ⁕⁕⁕ ⁕⁕ ⁕⁕⁕ ⁕⁕ (efect)
⁕ redus ⁕⁕ mediu ⁕⁕⁕ important

5. CONCLUZII

Tehnicile de realizare a rambleelor respectiv de îmbunătățire a terenului de fundare sunt

foarte importante, mai ales în contextul economic actual al construcției autostrăzilor.
Aplicarea uneia din metodele prezentate implică o bună cunoaștere a pământului ce va fi
tratat din punct de vedere al granulometriei, umiditate, compoziție chimico-mineralogică.
Cel mai important este alegerea, funcție de situația concretă a lucrării, celei mai eficiente
şi economice metode, din multitudinea de metode existente.
Eficacitatea unei tehnici de îmbunătăţire a terenului de fundare, pe lângă aplicativitate
funcţie de teren implică şi experinţa firmei care realizează lucrarea, efectul asupra
mediului, timpii de execuţie ai lucrării.

6. REFERINŢE

DEBATS, Jean-Marc. (2012) Descriptifs des procedes d’amelioration et renforcement de

sol, Guide AFPS/CFMS.
HAN Jie (2015) Principles and Practices of Ground Improvement. Published by John Wiley
& Sons, Inc., Hoboken, New Jersey.e
JIAN, Chu; BERGADO, Dennis; SHIN, Eun Chul; CHAI, Jinchun (2012) Embankments on
soft ground and ground improvement. GEOSYNTHETICS ASIA 2012 5th Asian
Regional Conference on Geosynthetics, 13 to 16 December 2012, Bangkok, Thailand
LAMBERT, Serge. (2014) Amelioration et renforcement de sol a l'arriere des Quais Soil
improvement at the back of a pier, Journées Nationales de Géotechnique et de
Géologie de l’Ingénieur JNGG2014 – Beauvais 8-10 juillet
MAGNAN, Jean-Pierre. (1994) L’amélioration et le renforcement des sols. Cours École
Nationale des Ponts et Chaussées, Mastère de Génie Civil Européen, Géotechnique 1.
PĂUNESCU, Marin. (1980) Îmbunătăţirea terenurilor slabe în vederea fundării directe,
Editura Tehnică Bucureşti.
PILOT, G.; MOREAU, M. (1973) La stabilité de remblais sur sols mous, Eyrolles, Paris.
PILOT, G.; MOREAU, M. (1973) Remblais sur sols mus équipes de banquettes latérales,
LCPC, Rapport de recherche, no.25.
SERTIER, Natacha. (2005) Amélioration des sols. Cours. Université de la Réunion.
STANCIU, Anghel; LUNGU, Irina. (2006) Fundaţii I, Editura Tehnică, Bucureşti.
STANCIU, Anghel; LUNGU, Irina; TEODORU, Bogdan; ANICULĂESI Mircea.; BEJAN
Florin. (2016), Fundaţii II, Editura Tehnică, Bucureşti.
STANCIU, Anghel; BEJAN, Florin; ANICULĂESI, Mircea. (2018) Structuri de sprijin în
ingineria geotehnică, note de curs, Ed. Politehnium.
UŢĂ, Petre; VASILACHE Eugeniu. (2015) Îmbunătăţirea terenului de fundare cu coloane
din piatră spartă compactată – tehnologie Geopier. Buletinul AGIR nr. 3/2015. iulie-
septembrie 2015. pag. 134-136.
CT97-0351 - Design Guide Soft Soil Stabilisation, Development of design and construction
methods to stabilise soft organic soils.
GUIDE TECHNIQUE (2000) - Etude et realisation des remblais sur sols compressibles, ,
Laboratoire Central des Ponts et Chaussées.
NHI Course No. 132034. (2017) Ground Modification Methods Reference Manual –
Volume I. Publication No. FHWA-NHI-16-027 FHWA GEC 013.